PATRIE ŞI RELIGIE LA ANTICI

„Cuvântul patrie la antici însemna pământul strămoşilor Terra patria. Patria fiecărui om era partea de pământ pe care religia sa îl sfinţise; pământul unde odihneau înaintaşii săi şi pe care-l ocupau sufletele lor. Patria cea mică era ograda familiei, cu mormântul şi vatra sa. Patria cea mare era cetatea, cu pritaneul său şi eroii săi, cu incinta sa sacră şi cu teritoriul său marcat de religie.

„Pământul sfânt al patriei”, spuneau grecii. Nu era doar o vorbă. Acest pământ era cu adevărat sfânt pentru om, căci era locuit de zeii săi. Statul, Cetatea, Patria aceste cuvinte nu erau abstracţiuni ca la moderni; ele reprezentau realmente un întreg ansamblu de divinităţi locale cu un cult al fiecărei zile şi nişte credinţe cu putere asupra sufletului.

Ne explicăm prin aceasta patriotismul anticilor, sentiment energic care era pentru ei virtutea supremă către care tindeau toate celelalte virtuţi. Tot ce omul putea avea mai scump se confunda cu patria. În ea îşi găsea binele, siguranţa, dreptatea, credinţa, zeul. Pierzând-o, pierdea totul, era aproape imposibil ca interesul personal să fie în dezacord cu interesul public. Platon a spus: Patria ne-a dat naştere, ne hrăneşte, ne creşte. Şi Sofocle: Patria ne ocroteşte.

Patria nu e pentru om doar un domiciliu. Dacă-i părăseşte zidurile sfinte, dacă-i trece hotarele sacre ale teritoriului, el nu mai găseşte religie şi legături sociale de niciun fel. Peste tot în altă parte decât în patria sa el este în afara vieţii fireşti şi a dreptului; peste tot în altă parte el este lipsit de zeu şi în afara vieţii morale. Numai în patrie el îşi are demnitatea sa de om şi îndatoririle sale. El nu poate fi om decât acolo.

Patria ţine omul ataşat printr-o legătură sacră. Trebuie s-o iubim cu (...) credinţă, să i ne supunem (...). „Trebuie să i te dăruieşti întreg, să pui totul în ea, să-i hărăzeşti totul.” Trebuie s-o iubim glorioasă sau obscură, prosperă sau săracă. Trebuie s-o iubim pentru binefacerile sale şi s-o iubim şi-n asprimile sale. Socrate condamnat de ea la moarte fără motiv continuă s-o iubească.

(...) Trebuie mai ales să ştim să murim pentru ea. Grecul sau Romanul nu moare din devotament pentru un om sau pentru onoare ci pentru patria căreia îi datorează viaţa. Căci, dacă patria este atacată, este atacată religia. El luptă pentru altarele sale, pentru vetrele sale, pro aria et focis ; pentru că, dacă duşmanul cucereşte patria, altarele sale sunt pângărite, vetrele sale stinse, mormintele sale profanate, zeii săi distruşi, cultul său desfiinţat. Dragostea de patrie e evlavia anticilor.

Patria trebuie să fi fost foarte preţioasă fiindcă anticii nu-şi imaginau pedeapsă mai cruda ca lipsirea omului de ea. Pedeapsa obişnuită pentru marile crime era exilul. Exilul nu era doar interzicerea şederii în patrie şi îndepărtarea de pământul ei, el presupunea în acelaşi timp interzicerea cultului, el conţinea ceea ce modernii au numit excomunicare. Să exilezi un om, însemna, după formula folosită de romani, să-i interzici focul şi apa. Prin acest foc trebuie înţeles focul sacrificiilor, prin această apă, apa purificatoare. Exilul punea deci un om în afara religiei. (...)

Zeii fiecărui om erau aceia care locuiau în casa sa, în satul său, în oraşul său. Exilatul lăsându-şi patria în urma lui, îşi lăsa şi zeii. El nu mai vedea nicăieri nicio religie care să-l poată mângâia şi ocroti, el nu mai simţea nicio providenţă care să vegheze asupra lui; fericirea de se putea ruga îi era luată. Tot ce-i putea satisface nevoile sufletului era îndepărtat de el.” - Fustel de Coulanges

Text cules de Mareş Bogdan

DEPARTE
de maior (r) Vasile Tomescu

Departe-n Rusia se bătea unitatea,
Ca să redea Patriei strălucirea, gloria şi demnitatea.

