Rugaciunea a XLVII-a de pe Malul Lacului*
…sau despre “Mireasa” Duhului

Vino mai aproape de mine, si mai aproape. O, maret Duh al Adevarului. Apropie-Te si intra intru mine, mai adanc decat intra in mine lumina si aerul. Cu adevarat, eu pot petrece o noapte intreaga fara de lumina, dar fara Tine eu nu pot nici macar sa ma asez pe patul meu. Pot face zece pasi fara de aer, dar fara Tine nu pot face nici macar unul.
Fa-Ti salas in sufletul meu mai adanc decat poate patrunde cugetul. Intregul univers este insufficient spre a-mi incuraja sufletul de a persevera in feciorie, daca Tu nu-l incurajezi.
Lumea cere neincetat mana sufletului meu spre a se cununa cu el. Lumea ii ofera sufletului meu toate comorile sale numai ca acesta sa inceteze de a Te mai astepta. Lumea isi spoieste toate mormintele sale doar pentru a-mi ademeni sufletul. Lumea isi etaleaza la soare toata cenusa sa si revarsa lingusiri si fast peste ea, doar spre a-mi ademeni sufletul.
Arata-Ti intreaga Ta splendoare, o, Sfinte Duhule, astfel incat sa poata recunoaste a Carui mireasa este el.
Apropie-Te de mine, din ce in ce mai mult, o, Putere a Sfintei Treimi. Intra in constiinta mea mai adanc decat pot face cugetele si simbolurile lumii. In acelasi chip in care o mama inteleapta concepe, pregateste si impodobeste leagan pentru copilul ei, tot astfel pregateste si-mi impodobeste mintea pentru ceea ce se va naste din Tine, o, Frumsete si Curatie.
Multe cugete rele misuna precum serpii in jurul leaganului Fiului tau. Si multe dorinte viclene se ivesc din inima mea si cauta leaganul Pruncului Tau spre a-L otravi cu sagetile lor.
Apara leaganul mintii mele si invata-mi sufletul cum sa dea nascare si sa ingrijeasca de un pruncusor.
Invaluie intr-un adanc intuneric calatoria tututor oaspetilor rauvoitori care vin sa vada pe fiul meu cel nou-nascut. Si inalta sus o prea-stralucitoare stea deasupra caii Inteleptilor de la Rasarit, oameni care sunt cu adevarat intelepti, fiindca ei vin sa-mi viziteze nepretuitul meu prunc cu trei daruri – credinta, nadejdea si dragostea.
Apropie-Te de mine si mai mult, O, maret Fiu al lui Dumnezeu. Pogoara mai adanc in inima mea decat orice emotie, dorinta ori patima a lumii ce ar putea pogori intr-insa. Apara-mi inima de nenumaratii negustori, de numerosii vanzatori si cumparatori care pururea misuna in legiuni nenumarate dimprejurul tinerei si neexperimentatei mele inimi. Si invata-mi inima sa nu fie nebuna dupa pestritele iluzii ale oamenilor si lucrurilor.
Fa-Ti salas in adancul inimii mele, asa precum stapanul casei o face in propria sa casa, iubitul meu Fiu, si fii pentru mine un judecator nemilos si un sfetnic priceput.
Odata ce curatia sufletului si priceperea mintii vor ocupa inima, cu adevarat in desert vor incerca duhurile cele rele sa paseasca intr-insa.
Iar inima mea se va umplea de o negraita, cereasca pace si-L va slavi pe Dumnezeu dimpreuna cu heruvimii si cu serafimii. Si imbogatita fiind ea ii va reda sufletului si mintii ceea ce a imprumutat, caci fiind egala lor, ea le va recompensa in masura egala.
Iar inima mea se va umple cu o dulce iubire fata de Domnul sau, si cu impreuna-patimire si bunavointa fata de sufletele suferinde din lume si din iad.
Apropie-Te de mine si mai mult, maretul meu Domn.
de Sfântul Nicolae Velimirovici

Rugaciunea sfantului ghenadie !
 

“Daca te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut”

Rugaciunea Sfantului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, o rugaciune ce ne poate hrani si folosi inclusiv ca meditatie duhovniceasca pentru vremurile pe care le traim, o rugaciune ca o trezire din “visele desarte” si falsele sperante catre adevarata si singura nadejde: HRISTOS.

Rugăciunea Prea Sfântului Patriarh Ghenadie Scolarul, pe care a citit-o înaintea poporului în perioada în care a fost patriarh, după slujba dumnezeieştii Liturghii, în biserica Sfinţilor Apostoli:
„Au păşit pe calea vieţii, fără prihană”

Prea Sfinte Doamne, Tu Care ai creat cerul şi pământul şi toate câte sunt în ele, Tu, Preaînţeleptul veghetor şi cârmuitor al întregii zidiri, împărat înfricoşător, Judecător drept şi iertător, mult milostive Părinte al nostru, nedespărţit în fiinţa cea unică, Tu Care eşti din trei ipostasuri neamestecate între ele, (aşa cum ai binevoit să ne descoperi nouă şi în această viaţă în care nu vedem lucrurile curat); Tu, mintea fără de început, Care cu Cuvântul Tău cel adevărat şi cu duhul Tău dăruieşti viaţă tuturor, Care eşti desăvârşit şi ai viaţa cea veşnică şi fericită; Tu, pe Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Care este însuşi Dumnezeu, L-ai dat nouă, nevrednicilor robilor Tăi după ce a luat firea noastră, ca Mântuitor şi Doctor şi învăţător; şi L-ai trimis pe Preasfântul Tău Duh în chip văzut de a întărit credinţa ucenicilor Săi, cu darurile harului lui Hristos şi prin ucenicii Tăi îi întăreşti până în zilele noastre pe cei care au dreaptă credinţă.
Dumnezeule Atotţiitorule, a Cărui putere este necuprinsă, Cel fără de început, netrupesc, de necuprins, Care-i minunezi pe îngeri şi înfricoşezi toate făpturile Tale, pe Care Te iubesc toţi cei care ţin la viaţa şi la mântuirea lor. Ţie ne încredinţăm ca Domnului, Părintelui şi Judecătorului, ca Celui Care cârmuieşte viaţa noastră. In mâinile Tale ne-am lăsat, chiar din pântecele mamei noastre2. Tu ne-ai dat hrană de la vârsta prunciei, eşti Ocrotitorul nostru şi Dătătorul tuturor bunătăţilor, din vremea naşterii noastre până în ziua de acum, ca şi al acelora cărora urmăm şi pe care i-am pierdut. Doamne, cu urechile noastre am auzit pe părinţii noştrii ce ne-au vestit nouă faptele pe care le-ai făcut în vremea lor şi în timpurile mai vechi;3 Pentru că n-au dobândit pământul pe care-l au cu sabia lor, nici nu s-au mântuit de primejdii cu puterea lor, ci cu mâna şi cu tăria, cu luminarea care vine de la faţa Ta; Şi Te-ai purtat aşa pentru că Ţi-au adus mulţumire,4 au făcut voia Ta şi au păzit poruncile Tale; Au mers pe calea vieţii fără prihană5şi toate lucrările lor erau preamărite. De aceea şi-au întărit nădejdea în Tine şi i-ai scăpat de tot răul. De multe ori au strigat la rugăciune şi i-ai mântuit pe ei, Tu ai fost nădejdea lor şi nu i-ai ruşinat. In acelaşi fel, în multe rânduri, ne-ai mântuit şi pe noi, fiii lor, de cei care ne-au strămtorat; De câte ori nu i-ai ruşinat pe cei care ne-au urât? Ai îngăduit să petrecem greutăţi, dar după aceea ai vindecat rănile noastre; Te-ai mâniat împotriva noastră, dar după aceea din nou ne-ai mângâiat. Din pricina mâniei Tale am ajuns la gura prăpastiei morţii, dar mila Ta degrabă ne-a readus la viaţă.

Rugaciunea Sfantului Gehenadie ( continuare )
 

„Ai aşteptat, Dumnezeule, să rodim struguri, dar noi am rodit întotdeauna buruieni”
Acum, însă, Doamne ne-ai alungat de lângă Tine pentru totdeauna şi ne-ai ruşinat. Ai încuviinţat s-o luăm la fugă înaintea vrăjmaşilor noştri care ne urau şi împotriva sfatului pe care-l ţinusem cu Tine, au răpit după cugetul lor pe cei aleşi, robii Tăi, ca şi cum ar fi fost turme duse la tăiere să fie mâncate. Ne-am risipit în toate părţile pământului, ne-am făcut ocară nu numai vecinilor noştri, dar şi tuturor oamenilor. Ne-au batojcorit şi ne-au clevetit neamurile dimprejurul nostru.7 Oamenii pe noi ne folosesc ca pildă când vorbesc despre o mare nenorocire.
De ce, Doamne, le-ai lăsat pe acestea să ne vină nouă, de ce s-a arătat mânia Ta asupra noastră?8 Zăbavnici am fost la înţelegere, Doamne, cu toate că aveam Legea care ne-ai învăţat în trecut, dar s-a aprins înlăuntrul nostru ca un foc dorinţa pentru fapte păcătoase şi n-am privit la Tine, Soarele dreptăţii, Care ai strălucit prin poruncile Tale. Acum, însă, o să ştim bine şi o mărturisim; vădit este lucrul că toate au venit din pricină că Te-am stârnit cu sfruntările noastre, Te-am dus în ispită şi Te-am amărât pe Tine, Dumnezeul Cel Preaînalt.
Te-am iubit cu gura noastră, dar limba noastră grăia minciuni şi inima noastră nu era curată înaintea ta. N-am rămas credincioşi învoielii Tale şi n-am păzit poruncile Tale, le-am trecut cu vederea şi ne-am făcut ca săgeata strâmbă care nu-şi ajunge ţinta.9 Ne-am destrăbălat şi am devenit urători faţă de Tine, din pricina faptelor noastre. Toţi ne-am găsit pe calea cea dreaptă dar ne-am abătut,10 am necinstit sărbătorile pe care le ţineam pentru Tine, am dispreţuit slava Ta, ne-am dat trupul nostru păcatului cu lucrare şi ne-am alipit sufletul de lucrurile stricăcioase. Mâinile noastre s-au făcut uneltele nedreptăţii, limba noastră blestema pe sfinţii Tăi, buzele noastre grăiau cuvinte dulci, dar erau otravă şi răutate adâncă.11 Cei ai noştri grăiau aproapelui lor cuvinte deşarte şi mincinoase.
Juratu-ne-am fraţilor noştri şi n-am ţinut jurământul nostru, dat-am argintii noştri cu dobândă, făcut-am cămătărie, ca să se vatăme cei nevinovaţi, simţit-am scârbă pentru dreptate şi judecată. Măsurile noastre atârnau strâmb, argintii noştri erau măsluiţi, răul aproapelui nostru îl purtam toţi în inima noastră; Noi, păstorii am batjocorit poporul lui Dumnezeu, împovărat-am cu greutăţi viaţa oamenilor şi în timp ce păream că învăţăm virtutea, învăţam răutatea. Noi, cârmuitorii, n-am ascultat de legile Tale, am lucrat cu hoţia, iubit-am cămătăria, am urmărit răsplata, n-am dat dreptul ce se cuvenea orfanului şi am fost nepăsători faţă de văduve.12 In puţine cuvinte, asemănatu-ne-am dobitoacelor necuvântătoare, am fost asemenea lor,13
Tu, însă, Doamne, Te-ai arătat îndelung răbdător, ne-ai răbdat până în sfârşit, ai aşteptat să rodim chiar şi în ultimul moment struguri, dar noi n-am făcut decât buruieni.14
Ne-au aflat necazurile şi chinurile15 pe care Tu ni le-ai trimis, ca să ne încerci pentru ultima dată, încât să ne încredem în Tine, dar inima noastră s-a depărtat de la Tine. Ai zgâlţâit pământul, dar noi am trăit în desfătări, ne-ai ameninţat, dar am rămas nepăsători, ne-ai învăţat, dar n-am voit să luăm aminte, încât să facem binele16. Ne-ai poruncit, dar nu Te-am luat în seamă, nici n-am lucrat după poruncile Tale, ca să putem trăi fericiţi, ci ajungând în focul ispitelor ameninţaţi că ne vei părăsi, Te-am înfruntat cu nepăsarea noastră, făcutu-ne-am vise deşarte, lipsite de nădejdea Ta şi de aceea am căzut în prăpastia gândurilor noastre rele.
„Acum, însă, Doamne, Te urmăm”
Iţi mărturisim toate acestea, Dumnezeul nostru, împărate ceresc, nu le tăgăduim; Ştim că Te-am făcut să simţi scârbă pentru noi şi de aceea ai încetat să ne ierţi păcatele noastre, iar când am înălţat cu rugă mâinile noastre către Tine, ai întors ochii Tăi departe de la noi. Când s-au înmulţit rugăciunile noastre către Tine, nu ne-ai auzit, ci Ti-ai arătat supărarea cu cutremure, căci cum era cu putinţă să primeşti mâinile nostre care erau înecate în sânge17, cum ai fi putut să auzi buzele care Te şi blestemau şi se apărau, cum era cu putinţă să ai milă de noi în ceasul în care nu mai nădăjduiam în Tine şi nu aveam nici o pornire să ne pocăim, din pricina preadesfrânării nostre? Eşti vrednic de laudă, Doamne Dumnezeul nostru şi numele Tău este preamărit în toate. Dreptatea este cu partea Ta pentru toate câte ai făcut împotriva nostră. Şi toate faptele Tale s-au făcut după judecata Ta adevărată şi dreaptă.18
Acum, însă, Doamne, Te urmăm, ne închinăm Ţie şi Te căutăm cu toată inima.20 Ne osândim ticăloşia pe care am arătat-o în trecut. Ne blestemăm neascultarea faţă de poruncile şi faptele cu care am mâniat bunătatea Ta. Acum Te recunoaştem ca Părintele nostru, cu dreptate ne-ai aruncat din locul pe care-l aveam ca moştenire în această viaţă de pe pământ, încât să ne cuminţim, ca să nu pierdem adevărata moştenire care ne aşteaptă în cealaltă viaţă.
Acum Te recunoaştem ca Stăpân, prin înfricoşătoarea Ta hotărâre împotriva noastră, căci Tu din cer ai lăsat să ne răpească bunurile noastre pe care ni le-ai dăruit, de vreme ce ne-am arătat nemulţumitori. Acum cunoaştem puterea Ta, când nădejdile pe care ni le-am pus în oameni s-au arătat mincinoase. Acum ştim cât s-a ruşinat faţa noastră, privind ca în oglindă suferinţele pe care ni le-ai trimis ca să ne îndrepţi. N-a pierit puterea credinţei în persoana Hristosului Tău, dar credinţa noastră a slăbit şi de aceea ne-am pierdut. Şi Hristos care S-a făcut om şi a pătimit pentru noi, ne-a lăsat de izbelişte, în voile rele ale oamenilor, pentru că n-a putut răbda nemulţumirea.
„Dacă Te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut!”
Nu s-a răcit, Stăpâne, iubirea Ta părintească faţă de noi, dar duhoarea păcatelor noastre s-a urcat la ceruri şi a silit bunătatea Ta să-Şi întoarcă faţa, iar balanţa dreptăţii Tale ne-a îngreunat pe noi. Dar sfârşitul a fost spre binele nostru, de vreme ce încă ne faci binefaceri, pedepsindu-ne. Tu, care veghezi asupra noastră în multe feluri, ne-ai arătat judecata Ta dreaptă, preaminunatule împărate, măcar să vedem şi milostivirile Tale pe care le cunoaştem din trecut, blandule şi Iubitorule de oameni Părinte al nostru, pentru că pocăinţa pentru păcatele pe care le-am săvârşit este fierbinte, căci toate nădejdile ni le punem în Tine şi purtării Tale de grijă încredinţăm sufletele şi trupurile noastre. Să nu ne ruşinezi, dar, ci înfruntă-ne pe noi cu îngăduinţa şi cu mila Ta nemărginită, nu uita chinurile, mâhnirile, nefericirea, durerile noastre întunecate, amărăciunea noastră cea de nepurtat, pentru că sufletul nostru s-a smerit şi s-a făcut una cu pământul, în timp ce măruntaiele noastre s-au lipit de ţărână.
Puţin încă şi ne vom da ultima răsuflare. Vom muri din pricina suferinţelor noastre, căci suntem ca vasele de pământ sfărâmate, dar nu uităm numele Tău, nici nu întindem mâinile noastre la Dumnezeu străin. Aşadar, daca Iti mai pasă de noi, Ţie Părintelui iubit şi Stăpânului, repede ne vom mântui, altfel ne vom pierde. Ajută-ne sa simţim înlăuntrul ispitelor noastre puţină mângâiere, cât vrea să ne trimită milostivirea Ta. Dăruieşte-ne noua răbdare însoţită de mulţumire, în timpul hotărârii Tale celei drepte şi minunate de a ne încerca în această vreme a ispitelor. Şi dacă laşi să fim chinuiţi până la sfârşitul vieţii, păzeşte cel puţin sufletele noastre. Trimite înapoi iubirea Ta şi întăreşte pe ea orice dorinţă a noastră.
Se cade să le pierdem pe toate, dar nu ne lăsa să Te pierdem pe Tine, preadulce şi veşnice Părinte al nostru, Care priveghezi pentru noi. Ne-ai socotit nevrednici bunurilor trecătoare in starea în care ne aflăm, dar nu ne lepăda de la fericirea care ne aşteaptă în viaţa cea viitoare şi adevărată, pentru că dacă Te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut, dacă este să trăim pentru totdeauna lângă Tine, nici un rău n-am pătimit, dacă este să câştigăm pacea cea veşnică, deloc nu ne vor întrista suferinţele vieţii celei trecătoare.
Ascultă-ne pe noi, Dumnezeule, ascultă-ne în chinurile acestea, când strigăm şi ridicăm mâinile şi sufletele noastre la Tine, Prea înaltule Dumnezeu şi Făcătorul nostru şi ne aplecăm cu smerenie grumajii înaintea puterii Tale. Da, Doamne, auzi-ne pe noi, de dragul Unuia Născut Fiului Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a izbăvit pe noi prin sângele Său şi al Prea Sfântului Duh, de aceeaşi fiinţă cu Tine, cu Care vieţuieşti şi împărăteşti în vecii nefărşiti.Amin.

