Imi pare rau daca vorbele mele te-au socat, pe tine si pe altii. Poate am scris si prea dur intr-un un moment de iritare.
Am zis ca ma simt acasa unde stau, insa ca nu-mi uit radacinile. Imi invat copiii limba romana si de ex scriu pe acest forum pentru ca imi pasa de romani.
Am rude in Romania cu care sunt in legatura stransa si prieteni romani aici.
Si sigur, Alin, am biserici ortodoxe aici. Dar parohia mea este una francofona, prin alegere (exista si parohii romane f bune la care mai mergem uneori).
Dar eu am plecat inainte de dec 89 si mi-am petrecut mai mult decat jumatate de viata in afara Romaniei. Sotul meu este belgian (dar ortodox). Am fost bine primita in tarile unde am fost.
In conditiile astea, a ma simti inca in strainatate ar arata ca am o problema, mi se pare mie.

In plus, am incercat sa-mi insusesc vorbele din epistola catre Diognet despre crestini: Orice patrie le este tara straina, iar orice tara straina, patrie.

As vrea sa imi cer scuze daca ce am scris a fost prea necrutator sau judecator fata de cei care simt altfel. Fiecare isi are povestea lui si nu as vrea sa ranesc pe nimeni; si nu zic ca toti ar trebui sa fie ca mine, departe de asa ceva.
De altfel, in viata mea de profesor de religie intalnesc tot felul de cazuri de tineri nefericiti si dezradacinati, ceea ce ma face sa ma gandesc mult a acest subiect. Imi amintesc si cum simteam eu la inceput. Ceea ce simt acum si sunt acum este rezultatul unei evolutii, care partial este rezultatul vointei, parial al circumstantelor.

Poate vorbesc prea mult despre mine, insa vreau sa arat ca exista si aceasta posibilitate.
Am deschis mai demult un topic despre asta unde am explicat mai bine.

Uite, aici a fost o neintelegere: una este sa iti recunosti originea si sa mai extragi seva din ea, si alta este unde te simti acasa.
Oare floarea spune ca este acasa in pamant?
Oricum, cred ca as vrea mai degraba ca adevaratele mele radacini sa le pun in Hristos. Nu intr-o tara anume. Dar sigur, exista pentru om si punctul de vedere cultural, si atunci da, sunt de origine romana (dar si un pic germana) si nu neg asta.
Nu sunt belgiana, dar ma simt acasa in Belgia.

Aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=6452
am scris mai demult despre cum vad eu lucrurile.

Ma alatur comentariului lui Cristian si spun si eu ca peste tot in lume sunt probleme mari si de toate felurile (politice, economice, etc.).
Nu poti sa spui: "ma duc in cutare tara ca acolo este mai bine."
Si mai spun ca imi pare tare rau si chiar nu-mi place de loc lipsa de informare a romanilor. Nu stiu, ori ca nu exista informatiile, ori ca lumea nu vrea sa creada/accepte.
Am trait-o pe propria piele. Exista cred si acum parerea ca in strainatate este mai bine, ca se gaseste de lucru, ca te poti realiza mai bine din toate punctele de vedere (mai ales profesional). Si nu este asa.

Mai citesc catedodata pe net ca se ofera atatea locuri de munca pentru romani. Nu cred si daca totusi este asa, sa ne uitam si in ce domenii.

Ar trebui ca decizia de a pleca sau a ramane in tara sa fie luata dupa o buna informare si o indelunga analiza si balanta. Daca merita sau nu.

Daca este un pacat sa ramai sau dimpotriva, sa pleci:
Probabil ca intrebarea se referea la aspectul religios.
O asemenea decizie, cel putin teoretic/in aparenta, nu are nimic de a face cu credinta. Exista motive de a pleca si motive de a ramane.

Explicatii din punctul de vedere religios pot fi:
- daca in tara ta, sau in alta poti sa valorifici mai bine talantul/talantii de la Dumnezeu (in sensul de talente, chemari etc.)
- daca plecand in alta tara iti mentii credinta si poti trai mai departe, sau o abandonezi/neglijezi (n-ai biserica, te casatoresti in alta religie, etc.). Desi si in tara poti pana la urma sa-ti neglijezi/abandonezi credinta in care ai fost botezat

Nu trebuie sa judecam nici pe cel ce pleaca si nici pe cel ce ramane. Nu stim ce motive are fiecare si mai ales ce cruce are de dus fiecare.

Am sa raspund in incheiere putin mesajelor lui Fani si Yasmine.
Experienta lui Fani este fericita si cei ce au experiente similare pot s-o impartaseasca. Altii poate ca nu o inteleg.

Marturisesc ca si mie imi este greu sa inteleg, desi am auzit/citit de multe astfel de cazuri.

Yasmine nu a povestit nimic din experienta ei, deci nu stim de ce este socata de anumite afirmatii din mesajul lui Fani.