Lupta făcea prăpăd când unul dintre noi căzu lovit.
Cel mai bun camarad al meu zăcea lângă mine rănit.

Şi buzele-i şoptiră: dacă te vei întoarce acasă,
Treci pe la mama şi-o îmbărbătează.

Spune-i că-ntr-o seară am plecat spre zări senine.
Spune-i că ne-om revedea cândva, spune-i că mi-e bine.

4 februarie 1942

Avortul, homosexualitatea, pornografia ţin locul plutoanelor de excuţie, deportărilor şi lagărelor de exterminare.

Cit de copil esti la minte!

Maturizeaza-te mai intii dupa care poate o sa ai si tu ceva de spus!

Dumnezeu ,Patrie ,Familie
 

Da asa este nimic fara Dumnezeu , nu putem trai mai bine chiar daca trecem acum printro perioada mai grea ,decit in patria noastra . Iar familia este universul nostru . Doamne Ajuta !

PANSEURI

Reîntoarcerea la pământul natal şi cunoaşterea istoriei naţionale pot reda nişte repere unui tineret deliberat debusolat.

Pierderea culturii e un semn de degenerescenţă, de slăbiciune, care anulează şansele de viitor ale unui popor.

Pentru a ne realiza ca popor trebuie să transmitem mai departe şi să îmbunătăţim ce ne-au lăsat strămoşii.

Singura soluţie pentru prezent: reînsufleţirea conştiinţei naţionale în noi, între noi şi în jurul nostru.

Statul naţional trebuie să-şi regăsească locul căci e singurul care ne poate apăra şi garanta drepturile. Acest stat trebuie să ne asigure pacea în interior şi în exterior, siguranţa bunurilor şi a persoanelor, locuri de muncă stabile, securitate economică şi socială. Avem nevoie de un stat protector într-o lume care a luat-o razna.

Fără credinţă în Dumnezeu, fără patriotism, fără idealism, fără virtuţi civice şi morale nu vom putea depăşi dificultăţile prezentului.

Nu există libertate împotriva naţiunii, împotriva binelui comun, împotriva familiei, împotriva moralei.

Cea mai importantă slujbă pentru o femeie e cea de mamă.
Munca femeii în afara căminului duce la dezagregarea lui pentru că înstrăinează membrii familiei unii de alţii. Viaţa în comun dispare, educaţia copiilor suferă şi numărul lor scade.

Un copil în plus = un client în plus.
O economie care nu e susţinută demografic nu se poate dezvolta.

Popescu Angela

STĂRINUL
de Octavian Goga

Era duminica-ntr-amiază,
Noi stam pe prispă strânşi la sfat,
Când s-a ivit pe drumul ţării
Un om la margine de sat.
Din pulberea învolburată
Abia puteai să-l desluşeşti –
Cu paşii largi grăbindu-şi mersul,
Venea în hainele-i nemţeşti...

La cruce-n deal, noi îl văzurăm
Cum s-a oprit deodată-n pas
Şi s-a-nchinat adânc drumeţul
Când a făcut în drum popas.
Privea-ndelung, ca dus pe gânduri,
La zidul zugrăvit cu sfinţi.
Şi sta cu capul gol străinul
În ploaia razelor fierbinţi.

Când s-a pornit încet la vale,
Noi ne uitam de la zăplaz,
Şi nu ştiu, ni s-a părut nouă,
Dar avea lacrimi pe obraz.
Când ne-a ajuns, a dat bineţe,
Cu glas domol, şi-apoi a stat
Şi ne-a-ntrebat de sănătate
Şi de nevoile din sat.

Ne-a zis c-ar vrea la sfânta slujbă
Să vie alături cu noi,
Şi s-a uitat cu-atâta jale
Când a trecut un car cu boi.
Iar la vecernie drumeţul
Stătea cucernic şi supus,
Şi-a sărutat duios icoana
Cu răstignirea lui Isus.

Când a plecat, ne-a spus poveţe
Cu grai înduioşat şi blând,
Şi ne-ncălzea atâta-n suflet,
Că lăcrimam toţi ascultând.
Spunea că nu-i păcat mai mare
Decât să pleci din ţara ta
Şi, vezi, îi tremura cuvântul
Pe buze, când ne cuvânta!