Rugăciune pentru înnoirea duhovnicească !
 

”Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul și Izbăvitorul lumii, înnoiește-mă pe mine, cel cu răutatea păcatului învechit, prin harul de viață Făcătorului Tău Duh. Dă-mi minte să pricep puterea venirii Tale celei mântuitoare; dă-mi inimă să Te iubesc pe Tine, Dragostea Veșnică, Mângâierea și Bucuria sfinților; dă-mi ochi să privesc neîncetat patimile Tale; dă-mi urechi să ascult cuvântul Tău cel sfânt; dă-mi gură să grăiesc cele plăcute Ție, de folos mie și aproapelui; dă-mi picioare să umblu pe căile poruncilor Tale; și toate ale mele ia-le, rogu-mă, și dă-mi ale Tale; ia cele vechi și dă-mi toate noi, că Tu ești Cela ce faci toate, și fără Tine nu putem face nimic (Ioan 15,5), că bine ești cuvântat în veci. Amin.”

Sa ne ajute Bunul si Dragul Dumnezeu in toate,iar de ne simţim încă sărmani, răi, părăsiţi de mângâierea Domnului ceresc, să ne pocăim mult, să primim mai des Preacuratele Taine ale lui Hristos, să ne iertăm, să ne unim, să ne iubim unul pe altul mai mult şi, adunându-ne cu toţii la sfintele biserici, aşa să ne rugăm din suflet: “Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi pe toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pre noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”. Amin!

(Sfântul Tihon din Zadonsk)

Rugaciunea Sfantului Prooroc Daniil !

https://lh5.googleusercontent.com/-9...0/SfDaniel.jpg

“O, Doamne, Dumnezeule cel mare si minunat, Care pazesti legamantul si indrumarea pentru cei ce Te iubesc pe Tine si iau aminte la poruncile Tale!
Pacatuit-am, faradelege am facut, ca si cei nelegiuiti ne-am purtat, rasculatu-ne-am si ne-am departat de la poruncile si de la legile Tale.
Si nu am ascultat de slujitorii Tai prooroci, care ne-au grait in numele Tau: catre regii nostri, catre mai-marii nostri, parintilor nostri si la tot poporul tarii.
A Ta este, Doamne, dreptatea, iar a noastra rusinarea fetelor noastre, precum se arata astazi oamenilor din Iuda si locuitorilor din Ierusalim si la tot Israelul, cei de aproape si cei de departe, in toate tarile in care Tu i-ai izgonit din pricina faradelegilor ce le-au savarsit impotriva Ta. Doamne Dumnezeule, a noastra este rusinarea fetelor, a regilor nostri, a mai-marilor nostri si a parintilor nostri, caci noi am pacatuit tie;
A Domnului Dumnezeului nostru este milostivirea si indurarea. Razvratitu-ne-am impotriva Lui. Si nu am ascultat de glasul Domnului Dumnezeului nostru ca sa umblam in legea Lui, pe care ne-a dat-o noua prin mana slujitorilor Sai profeti.
Si tot Israelul a calcat legea Ta si s-a departat, ca sa nu mai auda glasul Tau. Varsatu-s-a peste noi blestemul si juramantul scris in legea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, caci am pacatuit impotriva Ta.
Si a adeverit cuvintele Sale pe care le-a grait catre noi si catre judecatorii nostri, care au carmuit peste noi, ca a voit sa abata peste noi strasnic prapad, ce nu s-a mai intamplat niciodata sub cer, asemenea celui din Ierusalim.
Precum este scris in legea lui Moise, toata aceasta nenorocire s-a napustit asupra noastra, dar n-am imbunat fata Domnului Dumnezeului nostru, intorcandu-ne de la nelegiuirile noastre si luand aminte la adevarul Sau.
Gandit-a indelung Domnul asupra nenorocirii pe care a abatut-o peste noi, ca drept este Domnul Dumnezeul nostru in toate faptele pe care le-a facut, dar noi n-am ascultat de glasul Lui.
Si acum, Doamne Dumnezeul nostru, Tu Care ai scos pe poporul Tau din tara Egiptului cu mana tare si Te-ai facut vestit pana in ziua de astazi, pacatuit-am, faradelege am facut.
O, Doamne! Intoarca-se, dupa milostivirile Tale, toata mania si toata vapaia urgiei Tale de la cetatea Ierusalimului, de la muntele cel sfant al Tau! Ca, pentru pacatele noastre si pentru faradelegile parintilor nostri, Ierusalimul si poporul Tau au ajuns de ocara pentru toti vecinii nostri.
Acum asculta, Dumnezeul nostru, rugaciunea slujitorului Tau si ruga fierbinte si lumineaza fata Ta spre templul Tau pustiit, pentru numele Tau, Doamne!
Pleaca, Dumnezeul meu, urechea Ta si auzi, deschide ochii Tai si vezi mahnirea noastra adanca si cetatea asupra careia se cheama numele Tau. Ca nu pentru faptele noastre drepte aducem inaintea Ta rugaciunile noastre cele fierbinti, ci pentru milele Tale cele mari.
O, Doamne, asculta! O, Doamne, iarta! O, Doamne, ia aminte si lucreaza! Nu intarzia pentru numele Tau, Dumnezeul meu; ca numele Tau il poarta cetatea si poporul Tau!”

https://lh5.googleusercontent.com/-E...612145451m.jpg

“Binecuvantat esti, Doamne, Dumnezeul parintilor nostri, si laudat si preaslavit este numele Tau in veci.
Ca drept esti in toate cate ai facut noua, si toate lucrurile Tale sunt adevarate, si drepte caile Tale si toate judecatile Tale adevarate.
Tu ai dat hotarari drepte in toate relele ce ai facut sa vina asupra noastra si asupra cetatii celei sfinte a parintilor nostri, Ierusalimul; Ca in adevar si dreptate ai adus acestea peste noi din pricina pacatelor noastre.
Ca am pacatuit, ca am facut faradelege, departandu-ne de la Tine. Si am gresit in toate, si poruncile Tale n-am ascultat, nici le-am pazit, nici le-am facut, dupa cum ne-ai poruncit noua, ca sa ne fie bine.
Si cate ai adus si ai facut noua in dreapta judecata sunt. Tu ne-ai dat in mainile vrajmasilor nostri, oameni fara de lege si cei mai rai dintre nelegiuiti…
Nu ne parasi pe noi pentru totdeauna, pentru numele Tau, si nu strica legamantul Tau. Si nu departa mila Ta de la noi… Ci cu sufletul zdrobit si cu duh umilit sa fim primiti de Tine…
Sa nu ne rusinezi pe noi, ci fa cu noi dupa indurarea Ta si dupa multimea milei Tale. Si ne scoate pe noi dupa minunile Tale, si da marire numele Tau“.

In leaganul cerului !

Slavă Ţie Doamne, Slavă Ţie! Plecându-mi mândria şi înalţându-mi mintea către Tine tind să cred că m-ai iertat, Tu Doamne. Ori, dacă greşesc, Tu Domnul meu nu m-ai fi învrednicit să fiu strajă Intr-al României pământ. Dar iar Ti-ai varsat marea dragoste asupra nimicniciei mele.Vroiai dintr-un fir de nispip sa ma faci o floare si mai apoi dintr-o floare o lumina si dintr-o lumina un inger.Si mai apoi, ca sa pot avea simtire, Ti-ai varsat o lacrima asupra-mi care sa-mi dea viata, Te-ai pogorat la iad sa pot ca eu sa rasar si sa cresc. Mai prea iubit, Doamne. Mi-ai lasat si timpul sa vegheze asupra-mi, mi-ai lasat si soarele sa ma-ncalzeasca, mi-ai dat si ploaia care sa ma faca sa plang, sa-mi amintesc de lacrima Ta. Ai vrut sa ma iubesti, si eu dar nu Te-am lasat. Imi cereai iubirea si nu Ti-am dat-o, ci Te-am indepartat si atunci nu am stiut de ce striga inima...Dupa Tine plange, si sufletul geme, Tu dragoste far de pret, Tu lumina nestinsa, Tu viata.Dar pana cand ?! De ce ma iubesti pe mine impietritul ?! Tu stii ca sunt intuneric, inima mi-e bolnava, mintea mi-e murdara, sufletule in drum de sticaciune, sunt prea departe de Tine si totusi tanjesc dupa Domnul. Indraznesc sa ma gandesc la Domnul. Iarta-ma Doamne, ajuta robul. Cand am cazut m-ai ridicat, cand m-am inaltat m-ai coborat. O, dulce smerenie, fiica a Cerului, dorita esti de mine pacatosul. Sau Sfanta pocainta ce deschizi poarta Raiului, deschide-mi si mie sufletul si stapaneste-ma.O ,dulci daruri... de nemasurat sunteti. O, dulce Iisuse bucurie doar esti. La ce-mi foloseste viata, daca nu te am pe Tine?...toate trec si doar Tu ramai ,vesnic viu , Doar Tu ....Doamne

https://lh5.googleusercontent.com/-l...cu+candela.jpg

Poetul crestin ortodox Traian Dorz, a sintetizat intr-o minunata poezie, maretia Numelui cel Sfant a Lui Dumnezeu. Ma rog Domnului sa fiti mangaiati cu aceste versuri si intariti in a incepe si a continua viata rastignind pacatele si respirand impreuna cu Hristos. Amin!
Al Tau Nume nu-i Mesia
Nici Iisus
Nici Domn Ceresc
Al Tau Nume nu-i nici unul
Dintre cate se rostesc
Sau se pot rosti oricare
Ar fi-n graiul omenesc
Tu, sau noi Ti-am dat un Nume
Sa putem cumva vorbi
Despre Tine, Care, altfel
N-am stiut a Te numi
Dar adevaratu-ti Nume
E-ntr-un fel in care nu-s
Poate nici in Cer cuvinte
Ca sa poata asa fi spus
Noi cu graiul, cu condeiul
Sau cu tot ce-am mai avea
Niciodata-al Tau Sfant Nume
A-L Cuprinde n-am putea
Numai inima in clipe
De extaz, de har,de rai
Banuieste frumusetea
Numelui pe care-L ai
Slava-Acestui Nume Tainic
Minunat si Sfant si-Inalt
Care-o sa-L cantam cum este
Doar cu graiul celalalt!

Rugăciune în Duminica Sfintei Cruci
 

Pe Tine Te binecuvântăm Hristoase, Cel Ce pe scara Crucii ai urcat, ca să croieşti lui Adam calea de ajunge iar în Raiul desfătării, pierdut prin nepurtarea lui de grijă. Pe Tine Te lăudăm, Împărate al veacurilor, Cel Ce sub umbra anilor Te-ai plecat, ca pe omul cel acoperit de întuneric să-l luminezi cu razele milostivirii Tale. Ţie ne închinăm, Stăpânului tuturor, Celui Ce ai binevoit să iei asupra Ta ocara blestemului nostru, ca prin uşa Crucii să ne deschizi nouă porţile Raiului. Cum vom ajunge vreodată a mulţumi îndeajuns plecăciunii Tale celei mari faţă de omul cel căzut ? Căci robi ai morţii făcându-ne noi, ne-am depărtat de Izvorul vieţii şi suspinând în pământul pustiu al patimilor, ne-am lipsit de mângâierea Duhului Tău. Dar covârşitoarea-Ţi iubire de oameni nu a suferit ca zidirea mâinilor Tale să moştenească până în sfârşit blestemul stricăciunii. Pentru aceasta, Te-ai îmbrăcat în haină de rob şi cu cei nelegiuiţi ai fost socotit. Lovituri ai primit de la mâinile pe care le-ai zidit, ca să loveşti cu suliţa crucii Tale pe vrăjmaşul cel ce ne omorâse cu otrava păcatului. Cunună de spini a împodobit capul Tău, ca să smulgi spinii durerii lui Adam, cel ce în sudoarea frunţii a lucrat pământul cel plin de spini.Ca să potoleşti suspinurile Evei, cu vălul tăcerii Te-ai acoperit pe Cruce şi ai primit săgeţile cuvintelor de ocară de la cei pe care i-ai hrănit cu al Tău cuvânt dumnezeiesc. Prin gustarea din păcat, Eva ne-a arătat pe toţi moştenitori ai morţii şi până la marginile veacurilor s-a întins ocara ei, dar ca Un Milostiv Te-ai grăbit ca să ne deschizi nouă uşa vieţii veşnice. Prin apăsarea necazurilor vremelnice de pe pământ voieşti acum să ne faci părtaşi slavei Tale şi cu puterea Crucii Tale ne întăreşti să răbdăm toate relele întâmplări ce vin asupra noastră. Abate norii ispitelor şi cu ploaia iubirii Tale de oameni veseleşte sufletele noastre cele istovite de arşiţa patimilor. Eva, alunecând în neascultare, în prăpastia morţii a tras tot neamul omenesc, dar Tu, Cuvinte, înălţându-Te pe Cruce, pe toţi ne-ai tras la lumina vieţii veşnice şi aplecându-Ţi capul pe Cruce, gândul nostru umil l-ai înălţat spre Tatăl. Adam a pierdut prin nepricepere haina slavei Tale în Rai, dar gol răstignindu-Te Tu pe Cruce, iarăşi l-ai îmbrăcat cu frumuseţea cea dintâi. Şi pe noi, cei ce ne-am ţesut haină de ruşine din firele multor patimi întunecătoare, ne îmbracă Îndurate, cu veşmântul iubirii Tale de oameni, pe care îl înfrumuseţează cu strălucirile virtuţilor. Paharul durerilor ai băut, ca să aşezi iarăşi pe Adam la masa îngerească şi tânguirea Evei o ai prefăcut în bucurie, luând asupra Ta toate ocările celor împietriţi în nerecunoştinţă. Şi pe noi, cei ce ne primejduim pe căile păcatelor, ne întoarce cu glasul Tău dumnezeiesc în cămara rugăciunii, ca să ne veselim de vinul umilinţei. Sfinţit-ai Crucea Ta Hristoase, cu sângele cel dumnezeiesc, ca să ştergi zapisul păcatelor noastre şi în focul iubirii Tale de oameni să arzi toată necurăţia noastră. Deci, şi acum Te rugăm, să nu ne laşi pe noi până în sfârşit să fim înghiţiţi de marea ispitelor, ci ne dă grabnic ajutorul Tău, făcându-ne părtaşi darurilor Tale.

