salut,mtcrysty17
 

o cerere pe care iisus hristos a avut-o si a fost rezolvata prin credinta se gaseste la matei 15.21-28,femeia cananeanca.

:)))) ma lasiiii! :)))) iar incepi cu lucruri la care nu ai participat?
Da-te pe tine exemplu cu dovezi BINE documentate si mai stam de vorba

Trebuie sa raspund la asta? :rolleyes:
Andrei, nu poti sa zidesti, nu poti, dar macar nu darama...

Greselile sunt bune ca ne invata sa deosebim binele de rau. Biruitor este cel ce se va ridica din geseala si va alege binele. Cea mai mare greseala este sa fugi de Dumnezeu, singurul care te poate ajuta. Sa nu lasam aceasta greseala sa devina obisnuinta, caci ne poate fi fatala.

spune ca nu-i asa!

salut,andreicozia
 

andrei,hade bre,esti judecator si io nu stiu,iar tu iarasi faci inchizitie,da-o-n colo de treaba,sper sa raman cu capul pe umeri cand imi dai raspunsul

Lamentări născute din mândrie și iubire de lume. Vrei să zici că i-ai cerut Domnului cele necesare mântuirii și nu ți-a dat? Nu, ai cerut lucruri lumești.

Iată ce frumos spune Apostolul Iacov:

Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.

Să-ți spun ce s-ar întâmpla dacă Domnul ți-ar împlini cererile tale (pentru vreo slujbă bună, bani sau alte astfel de lucruri). Ți-ai lipi inima de ele și după ce ai muri le-ai duce dorul. Nu e exclus ca Dumnezeu să-ți dea cele ce dorești în viitor, dar întâi vrea să-ți cureți inima de iubirea lor ca să nu suferi când le vei pierde, pentru că o dată tot le vei pierde.


Domnul ne cheamă la împărăția cerurilor, la viața de după moarte, dar noi suntem atrași de cele ce vedem. Iată cum spune Duhul Sfânt prin Apostolul Ioan despre aceasta:


Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Mtcrysty17,foarte multi oameni trec,au trecut sau vor trece prin ce treci tu.Unii vor renunta la Credinta,altii se vor clatina si vor ramine in Credinta iar putini,foarte putini,se vor clatina putin sau deloc.Multi au cerut,cer sau vor cere lucruri mai importante decat ai cerut tu sau mai putin importante.Unii vor cere sa la supravietuiasca o persoana draga.Altii vor cere sa traiasca mai mult decat timp decat ragaz le da boala pe care o au.Altii vor cere lucruri lumesti sau duhovnicesti.Nu toti le vor primi asa cum cred ei si cand cred ei.Dar acest lucru este diferit inteles prin logica noastra raportat la ceea ce doreste Cel de Sus.Pentru unii caderile sunt precum o incercare,pentru altii precum o eliberare pentru ca nu credeau sincer,pentru altii sunt dureroase si par nedrepte.Asa a fost mereu si asa va fi.Este o ordine a lucrurilor pe care noi nu o intelegem.Daca toate aceste rationamente iti sunt suficiente in ceea ce-L priveste pe Cel de Sus atunci ,probabil,vei alege alt drum.

Nu te grabi cu concluziile.Cateodata lucrurile evolueaza intr-un mod greu de anticipat si ceea ce azi pare greu de inteles peste o perioada va parea extrem de logic.Poate te vei bucura ca nu ai primit acum ce ai vrut.Poate inca nu era momentul sau poate inca nu erai tu pregatit.Cel de Sus stie mai bine.Bineinteles,poti intoarce spatele Credintei si poti pleca spre alte idei si explicatii.Te vor ajuta pina la un punct.Apoi vor urma alte intrebari.Mergind in acest mod prin viata vei afla totul intr-un singur moment:la final.Din pacate atunci nu prea mai putem schimba multe.

