![]() |
Un poet adevărat nu este un răsucitor de vorbe ci un profet, care revelează ceva necunoscut până atunci.
Poezia lui Păunescu poate fi impresionantă prin cantitate dar sub aspectul calității e doar un versificator banal. Omul era obsedat cu propria importanță și nu a creat o operă de valoare, nu se remarcă prin nimic. Nici o șlefuire extremă ca la Eminescu, nici un substrat filozofic ca la Blaga sau Barbu, nici o atmosferă ca la Bacovia sau un delir controlat ca la Stănescu. Dacă cineva consideră că Păunescu a fost original prin ceva să spună prin ce. Să nu uităm că și Nicolae Guță a scos un număr impresionant de piese muzicale care sunt un surogat de artă pentru care și termenul de comercial e prea nobil. Deci cantitatea nu e un criteriu pentru valoarea unei opere. Păunescu s-a remarcat prin mișcarea socială pe care a creat-o și mulți confundă aceasta cu valoarea lui de poet. Nu se are în vedere că este foarte posibil ca un om să aibă o operă vastă și să fie o persoană publică importantă dar opera lui să fie complet lipsită de valoare; există o gândire stereotipică și o confuzie asupra a ceea ce înseamnă valoare în artă. Cât despre mântuirea lui Păunescu, eu cred că acest om va fi rușinat pentru trufia lui și nu va avea parte cu Sfinții. |
E rusine ca nu ne abtinem macar in ultimul ceas!Despre morti, numai de bine!
|
Citat:
Insa mult mai interesant este omul Paunescu,poetul care a trait fiecare clipa ca poet ,chiar daca toti criticii literari stiau foarte bine ca ,comparativ cu experienta literarar trecuta,poezia sa nu avea mare valoare .Doar timpul va spune adevarul. Dar asa asumare a unui destin de poet nu am mai vazut de la Nichita Stanescu.A trait fiecare clipa in umbra muzei,a cautat mereu ,cu fiecare intamplare,sa lase ceva. A stiut sa traiasca poezia in mijlocul maselor,a stiut sa daruiasca fericire multora. A fost un apostol,al unui regat minuscul. Daca acest om era al Bisericii,cred ca aducea la credinta jumatate din tara asta. Dar despre mantuirea lui nu sunt deloc de acord cu dv.Nu l-am simtit nici eu un om prea bun,dar ce stim noi ce era in sufletul sau si ce simtea cu adevarat?Ce stim noi cati oameni a ajutat,sau pur si simplu le-a daruit un strop de fericire.Si mai ales ce stim noi judecatiile lui Dumnezeu. A plecat insotit de dragostea sincera a atator oameni.Macar o scurta rugaciune dc zice fiecare pt el ,si se face un cor imens in cer . Nu stiu daca se mantuieste,dar i-o doresc din tot sufletul. |
E rușine să fii politicos dintr-o frică superstițioasă față de morți. E o credință păgână această teamă de a critica morții.
Și de asemeni e trist că unii nu renunță la pretențiile de pedagogi nici pe un forum de internet. |
Citat:
|
Citat:
Uneori viata si noi pe langa ea suntem asa de aiurea:2: |
Citat:
Efectiv mi-am dorit din tot sufletul ca acest om sa se mantuiasca in cele din urma,pt ca a purtat cumva deziluziile,si razvratirile noastre. Scuza-ma, dar eu nu pot fi integral de o parte sau de alta,decat in cazul vreunui sfant,sau al vreunui monstru .Tuturor celorlalti,le acord sanse si circumstante atenuante,pana in ultima clipa . |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Dar daca alta nu am ,o folosesc in continuare pe asta . Cu tot respectul, boss. |
Am uitat multi! Crestinismul inseamna iubire, inseamna iertare, inseamna lumina!
|
Citat:
Adevarul meu nu face 2 bani daca supara pe altu . |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
|
Cristi , tie ti-a placut Paunescu foarte mult ? Sau ce te-ai suparat asa ? Mi-am cerut scuze,gata ,linisteste-te.