Apoi s-a dus... Ne era jale
Când s-a pornit la drum, pe grui...
Dar uite-n ţintirim, pe noapte,
Spun că văzură umbra lui.
De-atunci tot despre el ni-e vorba
Şi-atât am vrea cu toţi să ştim:
Anume lângă care cruce
A-ngenuncheat în ţintirim...

Doamne Ajută mihele_m!

Mda, vorbareala...
... se faci tu cu patriotismul tau in viata? Nimic... nu doare pe nimeni nicaieri ca esti tu roman... ce motive avem noi sa ne mandrim? Ca viitorul Romaniei sta in mainele unor prapaditi de politici, fati tu o familie numeroasa, cu vreo 5 copii, si sa vedem cum poti tu sa-i intretii... sa te vad eu cum o sa fugi in strainatate cum au facut majoritatea romanilor.... si roaga-te cat vrei la dumnezeu, da no sa-ti cada mancare si casa din cer... si pe patria ta no s-o doare nicaieri de necazurile tale.

mda, copchii

Păi și tu ce ești ?

Copchila.
Dar el n-o trecut prin ce am trecut eu.

Și prin ce ai trecut tu? De unde știi tu ce fel de om este?

Nu stiu ce om este in realitate... dar fiecare isi arata caracterul dupa cum posteaza, nu crezi? Si tot ce mi-am dat seama este ca el traieste intr-o lume unde totul ii frumos si soare.

Naționalismul e totul frumos și soare? Păi și cei de dinaintea noastră care au ajuns să fie torturați, mutilați, uciși, forțați să mănânce excremente, toate astea pornind de la naționalismul lor? Cu aceia cum e ?

Frumos și soare era și iarna în temniță, desculț, cu haine rupte și schilod de foame ?

Pai vezi cum i-a redus nationalismul pe acei oameni?

Deci lupta cu fărădelegea înseamnă reducere? Degradare?
După mentalitatea ta, lumea ar trebui să fie mai degrabă trădătoare?

Mie mi se pare ca unii care au plecat in strainatate la munca practic au ajutat si ajuta Romania.
Ei s-au dus si si-au ajutat si isi mai ajuta rudele mai nevoiase (nu e oare milostenia tare bineplacuta lui Dumnezeu Iisus Hristos?) plus ca banii pe care rudele nevoiase i-au primit de la ei ii cheltuiesc aci ,o parte intra la buget,o parte ajung la dezvoltarea afacerilor locale etc.

Am gasit toate emisiunile Codul lui Oreste - online pe www.coduluioreste.com

Bast-et,

Referitor la „vorbăreală” îngăduiţi-mi să vă răspund citându-l pe sfântul evanghelist Ioan: „La început a fost Cuvântul...” (Ioan I, 1)
Aveţi dreptate nu e uşor să creşti copii în ziua de azi, dar nici fără ei nu se poate.
Eu şi soţia mea nu ne puteam decide să avem copii. Ne preocupa cariera, vizam nişte posturi bine plătite. Firma la care lucram a dat însă faliment. Eram amândoi şomeri când am aflat că rămăsese însărcinată cu primul nostru copil. Evident am decis, de comun acord, că nu ne puteam permite copii în situaţia noastră de atunci, dar nu ne-am putut hotărî să ne ducem la cabinetul medical unde programasem întreruperea de sarcină. Ne-am repetat la nesfârşit că nu avem nici un venit, că nu ne vom putea descurca, că n-avem casă până ne-am trezit amândoi plângând de ni se înnodau lacrimile sub bărbie. Am lăsat copilul, nu puteam face altfel şi nu ştiu cum situaţia noastră s-a schimbat radical. Ea era în luna opta când a semnat contractul de muncă cu o firmă care-i oferea un salariu foarte bun. Cum de-au angajat-o când urma să nască şi să intre în concediu de maternitate nu-mi dau seama... La scurt timp mi-am găsit şi eu de lucru în condiţii la fel de bune. Copilul seamănă cu mine, e băiat, l-am botezat Bogdan şi-i spunem Norocel. Avem acum locuinţa noastră, trei copii şi-l aşteptăm pe al patrulea, iar seara sau de sărbători când suntem toţi împreună nu e nimeni pe lumea asta mai fericit ca noi.
Doamnă, domnule Bast-et important e să avem copii, de rest are grijă Dumnezeu. Să avem credinţă!
Viaţă a fost înaintea noastră, viaţă trebuie să fie după noi.