Exista si alte experiente: sunt oameni care nu reusesc sa gaseasca ceea ce asteptau si nu sunt fericiti si de aceea decid sa se reintoarca in tara lor.
E bine? E rau? Nu se stie.

Si mai exista inca un aspect pe care nu-l pomenste nimeni.
De fapt adevarul este altul:

In momentul in care te-ai stabilit in alta tara, nu mai stii cui/unde apartii.
Niciodata, dar niciodata, nu vei apartine tarii de adoptie. Oricat de bine te-ai adapta si aranja, vei ramane tot un strain, un roman.
In acelasi timp nu mai esti roman, te departezi de tara ta, pentru ca si acolo lucrurile evolueaza si se schimba: nu vei mai gasi niciodata ceea ce ai lasat.
La fiecare vizita te vei simti si stingher, strain.
Lumea din tara de adoptie te va privi mereu ca pe un strain/roman, iar lumea din tara ca pe un strain.

Dintr-o data ai doua tari, sau nici una...depinde cum privesti.
Si originea noastra nu este tocmai privilegiata. Inca mai avem de descuiat porti...

Sunt unii care vor sa uite de Romania, de limba romana. Au motivele lor mai mult sau mai putin intemeiate. Nici pe ei nu-i pot intelege totusi.

Uitam ceva: legat de vizitele in tara
Lui Fani este urat sa fie intrebata mereu "cand ai fost, sau te duci in tara".
Intrebarea este totusi indreptatita.
Sunt si aici situatii si situatii.
Unii trebuie sa se mai duca: au rude, prieteni, sau probleme de rezolvat. Au lasat ceva in urma.
Altora le este dor pur si simplu de tara, de rude, de prieteni, de locuri, chiar de produse romanesti (carti, filme, muzica alimente).
Altii nu mai au pe nimeni si nimic care sa-i mai lege de tara.
Unii ar vrea si nu pot sa mearga decat rar (lipsa de bani, legaturi de transport proaste, lipsa de timp).
Este totusi de asteptat, ca cel putin pana la o anumita varsta sa te mai duci in tara, sa asiguri poate si copiilor, nepotilor, o legatura cu tara.
Pot sa-i inteleg pe toti. Fiecare cu alegerea sa.

Fiecaruia ii lipseste ceva din tara totusi si isi doreste in acelsi timp si ceva din tara de adoptie cand este in patrie.

Din punctul de vedere al credintei este pacat sa pleci poate, daca ne gandim ca in diaspora ortodoxia nu este ca in tara. Aici este problema: nu poti sa mai ai biserica, preotul/duhovnicul de suflet, nu mai sunt slujbele asa ca in tara, ai niste ingradiri. Si acesta nu este pacatul nostru.

Cum era chestia aia cu 'fiecare să-şi ducă crucea'? (citat aproximativ) Născându-mă aici, aici înţeleg s-o duc. Ştie Bunul Dumnezeu de ce m-a hărăzit a mă naşte aici, nu? Atunci de ce să-mi caut destinul aiurea înloc să mi-l înfrunt aici?

Există destin? Dacă da, trebuie să-l înfrunți sau să-l primești? și cum?

Tocmai am vrut sa-i raspund lui Fani insa era prea tarziu aseara.
Situatiile noastre sunt net diferite,eu nu sunt plecata nici de 10 ani,parintii si tot neamul sunt inca in tara(cu exceptia unor verisoare si matusi care sunt aici).
Eu inca ma gandesc la Romania ca"acasa" fiind constienta ca sunt plecata in deplasare pt a experimenta lumea,a face ceva pe cont propriu si a-mi imbogati experienta de lucru ,de viata,etc. Nu in ultimul rand,imi sustin familia material-ceea ce in Romania nu era chiar posibil chiar avand in job foarte bun.Iar parintii mei au fost muritori de foame imediat dupa revolutie,muritori de foame cu diplomele in buzunar.

Din acest punct de vedere,Romania ramane pt mine casa parinteasca,pe care o vizitezi cu nostalgie,cu dor-indiferent de misiunile pe care le ai in viata.
Eu ma atasez chiar si de locuri;am stat in Cluj pt o scurta perioada de timp -imi este dor si de Cluj!!!
Este normal ca si legaturile umane au o implicare serioasa vizavi de nostalgia pt un anume loc;am prieteni in Cluj,familie in Romania...

Chiar daca i-as avea pe toti aici tot mi-ar fi dor sa vad locurile copilariei din cand in cand.