Rugăciune în Duminica Sfintei Cruci
 

( continuarea rugaciunii )

Cinstită Crucea Ta tind ochii inimii mele şi văzându-o purtându-Te pe Tine ca pe O Comoară izvorâtoare de dragoste nesfrâşită pentru omul cel căzut, care Te priveşte cu umilinţă, către dânsa grăiesc aşa: Bucură-te, cinstit semn al biruinţei Stăpânului, bucură-te plinirea desăvârşitei bucurii a împăratului Constantin, odorul de mare preţ al Bisericii, vistieria Vieţii, uşa Împărăţiei cerurilor, chemarea tuturor din întunericul patimilor, ridicarea minţii la cele înalte, oglinda vieţii celei veşnice, cerul cel pământesc. Cu gânduri de umilinţă te împodobim şi cu evlavie te înconjurăm , voind a ne învrednici de darul ocrotirii Tale. Ca pe o vistierie a darurilor Vieţii te cinstim, căci tu ne izvorăşti nouă răbdare în necazuri, întărire în neputinţe, mângâiere în boli, nădejde de biruinţă a vrăjmaşilor nevăzuţi şi ne dai acoperământul de milă în ceasul întristării. Nu ştim a povesti toate facerile de bine ce ne răsar nouă, celor ce cu evlavie ne închinăm Celui Ce S-a răstignit pe tine şi te încununăm cu laude. Pentru aceasta, văzându-te frumos înconjurată de îngeri, ca de nişte străluciri dumnezeieşti de împodobire, ne veselim şi săltăm împreună cu ei. Fă-te nouă, cinstită Cruce, corabie prin care, străbătând marea vieţii cea plină de valurile ispitelor, să ajungem la limanul Dulcelui Cuvânt. Arată-ne nouă cărarea pocăinţei, luminându-o pe ea cu razele înţelepciunii celei ascunse în taina ta, prin care te-ai făcut vrednică a purta pe Împăratul vieţii, Cel Ce Se odihneşte pe heruvimi. Doboară săgeţile de gând ale vrăjmaşilor noştri nemiloşi, cu însăşi puterea Ta dată de Cel Atotputernic spre apărarea neamului creştinesc. Îndulceşte necazurile noastre, ale celor ce purtăm povara multor păcate şi ne arată vrednici următori ai celui Ce pentru noi a străbătut calea pătimirilor, ca să ne aducă pe toţi la limanul binecuvântat al mântuirii. Către Tine Hristoase, ca la Un liman al doririlor alergăm şi privind spre prea cinstită Crucea Ta, cu gând umilit Te sărutăm şi ne plecăm înaintea Ta, a Celui Ce dintru înălţimile neajunse Te-ai pogorât, ca să ne ridici pe noi din adâncul stricăciunii. Cu arma Crucii ai lovit pântecele iadului şi ai scos pe cei înghiţiţi de moarte, dăruindu-le lor sălăşluirea Raiului ca minunat loc al vieţii celei veşnice. Capul şarpelui l-ai zdrobit cu puterea Crucii, ca să sfarmi gândurile noastre cele rele, care ne răpesc nouă veşmântul frumuseţii înţelepciunii Tale. Ca şi cu o cheie cu mărita Cruce ai descuiat poarta cea închisă a Raiului, făcând bucurie celor din iad, pe care i-ai eliberat prin sfărâmarea încuietorilor cu aceeaşi putere a lemnului de viaţă izvorâtor. Copacii saltă şi îndulcindu-se de trilurile păsărilor caută să tragă pe om la amintirea Raiului pierdut, povestindu-i că prin lemnul binecuvântat al Crucii iarăşi a venit în lume bucuria vieţii veşnice. Pentru aceasta, prin darurile izvorâte din răstignirea Ta şi copacii cei neînsufleţiţi s-au făcut părtaşi îndurării Tale, căci blestemul pomului prin Tine a fost alungat. Iar firea noastră, cea necăjită de asuprelile patimilor, prin jertfa Ta iarăşi saltă şi se împodobeşte cu frumuseţea cea dintâi. Pentru aceasta cu bucurie umplându-ne strigăm Ţie, Hristoase. Slavă Ţie, Ziditorule şi Făcătorule al nostru de bine, Cel Ce ai ridicat ocara noastră şi ne-ai dăruit cununa vieţii celei veşnice ! Nepricepându-ne a aduce laudă după vrednicie măririi şi bunătăţii Tale negrăite, înconjurăm cinstita Cruce prin care ne-ai izvorât nouă râurile darurilor, prin milostivirea Ta, a Mântuitorului nostru, şi cu bucurie într-un glas cu îngerii strigăm: Bucură-te, lemn binecuvântat, care ai purtat pe Pomul vieţii, Cel hrăneşte sufletele noastre cu dulceaţa darurilor Sale, luminează minţile noastre întunecate cu razele înţelepciunii ce izvorăsc prin cugetarea la înţelesurile tale cele desprinse din taina iconomiei Stăpânului ! Cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce , pecetea credinţei noastre, semnul biruinţei creştinilor, înfricoşătoare privire demonilor, mărturisirea tainei Cuvântului, cartea ascultării în Care a fost aşezat Cuvântul izvorâtor de viaţă, semnul înţelepciunii ce luminează cele patru margini ale lumii, cununa biruinţei asupra morţii, mântuirea cuvioşilor, nădejdea mucenicilor, vistieria bucuriei, dezlegarea blestemului, pecetea văzută a Luminii, adâncul tainelor dumnezeieşti, lumina povăţuitoare a cetelor creştineşti, lăcaşul tainic al mântuirii celor ce şi-au răstignit patimile, oglinda priveliştii îngereşti, podul dumnezeiesc al iubirii, scara cea tainică a înţelepciunii, izvorul binecuvântărilor Cuvântului, comoara mântuirii noastre, veselia cea tainică a îngerilor, biruinţa mucenicilor, lauda pustinicilor, stâlpul luminat al rugătorilor, cununa slavei preoţilor, izvorul vieţii duhovniceşti ce adapă inimile rugătoare ale monahilor, pecetea nebiruită a mântuirii, priveliştea înfricoşătoare a demonilor, frânghia înţelegătoare ce ne scoate din groapa patimilor, îndulcirea durerii lui Adam, lumina nădejdii ce îmbrăţişează toată lumea ........., Crucea cea binecuvântată ce a adus pe pământ pacea împăcării cu Dumnezeu şi care a fost înfiptă în pântecele pământului, ca prin puterea ei să omoare în adâncul inimilor noastre gândurile patimilor pământeşti, să ne înalţe şi pe noi la vederea slavei dumnezeieşti prin Hristos care S-a ridicat pe ea descoperindu-ne toată înţelepciunea jertfei iubirii prin care moştenim odihna cea veşnică. Astăzi, a sosit zi de bucurie şi pe muntele inimii se înalţă semnul biruinţei asupra păcatului, căci Hristos a îmbrăcat firea noastră omenească şi, luând patimă de bună voie, a dăruit lui Adam veşmântul nestricăciunii. Astăzi, Cel Ce S-a înălţat pe Cruce ca O Podoabă a luminii, spre mirarea şi contemplarea îngerilor, ne arată nouă măsura înălţimii gândurilor dumnezeieşti la care trebuie să ajungă şi mintea noastră cea căzută urcând pe scara Crucii. Astăzi, Cel Ce a zdrobit capetele vrăjmaşilor este văzut pe Cruce ca pe o masă dumnezeiască, hrănindu-ne pe noi cu gândurile cele îngereşti, dar şi cu Însuşi Trupul şi Sângele Lui, prin Care suntem făcuţi părtaşi slavei celei negrăite. Doamne, Iisuse Hristoase, Cel Ce ca să mă izbăveşti pe mine din stricăciunea morţii luat-ai Trup din Cea fără prihană şi ai băut din paharul pătimirilor, opreşte curgerea gândurilor mele necurate, punându-mi înainte priveliştea Răstignirii Tale pe Cruce. Cu vălul durerilor mai presus de minte Te-ai îmbrăcat, ca să strici acoperământul gândurilor pătimaşe ale desfătărilor lumeşti care îmi îmbracă cugetul. Chipul frumuseţii Tale negrăite s-a întunecat, ca să mă împodobeşti pe mine cu lumina frumuseţii îngereşti. Durerile piroanelor le-ai răbdat, ca să ştergi cu sângele curs din mâinile Tale păcatul lucrat prin mâna neînfrânată a lui Adam. Picioarele ai primit să-Ţi fie pironite pe Cruce, ca să opreşti alergările mele cele rele în căile patimilor pierzătoare de suflet. Lovituri ai primit de la cei ce pe care cu mâna Ta i-ai zidit, voind a-I scoate din mâna vrăjmaşului. Soarele s-a întunecat de întristare, nesuferind a vedea răstignit pe Cruce pe Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează toate cu razele bunătăţii Sale. Pietrele au plâns şi au crăpat, neînţelegând cum Piatra vieţii este pironită pe lemnul cel moale, ca să strice blestemul morţii ce venea prin cruce. Toată zidirea s-a umplut de întristare, dar inimile răstignitorilor rămas-au în aceeaşi împietrire, nefiind mişcate de atâta nor de mărturisiri ale nedreptăţii săvârşite. Şi inima mea Stăpâne, rămâne la fel de nerecunoscătoare înaintea bunătăţii Tale şi însăşi crucea mea mi se face pricină de întristare, neînţelegând eu adâncul judecăţilor Tale. Dar astăzi, voind a ridica înţelegerea mea la cele dumnezeieşti Însuţi Te-ai înălţat pe Cruce, descoperind slava învierii şi înălţării celor ce se lasă în mânile dumnezeieşti şi primesc jugul Crucii cu răbdare şi mulţumire. Deci, ca tâlharul nerecunoscător, în ultima clipă strig către Tine: Pomeneşte-mă Doamne, întru Împărăţia Ta, cu pecetea Crucii Tale însemnându-mi iertare. Din sânurile pământului a fost scoasă arma biruinţei, iar vrăjmaşul crapă văzând înălţată Crucea prin care i s-a luat puterea. Veselie negrăită a umplut inima împărătesei Elena şi ca David ce dănţuia în jurul chivotului aşa sălta şi marele Constantin, văzând Crucea prin care s-a stricat blestemul morţii, care ţinea pe toţi în legea stricăciunii. Ca Celui Ce ai binevoit să înalţi înţelegerea noastră la tainicele gânduri dumnezeieşti ale iconomiei Tale, dăruindu-ne nouă cinstita Cruce ca punte a iubirii dumnezeieşti, semn al unirii cerului cu pământul spre mântuirea cetelor de creştini Îţi strigăm: Slavă Ţie, Hristoase, Lumina şi Învierea noastră, pe Tine Te înălţăm întru toţi vecii, iar cinstită Crucea Ta o cinstim cu bucurie şi mulţumire !
Amin

În faţa Crucii Tale ne aplecăm, Iisuse Doamne !
 

https://lh5.googleusercontent.com/-_...21117661_n.jpg

În faţa Crucii Tale ne aplecăm, Iisuse Doamne, cu hotărârile noastre. Sigilează-le, întăreşte-le cu scump Sângele Tău, cu Jertfa Ta cea mare şi sfântă. Dă-ne, Doamne, dar şi putere, căci noi suntem nişte fiinţe slabe şi neputincioase! Fără de Tine şi fără de Jertfa Ta cea sfântă noi nu putem face nimic.
Binecuvântat şi preamărit să fie Numele Tău, Doamne Iisuse, Căpetenia şi Desăvârşirea noastră, Viaţa şi Puterea noastră, Împăratul şi Dumnezeul nostru. Tu, Care ai venit să arunci foc pe pământ şi nu doreşti nimic mai mult decât să fie aprins din ce în ce tot mai mare şi mai puternic… Te rog, Doamne Iisuse, să ai milă şi de mine şi să-mi dai lumina Ta şi Duhul Tău, prin Care să mi pot omorî firea mea pământească, răstignind-o pe crucea Ta, şi pentru ca să pot trăi apoi înalt şi rodnic, prin firea mea cea nouă şi sfântă din Tine, plin de Focul Tău Ceresc, Care este lumină, căldură şi putere.
Fă-mă şi pe mine, Doamne Iisuse, să cunosc care este voia Ta cea sfântă, plăcută şi desăvârşită, pentru ca s-o fac în orice fel şi în orice loc cum ai vrut Tu. Şi să nu pot dori pe lumea aceasta nimic mai mult, nici să nu pot iubi mai fierbinte nimic decât viaţa Ta cea veşnică şi slava Împărăţiei Tale. Tot ce pot face să fac pentru ea. Tot ce pot da sau pot primi să fie pentru ea. Tot ce pot scrie sau vorbi, cânta sau plânge, lucra sau gândi să fie pus numai în slujba acestei fierbinţi şi preţioase vieţi şi Împărăţii veşnice.
Căci numai pe aceasta o iubesc, o doresc şi o aleg. Ajută-mi s-o urăsc pe asta lumească tot atât cât o iubesc pe cealaltă, cerească. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh !

https://lh3.googleusercontent.com/-W...ia_s.+XIII.jpg

Doamne Dumnezeule, Cel în Prea Sfânta Treime slăvit, miluieşte cu Mila Ta cea fără de sfârşit pe bolnavi, pe văduve, pe orfani, pe cei întemniţaţi, pe cei flămânzi, pe cei însetaţi, pe ce goi, pe cei călători, pe cei străini, pe cei năpăstuiţi, pe cei ocărâţi, pe cei prigoniţi din pricina Ta, pe cei rătăciţi, pe cei căzuţi, pe cei părăsiţi, pe cei învăluiţi în primejdii, pe cei ce Te caută şi pe cei ce Te-au găsit, pe cei împietriţi, pe cei nepricepuţi, pe cei neputincioşi, pe cei uitaţi, pe cei robiţi, pe cei lipsiţi de răbdare, pe cei deznădăjduiţi, pe cei ce plâng, pe cei osteniţi, pe cei ce au luat jugul Tău asupra lor, pe cei pierduţi, pe cei împovăraţi, pe cei zdrobiţi cu inima, pe cei atacaţi sau stăpâniţi de demoni, pe cei ce sunt pe patul de moarte şi pe cei ce se însănătoşesc, pe cei descumpăniţi, pe cei aflaţi în îndoială, pe cei ce pun acum început bun vieţii lor, pe cei legaţi, pe cei ce se pocăiesc în ceasul acesta, pe cei ce nu pot împărtăşi durerile străine, pe cei ce iubesc şi pe cei ce nu iubesc zidirea Ta, pe cei ce nu au îndrăzneală în rugăciune, pe cei ispitiţi, pe cei purtători de chinuri, pe cei zămisliţi în fărădelegi şi născuţi în păcate, pe cei obosiţi de mâhnire şi întristare, pe cei din ceasul nedumeririlor, pe cei osândiţi, pe cei goi de fapte bune, pe robii Tăi cei tăinuiţi în mijlocul lumii, pe cei izgoniţi, pe părinţii fără de copii, pe cei ce duc lupta cea bună, pe cei învrăjbiţi, pe cei dispreţuiţi, pe cei ce sunt pe calea înfrânării, pe cei cotropiţi, pe cei asupriţi în judecăţi, pe cei ce sunt căzuţi în datorii grele, pe cei ce vin la tine în întâiul şi în al unsprezecelea ceas, pe cei ce tocmai o veste rea au primit, pe cei prădaţi, pe cei ce iau cununi de martiri, pe cei neînţelepţi, pe cei împovăraţi de griji şi de păcate, pe cei ce-şi poartă crucea, pe cei ce se căiesc acum în faţa Ta, pe cei ce slăbesc în credinţă, pe cei încercaţi, pe cei ce sunt la judecata Ta, pe cei ce muncesc, pe cei ce învaţă, pe cei supăraţi de farmece sau cuprinşi de năluciri, pe cei înviforaţi, pe cei descumpăniţi, pe cei ce înfruntă vremuri de batjocorire a credinţei, pe cei din primejdii, pe cei din nevoi, pe cei din războaie, pe cele ce nasc, pe cei ce cântă şi Te preaînalţă întru toţi vecii, pe cei ce sunt în ceasul rugăciunii şi în zi de postire, pe cei săraci cu duhul, pe cei ce plâng, pe cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, pe cei ce pentru dreptate sunt prigoniţi, pe cei pe care nu-i iubeşte nimeni, pe cei ce ne iubesc şi pe cei ce ne urăsc pe noi, pe cei rătăciţi de la dreapta credinţă, pe cei ce nu Te-au cunoscut încă.
Asemenea Doamne, miluieşte-i şi pe cei care-i cercetează şi-i miluiesc pe aceştia toţi. Întăreşte-i, vindecă-i, ridică-i, ocroteşte-i cu puterea Ta, luminează-i cu lumina Prea Sfintei Treimi, binecuvintează-i şi pomeneşte-i întru împărăţia Ta, ca să se slăvească prin ei numele Tău cel sfânt. Miluieşte-i, binecuvântează-i şi-i pomeneşte întru împărăţia Ta şi pe vrăjmaşii noştri, şi îmbunează inima lor, ca să nu răpim prin răutatea noastră prilejul mântuirii lor.
Doamne miluieşte şi ne binecuvântează pe noi, căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În această rugăciune pustnicească, plină de-o iubire creştină nebiruită pentru întreaga zidire, noi păcătoşii, talpa şi prostimea ţării, care purtăm grele poveri, nu doar din pricina păcatelor noastre, ci şi din pricina unor abuzuri (ne)omeneşti cumplite (poverile acestea nefiind atinse nici măcar cu degetul de către fariseii şi mai-marii zilelor noastre) i-am pomeni statornic şi pe toţi cei ce s-au căţărat în dregătorii înalte şi foarte înalte, sacerdotale sau laice, din slavă deşartă şi părere de sine, dar nu sunt în stare să facă faţă responsabilităţilor ce le revin, în mod smerit, moral, jertfitor şi folositor celorlaţi, pentru că nu au fost chemaţi de Sus la acele dregătorii, ci le-au dorit ei cu orice preţ; pe toţi cei lepădaţi, neştiuţi sau pentru care nu se roagă nimeni, numiţi de Însuşi Mântuitorul „cei mici ai Mei”; pe toţi cei care nu-şi plătesc lucrătorii, ba chiar le fură cu cruzime şi fără urmă de ruşine plata muncii lor şi, mai cu seamă, pe toţi cei care uneltesc premeditat şi necontenit, prin bicisnice unghere antitrinitare şi hidoase sălaşuri idoleşti, împotriva Adevărului, a sufletelor noastre şi a sufletelor lor, dar şi pe toţi cei care strică aşezămintele monahale şi bisericeşti, călcând dintr-o trufie nebună Poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfânta Predanie şi Sfintele Canoane ale sfinţilor, numind răul, bine şi binele, rău. Amin.
(din Axa - Testamentul-Sfantului-Cuvios-Vasile de la Manastirea Poiana Marului)