Mihail Gh. Bujor (Ghebu)

mihailt,

De când românii pleacă în străinătate ne e tot mai greu şi pâinea e tot mai scumpă.
Cu ce ne-a ajutat emigrarea unora?

Mareş Bogdan

Emotionant!

TREI CUVINTE
de Alexei Mateevici

Eu ştiu trei sfinte cuvinte
Ce trec din gură în gură.
Durerea şi jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu o fură;
Acel ce în ele deloc n-a crezut,
Credinţa şi cinstea de mult şi-a vândut.

Unu-i Domnul – Preasfântă voinţă
În toate voinţele noastre,
Şi una-i în toate Preasfânta Fiinţă
Mai sus de-nălţările-albastre;
Trec anii-n zbor şi se pierd ca fumu-n văzduh,
Acelaşi rămâne în veci Sfântul Duh.

Patria-n lume-i ca o oază-n pustiu,
Sunt eu, eşti tu, e tot ce iubim.
Sunt câmpuri, altare, morminte şi tot ce e viu,
E tot ce poate fi mai concret, mai sublim;
Acest adevăr pentru noi nu-i ascuns,
Şi pruncii cei mici de mult l-au pătruns.

Să-ntemeiem o familie, să creştem copii,
Aşa e rostul în viaţă.
Să-i iubim, să-i cinstim pe părinţi,
Cel Sfânt aşa ne învaţă;
De vrei să-L urmezi – apoi fugi de păcat
Şi sufletul tău păstrează-l curat.

Păziţi trei cuvine, şi rostul lor sfânt
Treceţi-l din gură în gură,
Căci durerea şi jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu o fură,
Şi cel ce-n sfinţenia lor a crezut
Credinţa şi cinstea nu şi-a pierdut.

Pleci de la un caz particular si generalizezi lipsit de orice logica.

Spune-mi, te rog, de copiii aia din Africa, rezultati in urma unei viziuni ca cea din postul tau, cine are grija? Ca de murit mor pe capete, zilnic, de foame. Si nu vorbim de cazuri particulare, ci de mii.

CONSIDERAŢII

Credinciosul îl poartă pe Dumnezeu în inima sa, dar trebuie să-şi manifeste credinţa şi în lume.
Credinciosul dobândeşte confirmarea vizibilă vocaţiei sale creştine doar înăbuşindu-şi egoismele şi consacrându-se în întregime binelui aproapelui. Reprimarea propriilor egoisme, mărturie a prezenţei lui Dumnezeu în fiinţa sa, face ca activitatea credinciosului să se orienteze spre ţeluri altruiste. De exemplu el se poate ralia unor eforturi de educare şi de îmbunătăţire a condiţiilor de existenţă ale păturilor inferioare ale populaţiei.

Cetăţeanul, funcţionarul, magistratul şi soldatul devin, prin slujirea Patriei, deci a aproapelui, membrii unei comunităţi de colaboratori la lucrarea divină. Fiecare dintre ei, punând pe planul doi binele propriu pentru a se devota binelui comun, îşi găseşte raţiunea de fi în această renunţare de sine şi în îndeplinirea datoriei faţă de ceilalţi.

Orice individ, indiferent de rangul său social, trebuie să slujească Patria. Patria este o entitate ideală prin care Dumnezeu înalţă şi formează oamenii conform ţelurilor sale supreme. Cum poate cel care nu-şi iubeşte Patria vizibilă să iubească Patria cerească pe care nu o vede? „Acela care nu-şi iubeşte fratele, pe care-l vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-l vede?”(I Ioan 4, 20). Acela care se înstrăinează de Patria sa ajunge străin şi de Dumnezeu.

E o datorie pentru credincios de a trăi în Patrie aşa cum trăieşte în familie. Această dăruire de sine nu e un sacrificiu, ci mai degrabă un mijloc pentru om de a se realiza pe deplin. Credinciosul nu-şi poate găsi echilibrul decât împreună cu semenii săi. El nu-şi poate găsi mântuirea decât în Biserică şi raţiunea de a exista decât în naţiune şi în Patrie.