Demult si eu am fost extrem de furios pe EL,chiar frustrat.Aproape ca imi venea sa urlu la EL:,,M-am rugat,am facut tot ce trebuia facut si ti-am cerut putin.Un fleac.Nici macar asta nu merit dupa toate acele sacrificii?".De fapt eram furios pe mine.Vechiul din mine se revolta contra noii stari de fapt.Acel ,,vechi"nu se simtea bine cand facea ceva bun,era mai comod sa nu faca nimic bun si sa nu ai mustrari de constiinta.Peste ani,cred ca am inteles cum a fost acel ajutor.M-a tinut tare ca sa merg cu renuntarea la ce era rau in viata mea pina la capat.Fara sa imi dau seama imi taia din mine bucati de ticalosie.Si a facut foarte bine chiar daca pentru mine a fost dureros.

Vezi tu,noi vrem semne,raspunsuri imediate,o rasplata inca de acum,vrem sa avem certitudinea ca suntem pe drumul cel bun.Este greu acest drum,foarte greu,niciodata nu va fi usor.Raspunsurile sunt la fel de greu de gasit.Un Parinte pe nume Andrei Scrima spunea intr-o carte numita ,,Comentariu integral la Evanghelia dupa Ioan"(cartea este exceptionala)urmatoarele:

,,Finalul acesta de capitol ne vorbeste despre faptul ca trebuie sa credem fara a tine seama de semne si minuni,ca trebuie sa avem o credinta ce depaseste minunile;ne spune ca adevarata credinta ramine in picioare fara minuni.Iisus nu sarvirseste minunile pentru a reinoi credinta;minunea nu e ceruta si nu e necesara pentru credinta.Ea este ceruta de fapt tocmai atunci cand nu exista credinta.Minunea minunilor este minunea credintei launtrice nu miracolul exterior"

Dupa multi,multi ani de colindat lumea,dupa ce am ajuns in locuri in care nu mi-am imaginat ca voi ajunge,dupa ce am trecut prin ce nu credeam ca voi trece,cred ca am inceput sa inteleg o mica parte din cuvintele de mai sus.Acum multi ani credeam ca am o credinta puternica,ca sunt un evlavios model,ca nimic nu ma poate clatina.Acum ma bucur ca Cel de Sus m-a clatinat din temelii.Doar asa am inceput sa renunt la tot ce era fals si ipocrit in mine.Inca lucrez la asta si probabil va tine pina la final.

Ai grija de tine,mergi inainte si vei vedea mai tarziu ce raspuns vei primi.Lasa in grija Lui asta,tu ai grija de ce a pus EL in tine.Stiu ca poate nu am vei crede dar intre aceste 2 lucruri cred ca exista o legatura incredibila,ce ne poate schimba ca oameni.Stiu ca orice sfat vei primi poate nu iti va fi de ajuns,nu iti va raspunde la modul imediat cum poate ti-ai dori.Asta este lupta ta cu tine,drumul tau prin viata.Sa stii ca in esenta nu te poate ajuta altcineva pe acest aspect.Depinde doar de tine si vei avea piedici mai grele decat iti imaginezi.Eu sper sa le treci cu ajutorul Lui.Exista un timp pentru toate care nu este mereu cand credem noi.Nu prea ma pricep la sfaturi asa ca ti-am spus cat de direct am putut anumite aspecte.

Cel de Sus sa fie mereu alaturi de tine

Hai sa-ti spun de ce crezi tu intr-o aberatie.

Daca IUBESTI, iubesti totul, lumea, oamenii, comunitatile, pe Dumnezeu care a creat ceva asa de frumos.
Nu poti iubi aproapele fara sa iubesti si pamintul pe care calca.

Cind incepi sa crezi in ceva care-ti spune ca iubirea este conditionata de una si alta si aici AI VOIE sa iubesti dar dincolo nu, ceva este PUTRED si PUTE!.

Pacat ca nu vezi si mai ales NU SIMTI aceste lucruri. Asta spune multe despre tine si toti cei care o tot tin cu discriminarea iubirii!

Nimeni nu zice sa traiesti pentru cele materiale dar sa te bucuri, nu-i un pacat, indiferent ce spune la carte. Locul acela in carte unde te simti rau si esti indrumat catre ura si violenta este putred si trebuie eliminat.

