Copiii nu percep habotnicia si bigotismele, pentru ca ei primesc credinta intr-un mod foarte curat, asa cum la varsta adulta cu greu o mai putem primi noi, dupa ce ne-am ingramadit in minte o multime de lucruri, dintre care unele de-a dreptul gunoaie (nu ma refer la Donald si Pinocchio).

Indiferent, ai mei nu se vor uita la tv si nici pe computer nu vor pune mana.

Ziceam ca nu mai postez aici, pentru ca Anna a cerut doar sfaturi cum sa Nu le dam copiilor sa citeasca carti cu basme, dar .. inca doua vorbe.

Sunt si autori crestini care au folosit fantasiticul si basmele simbolice. de exemplu C.S. Lewis in Narnia. As sfatui-o pe Anna sa citeasca cartile, sau macar una, sau sa vada unul din cele doua filme noi care s-au facut dupa ele. (Din pacate nu se mai continua..) Si acolo aparvrajitori buni si rai, apar animale vorbitoare, apare un Leu care moare si invie.
Iar Tolkien, care de altfel era un bun prieten al lui CS Lewis, era catolic foarte credincios. Scrierile lui nu au aluzii directe la asta, dar sunt imbaiate in crestinism, suntv tesute di el. Amandoi credeau ca mitologia este importanta pentru dezvoltarea omului si este ca o treapta spre religie.
Crestinilor din orient cel putin niciodata nu le-a fost teama de basme si povesti.
Imi miroase tale a credinta evanghelicala refuzul asta.
Eu as sfatui-o pe Anna (desi repet stiu ca ma considera o liberala inraita si nu va tine seama, orice as spune ;-)) sa aleaga mai bine ce este de calitate, ce nu contine violenta gratuita si morala indoielnica, si sa lase copilul sa faca selectia singur intre ce este adevarat cu A mare si ce este simbolic, ce populeaza si mobileaza imaginatia. Sau in fine, nu numai singur. Copiii isi dau seama foarte bine ce ne este noua adevarat Dumnezeu, ce luam noi cu adevarat in serios. Si va intelege sa faca deosbirea intre religie si basme.

Nu se vor uita la nimic?

La ce sa se uite? Crezi ca desenele animate sunt asa o intensa si minunata parte a copilariei?
Ce sa fac , sa ii las sa se uite cu ochii holbati la TV, incapabili sa reactioneze la stimuli (ca asa facem toti cand ne concentram la ceva), sa ajunga desenele animate obiectul negocierii, cum vad la altii, ca daca faci tu acum x y z, te las eu pe urma sa te uiti la desene? Si cat timp o sa treaca si pentru parinte pana invata ca atunci cand se uita la TV copilul e linistit si absorbit, urmand ca in continuare sa il uite pe asta mic in fata tv-ului cu orele, ca sa se odihneasca? Intotdeauna TV-ul va fi cea mai simpla si la indemana solutie.

Impresia mea in legatura cu TV-ul si copiii e ca atunci cand l-ai deschis, ai deschis cutia pandorei. Ca se vor uita la nefarsit si daca le interzici, nu faci decat sa colorezi in nuante si mai ademenitoare fructul oprit (fara nici o conotatie dubioasa).

Mai curand m-as juca sau le-as pune sa asculte povesti sau sa invete sa citeasca singuri basme si povesti nemuritoare. Eventual dvd-uri cu tom si jerry de ex, dar in orice caz, intr-o maniera in care detin controlul asupra programului - nu ca un control freak, ci doar cat sa nu ajunga la concluzia ca la televizor sunt chestii misto si cand e stins, deci acela ar fi un obiect de interes si care trebuie lasat sa mearga tot timpul, ca sa nu pierdem ceva. Mai bine sa fie ca pe ecran sunt lucruri interesante cand vrem noi (toti) si al caror continut il putem alege noi, in deplina cunostinta de cauza.

Cam asa cum fac si eu cu filmele acum, la varsta adulta. Nu ma uit oricand si la orice.

NU!!!
Cutia Pandorei ai deschis-o cand ai facut copilul.

Tom si Jerry? Nu sunt violente?

Tu nu ai fost niciodata copil? Te-ai nascut deja la maturitate?
Tu nu te-ai bucurat de micile placeri ale copilariei? Sau nu ai avut copilarie?

Am avut dragul meu, o copilarie foarte frumoasa si fericita.
Care nu a inclus desene animate, ca nu prea erau inainte de '89, si dupa, eram prea ocupata sa ma dau cu sania sau sa bat mingea pe-afara cu copiii in loc sa stau sa ma uit la televizor (cu execeptia desenelor SciFi de la 7 seara).

In schimb am citit si ros de-a dreptul toate cartile de basme si povesti nemuritoare, de cand am invatat sa citesc, la 4 ani si ceva. Alea te imbogatesc, nu desenele.

Sau ce, tu insinuezi ca aceia care au copilarit inainte de 89' (nascuti sa zicem prin anii 70) nu au avut copilarie din cauza ca nu au avut desene animate? (ma rog, cu rarele exceptii gen Lolek si Bolek si niznaiul cu lupul, imi scapa numele). Zecile, sutele, miile de generatii de dinainte de inventarea TV-ului nu au avut copilarie?

sunt doarr desene animate,S.F. nimic mai mult create sa distreze copii/adultii,nu este nimic rau in asta atata timp cat se face cu masura si totul pana se ajunge la violenta

Absolut tot ce "consumam" la nivel mental are influenta si are consecinte pe termen lung, mai ales cand acest consum se face in mod repetat si la o varsta frageda.

Eu mi-am trait toat copilaria inainte de 1989. Asa ca stiu foarte bine cum era atunci.
Cartile cu besme sunt mai bune decat desenele animate? Cu ce te imbogatesc primele si cu ce te pagubesc celelalte?

Ba am avut o copilarie foarte frumoasa, dar erau alte timpuri.
PS: Ai uitat de Mihaela ;-)