Acum ceva timp, si eu aveam aceeasi senzatie: simteam mereu ca ma coplesesc emotiile in timpul examenului si mereu cand aveam rezultate mai slabe dadeam vina pe emotii... intre timp am realizat ca nu emotiile erau de vina ci eu eram, pentru ca invatam superficial, cu toate ca eu acasa aveam senzatia ca invatasem bine. Iti recomand sa inveti mai bine si sa te concentrezi cat de mult poti atunci cand inveti.

Asta nu e credinta e labilitate psihica, probabil ai fost crescut intr-un mediu destul de toxic pentru o dezvoltare psihica normala.

:71:...pai probabil a avut parte ,de la cei din jurul lui,de aceleasi tip de "incurajari" ca si ale tale...

Nu a fost o incurajare a fost o constatare, dar daca nu poti face diferenta..

Pe de alta parte, probabil ca, daca ai vedea pe cineva conducand o masina vai de capul ei, fara frane, care nu poate tine directia, i-ai zice "omule, nu-ti pierde credinta, esti un sofer bun, da-i inainte tot asa".

Doamne fereste sa-i atraga cineva atentia ca masina are nevoie de reparatii capitale, omul ar putea cadea in deznadejde, mai stii?
Mai bine sa mearga asa pana isi rupe gatul pe urma dai din umeri si zici "asa o vrut Dumnezeu...".

Daca asta te sperie cel mai mult, ca ai fi devenit ateu, iar nu ca ai picat examenul, atunci e in regula. Sa te temi de o asa perspectiva, e semn ca mai ai credinta. :)

Vei trece si examenele, daca vei invata si te vei ruga mai mult decat pana acum.

:15: ...pai...n-as face ca tine,adica nu i-as sparge 3 cauciucuri si parbrizul doar ca sa-i atrag atentia ca nu-i merge un stop.