35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).
36. Şi zicea: Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. (Marcu 14)

Iata, draga Crysty, ca nici Mantuitorul nu a primit tot ce a cerut!
Dumnezeu stie de ce avem noi nevoie si atunci cel mai bine e sa
cerem sa ne dea ce stie El ca ne e folositor. Tu, dragul meu, treci
printr-un moment foarte dificil, te simti singur si parasit asa cum
si Mantuitorul nostru pe Cruce S-a simtit Singur si PARASIT. Unul
singur L-a mai recunoscut ca Domn, in acele clipe cumplite, talharul
cel de-a dreapta, si pentru asta s-a mantuit.
Exista momente in viata, asa cum spunea si prietenul scotian,
cand ajungi aproape de deznadejde, cand ti sa pare ca totul iti
este impotriva, cand nu mai ai incredere in nimic, nici macar in
tine. Este un moment de cumpana, desigur, dar poate fi si un
unic prilej de a cladi din nou dar, de data asta pe stanca, pentru
ca ai ajuns atat de adanc si ai rascolit atatea in tine incat ceea ce
a fost subred s-a daramat, inclusiv increderea in sinele propriu,
si acum stai in fata terenului gol si crezi ca nu mai ai sperante.
Ba da, ai, si inca foarte mari, ai sanse chiar mai mari decat noi,
cei ce am construit poate fara sa aruncam tot ce tinea de egoul
nostru, ai sanse sa construiesti ceva solid si durabil, tocmai pentru
ca ai daramat tot ce era subred. Tocmai pentru ca ai cunoscut si
disperarea singuratatii, ai cunoscut si ceea ce a trait Mantuitorul
nostru pe Cruce: parasirea si suferinta.
A fi crestin inseamna jertfa, asta e lectia pe care trebuie s-o invatam
cu TOTII.
Domnul sa te binecuvanteze si sa faca sa-I simti din nou Iubirea!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu înțelegi nici sensul pasajului respectiv nici sensul cu care eu l-am citat. Și, apropo, nici sensul citatului din subsolul mesajelor mele.

Prin lume în exprimarea noutestamentară nu se înțelege creația nici societatea ci exact ce este în al doilea citat, pofta ochiului, adică averile, pofta trupului, adică desfrâul și trufia vieții, adică dorința după onoruri.

Confunzi de asemeni și sensul iubirii în aceeași exprimare noutestamentară. Prin iubirea față de creația neînsuflețită nu e se înțelege același lucru cu iubirea față de om și aceasta din urmă nu e totuna cu iubirea față de Dumnezeu. Lumea o apreciem pentru frumusețea ei, e vorba de atracție. Pe om îl iubim în sensul că-i vrem binele iar pe Dumnezeu Îl iubim în sensul supunerii. Porunca biblică nu spune iubește pe Dumnezeu ca pe tine însuți nici iubește pe aproapele din toate puterile. E vorba de două sensuri diferite ale cuvântului iubire, printr-unul înțelegându-se slujirea (lui Dumnezeu) iar prin celălalt mila (sau com-pătimirea omului). Deci în nici unul nu e vorba de iubire în sensul de atracție. Iar în cazul iubirii din căsătorie, e vorba de supunere și afecțiune față de celălalt.


Tirada facilă despre iubire e de înțeles la pruncii duhovnicești, care vor să simtă că sunt niște oameni nobili, că au idealuri filozofice și sociale înalte, dar în realitate este altă mască a mândriei. Cum am arătat, nu există și nu ni se cere iubirea în sensul de sentiment ci prin iubire se înțeleg alte lucruri: slujire, milă.

Iubirea, așa cum o vezi tu sau alții, este un mit și nu rareori un praf în ochi aruncat cu semnificația "uită-te la mine că pleznesc de atâta iubire".

Adevăratele valori creștine rămân înfrânarea, ascultarea, rugăciunea și mai ales smerenia, iubirea e o iluzie.