RUGĂCIUNE DE POCĂINŢĂ CĂTRE MÂNTUITORUL HRISTOS

http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...odoxe-10-2.jpg

Hristoase, Dumnezeule, Cel Ce ai plecat cerurile cu a Ta negrăită bunătate şi pe pământ Împărate ale tuturor, Te-ai plecat cu dumnezeiască şi milostivă cuviinţă către făptura cea căzută, ca să ridici pe Adam din adâncurile cele mai de jos, pleacă-Ţi dumnezeiasca Ta ureche şi ascultă glasul inimii mele celei împovărate de mulţimea patimilor.
Ca Unul Ce nu ai suferit să vezi făptura mâinilor Tale cumplit tulburată de vrăjmaşul nevăzut, ia aminte Iubitorule de oameni, şi nu mă lăsa pe mine până în sfârşit ca o cetate părăsită de înţelepciune şi lovită neîncetat de tâlharii patimilor. Ca Unul Care ai deşertat temniţele iadului şi bucurie ai făcut celor ce suspinau acolo neîncetat, vezi şi sărăcia mea şi din temniţa fărădelegilor mele mă scoate, deschizându-mi cu însăşi cheia iubirii Tale de oameni porţile îndurărilor Tale.
Tulburarea gândurilor celor întunecate greu asupreşte sufletul meu, dar Tu, Soare al dreptăţii, trimite-mi raza milostivirii Tale şi prefă noaptea patimilor mele în prealuminată zi a pătimirii de dragostea Ta. Cel Ce prin dumnezeiescul şi preaadevăratul Tău cuvânt ai arătat că ,,Cel Ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine", dă-ne şi nouă după putere a Te iubi pe Tine cu toată inima şi din tot cugetul nostru, curăţindu-ne mai îninte mintea prin gândurile pocăinţei şi spălând vasul cel întinat al inimii în curgerile râului iubirii Tale de oameni.
Cel Ce la Răstignirea Ta ai avut ca martor cerul, iar pământul a suspinat împreună cu Tine când pe Cruce pătimeai ca să despironeşti înţelegerea cea strâmtă a lui Adam, ridică şi mintea mea din strâmtorarea şi micimea gândurilor pământeşti către înălţimile cereşti ale cugetării la poruncile Tale.
Cel Ce ai oprit curgerea întristării Evei prin pătimirea Ta cea de voie şi durerile naşterii de prunci le-ai arătat început al bucuriei pentru naşterea cea de sus în Împărăţia cerurilor, întru durerile pocăinţei înnoieşte-mă şi pe mine, ca să scap de blestemul nerodirii sufletului meu pururea încolţit de fiarele patimilor.
Cel Ce după cădere ai dăruit lui Adam pământul spre lucrare şi pe Eva, ceea ce căzuse din ascultarea de Tine, ai legat-o cu legătura ascultării de bărbatul ei, întăreşte-mă pe mine a-mi lucra pământul inimii cu smerenie, aşteptând slobozirea din Babilonul patimilor întru ascultarea de glasul Tău, al Celui Ce voieşti să ne scoţi pe toţi din robia întristării.
Cel Ce lăcomia lui Adam nu o ai lăsat nepedepsită, pune-mi şi mie hotarele înfrânării, ca să mă depărtez de toate faptele deşarte şi de mâncărurile cele multe şi stricăcioase, care nici un folos nu aduc celor ce în zadar se ostenesc să şi le agonisească din belşug. Mai vârtos dă-mi mie a mă hrăni cu dumnezeieştile Tale cuvinte, cele ce nicidecum nu aduc săturare sufletului, aprinzând şi mai mult pofta acestuia de îndulcire cu ale înţelepciunii Tale cuvinte culese ca nişte roade minunate din grădina rugăciunilor de multe feluri.
Cel Ce veseleşti cerul cu nori şi pământul îl împodobeşti cu flori de multe feluri, ca să aduci în amintirea gândului nostru frumuseţile Raiului pe care Adam l-a pierdut prin neascultare, aşează cu mâna Ta dumnezeiască şi pe cerul minţii mele norii gândurilor de pocăinţă, ca să slobozească ploaia rugăciunii. Sădeşte în pământul inimii mele florile cuvintelor înţelepciunii, ca mireasma acestora întru adierile line ale Duhului să mă facă râvnitor spre întoarcerea în pământul mântuirii.
Cel Ce pe fiul cel risipitor ai îmbrăţişat, umbrindu-L cu razele iubirii Tale de oameni, scoate-mă şi pe mine din mâna celui viclean şi dă-mi a îmbrăţişa cu tot sufletul meu pocăinţa prin care aflăm mila cea dumnezeiască.
Ca Cel Ce pe Cruce picioarele Ţi-ai pironit, ca să opreşti alergarea cea de ruşine a lui Adam din grădina Raiului şi să zdrobeşti capul şarpelui, depărtează-mă pe mine, cel ce m-am înstrăinat de Tine, de pe căile fărădelegilor şi în cărarea poruncilor Tale îndreptează paşii gândului meu.
Dă-mi mie a cugeta totdeauna la legea Ta şi a-mi lumina gândul cu înţelegerile dumnezeieşti ale purtării Tale de grijă pentru mântuirea noastră, ca să mă izbăvesc de întunericul cel greu de purtat al grijilor lumeşti, care ca un râu de foc mă despart pe mine de izvoarele înţelepciunii dumnezeieşti.
Mâinile Ţi-au fost străpunse de durere, ca să ştergi lucrarea mâinii îndrăzneţe a lui Adam şi să ne opreşti pe noi de la gustarea păcatului, punându-ne înainte spre hrană duhovnicească însuşi postul cel izvorâtor de îndulciri duhovniceşti. Ca Unul Ce Te-ai arătat în lume Mână Slujitoare a voinţelor Tatălui, apucă-mă şi pe mine de mână, scoţându-mă de la vrăjmaşii ce mă necăjesc către lărgimile pocăinţei.
Cel Ce eşti înconjurat de cetele îngereşti, ai primit haina cea smerită a trupului omenesc şi nu Te-ai ruşinat a sta la masă cu vameşii şi păcătoşii. Deci, nu Te ruşina nici de mine, cel împovărat cu multe păcate şi străin de toată fapta cea bună, aşezând înaintea privirii sufletului meu chipuri luminate de pocăinţă spre îndreptare.
Îmblânzeşte pornirile cele aspre ale patimilor mele şi ochii inimii mele celei străine de iubire îi deschide spre vederea milostivirii Tale. Netezeşte cu ale rugăciunii cuvinte căile aspre şi colţuroase ale inimii mele învechite în păcat, ca să-Ţi fac trecere Ţie, Cel Ce ai sfinţit pământul cu paşii Tăi şi ai dăruit inimilor curate şi smerite pecetea trecerii Tale dumnezeieşti.
Cel Ce pe Tabor ai descoperit puţin vălul smereniei Tale şi cu razele slavei ai luminat pe ucenici, acoperă-mă pe mine, cel întunecat la minte, cu acoperământul rugăciunii către Tine, ca să mă depărtez cu totul de cugetarea la cele pământeşti şi stricăcioase, care nici un folos nu aduc celor ce se tulbură în zadar.
Când voi sta Stăpâne, înaintea divanului Tău de judecată, să nu mă ruşinezi pe mine, cel ruşinat din pricina mulţimii păcatelor mele şi rău stricat de patimi, ci să mă numeri cu turma cea de-a dreapta Ta, plecându-Te ca Un Bun spre rugăciunile Celei Ce fără stricăciune Te-a născut pe Tine.
Dăruieşte pace lumii Tale, risipind sfaturile rău credincioşilor şi păzind Biserica Ta pe Care ai sfinţit-o cu sângele Tău de toată tulburarea eresurilor. Întăreşte-ne pe noi a purta fără de cârtire Crucea noastră în pământul acestui veac trecător, ca să ne învrednicim a auzi şi noi fericitul Tău: glas ,,Intră întru bucuria Domnului Tău!". Amin.

Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Şi peste păcatele mele stă sabia Judecăţii Tale. Stă cumpăna Judecăţii Tale. Şi eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Şi nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc“, păcatul meu îl cunosc.
Păcătuit-am, şi păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea“.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a lăsat singur şi pribeag.
Păcătuit-am, şi am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia şi urgia pedepsei.
Păcătuit-am, şi sufletul meu a pierdut ceva. Viaţa mea a pierdut ceva… Viaţa mea a pierdut pe Cineva…
Sărmane suflet pribeag, unde vei găsi ceea ce ai pierdut? O, nu mai rătăci plângând! Caută-L pe Cel pierdut acolo unde L-ai lăsat. Caută-L acolo unde L-ai părăsit.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Cu lacrimi de foc mă aplec la Crucea Ta. Lumea şi păcatul m-au smuls de aici. Şi, vai, cât de grozavă a fost calea păcatului! Mă întorc cu lacrimile fiului pierdut. Împacă-mă iarăşi cu Tatăl Ceresc. Împacă-mă iarăşi cu Tine şi mă primeşte iarăşi în legământul dragostei Tale! Pentru păcatele mele, pedepseşte-mă şi pe mine, ca odinioară pe robul Tău David, dar nu mă părăsi! Acesta e suspinul meu de fiecare clipă: pedepseşte mă, Doamne, dar nu mă părăsi!
„Sabia“ nu s-a depărtat din casa robului Tău David; pedeapsa l-a urmărit, dar dragostea Ta nu l-a părăsit. Pe cel ce s-a încrezut în Tine nu l-ai îndepărtat. Nu l-ai lăsat „să râdă vrăjmaşul de el“, strigând: „Prindeţi-l, căci Dumnezeu l-a părăsit pe dânsul“. Nu l-ai scos din casa dragostei Tale. Nu l-ai părăsit ca pe un vas netrebnic. N-ai rupt legământul Tău cu el.
O Doamne, sabia mustrării Tale să mă taie şi pe mine până la sfârşit! Sângele lacrimilor mele să curgă mereu. Medicamentele „amare“ să nu se gate din viaţa mea. Pentru păcatele mele, loveşte-mă fără cruţare. Lasă-l pe „Şimei“ să arunce mai departe cu pietre după mine. Lasă-mă să trec singur – părăsit de toţi – pârâul Chedron, dar nu mă părăsi Tu, Doamne, lumina şi viaţa mea.
Iisuse, preadulcele meu Mântuitor, mă prăbuşesc cu toate păcatele mele la picioarele Crucii Tale! Şi cu lacrimi fierbinţi mă rog. Şi cu lacrimi de foc mă rog: învredniceşte-mă să gust din dulceaţa făgăduinţei Tale! „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie Îmi ascunsesem o clipă faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, Care are milă de tine“ (Isaia 54, 7-10).
O Doamne, învredniceşte-mă să trăiesc în această preadulce făgăduinţă! Învredniceşte-mă să mă sting în această preadulce făgăduinţă, ca să trăiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin.

O Mare şi Bun Dumnezeul nostru,
fii binecuvântat pentru mila Ta îndelungă şi pentru chemările Tale stăruitoare pe care le-ai avut faţă de toţi cei a căror inimă învârtoşată de nepăsare a ajuns împie-trită şi nesimţitoare!
Tu, al Cărui foc ceresc poate să topească şi să moaie orice piatră, moaie şi topeşte toate inimile trufaşe ori necredincioase, ori nehotărâte şi fă-le să asculte chiar acum chemarea mântuirii şi să Ţi se predea Ţie, spre mântuirea lor.
Moaie şi topeşte, Doamne Iisuse, inimile pe care duş-măniile, certurile, dezbinările, mâniile şi lăcomiile le-au împietrit faţă de ai lor şi nu mai merg, de ani de zile, unii la alţii.
Fă-i ca să se poată smulge şi să poată merge cu dra-gostea şi iertarea lor la cei cu care sunt certaţi – sau cu smerenie şi mărturisire sinceră.
Moaie şi topeşte, Doamne Iisuse, împietrirea inimilor neascultătoare, care, amăgite şi biruite de diferite păcate, se abat spre credinţe străine şi nu ţin seama de sfatul frăţesc.
Moaie-le şi le topeşte, Doamne Iisuse, până când nu vor fi zdrobite de pedeapsa Judecăţii Tale drepte şi muiate de focul cel veşnic.
Amin.

Binecuvântările Părintelui Tihon şi ale tuturor Sfinţilor cunoscuţi şi necunoscuţi să ne ajute în anii cei grei prin care trecem. Amin.

http://ortodoxia.md/images/stories/M...%20hristos.jpg

Adaug aici rugăciunea Stareţului, pe care a scris-o cu multă durere şi multe lacrimi şi a trimis-o sufletelor îndurerate din Rusia ca balsam din Grădina Maicii Domnului.
Slavă Golgotei lui Hristos
O, dumnezeiască Golgotă, sfinţită cu Sângele lui Hristos! Te rugăm, spune-ne nouă câte mii de păcătoşi ai curăţit cu harul lui Hristos, prin pocăinţa şi lacrimile lor, şi ai umplut cu ei cămara de nuntă a raiului? O, Hristoase împărate, cu dragostea Ta cea nespusă şi cu harul Tău ai umplut toate palatele cereşti cu păcătoşii care s-au pocăit. Tu şi aici jos pe toţi îi miluieşti şi îi mântuieşti, şi cine Iţi poate mulţumi cu vrednicie, chiar de ar avea minte îngerească? Păcătoşilor, veniţi degrab, Sfânta Golgotă este deschisă şi Hristos este Milostiv. Cădeţi înaintea Lui şi-I sărutaţi picioarele Lui cele sfinte.
Numai Acesta, ca un Milostiv, vă poate vindeca rănile voastre. O, ce fericiţi vom fi, când Multmilostivul Hristos ne va învrednici, cu multă smerenie şi frică de Dumnezeu şi cu lacrimi fierbinţi, să-I spălăm preacuratele Lui picioare şi să I le sărutăm cu dragoste! Atunci Milostivul Hristos va binevoi să ne spele păcatele noastre şi ne va deschide uşile raiului, unde, cu mare bucurie, împreună cu arhanghelii şi îngerii, cu heruvimii şi serafimii şi cu toţi Sfinţii vom slăvi veşnic pe Mântuitorul lumii, pe prea dulcele Iisus Hristos, Mielul Lui Dumnezeu, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Treimea Cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Ieromonahul Tihon – Sfântul Munte

“

https://lh6.googleusercontent.com/-U...TRU+POSTAT.jpg

Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia şi o aflaseră toţi pelerinii care veniseră în Ierusalim şi împrejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Paştilor. Toţi voiau să vadă pe Iisus şi pe Lazăr.Deci când toţi cei simpli fericeau pe Iisus, cărturarii şi fariseii se umpleau de venin, vrând să-L omoare şi pe Iisus şi pe Lazăr.Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale.Cei simpli şi curaţi, aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum.Iisus le-a preţuit dragostea. Şi-a împrumutat un asin – că era sărac. (In tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)



Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina şi mai rău inima.Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toţi care-L cunoşteau în Ierusalim ieşiseră întru întâmpinarea Lui. în Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoşteau. Aceştia îl primesc rece şi cu suspiciuni.

Dar şi Iisus i-a provocat.A mers la Templu şi l-a găsit prefăcut de slujitorii lui în „peşteră de tâlhari”. „Tâlharii” negustoreau suferinţele şi păcatele poporului. Compromiteau şi pe Dumnezeu şi suferinţa. Mai marii şi mai micii Templului „tâlhăreau” poporul obidit, speculându-i suferinţele în numele lui Iehova. Zarafii făceau bursă neagră. Aceştia erau slujitorii lui Mamona. Parcă acuma erau anume toţi adunaţi în ziua aceea la Templul din Ierusalim. La toţi aceştia Iisus a luat biciul.

E şi o minune în această sfântă mânie; mulţimea zarafilor, a negustorilor de porumbei – găinari geambaşi de miei şi boi, toţi, fară deosebire, fug în dezordine, înfiicaţi de-un Om.Conştiinţa lor pătată nu le da nici o rezistenţă.