|
Citat:
|
inca ceva
Citat:
|
Citat:
Pana la urma toti acesti oameni mari sunt judecati nu dupa celebritate,ci dupa binele care l-au lasat in urma lor,si cum au folosit puterea ce li s-a dat .Ma bucur sa aflu ca si Paunescu a facut la fel caci bucuria din ochii unui om caruia ii faci bine,face cat zece poezii. |
Citat:
|
Citat:
|
|
|
Citat:
|
Cine mai are comentarii pro Paunescu nu ma mai luati pe mine ca reprezentant al curentului anti-Paunescu. Caci nici eu nu sunt impotriva lui (am fost , dar nici atunci integral) .Si mie imi plac poezii de ale lui,singura observatie o aveam doar la tehnica poetica,prea putin slefuite,prea proza.Dar asupra continutului ideatic al poeziilor sale si a puterii sentimentelor sale si a mobilizarii celorlalti,si a asumarii staturii de poet ,am tot respectul pentru el.
Altfel riscati sa va combateti cu cineva care nu are idei foarte diferite de ale voastre :) |
Mesajul P.F. Daniel la moartea poetului
|
Omul si poetul Adrian Paunescu - sa-l cunoastem mai bine!
Adrian Păunescu - Capul de la Torda Capul lui Mihai Viteazu la Torda se ridică, Și întreabă de ce Țara a rămas așa de mică Și Câmpia Tordei tristă îi răspunde lui cu jale: "Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale!" Nu mai acuzați străinii că ne taie domnitorii, Că intimidează Țara cu guverne provizorii Eu atât aș vrea să aflu, arătându-ne obrazul: Totuși unde au fost românii, când a fost tăiat Viteazul? Nu voi consuma otravă pentru nici un fel de Basta, Totuși unde-au fost ai noștri, și atunci, și-n vremea asta? Cum se-ajunge pân' la gâtul Voievodului de Țară, Dacă nu-s trădări acasă, lângă ura de afară? Capul lui Mihai Viteazu ne-a lăsat numai cu trupul, Nu contează că străinii nu aveau nici pic de scrupul, Eu, de-o singură-ntrebare, mă scârbesc și mă mai mânii Totuși unde-au fost, românii? Totuși, unde sunt românii? |
Omul si poetul Adrian Paunescu - sa-l cunoastem mai bine!
Adrian Paunescu - Analfabetilor V-am spus ca sunt un om periculos Si nu mi-ati luat avertismentu-n seama. V-am spus s-aveti pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare si de teama. V-am spus ca fac teribil de urât De sunt calcat putin pe libertate. V-am spus ca sunt osteanul credincios Dar care doar cu inamici se bate. V-am spus sa va astâmparati si voi, Cenzori capriciosi ai vremii mele, C-o sa va coste scump maruntul moft, De a ne face noua zile grele. V-am spus sa puneti mâna sa munciti. Sa nu mai tot pânditi zelosi din umbra, V-am spus ca n-o sa placa nimanui Pornirea voastra, tulbure si sumbra. V-am spus ca vremurile s-au schimbat Si ca situatia e mai complexa, Nu-i intelectualul - servitor. Cultura nu-i ceva ca o anexa. Si lumea nu se poate cuceri Umflând la cifre si mimind tumulturi Cu aroganti si trindavi doctoranzi, Cu papagali care tin loc de vulturi. V-am spus si am puterea sa mai spun Ca nu încape muntele în sera Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad Si de la caprioara la pantera. V-am spus sa nu-l fetisizati pe Marx, Sa nu-i pastrati în spirt învatatura Si voi într-una fara sa-l cititi Îl pomeniti pâna va doare gura. V-am spus ca batalia pentru om Nu iarta astazi nici o dezertare Si voi v-ati decorat voi între voi Când lupta este în desfasurare. V-am spus ca muzica nu-i un microb Care ameninta civilizatii E-a omului pentru a fi mai bun, V-am spus: ceva care sa-i placa dati-i. V-am spus, concetateni analfabeti, Si luati aminte si sa tineti minte. Dar nu stiam ca v-ati nascut si surzi Si scoateti arma când vedeti cuvinte. Publicata in anul 1980. |
cum ati putut sa criticati acest om cand era pe patul de moarte?