Pai sigur, situatia ta este alta decat a mea.
Te rog sa ma ierti daca am fost intoleranta cand am zis ca ma irita cei care ma intreaba daca ma duc 'acasa'. Nu am vrut sa spun ca mi se pare rau sau gresit pentru altii, daca sunt in strainatate doar pentru un timp sau au toata familia in Romania. Am vrut sa spun ca mi se pare gresit sa se presupuna ca intotdeauna este asa pentru cineva plecat si stabilit in alta parte; sau ca asa ar fi firesc sa fie, chiar dupa atatia ani. Si ca nu ajuta la adaptare sa gandesti asa, daca vrei sa ramain acolo. Si vei fi mereu nefericit si nostalgic..
Dar si eu stateam cu dor in primii ani, chiar daca eram cu parintii in Germania.
Stiu cum este.
Sophia are dreptate, cand esti plecat de mult nu mai esti acasa in Romania pentru ca te-ai schimbat, si s-au schimbat si oamenii de acolo. Si sigur niciodata nu vei fi la fel cu cei din tara unde stai.
Dar mi se pare ca putem asuma aceasta diferenta. Putem fi noi insine, ne putem face acceptati si chiar admirati ca atare.
Sotul meu zice tachinandu-ma ca daca n-as avea accent, as avea mult mai putin sarm. ;-)
La alt nivel, social sa zicem, cand avem un usor accent lumea ne tine minte mai degraba..
(Acum, Bruxellesul este un oras special: aici traiesc mai multi straini decat belgieni.. deci a avea accent este aproape cazul general) Avem ceva de adus celorlalti, ceva ce ei poate nu au. A asuma aceasta situatie poate aduce bogatie (culturala, spirituala..) tuturor.
Nu stiu daca esti casatorita dar banuiesc ca nu. Ai sa vezi ca daca te hotarasti sa ramai acolo si te casatoresti cu cineva de acolo si vei avea si copii, situatia se va schimba.

Cu accentul sunt de acord,este o parte admirabila.Imi plac tot felul de nationalitati care vorbesc lb engleza cu accentul lor specific.

Nu-i nevoie sa-mi ceri iertare,probabil ca te-am asociat cu genul de persoane care sunt complexate de nationalitatea romana si care fac orice sa ascunda acest lucru,deoarece cred ca este umilitor si degradant sa fii roman.
Probabil ca eu ar trebui sa-mi cer iertare deoarece fac asocieri la primul comentariu,fara a sta prea mult pe ganduri :)

Fani, tu acum ce simti ca esti: nemtoaica, romanca, belgianca? Sau poate un amestec?
Am avut colegi, care in Romania erau nemti, iar in Germania au devenit romani.
Fiind in tara, nu ma gandeam niciodata ca sunt romanca; dar de cand am plecat sunt romanca in fiece clipa.

Greu de zis. Sunt un fel de altoi. Cu radacina romana, si tot felul de crengi. Dar seva SPER ca este de la Hristos...
Am impresia ca este secundar pt mine sa ma definesc dupa o singura natie. Sunt un rezultat al vietii in 4 tari.
In general ma simt bine asa dar sigur, mi se intampla sa-mi fie greu..
Yasmina, nici mie nu-mi place cand cineva isi neaga originea. Dar inteleg oamenii care o fac. E un fel de strategie de aparare.

Cred ca, cu cat pleci mai de tanar din tara, cu atat poti fi "altoita" mai usor. Nu trebuie sa fie neaparat rau acest lucru; cred insa ca este greu de precizat de ce e asa. Ma gandesc ca motivele sunt f profunde si poate nu tin numai de vointa noastra, ci de Dumnezeu.
Seva speram sa fie de la Hristos, cum spui. Intrebarea e, cum sa primim suficienta seva, cat timp mergem doar de 11 ori pe an la biserica, nu ne spovedim si nu ne impartasim?!? Acestea sunt realitatile de aici, din vest si nord. Si atunci ne multumim cu bunastarea, uitand de restul, ca "doar nu am omorat pe nimeni", vesnica scuza de adormit constiinte.
Desigur, nu ma refer la tine, Fani, care stii ce ai de facut pentru mantuire.

Eu am observat ca unii din cei plecati devin mai patrioti dupa ce stau un timp in strainatate.

Da, asa e, Catalin, caci realizezi cu timpul si de la distanta ca ai renuntat cu usurinta la ce aveai mai valoros.

Desi n-as putea spune ce avantaje am ca roman - ba logic vorbind, daca as sta sa ma gandesc, poate mai degraba as gasi prima data dezavantaje, mi se pare trist sa vorbesti romaneste si totusi identitatea romana sa ti se para irelevanta ba chiar "enervanta" daca este pusa intr-un context in care e privita ca o necesitate si nu ca o optiune sau ceva strict simbolic, eventual in cadrul unei identitati de colectie multinationala.

Dar cum spuneai, din cate am inteles, fiind mostenire de familie, atitudinea este oarecum de inteles, ma mir totusi ca mai vorbesti romaneste, insa m-as mira si mai mult daca ai tai copii vor mai vorbi romaneste, sau vor avea cel mai mic interes legat de ce este romanesc, probabil ca in cazul lor procesul de asimilare va fi complet.