Gestul lui Iisus a înfuriat pe mai marele Templului, pe bătrâni, cărturari şi farisei, care s-au sfătuit: „Cu orice preţ trebuie să-L ucidem fiindcă mulţimea se ia după El”. Când aceştia se sfătuiau să-L ucidă, orbii şi şchiopii se apropiau de El în Templu şi i-a vindecat. Iar copiii -copiii crescuţi de Templu, au venit cu ramuri în mâini, cântându-I „Osana, Fiul lui David!”Acesta-i faptul impresionant, că singuri copiii, orbii şi şchiopii şi ucenicii Săi L-au primit pe Iisus în Templu, cu credinţă şi cu dragoste.Auzind copiii, iarăşi s-au înfuriat iudeii.
„- Spune-le să tacă !”
„- N-aţi citit în Profeţi: «Am pus laudele în gura pruncilor şi a celor ce sug»?”

Cu acestea Iisus a părăsit Ierusalimul.Cu ziua aceasta încep patimile Domnului.

In tot entuziasmul general Iisus tăcea, dacă nu chiar plângea.Poporul acesta, care-L primea cu aclamaţii de împărat, peste trei zile va fi cumpărat de farisei pe nimic să strige lui Pilat: „Răstigneşte-L!!!”. Poporul, laş şi fricos, nu pricepe preţul iubirii şi o dă răstignirii. Intrarea lui Iisus în sufletul nostru, să nu fie ca acea intrare în Ierusalim. Templul conştiinţei noastre să nu fie o peşteră de tâlhari, că atunci sigur şi noi vom vocifera în curtea lui Pilat: „Răstigneşte-L!!! Slobozeşte-ne pe Baraba!”. De aceea ne-am curăţit Ierusalimul şi Templul din Ierusalim: conştiinţa, facându-ne iarăşi copii, singurii care L-au primit în Templu.Copilăria: singura noastră vârstă care primeşte pe Iisus.Deci, copiii mei, care primiţi astăzi pe Iisus în sfânta împărtăşanie, rămâneţi întru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus.
Prislop, 17 aprilie 1949,
Parintele Arsenie Boca - “Cuvinte vii”

https://lh5.googleusercontent.com/-y...54876048_n.jpg

Ajută-ne Doamne să răspândim toţi mireasma binefăcătoare de pace şi linişte, de sănătate, de la Tatăl prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt, cu rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor! Aşa să simţim ziua Floriilor şi să petrecem Săptămâna Crucii, a morţii, cu ochii aţintiţi spre Înviere şi Viaţă. Amin
Doamne ajuta!

RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA MARŢI

Doamne, Iisuse Hristoase, Cerescule Mire, Cel Ce vei veni în noaptea acestei vieţi strălucind ca un soare, ca să cercetezi faptele noastre cele ascunse şi să muţi pe toţi, după dreptate, întru ziua cea nesfârşită a Luminii sau întru întunericul veşnic, ai milă şi de mine, cel osândit de chiar multele mele păcate. Aprinde-mi Mântuitorule, candela sufletului, mai înainte de a fi găsit în patul lenevirii şi aruncat mai apoi întru adâncurile cele mai de jos. Ca un smochin neroditor mă aflu în fiecare an şi nu găseşti niciodată vreo roadă de pocăinţă întru mine. Ce răspuns voi da la nemitarnică judecata Ta, când m-am îndulcit de darurile Tale, dar căile pocăinţei nu am urmat vreodată ?
Cine mă va apăra pe mine, când va amuţi toată suflarea Sfinţilor, nepricepându-se a aduce cuvânt de îndreptăţire pentru păcatele mele ? Cum voi suferi ruşinea, când voi vedea pe Preacurată Maica Stăpânului privind cu întristare spre mine şi adunarea Sfinţilor suspinând pentru împietrirea inimii mele ? Cum voi putea tăinui că m-am făcut rob vrăjmaşului diavol şi în toată vremea am alergat pe căile răutăţii ? Cum mă voi îndreptăţi pentru faptul că mi-am întunecat sufletul mai rău decât dracii şi în tot păcatul am alunecat ? Cum voi suferi săgeţile mâniei dumnezeieşti, eu cel ce în toată vremea cu mânia cea dobitocească m-am însoţit ? Cu ce măsură voi fi judecat, eu cel ce necontenit am slobozit săgeţile gândurilor de osândire a aproapelui, nevoind a privi spre adâncul păcatelor mele ? Ce loc de întristare voi moşteni, eu, cel ce în toată vremea am mâhnit pe cei zidiţi după chipul lui Dumnezeu şi inimă nemilostivă totdeauna am avut ?
Cu zidurile împietririi mi-am înconjurat cetatea inimii, alungând orice gând de iubire creştinească şi în turnul slavei deşarte singur m-am suit, socotindu-mă vrednic de toate binefacerile Cuvântului. Niciodată nu am voit a mă smeri şi sarcina mulţimii necazurilor nu am putut purta. Încercările trimise spre smerirea sufletului nu le-am suferit şi am judecat pe cei ce m-au nesocotit. La înălţimea niciunei virtuţi nu am ajuns, dar vreau să fiu socotit între cei înţelepţi. Cu obrăznicie mă port şi cu cei mai mari, îndreptăţindu-mă cu păruta evlavie, când aceasta îmi lipseşte cu desăvârşire. Pentru dragostea lui Hristos nu am suferit a pătimi, dar de slava Lui voi a mă împărtăşi. Făţărnicia mi s-a făcut mie haină a sufletului şi cu podoabele gândurilor smerite nicidecum nu am voit a-mi împodobi mintea. A mă ruga în toată vremea mă lenevesc, amânând urmarea oricărui gând de pocăinţă. Tuturor poftelor lumeşti slujesc şi m-am făcut mai rău decât cei mai mari dintre desfrânaţi. Legăturile vorbirii deşarte nicidecum nu voiesc a le lepăda şi, socotindu-mă înţelept, mă mândresc de deşarta cunoaştere din afară a lucururilor, când nici pe aceasta deloc nu o stăpânesc, fiind în toată vremea biruit de nepricepere. Gând de milostivire nu mişcă inima mea spre întrajutorarea săracilor, întrecând pe toţi păgânii cu împietirea şi slujirea poftelor lumeşti. De sabia iubirii de arginţi sunt rănit şi nu vreau să recunosc, pentru sărăcia mea cârtesc şi niciodată nu mulţumesc pentru darurile trimise din purtarea de grijă a Domnului. De cercetarea şi mila Cuvântului nu sunt vrednic, dar spre cele mai înalte pururea poftesc.
Mă lenevesc a tăia spinii gândurilor rele şi în mrejele vrăjmaşului rău m-am încurcat, încât nu-mi este mie cu putinţă a mă slobozi, de nu mă vei izbăvi Tu, Mântuitorule, Cel Ce ai puterea a preface în nimic toate meşteşugirile vrăjmaşilor noştri. Desăvârşit mă socotesc întru cuvânt, dar prin patimi m-am făcut mai rău decât necuvântătoarele, ba încă şi înţelepciunea cea prin cuvânt îmi lipseşte şi orice simţire duhovnicească. În adâncul înşelăciunii sunt tras mereu şi minciuna mi s-a făcut mie prietenă. Lăcomia întru toate mi-e zid care mă desparte de Dumnezeu şi lenevirea mi-e piedică cumplită în calea mântuirii. De întristarea cea pierzătoare de suflet nicicum nu mă pot despărţi şi râsul cel nebunesc mă aruncă împreună cu vrăjmaşul cel urâtor de mântuire. Tâlharii mândriei mi-au răpit orice gând smerit şi toate faptele mele părute bune după socotinţa omenească ca nişte arme s-au întors împotriva mea, făcându-se stricăcioase şi arătându-se că de fapt sunt cu totul putrede. Întristarea şi războiul cel cumplit al gândurilor şi al necazurilor mă trag pe mine în groapa deznădăjduirii şi a vieţui mi se pare un chin. În iadul cel mai de jos mă socotesc şi moartea pare a făgădui mai multe, însă nu sunt vrednic decât de focul cel veşnic.
Mântuitorule, pentru atâta mulţime a răutăţilor mele, încă şi pentru mai multe şi mai grozave păcate, cer iertare Ţie, Stăpânului tuturor şi Te rog, să-mi dai adevărată pocăinţă, întărire sufletului în lupta ce mă aşteptă cu păcatul necruţător. Împacă viaţa mea Mântuitorule, dându-mi îndreptare şi povăţuindu-mă pe cărările voii Tale de mântuire, ca totdeauna cu mulţumire să-ţi aduc slavă, acum şi în vecii vecilor. Amin.

http://ortodoxia.md/images/stories/i...stignirea1.jpg

Singurătatea cea mai copleşitoare ai îndurat-o pe cruce, o Iisuse, atunci când toţi te-au părăsit, când duşmanii te insultau, iar tu ai rostit cu psalmistul: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Această rugăciune o vesteşti până la sfârşitul veacurilor în Sfânta Taină a altarului, unde afară de preasfânta Fecioară Maria, de sfinţii îngeri şi de câteva suflete pioase nu te mai vizitează nimeni. Tu vrei să dai ca moştenire paradisul, tuturor celor care te roagă şi iată că ei nici nu se învrednicesc să te roage.
Primeşte-mă, Doamne, ca prin scurtele mele vizite, să-ţi ţin tovărăşie şi astfel să risipesc amarul singurătăţii tale. Voi oferi cu drag părăsirea ta pentru acele suflete care au pierdut harul şi suferă în deznădejde. Înviorează-le speranţa şi dă-le harul întoarcerii, pentru ca venind lângă crucea ta, să dobândească împărăţia veşnică a raiului. Amin.

RUGĂCIUNE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI

Hristoase, Dumnezeule, Cel Ce eşti Mirul Cel nestricăcios, cu mirul cuvintelor Tale umple vasul minţii mele cel golit de toată înţelepciunea şi bine înmiresmează inima mea, sădind cu mâna Ta florile înţelegerilor dumnezeieşti, ca să alunge spinii patimilor mele. Nu am lacrimi de pocăinţă, inima fiindu-mi o piatră pururea lovită de valurile ispitelor, dar Tu, Stăpâne, Cel Ce ai înfrumuseţat pământul cu a râurilor curgere şi mărilor ai pus hotar nisipul, dăruieşte şi minţii mele curgerea gândurilor pocăinţei, ca să-mi spele toată necurăţia cea din gândurile spurcate şi cu scutul rugăciunii către Tine opreşte năvala patimilor. Cel Ce ai încununat cerul cu stele şi prin stea ai chemat pe magi în peştera cea smerită, ca să Te vadă pe Tine, Lumina smereniei tuturor, cerul minţii mele cel pururea întunecat de neştiinţă îl luminează cu razele voii Tale dumnezeieşti şi mă povăţuieşte prin pustiul acestei lumi, ca să ajung la Tine Soarele Cel neapus al dreptăţii. Cel Ce dăruieşti pământului iarbă, Cel Ce pustia o veseleşti cu mireasma crinilor şi cu cântările păsărilor care Te slăvesc pe Tine neîncetat, trezind şi în inimile noastre dorul de înălţimile duhovniceşti, pământul cel neroditor al inimii mele îl lucrează cu plugul rugăciunii, ca să mă învrednicesc la plinirea vremii a-Ţi aduce şi eu florile virtuţilor întru cântările laudelor dumnezeieşti. Cel Ce ai dat iubitorilor de nevoinţă drept casă pustia şi prin glasul Duhului chemi pe toţi la înălţimile desăvârşirii, dă-mi mie Stăpâne, a mă lepăda de toate cugetele cele lumeşti şi a urma căile cele netede ale pocăinţei. Cel Ce ai dăruit lumii ca icoană a chemării la pocăinţă pe Înaintemergătorul Tău şi prietenul Mirelui, dă-mi şi mie a mă veseli întru lumina rugăciunii lui, ca să nu mă apuce iarăşi întunericul cel cumplit al patimilor. Cel Ce ai pus zilei ca hotar noaptea şi ai voit a pecetlui îmbrăţişarea zilei şi a nopţii prin răsărit, Însuţi fiind Răsăritul Cel de sus, pe mine, cel ce sunt noapte cumplită a toată patima îmbrăţişează-mă Părinte, Cel Ce eşti Lumină şi Zi nesfârşită.
Cel Ce cu purtarea Ta de grijă nesfârşită chiverniseşti viaţa noastră, nu mă lăsa nici pe mine, cel lepădat în afara cămării de nuntă unde străluceşti glasurile laudelor îngereşti, ci fiind rugat de Născătoarea de Dumnezeu şi de toţi Sfinţii Tăi, bagă-mă pe mine iarăşi în cămara Ta, curăţindu-mă de toată spurcăciunea fărădelegilor mele.
Pe femeia cea căzută în multe păcate ai primit-o Mântuitorule, şi nu Te-ai scârbit de dânsa, căci zidirea mâinilor Tale este, măcar că prin sfatul vrăjmaşului şi din slăbiciune sufletească a alunecat în adâncul păcatului. Deci, nici pe mine nu mă lepăda Cuvinte, că deşi mai mult decât toţi oamenii am greşit şi întregul iad l-am adăpostit în sufletul meu, rămân tot făptura mâinilor Tale. Nu Te întoarce dinspre făgăduinţele Tale şi nu uita legătura Ta cea cu poporul Tău, ci măcar că suntem decât păgânii şi toţi cei ce locuiesc pe pământ, cufundaţi în fărădelegi, chemarea Ta la mântuire nu se va lua înapoi.
Doamne, nu ai osândit pe femeia cea ruşinată de mulţimea păcatelor ei, ci ai primit pocăinţa sa cea fierbinte, încă şi mirul cel stricăcios, voind a-i dărui mirul cel nestricăcios al darului Tău. Pocăinţa aceasteia cu totul îmi lipseşte, măcar că în păcate mai mari decât aceasta am căzut. Dar ca Unul Ce nu voieşti moartea păcătosului, îndură-Te şi de mine Mântuitorule, şi dăruieşte-mi pocăinţă mai înainte de sfârşit.
Primit-ai Stăpâne, izvoarele lacrimilor celei căzute în noroiul necurăţiilor trupului, dar nici o picătură de lacrimă nu izvorăşte întru mine. Cel Ce ai scos apă din piatră, biruieşte şi inima mea cea împietrită, ca să reverse apa gândurilor smerite.
Dumnezeieştile picioarele care au scos-o din căile rătăcirii le-a sărutat femeia cea păcătoasă şi i-ai dăruit îndreptare, încă şi Raiul întru care Eva a fugit de Tine la auzirea paşilor Tăi. Pe mine, cel ce de prea multă vreme zac căzut şi necercetat pe calea păcatului, ridică-mă Mântuitorulule, ca un blând samarinean, şi în casa pocăinţei mă îngrijeşte cu milostivirea Ta, punând slujitori cetele îngerilor, care să mă păzească de alunecarea în gândurile cele rele.
Voind a dobândi dezlegare de păcate, femeia cea căzută în cugetele pământeşti părul capului ei şi-a dezlegat şi a şters picioarele Tale, ale Celui Ce ai ca aşternut picioarelor însuşi pământul. Cu multe păcate fiind împovărat, cad înaintea Ta Mântuitorule, ca să-mi dăruieşti şi mie, ca şi aceleia, dezlegare de mulţimea păcatelor mele, legând pe vrăjmaşii nevăzuţi, care pururea tulbură pacea sufletului meu. Legatu-s-a cu mânia ucenicul cel nemulţumitor, dar pe mine, Stăpâne, dezleagă-mă de ocara acestei patimi şi cu blândeţe mă povăţuieşte la limanul umilinţei, ca să Te slăvesc totdeauna împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Amin.

Vinerea Mare

http://www.doxologia.ro/sites/defaul...tul_epitaf.jpg

Epitaf din Catedrala Mitropolitană din Iași (Epitaful a fost lucrat de călugărița Agafia în atelierul „Regina Maria” din București, 1931) În Vinerea Mare prăznuim răstignirea și moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Este zi aliturgică, zi în care nu se oficiază Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. În Sfânta și Marea Vineri, se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii. Sfântul Epitaf este făcut din pânză de in pe care se află imprimată sau brodată icoana înmormântării Domnului. La slujba Prohodului din noaptea Vinerii Patimilor, Sfântul Epitaf este purtat în procesiune în jurul bisericii și apoi adus în Sfântul Altar.