Tomescu Ionuţ

MAMA
de Alexei Mateevici

Te-am zămislit eu cu iubire,
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.

Sub inima tremurătoare
Păzit-am micul copilaş,
Şi dragostea mea arzătoare
Ţi-a fost de strajă şi sălaş.

Şoptit-am rugăciuni smerite
Şi cu plânsoare m-am rugat,
Să-ţi fie zilele scutite
De nenoroc şi de păcat.

Şi-ai fost cu firea părintească,
Cu duhul părintesc senin,
Cu-nţelepciunea ta firească
Copil cuminte şi blajin.

Şi când în floarea tinereţii
Venita vestea războirii,
Tu jertfa sfântă a vieţii
Ţi-ai dat-o cetelor oştirii.

Şi-n bătălia cea aprinsă
Sărita-i plin de vitejie.
La moarte, ca la stea nestinsă,
Ai năzuit cu bucurie.

Acum la vatra ta străbună
Încet eu numele-ţi şoptesc,
Din lacrimi ţi-mpletesc cunună,
Dar moartea ţi-o blagoslovesc.

Dumnezeu ,Patrie ,Familie
 

Asa este cum spunea Al . Vlahuta "Sunt Roman " Am fost , suntem si vom ramane Romani !

PATRIA
de Nichifor Crainic

În mărul ce se pârguie pe creangă
Noi ţi-am gustat pământul roditor,
Din zvonul dus pe câmpuri de-o talangă
Ţi-am respirat nelămuritul dor.

E sânul tău de mamă pâinea moale
Şi laptele domoalelor cirezi.
Iubim albastrul fum în rotocoale
Că tu ai fost deprinsă să visezi.

Ai frământat credinţi nemuritoare
În sângele focoşilor băieţi,
Cari-au cules pe buze de fecioare
Sărutul mândrei tale frumuseţi.

Profetic luminezi peste dezastre
Cărări ce-n răsărituri pier...
La glasurile clopotelor noastre,
Ne ridicăm cu tine către cer.

Îţi lămurim, pe lespezi de morminte
Sculptatul grai din timpul glorios.
În straturile vechi de oseminte
Îţi numărăm al jertfelor prinos.

Trecutul adormit şi viitorul
În clipa care bate le-mpreuni:
Când fericiţi lipim la piept feciorul,
Îmbrăţişam într-însul pe străbuni.

Prin veacurile moarte-n suferinţă
Te-am ridicat în slăvi pe-al nostru scut
Şi zămislim eterna ta fiinţă
Din fiecare trudă pusă-n lut.

Prin noi răsufli-n marile elanuri,
Tu gemi când sângerările ne dor;
Ci-n trupurile noastre dorm noianuri
De vieţi ce-or înflori la vremea lor. (...)

CÂNTECUL PĂMÂNTULUI
de Nichifor Crainic

Pământule rodnic, pământule sfânt,
Tu care mi-eşti leagăn, cămin şi mormânt,
Ridică spre focul aceleiaşi stele
Credinţele tale, credinţele mele.

Evlavie ţie, pământule bun!
În sânul tău doarme trecutul străbun
Păstrând, pietre scumpe din vremile-acele,
Comorile tale, comorile mele.

Când gemi sub copite de cai frământat,
De graniţi duşmane adânc sfâşiat,
Se zbat în furtuna mâniilor grele
Durerile tale, durerile mele.

Învolbură-n mine viteze puteri!
Iar când voi fi vrednic ţărâna să-mi ceri,
Pe groapa-mi uitată să creşti viorele:
Iubirile tale, iubirile mele.

Din clopotul inimii stinse să-mi faci
Umbroase coroane de falnici copaci,
Prin mândrele vârfuri să urci către stele
Nădejdile tale, nădejdile mele.