Statistic nu e cine stie ce pierdere insa e vorba de o valoare care ar fi servit poate mai bine intr-un alt context.
Insa doar Dumnezeu stie exact care e locul fiecaruia si in ce masura fiecare isi face datoria.

Daca infrunt destinul(pe care nu-l cunosc) stabilit de Dumnezeu in scopul mantuirii mele, atunci Il infrunt pe Dumnezeu; ar fi bine sa primesc si sa imbunatatesc ceea ce mi s-a dat.

Bun răspunsul, mulțumesc.

Identitatea romana nu mi se pare irelevanta ci mai degraba secundara.
'In Hristos nu este nici grec, nici iudeu'.. Adica nu inseamna ca se desfiinteza deosebirile astea, ci ca devin secundare fata de apartenta la Hristos.
Faptul de a sta in alta tara m-a ajutat sa inteleg mai bine asta.
Nu-mi rastalmaci spusele, nu am spus ca ma enerveaza sa fiu considerata romanca. Am spus ca ma enerveaza (si nu fac o virtute din asta) sa se creada ca acasa inseamna neaparat tara de origine si ca nu poti fi acasa acolo unde stai.

Cum adica este mostenire de familie?
Vom vedea ce vor lua copiii din identitatea romaneasca. Nu uita ca sunt jumatate belgieni.
Sper pentru ei sa nu fie sfasiati intre tarile de origine, sa integreze armonic ceea ce avem noi sa le dam.
Din experienta mea, copiii cu parinti care sufera prea mult de acest gen de sfasiere au chiar mai multe probleme de acest gen decat parintii. Isi idealiseaza tara de origine (a parintior), si nu se simt fericiti acolo unde s-au nascut.

Ai dreptate, conteaza mult varsta la care pleci.
Nu e peste tot cum spui, aici la Bruxelles sunt peste 10 biserici ortodoxe, iar in orasul din Germania und eeram inainte erau 7. Dar stiu ca uneori asa este...

Pentru cineva care a crescut fara o identitate nationala, logica asta mi se pare fireasca.

Sotul este si el ortodox?

Se poate vedea si altfel: esti suparata pe cei care au ceva care tu nu ai.

Din cate am inteles, familia ta a fost plecata (parintii) iar tu ai fost deja crescuta printre straini.

Cred ca sunt mai mult decat jumatate belgieni, si in Belgia, cu singurul parinte roman care i se pare ca se face prea mare caz de identiatea nationala.
Deci din identitatea romaneasca - probabil mai nimic.

Sa fim seriosi, pentru ei identitaea nationala a mamei va fi si mai putin relevanta decat este pentru tine.

Depinde de tara unde sunt, poate chiar au motive sa faca asta (partea cu idealizarea).

As prefera sa ma psihanalizezi mai putin. Sunt foarte multumita cu ceea ce am.
Ai inteles gresit, am plecat la 18 ani din Romania. Nu sunt deloc crescuta fara identitate nationala. Si nu am zis ca nu am, ci ca a mai primit altoiuri.
Sotul meu este ortodox.
In cazul copiiilor, am ales sa le vorbesc romaneste si fac multe eforturi sa ii invat. As vrea sa aiba cultura romaneasca. Si ce mi se pare mai important este ca ei sa fie si sa ramana ortodocsi. Din observatiile mele, cand cresti un copil accentuand legatura dintre ortodoxie si tara de origine, identitatea religioasa se pierde odata cu cea nationla. In doua generatii s-a ales praful de ortodoxia din familie. Caci majoritea se asimileaza dpdv national.
Ortodoxia nu tine de o natie anume, ea este universala. Este o problema nationalismul din Biserica ortodoxa actuala.
Pe alt topic ma criticai ca nu tin seama de anumite cuvinte den Evanghelie. Dar vad ca si tu treci usor pe langa cuvintele sfantului Pavel pe care le citam. ('In Hristos nu este nici iudeu, nici grec')
Spuneai acolo si ca sfintii nu par sa fi avut nevoie de femeie (respectiv barbat). Dar din cate stiu eu, nici identitatea nationala nu o puneau prea sus sfintii. L-ai auzit vreodata pe sf. Ioan Gura de Aur sa se mandreasca cu identitatea lui siriana (sau arameana, nici nu stiu, uite)? Sau pe sfantul Vsile cu identitatea greaca?
Nici cu cultura nu prea fluturau ei in vant, o foloseau, luau ce era bun din ea si puneau totul in slujba Evangheliei.
Asta pana in zilele noastre. Ce este atat de rus la sfantul Siluan, care a plecat la muntele Athos parasindu-si tara?
Ai mai este de amintit ca spiritul national este ceva nou, aparut prin secolul 18-19. Inainte era mult mai putin important.