Rugaciune



Doamne, Iisuse Hristoase, dulcele Mantuitor al sufletului meu! marturisesc inaintea Ta intru aceasta zi a rastignirii Tale, intru care ai patimit si ai luat moarte pe cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. Pentru aceea ma rog bunatatii Tale cele nespuse, sa ma faci si pe mine partas Sfintelor Tale patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru care sa ma invrednicesc prin harul Tau, sa rabd si eu asemenea pentru dragostea Ta precum Tu cel milostiv, le-ai rabdat pentru mantuirea mae, intarindu-ma intru aceasta pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut, cand te-au rastignit nemultumitorii farisei. Intareste-ma drept aceea, Doamne, sa ridic cu bucurie de astazi Crucea Ta cu mare pocainta. Si pentru uraciunea cugetelor si vointelor mele celor rele, sadeste in inima mea intristarea mortii Tale, ca o simt precum a simtit-o Maica Ta iubita, Ucenicii Tai si femeile cele purtatoare de mir ce stateau langa Crucea Ta. Si imi lumineaza mie simtirile mele cele sufletesti, pentru ca sa se miste si sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut zidirile cele neisufletite, cand s-au miscat la rastignirea Ta, si mai vartos cum Te-a cunoscut talharul cel credincios si Ti s-a plecat, de l-ai asezat in Rai. Da-mi Doamne si mie, darul tau, precum ai dat atuncea aceluia, si-mi iarta pacatele pentru Sfintele Tale patimi si ma aseaza cu buna intoarcere si cu pocainta impreuna cu el in Rai, ca un Dumnezeu si Ziditor ce esti. Asemenea fa si la toti crestinii vii si morti, precum se roaga in toate zilele, in Sfanta Ta Biserica, si le iarta lor pacatele si-i invredniceste pe ei imparatiei Tale, pentru ca sa vada lumina Ta si sa Te slaveasca. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase, si zic catre dansa pentru dragostea Ta:"Bucura-Te, cinstita Cruce a lui Hristos! ca Tu ai mantuit lumea prin pironirea lui Hristos pe tine; Bucura-Te, pom binecuvantat, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii si ne-ai izbavit din moartea pacatului; Bucura-Te, dru gul cel tare ce ai sfaramat usile iadului; Bucura-Te cheie imparateasca ce ai deschis usa Raiului. Ma bucur si eu pentru ca vad pe cei rai surpati jos si pe prietenii Tai imparatind in cerui; pe cei rai biruiti de povara Ta si pe crestinii ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta". O, rastignitul meu, Hristoase, cate ai patimit pentru noi! O, cate rani, scuipari, cate batjocori si cata necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai inca pilda adevaratei rabdari! Drept aceea cum pot sa fug de cruce, vazand pe Dumnezeul meu ridicat pe Ea; sa-mi para grele caznele, vazand pe stapanul meu ca le iubeste, le cere si le socoteste de mare marire? Rusine-mi este cu adevarat de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii sau pentru ispitele ce-mi aduc vrajmasii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru necazurile si bolile ce-mi vin din departarea lui Dumnezeu de mine. De vreme ce acestea toate le trimite Dumnezeu, pentru ca sa ma apropii de El mai mult si pentru ca sa-L slavesc si ma pedepseste intru aceasta viata pentru binele meu si pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui. Asa fiind, inmulteste-mi Doamne ostenelile, ispitele si durerile mele, dar sa-mi inmultesti cu prisosinta si rabdarea, puterea, multumita si binecuvantarea in patimile ce le voi suferi. Pentru ca eu cunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orb de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indraznet, rau de nu ma vei preface, pierdut, de nu am vei incerca, rod, de nu ma vei rascumpara cu bogata si dumnezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei tale Cruci, careia ma inchin, o slavesc acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

https://lh6.googleusercontent.com/-k...5993b8e9eb.jpg

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Facator al cerului si al pamantului, Mantuitorul lumii, iata, noi, nevrednicii si pacatosii, cu smerenie plecam genunchii inimilor noastre inaintea maririi slavei tale si multumire Iti aducem, Imparate al tuturor si Doamne. Ca bine ai voit ca un om a purta toate ostenelile, nevoile, ispitele si chinurile, ca sa fii noua pilda intru toate. Tu ai purtat toate intristarile si necazurile fiind noua ajutor, impreuna-patimitor si Mantuitor. stim, intru-tot-Indurate Stapane, ca pentru mantuirea noastra Crucea si Patimile ai rabdat, ca pe noi sa ne rascumperi din robia cea cumplita a vrasmasului.
Ce dar vom aduce Tie, Iubitorule de oameni, pentru toate cate ai patimit pentru noi, pacatosii? sufletele si trupurile si toate cele bune de la Tine sunt si noi ai Tai suntem. Numai la milostivirea Ta cea nemasurata nadajduim, Bune si Indurate Doamne, laudam indelungata Ta rabdare, marim milostivirea Ta cea multa, inchinandu-ne Preacuratelor Patimi si cu toata dragostea sarutam mainile Tale, strigand: Miluieste-ne pe noi, robii Tai, si fa sa nu fie fara de roade intru noi Crucea Ta cea Sfanta si ca, impartasindu-ne aici cu credinta Patimilor Tale, sa ne invrednicim a vedea si in ceruri slava Imparatiei Tale, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

RUGACIUNE LA INVIEREA DOMNULUI

https://lh4.googleusercontent.com/--...omnului111.jpg

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ia aminte la rugaciunile pe care Ti le aducem din buzele noastre necurate si curatindu-ne de toata intinaciunea, acopera-ne cu harul milostivirii Tale!
Nu avem cuvinte, Doamne si Stapanul vietii noastre, sa-Ti multumim dupa cuviinta pentru marele dar pe care ni l-ai facut si ni-l faci in fiecare an prin pogorarea Sfintei Lumini la Mormantul Tau; nu suntem vrednici de o minune atat de mare, dar desi nu suntem vrednici a grai de acest mare dar pe care l-ai facut Bisericii Tale, nici nu ne putem opri sa multumim dupa puterile noastre ca ne-ai aratat acest semn, ca sa pricepem ca esti cu adevarat viu in Biserica Ta cea dreptmaritoare pe care portile iadului nu o vor birui.
Tu, Cel ce ai zis:"Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor", ne-ai aratat aceasta in multe feluri si in chip ales la marele Praznic al Invierii.
Slava Tie, Doamne, ca acoperi Biserica Ta! Slava Tie, Doamne, ca ii intaresti pe credinciosi! Slava Tie, Doamne, ca ai binecuvantat pamantul cu Mormantul Tau!
Ne aducem aminte de cate minuni ai facut la acest datator-de-viata Mormant. Cum vom uita Stalpul Ortodoxiei. Cum vom uita ca atunci cand ereticii au dat bani sarazinilor, pentru a nu-i lasa pe credinciosi sa intre in Biserica Sfantului Mormant, Lumina Sfanta a tasnit afara, spargand un stalp de piatra? Cum vom uita bucuria Patriarhului Sofronie si a celorlalti credinciosi vazand dovedita credinta lor curata ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, esti cu adevarat capul si ocrotitorul Bisericii?
Nu vom putea uita, Doamne, pentru ca prea mare este dragostea pe care ne-ai aratat-o. Si luand aminte la cuvintele Tale: „ Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut", cu inimile noastre marturisim ca la Praznicul Invierii trimiti Sfanta Lumina ca binecuvantare pentru cei credinciosi.
Pentru aceasta Te rugam, Doamne Iisuse Hristoase, trimite harul Tau peste noi si fa din inima noastra lacas al Luminii Tale celei neapropiate, ca peTine sa Te slavim, Iubitorule de oameni, impreuna cu Parintele Tau cel fara de inceput si cu Preasfantul si De-Viata-Facatorul Tau Duh, acum si pururi si in vecii vecilor. Amin!

https://lh5.googleusercontent.com/-l...681_00_600.jpg

O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai calcat cu moartea pe moarte si celor din morminte le-ai daruit viata, primeste ca un miros de buna mireasma duhovniceasca aceasta putina rugaciune. Si daruieste-ne noua, celor ce suntem in mormantul nesimtirii, viata vesnica, ca sa-Ti cantam Tie: Aliluia!

Imn al învierii- Valeriu Gafencu
 

Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii,
Fortificati biserica crestina
Cu pietre vii zidite-n temelii.

Sa creasca-n inimile voastre
Un om nascut din nou armonios,
Pe sufletele voastre sa se-mplante
Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul noptii bate
Si Iisus coboara pe pamant;
Din piepturile noastre-nsangerate
Rasuna Imnul Invierii sfant.

Veniti crestini, luati lumina
Cu sufletul smerit, purificat;
Veniti flamanzi, gustati din cina,
E nunta Fiului de Imparat.

Rugăciune la vreme de ispită
 

În orice împrejurare te-ai afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori bunăstare, înalţă gândul smerit şi inima curată către Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care ascultă chemările sincere şi curate, nu te va trece cu vederea.

Doamne, Doamne, Cel ce ai îngăduit diavolului să ispitească în rai pe strămoşii noştri Adam şi Eva, spre a le încerca ascultarea şi supunerea lor; Cel ce aşişderea ai îngăduit diavolului să ispitească cu îngroziri şi cu suferinţe grele pe dreptul Iov, robul Tău, pentru a se vădi şi mai lămurit virtuţile şi credinţa lui cea întru Tine; Cel ce ai dat îngăduinţă Satanei să se apropie cu ispitire de însuşi Fiul Tău spre a-L îmbia şi a-L momi cu poftele şi deşărtăciunile acestei lumi, pentru ca înfrânt şi ruşinat acest duh blestemat să audă din gura Mântuitorului lumii cuvintele: „Înapoia Mea, Satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui unuia să-I slujeşti”; Cel ce tuturor drepţilor şi sfinţilor Tăi le-ai dat vremi de ispitire şi de grele îndolieli, pentru ca prin ele, lămurindu-se, să iasă şi să rămână şi mai întăriţi în credinţă, în nădejdea, în dragostea şi în supunerea cea către Tine; Însuţi, atotputernice şi preabunule Stăpâne, ajută-mi şi mie în această clipă grea, când duhul Satanei îmi tulbură mintea cu îndoieli şi cu îmboldiri şi amăgiri viclene frământă inima şi sufletul meu; arată-mi mie, Milostive, adevărul şi calea Ta cea dreaptă, pentru ca, biruind uneltirile lui de acum, să mă pot bucura de cuvintele Apostolului Tău Iacob, ce zice: „Fericit bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce îl iubesc pe El”. Dăruieşte-mi, Stăpâne, inimă curată şi credinţă tare, pentru ca în aceste clipe să pot cânta dimpreună cu proorocul Tău David: „Doamne cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi zic sufletului meu: Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi cel ce înalţi fruntea mea! Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui; a Domnului este mântuirea şi peste tot poporul Tău binecuvântarea Ta”.
Amin.

Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, ca umblam impiedicandu-ne prin intuneric. Patimile au pus tina pe ochii mintii, uitarea s-a intarit in noi ca un zid, impietrind in noi inimile noastre si toate impreuna au facut temnita in care Te tinem bolnav, flamand si fara haina, asa risipind in desert zilele noastre, umbriti si dosaditi pana la pamant.

Doamne, Cel ce vii intre oameni in taina, ai mila de noi si pune foc temnitei, aprinde dragostea in inimile noastre, arde spinii patimilor noastre si fa lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taina intre oameni, ai mila de noi, vino si Te salasluieste intru noi, impreuna cu Tatal si cu Duhul Tau cel Sfant. Caci Duhul Sfant se roaga pentru noi cu suspine negraite, cand graiul si mintea raman neputincioase.

Doamne, Cel ce vii in taina, ai mila de noi, caci nu ne dam seama cat suntem de nedesavarsiti si cat esti de aproape de sufletele noastre si cat ne departam noi prin pacatele noastre.

Ci lumineaza lumina Ta peste noi, ca sa vedem lumina prin ochii Tai, sa traim in veci prin viata Ta. Lumina si Bucuria noastra, slava Tie! Amin.

Nu mă strivi pe mine păcătosul, Mântuitorule, ca pe smochinul neroditor, ci adăpând sufletul meu cu lacrimile pocăinţei dărueşte-mi rod pe mulţi ani înainte ca să Ţi-L pot închina Ţie, Multmilostive. Doamne Multmilosârde!
Tu, oarecând, prin gura slujitorului lui Moise, Iosua, fiul lui Navi, ai oprit pentru o întreagă zi mişcarea soarelui şi a lunii, atâta timp cât poporul israelitean se răzbuna pe duşmanii săi. (Iosua, cap. 10)
Prin rugăciunea prorocului Elisei ai lovit pe sirieni oprindu-i, ca apoi din nou să-i ridici.
Tu, Carele ai vestit prorocului Isaia: "Iată voi întoarce umbra cu zece linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz." Şi soarele s-a dat înapoi cu zece linii, pe care el le străbătuse". (Isaia 38-8)
Tu, oarecând, prin gura prorocului Iezechiel ai închis adâncul, ai oprit râurile şi ai secat apele. (Iezechiel 31-15)
Şi Tu, oarecând prin postul şi rugăciunea prorocului Tău Daniel ai astupat gurile leilor. (Evr. 11-33)
Aşa, Doamne, şi astăzi reţine, până la timpul potrivit, pe cei care mă înconjoară pe mine şi uneltesc gânduri de strămutare, de înlăturare şi de izgonire a mea.
Aşa, Doamne, şi acum nimiceşte dorinţele şi cerinţele rele, astupă gura şi inima tuturor celor ce mă judecă, mă defăima, mă înjosesc, mă urăsc şi uneltesc răul împotriva mea.
Aşa, Doamne, şi astăzi pune orbire duhovnicească asupra duşmanilor mei şi asupra tuturor celor ce se ridică împotriva mea.
Oare nu Tu, Doamne, ai vestit apostolului Pavel: Nu te teme ci vorbeşte şi nu tăcea. Pentru că Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău". (Fapte 18-9)
Îmblânzeşte inimile tuturor celor ce se împotrivesc bunăstării şi slavei Bisericii lui Hristos. De aceea să nu tacă buzele mele de a-i descoperi pe cei nelegiuiţi şi de a-i preaslăvi pe cei drepţi şi toate lucrurile Tale minunate. Şi să se împlinească toate bunele noastre începuturi şi dorinţe.
Către voi, drepţilor şi rugători ai Lui Dumnezeu şi ai noştri mijlocitori îndrăzneţi, care oarecând prin puterea rugăciunilor voastre aţi oprit venirea altor neamuri şi apropierea celor ce ne urăsc, care aţi risipit relele uneltiri ale oamenilor, care aţi închis gurile leilor, către voi îmi îndrept rugăciunea şi cererea mea.
Şi tu, preacuvioase şi mare Elie Egipteanul, care oarecând ai îngrădit cu semnul crucii sălaşul ucenicului tău, poruncindu-i să se înarmeze cu numele Domnului şi să nu se mai înfricoşeze de ispitirile diavoleşti, îngrădeşte casa mea cu rugăciunile tale şi o păzeşte pe ea de aprinderea focului, de năvălirea tâlharilor, de tot răul şi înfricoşarea.
Şi tu preacuvioase părinte Poplie Sirianul, care prin rugăciune neîncetată către Dumnezeu ai ţinut demonul nemişcat zece zile, zi şi noapte. Reţine în afara casei mele toate puterile potrivnice şi pe toţi cei ce hulesc numele Lui Dumnezeu şi mă urăsc pe mine.
Şi tu, preacuvioasă fecioară Piama, care cu puterea rugăciunilor tale ai oprit înaintarea celor ce se duceau să-i omoare pe sătenii tai, acum opreşte toate uneltirile vrăjmaşilor mei care vor să mă gonească din acest loc şi să mă nimicească, nu le îngădui să se apropie de casa mea, opreşte-i pe ei cu puterea rugăciunilor tale: "Doamne, Judecătorul lumii, Cel ce iubeşti adevărul şi urăşti minciuna, fie ca atunci când va ajunge la Tine rugăciunea mea, Tu, cu puterea cea Sfântă, să-i opreşti în loc pe duşmanii mei".
Şi tu, fericite Lavrentie din Kaluga, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, ca cel ce ai îndrăzneală înaintea Domnului. Mijloceşte pentru cei ce suferă de ispitirile diavolului, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să mă îngrădească de uneltirile satanice.
Şi tu, preacuvioase Vasile Pecerschi, fă rugăciuni de reţinere a celor ce se năpustesc asupra mea şi goneşte de la mine uneltirile diavoleşti.
Şi voi, toţi sfinţii pământului şi ai ţării noastre, cu puterea rugăciunilor voastre, risipiţi toate înşelările drăceşti, toate izvodirile şi uneltirile diavoleşti ce se fac spre a mă necăji şi a mă pierde pe mine şi întreaga mea avuţie.
Şi tu, mare şi groaznice păzitor, Arhistrategule Mihaile, taie cu sabia de foc toate poftele vrăjmaşului neamului omenesc şi ale slugilor lui care vor să mă piardă pe mine. Stai neclintit la straja casei mele, a tuturor celor ce vieţuiesc în ea şi a averii mele.
Şi Tu, Stăpână, care nu întâmplător Te numeşti "Zid Nesurpat" fii, pentru toţi cei care mă duşmănesc şi cugetă să-mi facă rău, o piedică şi un zid nesurpat care să mă îngrădească pe mine de tot răul şi împrejurările grele. Amin.

