Duhul Meu

Duhul Meu este iertare Tu in veci tii suparare
Desi Eu te iert mereu ! Duhul Meu e darnicie Strangi averi cu
harnicie Si tu esti sarac mereu ! Duhul Meu este blandete Tu
aduci numai tristete Caci tu aspru esti mereu ! Duhul Meu este
smerire Nu o falsa umilire Ori tu asta-Mi dai mereu ! Duhul
Meu este iubire Tu iubesti doar a ta fire Si nimic din ce-i al
Meu ! Duhul Meu e ascultare Tu in toate esti cel mare Voia ta
ti-e Dumnezeu ! Duhul Meu este adevar Tu te minti intr-adevar
Domnul tau nu-i Dumnezeu !

Se aude clopotul batand
Ne cheama la altarul sfant
E zi de ruga si de cant
E ziua Domnului cel Sfant

Duminica v-am dat-o in dar
Ca zi de ruga si de har
Voi oameni ce-ati facut cu ea
Cu ziua Mea cu ziua Mea?

Eu Crucea Mea v-am dat-o scut
Cu ea voi oameni ce-ati facut?
V-am aparat de tot ce-i rau
Iar voi M-ati rastignit mereu

De ziua Mea acum va spun
Sa faceti tot ce este bun
Nu clevetiti si nu fiti rai
Caci toti sunteti copii Mei

Veni-va ziua de apoi
Cand iarasi voi veni la voi
Va voi certa, va voi certa
Ce-ati facut cu ziua Mea

Ma rog catre Tine la ceasuri de nopate
in pleoapele-nchse mai staruie somnul
ma-nconjura ingeri si tainice soapte
si-n toate si-n totul esti Domnul

Iubirea mea urca spre Tine si creste
isi scutura frunzele vestede somnul
de moare o floare o alta-nfloreste
si-n toate si-n totul esti Domnul

De trece o vara e alta ce vine
si iarna din stele de-si scutura somnul
eu stiu ca si iarna e parte din Tine
si-n toate si-n totul esti Domnul

Am si eu doua versuri pentru Dumnezeu.


Poezie

A fost un timp si inca mai este
Un timp in care eu traiesc
Cand am gresit fara de veste
Si-am incetat sa Te iubesc

Trecu o zi din viata-mi scurta,
In care mult Te-am maniat,
Dar cu iubirea Ta nespusa,
Iertandu-ma ma-ai mangaiat

A doua zi grsut-am iarasi
Caci am uitat de Tine iar
Am plans amar in acea seara
Pierdut-am iar timpu-n zadar

Veni si-a treia zi de chinuri
In care amar te-am necajit
Scuipatu-Te-am pe Tine Doamne
Dar mai ieratat...caci mai iubit


Acum dupa o mie de zile
Stau pe pat si socotesc
Plang,observand cu intristare
Ca-n mine nu Te regasesc.

Si-as vrea sa alerg la spovada
Dar cum?Cand sufletul mii gol
Imi e rusine dar totusi voi merge
Imbraca-mi sufletul....cel gol.

+++
Mergand eu pe calea vietii
De-un petroi m-am impedicat
Cazut-am,plans-am,suspinat-am
Si catre cer m-am uitat,
Iar de acolo far de veste
Te-am auzit spunandu-mi iar
"De ai cazut ridica-te
Si nu mai plange cu amar"

+++

Odata cum mergeam pe strada
Pe Tine,Iisus,Te-am intalnit
Opritu-m-am in loc deodata
Intorcandu-mi ochii Te-am privit
Erai la chip ca in icoana
Cu plete si cu barba mica
Aveai fata luminoasa
Privindu-Te imi era frica


Le-am scris demult demult si sper ca sunt destul de acceptabile si sa nu randeti de mine :)


Numai bine!

O rază molatică dulce de soare
Mi-aprinde-o suvită în părul cărunt
Se lasă în iarbă si-n frunze răcoare
Si cântă un greier cu glasul mărunt.

Îsi scutură cerul petalele rosii
Pe palmele mele, pe crestetul meu
Se-aude-n departe cum cântă cocosii
Când eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu...