cine sunteti voi.. niste identitati false,insipide,..pe un forum ..ortodox!!!...sa judecati ..negativ, sa vorbiti de rau o personalitate atat de complexa??? spuneti-ne cine sunteti in realitate si faptele voastre reale.astept. |
Cu totul de acord
Citat:
Noi nu o sa fim in stare sa citim niciodata cat a scris acest om. O minima decenta ar fi trebuit pe multi sa-i opreasca din vorbire. Chiar si pe postul antinational de televiziune un personaj despre care abia cu aceasta ocazie am aflat ca exista, in timpul ceremoniei de inmormantare, s-a gasit sa-l critice. Probabil ca era unica lui ocazie de a se face cunoscut, sa ramana si el cumva in memoria oamenilor, si nu prin scrierile sale. |
el a scris 56 de volume.56.e cel mai prolific autor roman.
noi sa nu gasim nici macar o singura poezie care sa ne placa?? e incredibil!( si daca scria decat,, repetabila povara ,,si atat si tot trebuia respectat.) fratilor,ori sunteti analfabeti ori imbecili.. |
Citat:
Cei care au fost deranjati vizibil de anumite poezii sau manifestari ale poetului, le-au supralicitat pe acestea. Femeile din viata lui au si ele opiniile lor! Publicul cititor precum si specialistii in domeniu vor selecta poeziile reusite si le vor neglija pe celelalte. Cand esti persoana publica, ai parte si de laude si de critici. Pentru ceea ce faci rau esti taxat imediat. Iar recunostinta e si asa o floare rara. Iar in calitate de crestin, aici nu cunoastem noi judecatile lui Dumnezeu. Am vazut cat a luat cu el in pamant: hainele de pe el, un sicriu, faptele bune si pacatele personale! Acolo din nou i se vor pune in balanta cele bune cu cele rele, asa cum ni se va intampla si noua atunci cand ne va veni randul. |
Omagiu ORTODOX adus unui poet roman care a iubit ORTODOXIA
" De mic , sunt ORTODOX , ca toti ai mei , / Aceasta e credinta mea crestina , . . . . . . ":http://basilica.ro/ro/stiri/omagiu_o...oxia_5671.html
|
Citat:
Apropos de discuțiile necreștine care au fost pe acest topic când sufletul poetului se plimba prin toate locurile pe unde a poposit în viața. Sunteți într-o imfimă minoritate voi cei care încercați să ascundeți lumina sub obroc stimați "frați crștini ortodoxi iubitori de dreptate și de adevăr!" |
Citat:
|
Citat:
credința lor pe nici un fel de bunuri, nici dacă ar fi fost crucificați, nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul." Exceptional! Dar pe noi nu ne convinge decat fariseismul , de aceea tagaduim cu buna stiinta sau nestiinta!Multumim, Cristian! |
Un articol de Claudiu Tarziu
Acum, că Adrian Păunescu a fost înhumat și ecourile circului mediatic din jurul acestei îngropăciuni promit să se stingă, îmi îngădui să spun și eu cîteva cuvinte legate de dispariția poetului. Căci înainte de toate a fost poet și încă nu unul minor.
Cred că din prea vasta (ca să fie și integral valoroasă) operă a sa, la o critică onestă, rămîn în picioare destule poeme – poate cît pentru un bust pe o alee a marilor scriitori. Dar nu absența talentului i s-a reproșat lui Adrian Păunescu, ci lipsa de caracter – din care adesea a izvorît și atitudinea politică. În prima parte a vieții sale, Păunescu s-a folosit de poezie pentru a obține favorurile unui tiran stupid. Tot atunci, Păunescu a amăgit o generație întreagă că e liberă, oferind astfel regimului comunist o ingenioasă supapă pentru evacuarea energiilor cu potențial de revoltă. În același legendar Cenaclu Flacăra, Păunescu practica un naționalism de paradă, dînd o pojghiță intelectuală și artistică unei banale diversiuni a regimului. În manualul micului dictator stă la loc de cinste metoda creării de ținte false prin mesaje naționaliste, pentru a abate atenția de la adevăratele probleme ale societății și pentru a oferi un paliativ celor opresați. Indubitabil, Păunescu avea un discurs care putea înflăcăra și magnetism asupra maselor, pe care știa să le manevreze. Evident, ce a făcut la revista Flacăra și la Cenaclul omonim nu a fost numai în slujba regimului, ci și pentru gloria sa personală. Sigur că în felul ăsta a făcut și lucruri bune uneori, ajutînd diverși oameni sau lansînd talente autentice. Totuși, a ignora faptul că beneficiarul principal al