Dictonul acesta cu "Dumnezeu,patrie,familie" de unde e luat de la masonerie?
Ca vad la al doilea grad din ritul scotian antic si acceptat (la ei acest grad e zis gradul cinci ca gradele incep de la gradul patru) zis asa:
"Maestrul Perfect. Acest Grad ne invatã cã ambitiile nedemne si gândirea impurã sunt distructive, iar cel ce isi uitã datoria fatã de familie, tarã, si fatã de Dumnezeu va fi un om distrus atât moral, cât si spiritual."
Mai bine patria noastra in speta guvernul care conduce acu Romania si care sunt inselati si insuflati de draci nu si-ar uita datoria fata de cetatenii tarii.
Ca vad a ca a ajuns un invatator sa ia un pic mai mult de 100 euro net salariu.
Bani cu care nu se poate trai.

Iti scapa "esenta" tinerilor pentru petrie :))
Or cistiga ei 100 de euro , dar in schimb se sacrifica pentru "patrie" (AKA vilele oligarhilor :)))))))))

tineri pentru patrie nu este altceva decit o alta religie sforaitoare care te zombifica bazata pe minciuna de sine si inchipuiri dracesti

Florin Ghiulbenghian de era mare in masoneria romana a facut o afirmatie in care a zis ca marele maestru al MLNR (marii loje nationale a Romaniei) dl Chirovici "a pus masoneria la remorca lui Basescu".
http://old.cotidianul.ro/maestrul_fl...cu-103585.html

Din cate am inteles dl Florin Ghiulbenghian deocamdata nu mai face parte din MLNR este suspendat.
:)

Asa fratilor fiti "patrioti" lucrati aci in Romania pe 100-200 euro ca slugi la toti ciocoii posedati de draci!
Sau fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii si plecati la munca prin Cipru,Anglia,Norvegia etc.
(la munca cinstita normal)
Nu faceti greseala sa mergeti prin Italia sau Spania la munca.
Credeti ca legionarii si neo-legionarii care va indeamna acu de zor sa ramaneti in Romania nu au fost tot ceva ordin cavaleresc sau combinatie intre masonerie si ordin cavaleresc?
Ia uitati aci:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=11004
Cam ciudat cum legionarii pe de o parte faceau expozitii anti-masonice iar pe de alta parte unii ca Radu Gyr,mare in ML compuneau poezii laudative pentru cruciati:
http://agonia.ro/index.php/poetry/91248/index.html
Sau cum dl Tudor Gheorghe,al carui tata a fost unul din apropiatii dlui Zelea Codreanu (a scos si o carte in cinstea lui Zelea Codreanu tatal dlui Tudor Gheorghe) are melodii numite "Sufletele fostilor zidari" (zidar - mason daca traduci in franceza):
http://www.crestinortodox.ro/colinde...dari-1942.html
(I. Sufletele foştilor zidari
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foştilor zidari
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
...
...
II. Şi zidarii morţi din univers,
Ca şi cum ar fi printre străini
Către ţara unde s-au născut,
Macină şi tot trimit lumini!
Vor să-şi facă poate case noi
Din bănuţii câştigaţi în cer
Unde au zidit şi-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…)
Cand nu mai vorbeste in public Horia Sima spune si adevarul despre Mota si Marin ca au fost urmasi ai vechilor cruciati,cruciati si ei:
http://www.miscarea.net/1-cultul-dela-majadahonda.htm
Iar IPS Anania ne zice ca vazuse si "reversul medaliei" cat a fost in "Fratiile de cruce" si arata si modul de recrutare al ML identic cu al masoneriei:
erai selectat si erai contactat de legionari iti era expusa din invatatura lor si apoi erai intrebat daca vrei sau nu sa fii inscris la fratiile de cruce,daca erai tanar:
http://www.youtube.com/watch?v=-9JPz...layer_embedded

DESPRE VIRTUTE

Există virtute la noi? Privind în jur şi analizând ultima sută de ani pot spune, fără să greşesc, că da. Da, există virtute la noi, dar e comparabilă cu acele diamante preţioase cu sclipiri limpezi şi ca ele e înconjurată de un strat gros de steril din care trebuie degajată.

Trebuie s-o căutăm cu tact, răbdare şi delicateţe pentru că se ascunde, e modestă. Trebuie să ştim să citim gândul ascuns în străfundul inimilor, sentimentul precis care dă valoare unui act sau unei acţiuni întâmplătoare, sau din contră, continue, perseverente timp de o viaţă. E nevoie de asemenea, uneori, de împrejurări deosebite pentru ca virtutea să se manifeste. Exemple sunt multe, neamul nostru nu duce lipsă de ele.