Sa zicem ca am exagerat zicand ca nu sunt atat de romanca si asta a provocat reactii ori de soc (Yasmina, care intre timp mi-a inteles punctul de vedere), ori de dispret (tu, care poate il vei intelege daca te poti cobori macat un pic de pe piedestalul de pe care judeci; avand in vedere inteligenta pe care o posezi, cred ca este posibil si m-as bucura). Din moment ce scriu aici, din moment imi pasa atat de mult de ce gandesc romanii, din moment ce citesc romaneste si iubesc cultura romana, sigur ca am pastrat radacini si chiar o tulpina. Dar ce vroiam sa spun este ca nu este criteriul meu de baza, nu este interesul meu principal apartenenta la o natiune.

Fani, te rog sa tii seama de faptul ca nu esti unica persoana, care e plecata din tara si care se simte bine in tara de adoptie, sau care a dat uitarii tara de origine. Nu totul se refera la tine.
Ar fi bine sa discutam la modul general, nu sa judecam despre o persoana, ci despre o situatie, un mod de gandire, ca sa nu lezam pe nimeni.
Viata ne-a impins, pe unii la zeci de km de casa, iar pe altii la mii de km de tara.

Ai dreptate. A devenit prea persoala discutia.
Eu nu am vrut sa jignesc si sa ranesc pe nimeni. Daca s-a intamplat, imi cer scuze.
Fiecare avem viata si istoria noastra, si fiecare traim altfel 'exilul' (daca exil se poate numi).
Eu vroiam sa arat prin experienta mea ca se poate sa te simti fericit in tara de adoptie si fara sa iti uiti radacinile. Caci eu nu le-am uitat.
Vad in jur multi oameni care sufera si as vrea sa le spun ca se poate si sa nu suferi atata, se poate sa folosesti o situatie grea ca pe un avantaj.

Daca tu te simti mai bogata asa, doar sa nu fie chestia cu cine are mai multe din prea multe sa nu fie asemeni cu cel care nu are nimic.

Sigur ca asta est cel mai important in definitiv, iar cultura..greu de spus ce inseamna cultura romaneasca, chiar si din perspectiva educatiei care se face in Romania.

In primul rand ca nu vad cum ai putea "accentua legatura" dintre cele doua.

Nu stiu pe cate cazuri ai analizat asta si cum ai stabilit indubitabil ca asta este legatura cauzala pentru pierderea identitatii ortodoxe dar eu ma indoiesc.
Fenomenele de pierdere a identitatii nationale merge de obicei in paralel cu cel al identitatii religioase, ca fenomen al asimilarii intr-o societate multiculturala care marginalizeaza identitatea nationala si este nu de putine ori atee.

Sper sa nu fii personal si neplacut suprinsa ca asa se intampla indiferent de cum este asimilata ortodoxia si asta pentru ca e f. greu sa NU tii pasul cu "lumea" in care esti, chiar avand deja un sistem de valori, ce sa mai spui de copii crescuti in mijlocul acestei "lumi" care stie sa ofere suficiente tentatii si compensatii pentru uitarea adevaratelor valori.

Macar stii din ce context e citatul?

Scrisoarea catre Galateni, si acolo nu se trateaza o problema de nationalism ci una de ordin teologic - problema iudaizarii crestinismului de catre crestinii care veneau din iudaism si nu intelegeau inca ca Legea Veche tine de domeniul trecutului, incercand sa impuna traditii iudaice crestinilor ne-iudei.

Nu stiu de unde ai ajuns tu la concluzia ca as face nu stiu ce legatura puterncia intre nationalitate si ortodoxie, ce sa mai zic de ideea unui soi de conditionare reciproca cum s-ar intelege din indignarea ta.

Identitatea nationala e un bun, asa cum sunt parintii, bunicii, rude, prieteni, etc.

Sigur, poti sa supravietuiesti si fara dar totusi e mai bine cu, reprezinta garantul unei legaturi puternice in plan social.
Multi romanii chiar in Romania, nu o au, paradoxal.

Se descurca de cele mai multe ori totusi, si fara ea, insa ranind pe cei din jur pentru a-si atinge propriile obiective.

Sigur, un comportament civilizat poate avea si alte baze, dar personal, cred ca astea sunt cele mai santoase iar restul surogate.

Aceasta afirmatie avand urmatoarele baze:.... ?

Nu stiu de unde ai ajuns la concluzia cu dispretul.
Poate socat, poate surprins, ceva regerete (din cum s-a inteles mesajul la inceput).. insa nu vad de ce dispret.

Nu ii dispretuiesc nici pe cei care sunt atat de nationalisti incat ei insusi fiind fugiti din tara, in buna parte pentru bani, ii condamna pe cei de aici, chipurile, pentru "inertia politica" si ca se lasa calariti de politicienii fara scrupule care guverneaza romania de mai bine de 20 ani..

Ma bucur, Alin, ca nu dispret este ceea ce simti pentru atitudinea mea. Poate nu iti inteleg eu bine stilul, insa el de multe ori imi da aceasta impresie. Greseala mea, poate.

Voi raspunde doar partial.