Doamne, aminteşte-mi !

http://1.bp.blogspot.com/_4TbG_2ya4l...%20Hristos.jpg

Dacă mă văd drept, amiteşte-mi câte drepturi am încălcat.
Dacă mă consider cinstit, aminteşte-mi de câte ori am înşelat.
Dacă mă văd sincer, aminteşte-mi de câte ori am minţit.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi inutilitatea multor cuvinte ale mele.
Dacă mă cred bun, aminteşte-mi câtă răutate este în inima mea.
Dacă mă văd smerit, aminteşte-mi câtă făţărnicie este în mine.
Dacă mă văd curat, aminteşte-mi ce negru e sufletul meu.
Dacă mă văd frumos, aminteşte-mi ce zdrenţuit sunt pe interior.
Dacă mă văd puternic, aminteşte-mi că nu pot nimic fără Tine.
Dacă mi se pare că am zidit ceva, aminteşte-mi câte inimi am frânt.
Dacă mi se pare că am credinţă mare, aminteşte-mi ce uşor mă clatin în încercări.
Dacă mă văd curajos, aminteşte-mi cât de laş sunt în a propovădui şi a muri pentru numele Tău.
Dacă mă văd harnic, aminteşte-mi cât de trândav sunt în a împlini poruncile Tale.
Dacă mă consider înţelept, aminteşte-mi pe câţi am rănit prin cuvintele mele.
Dacă mă simt puternic, aminteşte-mi de câte patimi sunt îngenuncheat.
Dacă mi se pare că am dragoste, aminteşte-mi de câtă ură sunt stăpânit.
Dacă mă cred cineva, aminteşte-mi că nu sunt decât ţărână.
Dacă mă simt deja ajuns, aminteşte-mi de unde am plecat.
Dacă mă văd sus, aminteşte-mi din ce adânc m-ai ridicat.
Dacă mi se pare că merit raiul, aminteşte-mi cât de departe e de mine.

http://deveghepatriei.files.wordpres...eg?w=500&h=669

“Ştiu, Doamne, că păcatele mele sunt nenumărate, şi nu pot să privesc către a Ta bunătate, dar ştiu că şi milostivirea îndelung răbdătoare şi noianul iubirii Tale de oameni sunt nemărginite: că, deşi am întrecut cu răutatea pe toţi oamenii, însă nu am întrecut îndurările Tale, nici am uscat izvoarele cele pururea curgătoare ale iubirii Tale de oameni! Căci, fărădelegile noastre de s-ar înmulţi mai mult decât stelele cerului şi nisipul mării, încă atât de biruite vor fi de către blândeţile şi milostivirile Tale, cât şi faptele noastre pe care le socotim de bine, încă au trebuinţă de dreptatea Ta. Pentru aceasta, îndrăznind, alerg la milostivirea Ta cu frică şi cu cutremur, rugându-mă ca fiul cel risipitor, oricât am greşit Ţie cu voie sau fără voie, cu fapta şi cu cuvântul, cu aducerea aminte şi cu gândul, cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele din noapte şi din zi, cele din vârsta copilăriei mele şi până acum, toate să mi le ierţi şi să le ştergi, şi în haina nepăcătuirii şi a curăţirii să mă îmbraci. Am păcătuit, singur mărturisesc, am greşit, nu tăgăduiesc:
Poruncile Tale n-am păzit, judecăţile şi dreptăţile Tale le-am călcat, am urmat rău amăgitorul vrăjmaş, m-am supus trupului şi patimilor, m-am făcut rob dulceţilor vieţii şi casă a toată necurăţia.
Asemănarea chipului Tău, pe care mi L-ai dat, nu-L am curat şi neschimbat, şi pecetea dumnezeiescului Botez am întinat-o. Am stricat pe cea dintâi zidire şi pe cea de a doua, toate le-am tulburat, toate le-am întinat cu păcatele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot ceasul. Mărturisesc că sunt vinovat focului de veci, viermilor neadormiţi; recunosc că sunt vrednic de toată munca cea rea şi înfricoşată, şi nu aştept decât răspunsul Tău cel neînfricoşat care trimite pe cei păcătoşi în focul gheenei. Eu însumi îmi hotărăsc osânda, însumi mă judec vinovat. Aducerile aminte de păcatele pe care le-am făcut şi mustrările de cuget îmi stau pururea înainte, şi parcă văd pe cumpliţii pârâtori aducând şi arătând în scris păcatele mele la judecată, şi parcă mă răpesc dinaintea scaunului judecăţii şi mă târăsc ca să mă arunce la chinuri, fără să pună cineva un cuvânt pentru mine să mă părtinească. Vai, dar, ce voi face! Când voi fi cercetat şi osândit în ziua Judecăţii, cine mă va îndrepta? Că toate păcatele mele cele ascunse şi făcute întru întuneric vor ieşi şi se vor da înaintea a milioane de îngeri. O, de trei ori ticălosul! Altă nădejde de mântuire nu am, fără numai iubirea şi milostivirea Ta de oameni, Doamne, care nu voieşti moartea păcătoşilor, nici ca să piară vreunul din cei mai mici, ci să se întoarcă la pocăinţă şi să se mântuiască. Iartă-mă, dar, şi pe mine, care însumi mă osândesc şi propovăduiesc păcatele mele după cuvântul Tău, Care prin prorocul ai zis: “Mărturiseşte-ţi tu însuţi păcatele tale ca să te îndreptezi”. Fă ca şi eu, prin aceasta, să dobândesc iertarea şi mântuire; ajută-mi mie, necredinciosului, şi mă fă nevinovat.
Primeşte mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor care neîncetat se roagă pentru noi; că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.”
(din Carte de rugăciuni pentru toate zilele, trebuitoare fiecărui creştin, dată în tipar de Monahul Gamaliil Păvăloiu din Sfânta Mănăstire Neamţ, Tipografia Mănăstirii Neamţ, 1942 – retipărită pentru a 3-a oară de Editura Bizantină, Bucureşti, 2005, p.64-68)

https://lh4.googleusercontent.com/-P...emuritoare.jpg

„Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios».“ (Ioan 20, 27)

Cu harul Tau ma intareste la suflet si la trup si ma mantuieste, Dumnezeule Preainalte,
Ca sa ma ating si eu de coasta Ta, primind harul tau,
Scump sangele Tau si preacurat trupul Tau, ma voi izbavi de rautatile mele,
Ca sa aflu iertare pentru caderile mele.
Toma atingandu-se de Tine a cunoscut acum slava Ta,
Dar eu ma tem, caci cunosc voile Tale
Cunosc si faptele mele faradelege, constiinta ma mustra,
Cruta-ma, miluieste-ma, cruta-ma, Mantuitorul meu,
Pentru ca sa strig Tie cu credinta prin fapte si cuvinte
“Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru.”
Slavă veşnică Tie Doamne! Amin.

http://www.icoaneortodoxe.com/bulkup...xe-06-toma.jpg

Cel Ce eşti Icoana prea luminată a desăvârşirii ai stat în mijlocul ucenicilor Tăi ca o privelişte prea dorită şi cu binecuvântarea păcii ai ridicat sufletele lor la cele mai înalte. Venit-ai Mântuitorule, ca Un Mire, la cei ce îşi gătiseră cămările inimii, aşternând gânduri iubitoare strălucite de raza înţelepciunii Tale. Dragostea Ta până la capăt s-a arătat, că nu ai voit să laşi pe Toma, oaia cea rătăcită, să alerge încă pe pajiştea necredinţei, ci cu dumnezeiescul Tău cuvânt şi cu arătarea cea minunată l-ai adus iar în staulul ucenicilor Tăi. Cel Ce ai fost înfăşat în scutece de Maica Ta şi în ieslea necuvântătoarelor Te-ai odihnit, nu ai socotit lucru de ocară a-Ţi arăta coasta Ta înaintea ucenicului ce se clătinase de necredinţă. Mâinile cele cu care ai zidit pe om din ţărână şi care purtau pecetea piroanelor le-ai arătat spre pipăire celui ce cu trestia Crucii avea să scoată din marea necredinţei pe cei întunecaţi de deşertăciunile idoleşti. Picioarele Tale cu care ai străbătut pământul, propovăduind lumina Împărăţiei, ai arătat celui ce îşi va găti picioarele spre vestirea Evangheliei Tale. Risipit-ai norul necredinţei ce stătea deasupra minţii Apostolului Toma şi ai strălucit Tu, Soarele dreptăţii, cu razele credinţei şi înţelegerii tainelor Tale minunate. Pe cel căzut în adâncul necredinţei l-ai ridicat cu mâna Ta şi i-ai dăruit arma Crucii, cu care călătorind să Te propovăduiască Dumnezeu Adevărat Răstignit şi Înviat şi morţi. Deci, Cuvinte, nu ne trece cu vederea nici pe noi, cei ce avem minte de lut în jurul căreia dănţuiesc gândurile necredinţei în ceasul necazurilor. Întăreşte pe noi, pe toţi, în lucrarea poruncilor Tale, ca să ne învrednicim la sfârşitul vieţii pământeşti a culege din grădina darurilor Tale roadele credinţei pe care să le aşezăm la masa Ta ca jertfă bine primită spre iertare şi binecuvântare.Pe temelia necredinţei lui Toma ai zidit palatul credinţei în Tine, întru care au intrat toţi cei ce au crezut în Tine prin propovăduirea lui. Pe poarta necredinţei lui Toma ai intrat ca Un Dumnezeu Atotputernic şi ai sfărâmat peceţile îndoielii sale, prin el dând binecuvântarea Ta tuturor ucenicilor Tăi. Nu ai socotit Stăpâne, ştirbire a intra în inimile noastre cele strâmte, voind ca Un Iubitor de oameni să risipeşti tot întunericul nostru, al celor ce în noaptea patimilor pribegim având însoţitori gândurile cele de ocară. Venit-ai Lumina Cea Neapropiată şi prin dumnezeiescul Tău cuvânt ai făcut să se sălăşluiască pacea în inimile noastre şi să iasă afară tot fumul tulburării, ca să strălucească numai mireasma sfinţeniei Tale dumnezeieşti.Nu ai suferit Stăpâne, văzând făptura Ta încă muncită de necredinţă şi ca Unul Ce nu ai stricat cheile Fecioarei ai intrat şi în cămările inimii ucenicilor încredinţându-I de Învierea Ta. Pe noi, cei ce înotăm în valurile grijilor lumeşti, cu mâna Ta cea dumnezeiască ne răpeşte şi ne aşează picioarele gândurilor pe stânca cea înaltă a credinţei întru Tine. Făgăduit-ai că vei fi cu ucenicii Tăi până la sfârşitul veacurilor, deci nu ne lăsa pe noi doborâţi de tulburările acestei lumi, ci ne dăruieşte pacea Ta ca un zid nestricat de toate loviturile ispitelor. Vino în mijlocul nostru,Soare al dreptăţii, Cel Ce ai făgăduit că Te vei arăta nouă pe raza rugăciunii smerite şi ridică de pe ochii noştri vălul cel întunecat al păcatelor, ca să Te vedem pe Tine strălucind mai presus de închipuire omenească. Mâinile Tale dumnezeieşti ce au primit pecetea piroanelor să curăţească nevrednicele noastre mâini şi să scrie în cartea sufletelor noastre cele două cuvinte dumnezeieşti: ,,iertare" şi ,,pace" prin care aflăm odihnă inimilor noastre ostenite de păcate. Coasta Ta, Ce s-a făcut izvor al mântuirii noastre, să ne adape pe toţi cu preascump sângele Tău prin care primim darul înfierii, dar şi cu apa iertării Tale prin care primim ştergerea, curăţirea păcatelor noastre, dar şi darul înţelepciunii împărtăşit prin Duhul Tău Cel Sfânt. Cu cele două mâini ale Tale, credinţa şi nădejdea ne apucă pe noi şi ne strânge la sânul iubirii Tale dumnezeieşti, ca să primim desăvârşita cunună a celor trei virtuţi şi moştenirea Împărăţiei cerurilor. Ca să ştergi păcatul Evei, celei zidite din coasta lui Adam, ai primit în locul Evei durerea la străpungerea coasei Tale, iar acum arăţi nouă coasta Ta izvor de daruri dumnezeieşti, din care adapi pe toţi fiii Bisericii. Pe aceasta a voit a o atinge Toma şi a se umple de binecuvântarea dumnezeiescului dar. Încă şi mâinile Tale cele de viaţă ziditoare a voit să le pipăie ucenicul ce nădăjduia că vei scrie cu mâna Ta, aşa cum ai făgăduit, şi numele lui în cartea moştenitorilor Împărăţiei cerurilor. Cel Ce eşti înconjurat de focul laudelor serafimilor şi eşti Foc nemistuit ai primit cu bunăvoinţă a fi atins de mâna de lut a făpturii zidite de Tine, a ucenicului Tău Toma. Dar prin lucrarea Ta dumnezeiască nu s-a ars mâna îndrăzneaţă a celui ce de toate voia să se încredinţeze prin cercare.