Acei soldaţi, acei eroi, care au căzut cu sutele de mii pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale, care şi-au sacrificat tinereţea, speranţele pentru ca Patria să fie întreagă, puternică şi respectată nu sunt exemple magnifice de eroism şi virtute? Câte acte de jertfă de sine, câte fapte curajoase săvârşite în focul luptei şi rămase neştiute, nu ne-ar fi stârnit admiraţia dacă le-am fi cunoscut! Cu ochii plini de vise, înflăcăraţi şi generoşi, soldaţii noştri s-au acoperit de glorie şi amintirea curajului lor, a suferinţelor lor ne arată că au fost oameni însufleţiţi de virtute şi de sentimentele cele mai nobile, cele mai mărinimoase.

Mamele, dând viaţă, fac şi ele dovadă de curaj, de abnegaţie. Lângă leagăn, alături de vieţi plăpânde, nimic nu poate înlocui căldura iubirii unei mame făcută din devotament admirabil şi din acele virtuţi care susţin familia şi sunt baza fericirii noastre.

Călugării şi călugăriţele care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu şi slujirii aproapelui îndeplinesc zilnic treburi voluntar modeste. Ei îşi sacrifică viaţa şi inima lor mare se dăruie fără reţinere. Ei sunt bogaţi doar prin ceea ce oferă. Ei au drept la admiraţia noastră pentru atâtea dovezi ale virtuţii lor.

De altfel în toate activităţile omeneşti, în toate mediile, în toate profesiile putem admira elanurile inimii omeneşti. De la acela care-şi donează sângele pentru a salva o viaţă, de la minerul care-şi riscă viaţa în măruntaiele pământului pentru a-i asigura ţării resursele necesare, până la omul simplu care se aruncă în foc sau în apă pentru a salva o viaţă, toţi au drept la admiraţia noastră, toţi s-au arătat fii demni ai Naţiunii noastre.

În încheiere permiteţi-mi să vorbesc despre ţărănime. Păstrătoare a vechilor noaste tradiţii, ţărănimea noastră este din fericire încă destul de numeroasă. Asprimea vieţii de la ţară, independenţa sa, fac să se manifeste încă la ţăranul român virtuţile pământului nostru şi ale neamului nostru.

Ceea ce ne leagă de pământ mai mult decât frumuseţea peisajelor, mai mult decât amintirea şi morţii, sunt vechile obiceiuri devenite virtuţi care ne apără, ne ocrotesc de lumea întreagă şi ne asigură viitorul. Sunt virtuţi dobândite cu răbdare şi cumpătare. În străfundurile sufletului nostru ţărănesc, ca o cauză care-l determină esenţial, e modestia producţiei noastre, modestie salutară căci evită excesul. Calmul vieţii ţărăneşti vine din această moderaţie care asigură un trai ferit de lipsuri excesive şi de abundenţa funestă.

De aici s-au născut cele două virtuţi ale ţăranului român: prudenţa şi spiritul de economie. Virtuţi bătrâneşti, virtuţi de oameni săraci, virtuţi mirosind a mămăligă şi fum de vatră, voi sunteţi ocrotitoarele vigilente şi neobosite ale familiilor ţărăneşti şi ale satelor noastre, cărora le-aţi prevenit deja de atâtea ori crizele, uşurat suferinţele, reparat dezastrele. Aceste virtuţi, nu lipsite de strălucire, sunt rezultatul sărăciei noastre. Ele nu sunt de fapt decât învăţămintele trase din încercări şi lipsuri. Ele dau infinita tărie a satelor noastre milenare. Bogăţia noastră spirituală s-a născut dintr-o acumulare de suferinţe. Forţa noastră sufletească este dată de o comoară de dureri.

După cum vedeţi virtutea, oricum s-ar prezenta, ne înconjoară din toate părţile. Ca orice lucru de preţ ea merită căutată pentru a fi mai bine apreciată.

Mareş Bogdan

Ma intreb cum or putea sa supravietuiasca invatatori care au mai nou vreo 450 ron net salariu?
Sau profesori de au un pic mai mult?

