Pai ce crezi ca prostia e izolata intr-o singura tara? :4:

se pare ca sunt ultima idealista in viata.

(dar acum ma intreb, ca este site crestin.. voi stiti care este perspectiva crestina asupra casatoriei?)

Dar oare toti americanii inseala?

Ana21, perspectiva asupra casatoriei o stim, dar nu ne este clar care-i perspectiva asupra adulterului!
Oare trebuie actionat imediat si taiat raul de la radacina si inaintat divort sau a sta si visa la stele verzi, ...aici nu inteleg eu, din moment ce CLAR increderea a fost pierduta, ce-i de facut?

Echilibru ...
 

Mi se pare mie ca iti doresti un stil de viata mai linistit, mai traditionalist decat se poate duce acolo unde traiti voi...
Asa cum au scrsi si altii, etse foarte bine sa citesti Scriptura, dar ai grija la pericolul atot-suficentei si al exagerarii.
Ma gandesc eu ca ar trebui sa stai mai mult de vorba cu ea si ii lasi posibilitatea propriilor alegeri si propriilor decizii? Asa mi se pare...
Poate esti cam posesiv? Poate ar trebui sa aveti activitati comune FARA restul memebrilor pe care ii numesti FAMILIE? Sa nu uitam ca, din punct de vedere crestin familie inseamna sot si sotie, plus copii (pana la un punct, apoi, fara copii. Parintii sunt cei pe care trebuie sa-i respectam, sa-i ajutam, dar nu cei care trebuie sa ne insoteasca permanent.
Se poate ca ea sa fi spus in tota viata voastra de cuplu ca nu se simte confortabil cu atata noian de familie in jur, iar tu sa nu o fi ascultat?
Discuta astfel de lucruri cu ea.
Daca tie iti fac placere unele lucruri nu inseamna ca tuturor TREBUIE sa le faca placere aceleasi lucruri.
Iar daca o iubesti, te rogi la Dumnezeu, iar cu ea vorbesti. Si, atentie: ASCULTI!
Ascut-o cu atentie si poate vei afla...
SI ai grija, ca vorbele "Ceea ce Dumnezeu a unit nimeni sa nu dezlege!" se refer[ al ruptura pe care o aducem noi .. In acest context, divortul nu este ruptura, ci este confirmarea rupturii care exista prin actiunile continue ale celor doi implicati ...
Nadejedea mea este Tatl, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant!
Maria

Asta este o discutie care ma depaseste: nu stiu cum defineste biserica situatia adulterului.
Cred ca este vorba de adulter demonstrat , nu de "mi se pare ca sotia sta pe mess cu altul" etc.
De multe ori cred ca inchipuirile noastre fac f mult rau. Cred ca trebuie sa pornim cu incredere in cel de alaturi (sot, prieten, vecin..) chiar daca ni se pare ca ceva nu este in regula. Sa renuntam intai la ce "ni se pare" si cred ca daca descurajam vrasmasul se va imbunatati si situatia.

Pai Biserica e de acord cu divortul ca urmare a adulterlui, deci practic...atat cei care aleg sa depaseasca aceasta situatie, sa aiba incredere in partener sau sa se macine cu gandurile lor, aleg in dreptul lor...dar si cei care divorteaza fac la fel de bine. Nu exista o directie corecta, si una gresita...amandoua sunt corecte!

Cred ca majoritatea pornim cu incredere in cel de alaturi, altfel nu cred ca s-ar mai casatori nimeni, insa la fel cred ca aceasta incredere trebuie sa fie si alimentata, demonstrata...pentru ca daca eu as avea o incredere oarba in sotul meu si nu as constientiza ce se intampla de fapt in jurul meu...iar sotul m-ar insela pe rupte, ar inseamna de fapt ca ar fi niste vieti paralele...dar nu impreuna, si nu unul pentru celalat. :29:

:24::24::24:

Nu vreau sa para ca sustin continuarea casatoriei in cazul adulterului. Dupa puterile si intelegerea fiecaruia.
Dar ma oripileaza usurinta cu care se vorbeste despre divort, in general.
Cred ca sunt lucruri mult mai grave decat adulterul (din perspectiva eternitatii, desigur) care se pot intampla intr-o familie.. cum ar fi avorturile. Dar lumea nu se infioreaza de asa ceva!
Cat despre incredere.. nu ma refer la incredere in sensul ei uzual (cum spui tu).
Increderea in cel de alaturi este o prelungire/reflectare a increderii acordata noua de Hristos. Nu pot eu sa vin si sa spun ca cel de alaturi este rau/pacatos (sau mai rau decat mine), ca nu se va schimba niciodata etc. Este mai profitabil sa gandesti ca cel de langa tine este un om esentialmente bun, dar care nu face lucruri tocmai bune. Il ajuta si pe el, te ajuta si pe tine.
(In fine, poate gresesc, dar astfel incerc sa percep realitatea si ma feresc de multe batai de cap si suparari inutile.)

Pai eu de exemplu nu ma refer la a afirma cu usurinta " Sotul meu este un mare pacatos, vreau divortul!"...eu cred ca oamenii trec diferit prin astfel de situatii dificile, unii pot trece, altii nu...e vorba de puterea noastra sufleteasca si de cum ne percepem casnicia, sau cum ne simtitm in cadrul ei.

Na, eu nu sustin divortul, dar sustin totusi corectitudinea si luarea in considerare a celui de alaturi...si eu sincer spun ca in opinia mea nu credinta in Dumnezeu este neaparat cea care ii determina pe toti sa ierte divortul, ci iubirea...ori daca un om simte ca ii moare sufletul cand afla asa ceva si stie ca nu va mai putea privi in ochii celui de alaturi, incearca si simte ca totul s-a rupt in sufletul lui...atunci mi se pare corect pentru el/ea sa divorteze, dar chiar si pentru celalalt...

Cred ca exista oameni care nu pot invata din greseli atunci cand greselile le sunt acceptate constant...si nici nu realizeaza poate ca ar trebui sa invete ceva...