Un clopot se sparge si bate-ntr-o dungă
Fărâme de noapte se-adună-n livezi
Cu mâini împletite în rugă mai lungă
Te strig, Sfinte Doamne si-astept să mă vezi.

Se-aprinde o candelă în cer pentru mine
Purtând peste frunze miresme de frig
Cu pleoapele-nchise si fata spre Tine
Eu stau printre arbori si tot Te mai strig.

Ajută-mă, Doamne, înaltă-mă iar -
Atât sunt de mică si-atât mi-e de greu -
Când noaptea se-ngână cu ziua de-afară
Te-aud prin lumină cum vii, Dumnezeu...

Taina Crucii


Verticală ce coboară si, întors, uneste Sus
Si Orizontală care-încercui Răsărit si Apus
Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,
Trăsătură de unire largă între noi si noi.

Coborâre luminoasă de la cer pân� la Atom
Legătura îmbrătisării dulce între om si om
Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârşit
Este Linia si cercul, si Sfârsit si Nesfârsit.

Este Unul si Multimea, este Clipă si Etern
Sabie cerească-ntinsă din ´Năltime spre Infern
Taină si Simbol si Jertfă, Stâncă de nezguduit
Semn de teamă si putere, Steag în veci nebiruit.

Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi
Bratul Milei si Dreptătii care mântui sau ucizi
Viu Izvor al mântuirii pentru vii si pentru morti
- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porti.

Calugarul

de arhim Ioanichie Balan

Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite , singurel
Descult, flamand
Si insetat
Te rog sa ai mila de el
Ca poate-I un calugar!
De intanlesti la vre-o rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce…
Departe, undeva in lume…
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat
C-o traista goala in mana lui
Te rog acum
Sa-I iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-I spui
Ca poate-I un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea ca asteapta-n gara
Un calator infrigurat
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-I un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochi-n departare,
Mereu tacut
Si abatut
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-I un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci, daca tu vei intanli
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles .
Sa stii iubitul meu c-a fost
In viata lui calugar
C-acela care a trait
Si-n manastire-a-mbatranit,
Orice I-ai spune si I-ai da
Sa nu socoti
Ca o sa poti
Sa-I schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar!
De-I vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Deci nu cata sa-I mangai plansul,
Ci roagate si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat
Va suspina dupa pustie
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu frate nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci incai tot calugar!
Iar daca va imbratatnii
Si-n lume frate , va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!

=Imagine=
El trecea mergand
Printre oameni.
Vazandu-l doar
Fara cuvinte;
Lasandu-ma
Doar sa-l contemplu,
Nu mai aveam ce cumpara-
Ce vinde
In templu.
Ceva se misca in inima
Insanatosind
Tot ce era gand.
Si mintea cobora
In inima plangand....
O noua zi
Si cuvantul care spune:
"Casa mea va fi
casa de rugaciune"

==Mintii;amintire==
Motto:"Aminteste-ti de paza gandului"
La tot locul
Si-n tot ceasul
In tot timpul
La tot pasul
Samanta gandului
Aruncat
N-o lasa sa incolteasca
Manii
Ci
Pace cerului,
Cereasca
Bunavoire intre tine
Si tine....
Si nu uita
Ca om sa fii
Nu mort;ca animal;
Ca manie
De vei naste-n gand
Manie vei primi
Si roada ta
O vei manca....
Deci;asa;
Pace cerului,zidire,
Si-ntre oameni
Bunavoire.
Si nu uita....
Niciodata nu uita:
Paza...
Rasplata...

==Cruce==
22aprilie 1998
Deschizandu-Ti mainile
Sa ne-mbratisezi
pamantul
O!...Bunule
O!...Dragoste neinchipuita
Mana-Ti in cruce a ramas
pironita
Savirsind cutremurarea
adincului adincurilor
iubirii
Din toata inima zidirii
Ce priveste cu cutremur
Faptuirii.....
Si printre care ma aflu
Cu tremur
Si eu;botul de tarana...
Cu inima sfasiata
Si sangerind trudit
Iubirii izbucnite
Imbratisarii rastignit.
In noroi plec capul siroind
De lacrimile uni-versului plangand.....
Iubirea Ta.....
Iubirea ta.....
Cuvantul nu mai e...
LUMINAA!