1) Problema cu accentuarea legaturii ortodoxiei cu nationalitatea.

Experienta mea de care intrebi:
Stau in occident de 23 de ani, am fost in tot acest timp la biserica (inainte de a avea copii, de cateva ori pe satpamana chiar), am fost activa in miscari ortodoxe de tineret (unde am intalnit tineri din multe tari si chiar continente), acum sunt profesoara de religie si vad zilnic mai multi adolescenti emigranti sau nascuti aici din parinti emigranti. Am vorbit cu multi despre acest subiect care ma intereseaza si chiar ma pasioneaza inca inainte de a avea si eu copii (am propus si un proiect de cercetare legat de asta la un moment dat, cu subiect lingvistic, dar nu a fost acceptat din pacate).
Am citit statistici si articole despre acest subiect.
Am putut compara parohii de tip uninational, care nu fac nici un efort de a introduce si limba locala, cu parohii ori multinationale care folosesc limba locala, ori parohii mai degraba mononationale dar care sunt deschise catre limba locala (fac slujba partial in franceza/germana/engleza etc)
Am prieteni din cam a treia sau a 4a generatie de rusi, care au facut parte din acest ultim gen de parohii, si care nu mai vorbesc in general rusa (sau poate cateva farame), sunt francezi dpdv cultural, dar sunt ortodocsi practicanti si foarte bine catehizati.
Pe de alta parte, observ ca tinerii crescuti in parohii de primul tip habar nu au de nimic, nici de Evanghelie, si de multe rori cum ajung la adolescenta nu se mai duc la biserica. In mod ciudat, credinta ortodoxa se pierde in astfel de cazuri chiar inaintea identitatii nationale, pe care e o mai pastreaza la modul nostalgic si destabilizant. Daca ai stii cate exemple cunosc!
Deci vezi, nu vorbesc in gol. Este meseria mea sa stiu asta, intr-un fel.

Si sigur, mai este si influenta societatii actuale, care disipeaza mintea si te indeamna la superficialitate. Asta actioneaza la ambele categorii, insa din observatiile mele, cei crescuti in duhul ortodoxiei locale (deci nu legate strans de una din natii) sunt mai imuni la asta decat ceilalti. Pentru ei, credinta si Hristos sunt miza, nu 'credinta SI natia'. Legatura credintei cu natia, desi voua din Romania poate sa vi se para stabilizatoare si un fel de liant, in practica mai degraba complica lucrurile si duce la pierderea credintei.

Cum ai putea 'accentua legatura' dintre ele? Pai, pur si simplu spunandu-le copiilor 'esti ortodox pentru ca esti roman'; sau chiar numai 'est roman si ortodox'; sau ducandu-i numai la o biserica unde totul este pe romaneste, cand ei la scoala vorbesc franceza. Sigur ca vor lega credinta de limba romana, si le va fi greu sa faca legatura intre ea si viata lor in societate.
Sigur, ai mei au si acasa rugaciuni ortodoxe in franceza, de la tatal lor. Si sigur, ii invat si rugaciuni pe romaneste. Dar nu accentuez legatura intre cultura romana si credinta.
Acum, sigur ca exista si contraexemple. Mare este Dumnezeu.

Dar in orice caz, mai este si problema limbii. Oricat de bine te-ai stradui sa-i inveti limba, daca nu au ei un talent si un interes deosebit, nu vor intelege bine limba bisericeasca. Chiar si cea romaneasca este mai arhaica, mai literara. Iar la rusi si la greci, este pur si simplu alta limba.

2) Problema identitatii nationale: faptul ca a aparut in sensul cunoscut de noi astazi abia dupa revolutia franceza, este un fapt istoric, pe care il poti verifica in carti. Noi am invatat sub Ceusescu alte chestii, pentru ca el vroia sa recupereze ideea de sentiment national inca de la Decebal. Dar el nu exista in acelasi sens ca pentru noi. La fel, se vorbea de lupta de clasa ca ferment.. O constructie ideologica.

3) Va mai urma, poate, cand o sa am timp, despre 'in Hristos nu este nici grec, nici iudeu'..

@Fani si altii

Problema asta cu identitatile nu este asa simpla.
Sa nu uitam ca de la unica Biserica pe care a facut-o Iisus (si la care cred ca se refera citatul vostru) si pana la multimea de biserici crestine din ziua de azi, este o diferenta mare.
Si fiecare tara si-a definit cumva o credinta majoritara.
Nu poti sa spui numai ortodox, ci trebuie sa spui si ce fel de ortodox, pentru ca cel rus nu-i la fel cu cel grec, sau copt, sau eritreean.
Exista diferente.
Cum a facut Sf. Siluan in Athos nu stiu si ma intreb. El fiind rus mai intai ca are alte date ale sarbatorilor. Sau poate la monahi nu sunt diferente nici la sarbatori si nici la celebrarea slujbelor. Nu stiu.
Mie daca cineva imi spune de ortodoxie, intreb automat la care se face referire si vorbesc numai despre ceea ce am invatat eu (deci ortodoxia greaca).

