Felul cum se discuta despre unul din userii acestui forum este o încalcare a intimitatii lui. Cred ca e o greseala din partea parintelui de a face publica pe un forum o decizie din viata privata a fiului sau si e o greseala din partea celor care au raspuns cu sfaturi, o intruziune în aceasta viata privata a fostului user.

Incalcare a intimitatii lui.? Greseala din partea parintelui de a face publica o decizie din viata privata a fiului ?
Sint convins ca nu esti parinte caci numai asa justifica gindirea ta...

Tocmai am vazut un anunt pe strada despre un batran care a disparut de acasa. Clar intruziune in viata privata! Ce sa mai spun de copiii disparuti? Sau de alte subiecte private discutate pe forum la care inclusiv tu ai raspuns cu sfaturi. Alti parinti disperati care au cerut ajutorul nu au fost tratati asa de tine. Pana la urma parintii vor sa stie ca fiul lor e bine si nimic mai mult. Ce e necrestineste in treaba asta?

Eu binecuvintarea o dau dar nu stiu unde...

Fiul dvs. a adus vreodata in discutie ideea de a se calugari?
Sau despre calugari, manastire in general ..si poate a simtit o anumita ostilitate?

Sau poate decizia asta brusca care totusi incalca un anumit "protocol" in relatiile cu familia sunt doar o prelungire a caracterului lui impulsiv care nu de putine ori l-am vazut manifestandu-se pe forum, chiar in pofita unor norme de bun simt?

Cum ati defini empatia lui afectiva? Era sincer interesat de problemele altora, sufletist, sau mai degraba sufera din cauza lipsei de integrare acolo?

Nu ne-ati spus de cat timp era in Italia?

Si ar fi fost util sa ne spuneti si ce a scris exact in biletul care l-a lasat sau e confidential?

Pai cred ca puteti sa considerati ca ati facut-o deja..

Dati si un mesaj la Antoni0 pe forum, eventual si pe email, si explicatii ca sunteti de acord cu decizia lui doar sa va spuna la ce manastire merge si daca (nu) doreste sa fie vizitat si ca ar fi normal din respect pentru familia care l-a crescut atata vreme sa faca asta, pentru ca cei care nu-si respecta parintii nici nu au binecuvantarea lui Dumnezeu.
In cazul cand mai intra.

Asta daca considerati ca nu aveti nimic sa va reprosati in comportamentul fata de el vizavi de decizia pe care ati luat-o..

Cred că acum trebuiesc rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu ,pentru ca fiul dumneavoastra să fie bine şi să aflaţi veşti despre el.
Nu ştiu ce discuţii aveaţi cu el,însă ştiţi că era pe stil vechi,ceea ce înseamnă că era rupt de Biserica Ortodoxă Română.
Dar aşa cum rugăciunea mamei Sfântului Augustin a avut putere în faţa lui Dumnezeu,aşa să aiba şi ale dumneavoastra.

E greu de inteles zbuciumul unui parinte intr-un astfel de caz. Si nu ma refer neaparat la refuzul parintelui de a accepta decizia copilului, ci la lipsa de informatii in ce priveste soarta lui cand nu stie nici unde este, nici daca are ce manca sau unde dormi.
Am cunoscut in februarie un astfel de parinte care mi-a povestit prin ce a trecut cand fiul lui a venit pe ascuns acasa (lucra undeva pe un santier din tara) si-a lasat bagajele si a dispatut fara urma. Singurul care stia de soarta lui, era un f. bun prieten din sat, dar care ii promisese sa nu divulge nimic parintilor. Dupa cateva luni si multe insistente a aflat ca este la o manastire din nordul Moldovei, nu mai retin acum care, dar oricum pe vechi. Au plecat imediat, dar nu l-au gasit; fusese mutat intre timp. Mai apoi, l-au aflat la manastirea din Valea Uzului (tot pe stil vechi) langa Comanesti. Cand tatal lui vorbea de el, i se umezeau ochii de bucurie. Manastirea aceasta era destul de aproape de satul lor, iar ei au inceput sa mearga tot mai des acolo la slujbe. Nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat, daca acel copil n-ar fi ales calea intru Hristos (parintii s-au opus la asa ceva, ei dorind ca fiul sa se casatoreasca si sa aiba o viata normala!)
Aici depinde foarte mult de ceea ce vrea baiatul cu adevarat si daca aceasta decizie, nu-i decat o nebunie de moment. Calea monahala nu-i deloc usoara, iar daca nu-i hotarat si pregatit sufleteste, nu se stie daca va merge mai departe. Multi spun "calugarie", dar putini rezista constrangerilor de acolo.

Am aratat aseara pozele celor din familie, dar din pacate nimeni nu si-a amintit nimic. Nu inteleg de ce mie imi pare atat de familiar, ca si cum ar fi stat alaturi de mine in biserica. Posibil sa ma fi inselat, dar mai insist sa arat fotografiile si printre prietenii de pe stilul vechi, care nu sunt putini, si care frecventeaza des manastirile din Moldova. Voi cere sfat si preotilor din cadrul bisericilor si manastirilor de pe stilul vechi pe care-i cunosc. Stiu bine ca ei intre ei au o relatie foarte bine inchegata si cunosc tot ce se petrece in tara, de la un capat la altul. Daca nu apar noutati intre timp, voi incerca sa aflu, desi nu stiu totusi daca e corect ce fac...
Doamne-ajuta!

dar, ii dadeati binecuvantarea daca va spunea in Italia ca lasa scoala si vrea sa plece la manastire in Romania?:9:

O binecuvintare nu cred ca se poate da prin intermediul unui forum, nu credeti?
Un parinte mereu are de a-si reprosa ca nu a facut indeajuns pentru copiii sai.