prestației sale publice era însuși Ceaușescu, cu tot ce reprezenta acesta, ar înseamna să fim cel puțin naivi. De altfel, Păunescu a fost consecvent cu sine însuși, folosindu-și calitățile în scopuri ignobile (scena în care îl apără pe S.O. Vîntu, ultimul său patron, este antologică) și în acțiuni politice detestabile și după 1989. El n-a retractat laudele aiuritoare pe care i le-a adus lui Ceaușescu și a fost unul dintre conducătorii Partidului Socialist al Muncii, fondat de Ilie Verdeț. Apoi, cu rămășițele acestei formațiuni, a aderat la PSD, unde a stat pînă la capăt. După 90, în libertate, românii nu s-au mai lăsat seduși de Păunescu, semn că, odată ce adevăratele repere au devenit vizibile, au recunoscut impostura. Noul său cenaclu, Totuși, iubirea, n-a avut succes, cum nici revista Flacăra lui Păunescu. Discursul său patriotic n-a mai mișcat mulțimile, ci i-a mai înșelat numai pe unii basarabeni prea dornici de o mîngîiere frățească pentru a mai cîntări bine între vorbele și faptele lui Păunescu. Totuși, ceva i-a reușit: să capete funcții publice și colaborări bine plătite la cîteva ziare și televiziuni. S-a crezut genial și, pînă la ultima suflare, a fost frustrat că nu i se recunoaște geniul. Ce revanșă postumă extraordinară pentru Adrian Păunescu să fie privegheat de șeful statului (care a declarat rituos regimul comunist drept ilegitim și criminal și care n-a catadicsit, de exemplu, să meargă în înmormântarea unui adevărat erou, Ion Gavrilă Ogoranu), să i se ridice osanale ca niciodată în viață, să fie declarat „Dumnezeu al literaturii”, să fie condus pe ultimul drum de mii de persoane înlăcrimate și să fie îngropat în preajma lui Eminescu, cu onoruri militare! Nu putea visa un sfîrșit mai glorios. Însă toate acestea nu sînt semnele unei prețuiri adînci, ci proba dibăciei unor manipulatori de emoții cum a fost și Păunescu însuși. Publicat de Claudiu Târziu |
Am găsit niște articole din care voi cita, fiindcă ele descriu exact cine a fost Păunescu:
Ani de zile insa Paunescu a acompaniat si a justificat prin versurile sale ideologia oficiala a regimului comunist. A fost un sacerdot entuziast al religiei politice a ceausismului (spre a relua formularea profesorului Eugen Negrici). A exprimat nu doar paseismul tribalist al regimului, pretentiiile neo-feudale, dar a contribuit cu sarg la plasmuirea vulgatei sale xenofobe. Este cat se poate de normal sa-l regrete astazi toti fostii politruci, membrii profitocratiei regimului totalitar si urmasii lor, toti cei care se obstineaza sa creada ca Nicolae Ceausescu, omul care a infometat si a ofensat un popor intreg, a fost un veritabil patriot. Nu i-a fost suficient cat l-a cantat pe Ceausescu, cat a venerat-o rimat pe Elena, la moartea lui Nicu Ceausescu a produs un poem interminabil menit sa-l imortalizeze pe “printisor”. ... Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială și gestică, cu săvârșirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita, însă, niciodată să amintească tuturor celor încântați de ce văd și de ce simt că datorează Conducătorului suprem – care vorbește prin gura lui – supunere și iubire, căci numai El le poate asigura, în vremurile acelea tulburi și în colțul acesta de lume, liniștea și stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei și regimului lui Ceaușescu. Acest scriitor, prin acțiunile lui, prin personalitatea lui care fascina și descumpănea, a prelungit existența comunismului naționalist-ceaușist, precizându-i, cristalizându-i și întrupându-i doctrina. ... A fost unul dintre arhitectii utopiei ceausiste, a fost el insusi o institutie in acea dictatura. ... Agonia terminala si prabusirea a dictaturii l-au surprins pe Paunescu pe post de lacheu dispretuit si de stapanii invinsi si de sclavii revoltati. Urmarit de multime pe strazile din centrul Capitalei, a incercat sa se refugieze la Ambasada SUA. A scapat fara o zgarietura. A revenit in registrul public fara ca vreodata sa-si exprime vreun regret. http://tismaneanu.wordpress.com/2010...ului-dinastic/ |
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 21:50:40. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.