Voi cum faceti totusi diferenta?

Pe urma cand spui ortodox te duce gandul la anumite tari: Grecia, Romania, Rusia si unele tari din Africa.

N-ai sa auzi vorbindu-se de romani, rusi sau greci catolici, desi or fi existand.
La fel cum n-ai sa auzi vorbind de italieni ortodocsi, desi or fi existand.
Catolicism inseamna mai intai Italia.
Anglicism - UK si alte tari anglosaxone.
Pana si denumirea poarta tara in ea.
Cand spui Germania spui mai intai Luther si deci evanghelic, desi multi sunt totusi catolici acolo.

Iudeu este si poporul, dar si religia lor.
Si tot asa.

Spui ca ai in oras 7 biserici ortodoxe? Nationale, sau de cel fel?
Eu una n-am auzit de biserici multinationale, adica sa tina slujba in mai multe limbi. Nicaieri.
Ba da. La greco-catolici - ei tin slujba in greaca si limba tarii in care se afla.

Nici nu prea vad posibil, pentru ca ar trebui traduse slujbele, cartile de slujbe, cantarile.
Sincera sa fiu, mi-ar place insa sa fie asa. Sa poti sa te duci la oricare biserica ortodoxa din zona.
De multe ori m-a tentat sa merg la slujba la greci, dar mai intai ca nu inteleg limba, mai apoi preot al lor nu au decat in anumite perioade ale anului.

Exista cateva persoane eritreene care vin la noi la slujbe. Nu stiu ce inteleg din slujba, din predica. Se roaga si urmaresc actiunile. Se impartasesc la noi, dar nu stiu cum fac cu spoveditul. Cred ca nu au preot al lor.
Mai era si o tanti in varsta grecoaica. Nu stiu de ce venea la noi si ce pricepea.

Si cred ca bisericile mononationale cum le spui tu, sunt un rezultat al problemei cu limba si nu invers. Sunt destui oameni care nu stiu si nu reusesc sa invete limba tarii de adoptie. Si atunci unde sa se duca la slujbe?
Si ei raman in comunitate, caci fara limba nici nu pot socializa cu altii.
Si vorba unui prieten din tara: pai daca tu (la modul general) pleci din tara si te duci si nu stii limba, si stai tot numai in comunitatea ta, atunci la ce ai mai plecat din tara?
Ar trebui sa fie ceva mixt. Nu sa te rupi de tot de tara, sau sa nu calci pe la comunitatea ta, dar nici sa stai numai acolo.

Cu copiii nu stiu cum este, dar este greu. Multi ii invata romaneste. Se mai pierde limba la gradinta, scoala, etc. Capata si accentul tipic nemtesc. N-am sa inteleg totusi de ce.
Si vin la biserica romaneasca ortodoxa. Nu stiu daca poti sa-i duci si daca s-ar simti bine in alte biserici ortodoxe.
Si mai greu este in familii mixte - acolo chiar ca este credinta si tara.
Cu mama romaneste si biserica ortodoxa, cu tata nemteste si biserica catolica.

Poate ca ar trebui sa fie o limba comuna a ortodoxiei, asa cum exista o limba comuna a catolicismului - latina, indiferent de tara.

Problema cu identitatile la sfinti:
- au avut mai intai o identitate a sexului (femei, barbati)
- au avut o identitate a credintei
- au avut identitate nationala, sau macar de traditii (au respectat si traditii ale tarii in care traiau : imbracaminte, hrana, sarbatori, circumcizie la barbati, limba etc.
Sa nu uitam si de cate ori s-a referit Iisus la alte popoare pe care le-a intalnit. EL nu s-a numit crestin, a ajutat si oameni din diverse mici popoare din zone, care nu stiu sa fi fost crestini. Nu-mi este clar cum Il defineau ei.
Acum nu stiu si v-as ruga sa ma lamuriti:
A pomenit vreodata Iisus sau chiar si mama sa, sau apostolii notiunea de crestin sau ortodox?
Le-au definit?
Se mai vorbeste in vreo biserica ortodoxa limba aramaica, sau iudaica?
La un moment dat apostolii trimisi in lume au vorbit in limbi, tocmai ca sa le vorbeasca oamenilor in tara unde au fost trimisi.

In incheiere inca ceva: noi de fapt suntem acum europeni, nu (numai) romani.
Traim intr-un "stat" care se numeste UE.
Chiar asa ma definesc, pentru ca asa ma simt. Nu apartin numai unei tari.
Ar trebui sa existe si cetatenia europeana, ca si asa multi au 2-3 cetatenii.

Sophia: exista parohii multinationale. Insa in general, limba lor e cea locala. In Germania, faceam parte dintr-o astfel de parohie. La fel si aici.