Ce sa faca sa se duca sambata la biserica sa ceara pomana colive,paine si ce se mai da pe acolo sa ma economiseasca niste bani pentru mancare?
Nu stiu intreb mai frate.
Poate le-o tine discursurile astea in loc de mancare,in loc de caldura in case si in loc de haine,astea fiind strictu necesar sa traiesti.
Aud ca prin Vrancea deja UE trimite ajutoare sa nu moara lumea de foame:
http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=52583

Faptul că fiecare mesaj al nostru este atacat violent imediat ce este postat ne arată că acţiunea noastră este necesară şi că trebuie continuată.

Tomescu Ionuţ

Eu sugerez ca romanii sa nu mai poarte haine,sa isi vopseasca tricoloru pe piele si sa umble asa despuiati pe strada.
De caldura o sa le tina "dragostea de patrie" .
De mancare sa manance cumpatat,paine si apa,sa fie postitori!
Sa nu se incalzeasca,caldura fiind rea pentru viata duhovniceasca!

Si uite asa le mai ramane bani sa doneze sa se faca "Catedrala mantuirii neamului" ca are si Bucurestiu nevoie de o catedrala daca tot e capitala in UE!
Ca doar tot asa foamete (ba chiar si mai mare,stiut fiind de regina care a zis ca daca poporul nu are paine apoi sa manance cozonac!) era si prin Italia,Austria,Germania,Franta,Spania in randul poporului de rand cand s-au construit acele catedrale de acolo.

Cei care nu gandesc asa (cum scrie mai sus) sunt nemernici care si-au vandut sufletele pentru bunurile acestei lumi,nu stiu ei ce e aceea viata duhovniceasca si dragostea de patrie!
"Sa facem o tara ca soarele sfant de pe cer" vorba marelui roman Horia Sima!

Nu am zis nicaieri sa pleci definitiv din Romania dar odata cu intrarea Romaniei in UE romanii au drept oficial de munca in majoritatea tarilor UE.
Te duci muncesti strangi bani si te intorci in Romania.
Asa o sa fie si cei din Romania fortati sa plateasca salarii decente.

Asta cu tineri pentru Romania e program UE!
http://www.uncjr.org/tpr.php?id=359
Pai ce mai fratilor nu stiti cine a fondat UE?
Catolicii!
Vedeti ca zice IPS Hristodulos de a fost inainte primat al BO Greaca intr-un articol (articolu e despre altceva dar important ca se arata cine a fondat UE):
http://www.orthodoxengland.org.uk/oeeurflg.htm

Adica acum daca romanii au drept oficial de munca in majoritatea statelor
UE sa nu mearga acolo sa castige niste salarii bune,sa isi ajute familia,sa isi educe copii cum se cuvine,sa puna si bani deoparte,sa isi mai aranjeze casele,sa traim din pomana inselatilor de draci de la UE catolici data in bataie de joc!
(la asta ma refer:
http://www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=52583)

Nu vedeti cum dracii ii inseala tot sa prigoneasca si sa impileze sarmanul nostru popor roman?
Pai in istorie vedem cum fanariotii de la greci,turcii,rusii,austro-ungari,germanii toti acesti inselati de draci au venit sa suga sangele bietului nostru popor roman!

Si acum vor sa insele pe romanii nostri sa nu se duca sa munceasca in UE cinstit sa faca concurenta pe piata muncii acolo populatiilor native,sa stea pe pomana aruncata in bataie de joc de acesti inselati de draci.

:)Cind vezi ca mai mult de doi oameni iti spun ca esti beat si ca ar trebui sa te duci acasa sa te culci..actiunea "ta" NU mai este necesara si NU trebuie continuata omule, maturizeaza-te.
Scapa de patima asta a "betiei" virtuale :)))) si asculta ce-ti sugereaza cei din jur...care iti vor binele!

E foarte bine ca romanii sa mearga la munca in Europa .
Acesti romani sa marturiseasca adevarata credinta crestin ortodoxa miloasa,toleranta,smerita,blanda etc vis-a-vis de:
- absurditatea catolica plina de anateme si de invatatura despre tot felul de dusmani naluciti dintre semenii nostri cand adevaratii dusmani sunt pacatele noastre si dracii
-absurditatea fundamentalista a grecilor care nu prea mai seamana a crestin ortodoxie ci mai mult a catolicism.
Si asa sa se fondeze crestin ortodoxie (adevarata) si pentru fratii nostri de alte neamuri din Europa.