Da...pai nu stiu ce sa mai zic. Am impresia ca neamul asta are atat de multe calitati, insa un defect enorm: comoditatea! Si cand vrei sa faci ceva, ceilalti ti se urca in cap, se pun impotriva pentru ca se simt lezati ca le arati cum sa lucreze, sau ca faci mai mult decat ei....

Nu stiu care e solutia...mentalitaea nu se va schimba prea curand si prea usor.

Ii compatimesc pentru tinerii care cu greu gasesc indrumatori adevarati.

Cine stie cum o fi mai bine? sa fi ca neamtul, sau comozi,relaxati, ca noi cei din Est. Nu cred ca putem vorbi de acest subiect in doi peri cred ca este mult mai complex decit pare mai ales din perspectiva draga noua, duhovnicia noastra.

Am vazut cu totii cit de incintati sunt vest europenii cind vin in Romania si vad un sat prapadit, dar colorat cu garduri strimbe si case darapanate, gaini si giste care fug in toate directiile din fata masinilor. Am vazut cu ochii mei francezi care altceva nu faceau decit sa exclameze Oh la la! in drepta si-n stinga, quelle merveille!, ce gusturi au mincarurile voastre, ce artistice par casutele astea crapate de cutremure, si ce frumos miroase musetelul din crapaturile asfaltului, cit de bine ma simt pe bancuta din gradina voastra parca ma zgindare ceva placut la suflet, parca imi amintesc de ceva...Je me souviens, mais Je ne sais pas qoui!....

Revenind pe pamint, ce crezi ca le lipseste lor si de ce la ei acasa nu se simt atrasi de Ortodoxie? Cum spunea parintele in Duminica Icoanelor, oare ce se intimpla de nu putem convinge lumea de 2000 de ani ca asta este drumul adevarat al mintuirii sufletului?

Oare de ce? ...legat de ce spuneai tu despre poporul nostru amarit si comod.

Adevarat este ca noi romanii avem si multe multe calitati, asa cum am spus. Insa sa stii ca Imparatia Cerurilor se ia cu asalt, cu navala....iar comoditatea in acest sens nu ne ajuta!

Asalt , cu navala, in sens duhovnicesc reprezinta exact opusul adica: smerenie, liniste, pace, studiul celor sfinte, milostenie, nepatimire, post si rugaciune multa nicidecum intelesul lumesc al acestor cuvinte care indeamna la agitatie, a fi patimas, repezeala (ca nu mai prindem...), si sa nu uitam ca s-ar putea ca "cei dintii vor fi cei din urma"

Cred ca pe undeva, comoditatea romanului nu este trindavie ci dorinta de a contempla la cele sfinte mai mult, chiar si in detrimentul repararii gardului sau a casei si prin asta cred sincer ca suntem mai apropiati de Hristos si prin lucrurile si faptele aratate de el.
stii cum ii spunea celui care voia sa se intoarca din drumul mintuirii si sa se ocupe de cele lumesti MAI INTII, dupa care AR FI REVENIT(la slujba de Duminica, de ex...)
I-a spus..."lasa mortii sa-si ingroape mortii", adica lasa-te de reparat cotete si vino cu Mine sa-ti arat ce inseamna viata.

Ce stil de viata intelegi aici? cel vechi romanesc(mai oriental ,mai lent) sau cel bazat pe capatuiala, profit si distractii non-stop, iarba tunsa la mm, casute ca-n povesti cu trei etaje si imprumut la banca pe urmatorii 20 de ani?. etc( tu personal vezi pe undeva prin ce ti-am enumerat, smerenie si nevoire?)

Si tot acum poate intelegi de ce Modernismul nu incape in Ortodoxie, ca sa-ti raspund si la celalalt topic, iar daca incerci sa fortezi modernismul peste Ortodocsi, eu nu vad cum vor rezista. Sunt doua lumi complet diferite, democratie, unde fiecare are o parere si drepturi absurde cu carul care nu fac altceva decit sa ne grabeasca distrugerea familiei, ultimul bastion, si cealalta, traditionala, smerita cu o ierarhie naturala duhovniceasca.

Se trage insa speranta de unii... ca la noi schimbarile vor merge "brici" si nu v-a fi nevoie sa fim invinuiti de una si de alta pentru a intra cu forta, asa cum o fac cu tarile "mai incapatinate"

cozia draga uite ca ti-am indeplinit dorinta si am intrat si pe acest topic :)
Desi n-am timp sa citesc in amanunt postarile incerc sa completez cu ceea ce voi spune facand referire doar la tineretul roman.
In primul rand sa nu uitam ca aceasta tara,desi preponderent este crestin-ortodoxa a avut pana nu demult un trecut istoric destul de negru care, personal incep sa-l vad din ce in ce mai gri in prezent si sper ca din ce in ce mai deschis la culoare pe viitor.