-Anglicanism nu anglicism.
-Mama Sa, Preasfânta nu mama sa.
-Mântuitorul, cu toate că, Dumnezeu fiind, ştia de schismă, n-avea cum să vorbească de ortodoxie.
-Te vei fi simţind tu europeană dar mai e mult până departe.

@Fani: apropos de biserici ortodoxe în Bru.
Joi, pe 25 voi fi pe acolo, îmi poţi recomanda o biserică aproape-aproape de Zaventem? Să pot merge cu piciorul pân' la ea?

Aproape de aeroport? O sa ma uit pana diseara. Dar e zona flamanda si de fapt in afara Bruxellesului.

Da, aproape de aeroport. Îţi mulţumesc anticipat.

Vesti bune pentru tine, Dragos. Imi amintisem de azi dimineata dupa ce am scris, dar voriam sa iti scriu doar cand voi fi la calculator ca sa caut datele exacte.
Este o capela ortodoxa chiar in aeroport.
http://www.orthodoxia.be/FRkerk/08zaventem.html
Daca nu stii franceza si vrei sa iti spun date mai exacte, spune.
Sigur ca nu este si preot la fata locului tot timpul.. dar este un loc unde sunt icoane si poti sa te rogi si sa te reculegi.

Mulţumesc frumos.

Cu placere. Vad ca sunt chiar doua capele. Poate imi zici pe urma cum sunt, daca vrei. Eu nu am avut inca ocazia sa le vad. Odata amm cautat-o pe cea de la decolari, dar nu am avut destul timp sa o gasesc.

Tara asta frumoasa a ajuns asa si pentru ca sunt indivizi gen sabin gherman sau alti lingai ale cizmelor stapanilor spalaciti (ca unii anume, care sustin separatismul, secesiunea, federalizarea pe baze etnico-istorice, etc). Si mai ales, pentru ca exista aproape un cult al hotiei la romani, in ambele directii: de la "stat" la "cetateni", si invers. E foarte grav acst lucru; e ca o zombificare morala a unui popor. Trebuie sprijinita tara, si luptat impotriva statului. Doar fiindca conducatorii si masele prostite de ei vor/accepta o anume cale, nu inseamna ca acea cale e legitima sau buna, nu? Tara e data de Dumnezeu; statul e opera infamilor si inutililor de politicieni care o duc mult prea bine. Asta la modul general. La modul particular, evident, problema este foarte delicata; fiecare isi are calea sa, care trebuie insa mereu subordonata dragostei de si voiei lui Dumnezeu.

L-am ascultat aseara pe Generalul Chelaru vorbind despre tara, patriotism, asimilare si pastrarea nationalitatii in strainatate. Spunea ca exista popoare care asimileaza si dadea exemplul ungurilor si a rusilor, care ii asimileaza pe cei de alta natie, care stau printre ei; si popoare care se lasa usor asimilate, si dadea exemplul romanilor, ca natie care se lasa usor asimilata, atunci cand se afla printre straini.

Eu cred ca depinde de numarul celor care stau printre straini.
Romanii din Spania nu cred ca se lasa asimilati ,dar o mana de romani din Siberia care nu mai au speranta de revenire in tara se adapteaza la cei printre care traiesc.
Si ungurii care asimileaza alte natii ce beneficiu au ?
Inteleg ca natalitatea e foarte scazuta la ei.

Spaniolii, ca si popor latin, nu asimileaza.
Iar in ceea ce-i priveste pe unguri si rusi, despre care vorbea Gen. Chelaru, nu e vorba de un beneficiu, ci de o trasatura a acestor popoare.

Titlul acestui topic m-a dus cu gandul la melodia Strada mea c-un singur bec (Taxi)
https://www.youtube.com/watch?v=Cons-XqvWrM

Mi-a plăcut melodia, mulțumiri !

Nu numai ca nu e pacat, dar e chiar indicat, daca Se realizeaza dorinta Ministrului german de Interne:

Ministrul german de Interne, Hans Peter Friedrich, a declarat, luni, că va cere la Bruxelles ca toți acei cetățeni ai Uniunii Europene care vor fi trimiși acasă să nu aibă voie să se întoarcă în Germania, informează Mediafax.

"Comisia Europeană trebuie să se asigure de faptul că România şi Bulgaria chiar folosesc pentru oameni mijloacele care le-au fost puse la dispoziţie. Dincolo de asta, vreau să înăspresc sancţiunile pentru încercarea de fraudă socială. Aceasta s-ar putea concretiza prin restricţionarea dreptului de revenire pentru aceia pe care care i-am trimis înapoi. Voi face lobby la Bruxelles pentru această măsură. Nu se poate ca la un moment dat oamenii din toată Europa să se pună la drum cu motto-ul: «în Germania sunt cele mai mari asigurări sociale»", a spus Friedrich.

Nu inteleg de ce nu s-a facut acest lucru mai devreme?!?