Pentru Cristiboss56 si Maria, alegerea acestui titlu nu are scopul de a le spune oamenilor ca e ok sa se sinucida. E doar o provocare la meditatie. Si, in primul rand, exercitarea unui drept nu e tocmai o chestie care tine in primul rand de morala, ci de libertate. Nu tot ce avem libertatea de a face este si moral.

despre acest fenomen din punct de vedere sociologic a scris Emile Durkheim, provenit dintr-o familie cu o puternica traditie religioasa, a studiat in tinerete ebraica si doctrina talmudica.

In cartea I a acestei lucrari, intitulata Factorii extra-sociali, Durkheim abordeaza patru teme importante:
- capitolul I: Sinuciderea si starile psihopatice.
- capitolul II: Sinuciderea si starile psihologice normale. Rasa. Ereditatea.
- capitolul III:Sinuciderea si factorii cosmici.
- capitolul IV: Imitatia

In primul capitol - Sinuciderea si starile psihopatice, se discuta influenta pe care o pot avea cauzele extra-sociale (dispozitia organo-fizica si natura mediului fizic) asupra sinuciderilor.
Exista mai multe conceptii, conform carora "sinuciderea constituie prin ea insasi o nebunie speciala" sau ca "sinuciderea ar fi un episod al uneia sau mai multor forme de nebunie, neintalnindu-se la subiectii cu spiritul sanatos".
Exista patru tipuri de sinucidere care reprezinta speciile cele mai importante (Jousset si Moreau de Tours):
a) Sinuciderea maniaca - se datoreaza halucinatiilor sau conceptiilor delirante. Bolnavul se omoara pentru a scapa de un pericol sau de o rusine imaginara. Halucinatia apare brusc, si la fel si tentativa de sinucidere, iar daca in clipa urmatoare, incercarea a esuat, ea nu mai este reluata, cel putin pentru moment.
b) Sinuciderea melancolica - este legata de o stare generala exagerata de depresie si tristete, care-l determina pe bolnav sa nu mai aprecieze relatiile sale cu oamenii si lucrurile din jur. Viata este vazuta in negru, si i se pare plictisitoare si dureroasa. Acesti bolnavi sunt foarte perseverenti in telul urmarit.
c) Sinuciderea obsesiva - nu are un motiv real sau imaginar, ci este cauzata doar de ideea fixa de a muri.
d) Sinuciderea impulsiva sau automata - este la fel de nemotivata ca si cea obsesiva, dar ea apare brusc, si bolnavul nu-i poate rezista.

Sunt intru totul de acord cu ce a zis consuela aici, pentru ca pana la urma si intr-un fel asa este. Cineva de sus ne-a dat viata, astfel sa constientizam ca existam pe un pamant alaturi de alte 5 miliarde de suflete, fara ca noi sa ne alegem numele, locul si timpul nasterii, inseamna ca Cineva coordoneaza totul cu un scop anume. Avand in vedere ca noi suntem datori lui Dumnezeu cu o moarte din voia Lui, iar noi avem libertatea de pana sa ne-o luam si singuri, pai la urma dupa ce ne prezentam in instanta la judecata sufletului sa nu generam pretentii sau sa ne intrebam de ce nu vom fi trimisi in iad, pentru ca majoritatea care se sinucid (in afara de cei bolnavi psihici pe drept) stiu de zvonul ca: "Daca te sinucizi din orice motiv si din voia ta, fara sa fii bolnav psihic, ajungi sigur in iad", avand in vedere ca toti stim acest lucru, nu avem scuze in fata lui Dumnezeu si ca atare vom fi judecati dupa fapta in sine.
Si inca ceva, apropo de cei care mor din cauza ca au salvat pe altul de la moarte, adica acel sacrificiu involuntar sau chiar sau chiar si voluntar, asta facand-o nu cu scop sinucigas din razvratire sau curiozitate, ci doar din reflexul de a scapa pe celalalt de la moarte, aici eu cred ca Dumnezeu va trata cu totul altfel problema, sufletul celui mort mai avand o sansa de scapare, Dumnezeu punandu-i in balanta si faptele sale, avand parte de o judecata milostiva si de una dreapta, cum au dreptul toti oamenii.

Mai intai, conceptul de libertate presupune o stare existentiala a binelui "robeste-ma Doamne ca sa ma simt liber" (Petre Tutea) sau "libertatea este robia liber acceptata a binelui" (Parintele Staniloae). Despre ce libertate mai vorbim in cazul sinucideri? Libertatea nu trebuie privita doar ca acctiune, optiune, decizie,etc., ci ca stare existentiala dupa. Sinuciderea nu ne poate aduce aceasta libertate existentiala.

EU cred despre sinucidere ca e o libertate RAU INTELEASA ,caci adevarata libertate exista numai in Dumnezeu ,iar ce mai mult de atit e de la diavol!

Libertatea de a trai, de a te bucura de cel mai de pret dar, viata cu toate cele ce vin in viata fiecaruia. Sa ne bucuram de minunatiile lasate pe acest pamant, sa ne bucuram unii de altii, sa ne intemeiem familii cu multi copii ce vor duce mai departe stafeta vietii pe pamant. Totul ne apartine pe acest pamant, in afara de doua lucruri :viata si sfarsitul ei !

Eu cred ca sinuciderea este un risc prea mare!Avand in vedere ca habar nu avem care-i sensul nostru pe planeta asta, poti si sa nu crezi sigur in Dumnezeu, si tot e un risc prea mare...De unde stii sigur ca nu exista si ca nu ajungi direct in fundul iadului cand te sinucizi?Ca sa nu mai vorbim ca indurerezi pe toti cei din jurul tau cu un astfel de gest...

Sincer, direct si la obiect !

Sotul verioaserei mamei s-a sinucis acum cateva luni...si toata lumea a fost luata prin surpindere, era un om trecut prin viata, sotie, copil, omul de baza al satului, gata sa sara in ajutorul oricui, nimeni nu se astepta...a lasat asa o durere in urma lui...groaznic, mai ales ca el era un om asa de puternic, nu ai fi zis niciodata...

Asa este, din pacate uitama ca fiecare dintre noi este o persona - unica. Prin disparitia semenului nostru ne lipsim de valorificarea darurilor lui Dumnezeu, sadite in fiecare dintre noi, dar care pot fi puse in valoare intr-un mod unic de catre fiecare persoana. Sa nu uitam ca purtam in noi setea dupa viata vesnica "Si aceasta este viata vesnica...." Ioan 17,3.