Eu cred ca schimbarea nu trebuie asteptata sa vina de la cei de langa noi,ci de la noi.
Cum sa avem tineri credinciosi daca parintii lor ignora acest aspect?....si sa nu uitam ca multi din parintii actuali care au copii marisori au avut timp destul in 17 ani sa se reorienteze si sa-si modeleze atitudinea fata de Biserica.Din ce in ce posibilitatile de cunastere si documentare au crescut...totul depinde de noi,asta tine de libertatea pe care Dzeu ne-a lasat-o,este alegerea pe care o putem face singuri.
Din pacate insa odata cu transformarile pe plan religios au luat un mai mare avant transformarile sociale si economice care au acoperit o mare parte a timpului.Acest aspect a marginalizat esentialul...motiv pt care greu gasim modele si exemple pozitive pt.copii nostri.
Referitor la tineret pr.Teofil Paraianu are o vorba : copii sunt amalgamul,harababura familiei lor.
Eu as mai adauga ca problema comportamentului la fiecare individ in parte este discutabila...sunt foarte multi factori care influenteaza acest aspect si nimic nu este fara ingaduinta lui Dzeu...poate pt luarea aminte (mantuirea) a familiei sau a celor din jur sau chiar a individului in parte...

Nu doar tinerii sunt vinovati ca sunt cum sunt...indiferent de situatie intr-un fel trebuie sa fii...important este sa realizezi felul si sa stii ce ai de facut mai departe.Pt mine un exemplu extraordinar in acest sens este pr.Rafail Noica...a durat ceva timp pana a stiut ce are de facut mai departe dar este de admirat ca permanent s-a cercetat,a vrut sa se descopere,sa stie cum este,care-i este felul.

De multe ori citesc pe acest forum si ma gandesc cata pierdere de timp si ce discutii de aflare in treaba.
Personal cred ca ar fi mai la obiect sa luam aminte la noi,sa ne cercetam zilnic si sa incercam sa dam solutii propriilor probleme...ce folos ca cercetez si constat ce face cel de langa mine? Imi foloseste asta la mantuire?
Poate ca da,dar numai in cazul in care constatarea respectiva aduce un aport pozitiv si o schimbare buna in mentalitatea si comportamentul meu...in rest vorbe-n vant si pierdere de timp...mai trece vremea.

La ce-mi foloseste ca vad tineri cu cercei in nas si buricul gol in Biserica, de ex? poate ca imi foloseste....mai imi gadila mandria ca eu nu sunt ca ei, sau pot face comparatii de genul ala are cercel de un fel si ala de alt fel,oare care o fi mai valoros ca poate imi pun si eu in curand?....si tot asa...si in realitate pierd esenta : de ce a intrat tanarul asta aici,oare pot sa-l ajut in problema lui? ca sigur nu stie mai nimic de locul unde se afla daca a preferat sa intre asa...si daca incerc sa-l abordez spre ajutor va trebui sa simt cum sa o fac pt a-l apropia de Biserica si de Dzeu si nu pt. a-l indeparta mai tare.....si tot asa.

Teoria ca teoria ,dar practica ne omoara.

Si daca un tanar cu cercel in ureche vine la biserica, iti va folosi ...pentru ca va trebui sa incerci sa nu il judeci, va trebui sa faci acest exercitiu. Daca vine cu buricul gol, atunci e alta treaba si tine de regulamentul interior de buna purtare in biserica.

Tinerii sunt si interesul nostru al tuturor, fie ca suntem tineri noi insine, fie ca suntem mai in varsta. Trebuie sa fim cu ochii pe tineri pentru ca au mare nevoie de ajutor. Si mai ales au nevoie sa nu fie judecati, marginalizati....ci intelesi si acceptati asa cum sunt ei. Pnetur ca Dumnezeu asa ii vrea, nu ii vrea perfecti...desavarsirea este un dar pe care il primesc dupa ce se vor fi apropiat de Dumnezue pentru vesnicie!

Caz concret:
Cam acum un an, in timpul Sfintei Liturghii an auzit un glas de bariton in spatle meu cantand Tatal nostru. Am intors capul din curiozitate si, surpriza, glasul iesea dintr-un "incercelat" cam la vreo 26-27 ani, cu aspect de punker, codita, haine largi; langa el o fata acoperita cu un sal "a la Vama Veche"...Acum nu mai este o surpriza sa-i vad, sunt o prezenta constanta, chiar si in timpul saptamanii si-au mai redus din cercei (pana la eliminare) si-au revizut imbracamintea...Deci mai exista speranta!

Totusi nu stiu de ce am fost surprinsa, chiar daca n-am fost o "incercelata", tot de pe acolo vin...Deci sunt cazuri concrete ca, totusi, mai exista o speranta.

Si Clausemi, nu cred ca daca vreun tanar cu cercel iti "gadila mandria" ca nu esti ca el iti foloseste, ba din contra...
Mandria...

Daca ai citi cu atentie am spus-o ironic tocmai pt.a-i viza pe cei care merg la Biserica sa faca bilantul celor care intra si ies din Biserica si sa-i catalogheze...desi motivul pt care mergem la o slujba sau in Biserica ar trebui sa fie strict de ordin personal si care sa vizeze strict propria persoana(familie,prieteni,cunostinte)

Mea culpa, Clausemi! De data asta am citit cu atentie...:)