<< continuare >>
 

Gândurile lui le-ai dat pe faţă înaintea tuturor ucenicilor Tăi şi înainte întregii Bisericii, când l-ai chemat să Se apropie de Tine şi să se încredinţeze mai adevărat de realitatea Învierii Tale. Dar, o, minune, iată că necredinţa lui Toma mistuită de focul iubiri Tale de oameni şi ajunsă ca o cenuşă au răsărit pomii cei roditori ai credinţei întru Tine, fiii Bisericii Tale. Căci mulţi din cei pe care i-ai primit sub aripile milostivirii Tale au primit credinţa prin mărturisirea celui ce trecuse mai întâi prin experienţa necredinţei, dar pe care mai apoi a nimicit-o şi din aceasta ai făcut să răsară vlăstare dumnezeieşti.Glasul Tău dumnezeiesc ai făcut să răsune în urechile inimii Sfântului Toma: Vino, Tomo, cel ce te-ai îndoit de Învierea Mea şi vezi mâinile Mele cu care l-am scos pe Adam din stricăciune şi am binecuvântat pe femeile mironosiţe cu darul bucuriei Mele. Vino să vezi mâinile care pentru a scrie în cartea vieţii pe cei uitaţi în întunericul morţii au suferit durerile cuielor. Grăbeşte-te şi vino să vezi coasta Mea, prin străpungerea căreia am făcut pe vrăjmaş să se rănească la cele mai dinlăuntru şi pe Adam l-am scos din pântecele iadului. Vino, şi nu fii necredincios, că pentru Tine iarăşi am venit înaintea ucenicilor Mei, ca să Te încredinţez de adevărul pe care mai întâi l-ai primit din gura lor. Căci iată puţin timp mai petrec cu voi, puţin timp voi mai fi cu trupul în mijlocul vostru, dar când mă voi înălţa la Tatăl voi fi cu voi în chip nevăzut cu ochii trupeşti.Pentru aceasta, voiesc a învăţa pe toţi să creadă în Învierea Mea prin mărturisirea ucenicilor celor ce au vieţuit mai înaintea lor şi să mă cuate pe Mine în cămara inimii lor unde Mi-am făcut sălaş împreună cu Tatăl şi cu Duhul. Nu vă întristaţi de plecarea Mea, căci voi fi mai aproape de voi decât am fost vieţuind în mijlocul vostru cu Trupul. Hambarele inimilor voastre le voi umple atunci cu roadele înţelepciunii Mele şi din paharul iubirii mele veţi bea toţi cei pe care v-am ales din lume ca să fiţi martori ai Învierii Mele. Nu vă temeţi, căci am înviat ca să vă vestesc vouă încetarea întristării şi intrarea întru bucuria Tatălui Meu. Iată ridic ancora inimilor voastre şi vă îndreptez la limanul păcii Mele. Valurile fricii le opresc cu puterea Mea, Eu, Cel Ce v-am arătat vouă că şi vântul şi marea ascultă de glasul Meu.Părăsiţi cele mai dinainte, căci iertare desăvârşită v-am dat de toate greşelile voastre în întru voi ca în nişte vistierii pun darurile Mele, ca prin voi să dau iertarea păcatelor şi pacea Mea tuturor celor ce cu umilinţă îşi vor pleca genunchii inimii înaintea Mea. Nu vă temeţi, căci Eu am biruit lumea şi corabia milostivirii Mele pe toţi vă primesc, chemându-vă la ţărmul Împărăţiei cerurilor. Vestiţi în lume cuvântul Meu şi Eu vă voi face părtaşi vieţii celei veşnice. Râuri de înţelepciune vor curge din mintea voastră, săturând inimile cele însetate de Adevăr.duceţi în lume lumina Învierii Mele, iar Eu iată merg să vă gătesc vouă lăcaş în cămările cele luminate ale Împărăţiei Mele. Ridicaţi-vă mintea deasupra valurilor înspăimântătoare ale lumii şi îndrăzniţi a cugeta la cele înalte, căci pentru aceasta Eu M-am înălţat pe Cruce, ca împreună cu Mine să vă duc la Tatăl şi să vă aşez la masa Împărăţiei, încununându-vă cu legătura iubirii veşnice a Preasfintei Treimi. Din coasta lui Adam am făcut pe Eva, prin care am adus în lume pe fiii cei trupeşti, dar prin sângele şi apa izvorâte din coasta Mea am venit să-i sfinţesc pe aceştia şi să dăruiesc Tatălui fii duhovniceşti, născuţi din apă şi din duh şi care se vor face moştenitori unei vieţi nestricăcioase.O, vino, Toma, iubitul meu ucenic şi încredinţează-te prin cercare de cele ce-ţi făgăduiesc prin icoana cuvintelor Mele celor de viaţă dătătoare. Încredinţează-Te de adevăr şi propovăduieşte-Mă pe Mine lumii ca Lumină Neapusă Ce risipesc întunericul necredinţei tuturor ! O, fericit eşti, Toma, că te-ai bucurat de revărsarea bunăvoinţei Stăpânului asupra ta, a Celui Ce a pescuit din inima Ta gândurile necredinţei prin arătarea Sa minunată. Îndoiala ce clătina cetatea inimii tale a întărit cetăţile inimilor tuturor în Învierea Mântuitorului. Bucură-te, căci Stăpânul, ca un rob a venit la tine, ca să te încredinţeze de a Sa Înviere. Cunoscând mai dinainte ca Un Dumnezeu gândul ce răsărise în inima Ta, S-a grăbit a veni în întâmpinarea Ta, cu blândeţe întărindu-te pe piatra credinţei. Cu rugăciunile tale întăreşte-ne şi pe noi pe temelia Adevărului, ca neclătinaţi de valurile ispitelor să ajungem la vederea Luminii Celei mai presus de gând, Care risipeşte tot întunericul gândurilor răutăţii spre slava Sa şi Căruia să-I aducem neîncetată închinare şi laudă împreună cu îngerii acum şi în veacul veacului. Amin.DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, Cel Ce pe Cruce fiind îndelung a răbdat neputinţele noastre şi S-a pogorât în adâncurile iadului ca să dezlege tot întunericul suferinţei vine să risipească îndoiala din inima ucenicului Său cu lumina Învierii Sale. Mărturia acestuia, ca un zid nebiruit al adevărului Bisericii, să întărească şi cetatea inimii noastre, în care intrând Hristos pe raza rugăciunii să ne vestească pace, aprinzând făcliile bucuriei mărturisitoare ale Învierii Sale.Cel Ce a strălucit în cămările inimilor iubitoare ale ucenicilor aducându-le făclia Învierii şi punându-o în sfeşnicul înţelegător al inimii pentru a străluci tuturor neamurilor, cu puterea Crucii Sale să zdrobească gândurile necredinţei din sufletele noastre, aducându-ne lumina mărturisirii ucenicului ce s-a îndoit, ca într-un glas de mulţumire cu Sfântul Apostol Toma să strigăm: ,, Domnul meu şi Dumnezeul meu !”SFÂNTUL APOSTOL TOMA, ca o piatră de mare preţ străluceşte în cununa Bisericii, alunecarea lui în îndoială făcându-se pricină de întărire a Bisericii lui Hristos pe piatra credinţei. Învierea lui Hristos a propovăduit până la marginile lumii, cu lumina dreptei credinţe strălucind sufletele întunecate ale indienilor. Credinţă mai presus de închipuire a arătat Apostolul, crezând că Împăratul vieţii v-a dărui împăratului pământesc palat prea frumos pentru buna chivernisire a darurilor dumnezeieşti pe care a făcut-o înţeleptul propovăduitor al Învierii lui Hristos. Iubitor de feciorie fiind, a înălţat gândul tuturor la zborul îngeresc, dezlegându-le înţelegerea de gândurile patimilor cele pământeşti. Se veselesc îngerii la prăznuirea sa, împodobind masa duhovnicească cu înţelesuri de taină. Cântă Apostolii, văzând pe cel ce prin poarta pătimirilor muceniceşti a intrat în Împărăţia cerurilor. Dănţuiesc drepţii, bucurându-se de nevoinţele lui în propovăduirea Cuvântului vieţii, nevoinţe pentru care a luat din mâna Domnului cununa răsplătirilor.Cu gând vesel să săltăm şi noi în cămara inimii şi să aducem laudă celui ce a pecetluit taina Învierii cu a sa mărturisire ,, Domnul meu şi Dumnezul meu! ”. Sfinte Apostole Toma, vasul cel de mare preţ al tainelor Stăpânului, cununa îngerilor, întăritorul credinţei noastre, roagă-te lui Hristos, Dumnezeului nostru, ca să ne tragă pe noi cu undiţa rugăciunilor tale din mare patimilor şi să potolească furtuna gândurilor noastre, răsărindu-ne nouă lumina înţelepciunii dăruită de Soarele vieţii.

Binecuvantat esti, Doamne Dumnezeul nostru, Cel neintrecut in intelepciune si minunat intru lucruri! Caci din iubirea de oameni cea nemasurata, fiind Dumnezeul a toata mangaierea si nadejdea, ai binevoit a ridica dintre semintiile pamantului fii alesi, care prin credinta tare si prin viata pilduitoare sa mentina treaza credinta in puterea si in milostivirea Ta, si sa nu lase nea-mul omenesc a se prabusi in intunericul cel fara fund al nestiintei de cele inalte si al pacatului.

Binecuvantat esti, Doamne Dumnezeul parintilor nostri, Cel ce primesti cu bunatate si cu indurare mijlocirile sfintilor bine-placuti Tie, pentru nevoile de tot chipul, duhovnicesti si trupesti, ale nevrednicilor fiilor Tai, cei ce plutesc pe marea cea sarata si de atatea ori inviforata a acestei vieti vremelnice, pline de ispite si de poveri nenumarate.

Insuti dar, Doamne, pentru rugaciunile Preacuratei Nascatoarei de Dumnezeu si cele ale Sfantului Mucenic Ioan Valahul, primeste si acum smeritele noastre cereri, si ne izbaveste pe noi de toata intamplarea cea rea, de napasta, de prigoana, de uneltirile celui viclean, ocrotind viata noastra prin milostivirea Ta cea mare, si nu pentru vrednicia noastra. Caci Tu stii nepu-tinta firii omenesti si cunosti pe fiecare, cu casa, cu cererea si trebuinta lui. Primeste, dar, Stapane, si rugaciunile noastre, aparandu-ne de tot raul si daruindu-ne cele spre mantuire. Ca pentru toate cele ce ne-ai dat si ne daru-iesti noua in toate zilele vietii noastre, binecuvantat si preaslavit sa fii, Parinte al luminilor si izvorul bunatatilor, dimpreuna cu Cel fara de inceput al Tau Fiu si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciunea pentru impacare, intelegere si iubire este grabnic ajutatoare celor certati care isi doresc sa se impace, celor care nu se mai inteleg, celor care cred ca nu se mai iubesc sau se iubesc mai putin si tuturor celor care isi doresc sa traiasca in dragoste si intelegere. Rugaciunea se spune in fiecare zi cu multa credinta si dragoste:

Stapane, Iubitorule de oameni, Imparatul veacurilor si datatorul bunatatilor, care ai stricat peretele din mijloc al vrajbei si ai dat pace neamului omenesc, miluieste-i Doamne pe cei ce ne urasc sau ne pizmuiesc pe cei ce ne ocarasc si pe cei ce ne graiesc de rau. Ca nu cumva vreunul din ei sa patimeasca ceva rau pentru noi pacatosii nici in veacul de acum si nici in cel ce va sa fie.

Tu Doamne Dumnezeul nostru, cauta din inaltime ca un Bun asupra inimilor noastre, care sunt lipsite de dragoste si de unire si sunt inboldite de spinii urii si ai altor pacate. O picatura din Harul Sfantului Tau Duh, coborand peste dansele, roureaza-le bogat, ca sa aduca roade bune si din dragostea cea catre Tine sa sporeasca in fapte bune si sa petreaca in dragoste si unire.

Asa Doamne, inmulteste dragostea in inimile noastre si pazeste-ne de tot raul si de asuprirea vrajmasilor vazuti si nevazuti, de sabie, de navalirea altor neamuri asupra noastra, de razboiul dintre noi si ne ajuta totdeauna sa ne iubim unii pe altii si sa facem numai bine, spre a ne invrednici de bunatatile Tale cele ceresti. Amin.

RUGĂCIUNE CĂTRE PREASFÂNTA ŞI CEA DE O FIINŢĂ TREIME
A LUI IOAN DIACONUL, CARE A FOST FRATE AL LUI MARCU, MITROPOLITUL EFESULUI, ŞI NOMOFILAX AL MARII BISERICI

http://ortodoxieardeal.files.wordpre...f-treime-2.jpg

Cela ce Te proslăveşti întru închinata Treime , Părinte , Fiule ş i Duhule Sfinte , Firea cea fericită, Fiinţa cea mai presus de fiinţă . Bunătate a ce a ne măsurată , Vistieria bunătăţilo r ce a nedeşertată , Adâncul milostivirii cel nemărginit , Noianul iubirii de oameni cel nepovestit Treimea cea Preasfântă
şi începătoare de viaţă , Care numai din bunătate ai adus dintru nefiinţă întru fiinţă toată zidirea cea mai presus de lume şi cea din lume şi porţi grijă şi o ţii , Care ai izbăvit lumea de înşelăciune cu bunăvoinţă a lui Dumnezeu-Tatăl şi cu însăşi lucrarea Cuvântului şi cu venirea Duhului Sfânt
şi firea noastră de păcat o ai izbăvit.
T u m ă luminează , Dumnezeule Cel mai presus de lumină . Tu m ă sfinţeşte , Domnul Cel mai sus de sfinţenie. Tu mă curăţeşte, Cel unul curat şi nestricăcios. îmbunătăţeşte-mă, Dumnezeule Cel în trei ipostasuri, Cel unul bun şi mai presus de bunătate. indumnezeieşte-mă pe mine cu Darul Tău prin împărtăşire", Cel unul adevărat Dumnezeu. întăreşte-mâ, Cel tare, înviază-mă Cel viu şi fără de moarte, înţelepţeşte-mă, Cel preaînţelept, întrari- pează-mă spre dumnezeiasca dorinţă a dragostei Tale, cu Tine mă împrieteneşte, Dumnezeul Cel mai presus de fiinţă, mai presus de viaţă şi mai presus de lumină, şi nu mă înstrăina de bunătatea Ta pentru nevrednicia mea.
Mulţumesc Ţie, Stăpâne Dumnezeule atotputernice, că dintru nefiinţă întru fiinţă m-ai adus pe mine. că m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Căci „minunată s-a făcut cunoştinţa Ta dintru mine"45 , pentru că după chipul Tău şi după asemănare m-ai făcut, buna credinţă mi-ai dăruit, cu Tainele Bisericii m-ai sfinţit, şi din tinereţe mă hrăneşti cu toate bunătăţile Tale, Cel ce „deschizi mâna Ta şi umpli toată vietatea de bunăvoinţă'"0. Că Tu eşti Dumnezeu şi izvor al bunătăţilor, începutul şi sfârşitul a toate. Tu, Doamne, eşti şi stăpân al sufletelor şi al trupurilor noastre, al vieţii şi al morţii şi suflarea tuturor este în mâna Ta. Bucuri făcând bine şi înţelepţeşte sfătuind. Usturând, mâhneşti ca un înţelept Doctor, dar vindeci ca un Iconom minunat. Pedepseşti părinteşte şi mângâi iarăşi cu blândeţe, ridicând lenevirea noastră. Slavă înţelepciunii Tale celei multe. Slavă proniei şi puterii Tale celei negrăite. Slavă iubirii Tale de oameni celei nemărginite. Izbăveşte-ne pe noi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Mântuieşte-ne pe noi de toată ispita. întinde mână bună, ajutătoare, tare, care să ne scoată pe noi din apele cele adânci, din valurile mari'7 ale lumii, din fundul deznădăjduirii celei cumplite. Ocârmuieşte viaţa noastră, Cel ce eşti Iconomul cel mare şi Povăţuitorul cel minunat Facă-se voia Ta, preabunule, şi peste noi, precum în cer, aşa şi pe pământ Mângâie inima mea cu dulceaţa Ta cea nespusă, Cel ce eşti bucuria cea minunată a îngerilor. Uşurează sufletului meu înţelegerea bucuriei şi a desfătării Tale celei veşnice ce va să fie. învredniceşte-mă şi acum şi după viaţa aceasta să fiu impreună cu Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, ca să văd bogăţia bunătăţii Tale şi să dobândesc împărăţia Ta, să mă umplu de bunătăţile Tale şi să privesc faţa Ta totdeauna.
Aşa, împărate sfinte, Dumnezeule Preabunule, Cel în trei ipostasuri, Făcătorul meu şi Ziditorul a toate, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale sfinţilor îngeri celor cu chip dumnezeiesc şi ale tuturor sfinţilor celor din veac. Căci Tu eşti începutul şi izvorul „a tot darul cel desăvârşit şi a toată darea cea bună"", Mintea cea fără de început, Părintele Luminilor. Şi Tu eşti Cuvântul cel iubitor de oameni, Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai izbăvit lumea şi neamul omenesc de vrăjmăşia potrivnicului. Şi Tu eşti Dumnezeul cel mângâietor, Duhul cel Sfânt, de la Care toată darea bunătăţilor izvorăşte la toată zidirea.Deci Tie, unuia Dumnezeu cel laudat in trei închinate ipostasuri, slavă şi mulţumită şi închinăciune înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunile Sfinţilor Părinţi publicate de Cuviosul Nicodim Aghioritul în APANTHISMA (Constantinopol, 1799), traduse în româneşte la Mănăstirea Neamţul (1827),
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...I-b1-p2009.htm

Rugaciune pentru binefacatorul tau !



Dumnezeule al dragostei, Tie sunt dator a-Ti multumi pentru dulcele simtamant al dragostei si ocrotirii, de care ma bucur. O, Cel ce esti izvorul tuturor bunatatilor, revarsa binecuvantarea si binefacerile Tale peste acela pe care inima mea il cinsteste si il iubeste, peste robul Tau (numele). Apara-l de toate primejdiile ce bantuie viata muritorilor pe pamant. Fa sa rasara asupra lui intotdeauna un soare stralucitor, ca sa risipeasca norii grijilor si ai suferintelor din viata lui. Umple inima lui de bucuria mantuirii Tale, povatuieste-i pasii pe cai drepte, in scopul mantuirii si al fericirii. Nu lasa ca apasatoarele suferinte sa-i innoureze fruntea si sa-i amarasca inima. Nenorocirile lui sa nu faca a i se cobori lacrimi in ochi, inima lui sa nu fie jertfa intristarilor. Fa ca fiecare din zilele lui sa fie o frumoasa zi de primavara, viata lui sa se asemene unui rau limpede si lin, ce curge prin gradini inverzite si pline de flori. Iar daca va fi amenintat de nenorocire, fii aparatorul si ocrotitorul lui, precum el este aparatorul meu. Ori in ce parte va merge sau se va afla, umbreste-l cu bunatatea si apararea Ta. Da-i, Dumnezeul meu, toate placerile si toate bucuriile iertate muritorilor care pazesc poruncile Tale si fac bine aproapelui lor. ingerul Tau cel bun sa-l insoteasca si sa-l pazeasca in toate zilele lui si, dupa o viata lunga, plina de binefaceri si fapte bune, sa se invredniceasca a dobandi bunatatile Tale cele fara de sfarsit, gatite tuturor celor ce lucreaza virtutea. Amin.

http://www.femeilor.ro/out/articols/...erinzi-240.jpg

Rugăciune către Domnul Iisus - pentru înfrumuseţare sufletească şi trupească

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi al lumii, Te rugăm adu-ne la starea noastră cea dintâi, cea făcută de Tine şi înfrumuseţează-ne sufleteşte şi trupeşte, moral şi spiritual, întăreşte-ne virtuţile şi calităţile sufleteşti şi trupeşti, precum şi toate simţurile noastre! Te rugăm Doamne dă-ne gânduri bune care să oglindească frumuseţea noastră interioară şi dă-ne toate ajutoarele de care avem nevoie, sufleteşti şi trupeşti, materiale şi spirituale, pentru ca lucrând cu ele să putem să împlinim Voia şi Poruncile Tale, atât noi cât şi urmaşii noştri. Doamne Dumnezeule Îţi mulţumim pentru toate darurile Tale ştiute şi neştiute de noi! Amin!


Rugăciune către Domnul Iisus - pentru primirea Luminii Sfinte

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Mântuitor, Preasfânt şi Preaplin de Iubire, Te rugăm coboară peste noi Razele Tale de Lumină Sfântă şi luminează-ne, înţelepţeşte-ne, însănătoşeşte-ne, binecuvintează-ne, întăreşte-ne pe noi şi pe cei care Te iubesc pe Tine. Coboară peste toţi iubitorii de Dumnezeu Lumina Ta cea Sfântă, Harul Tău Atotputernic şi izgoneşte din noi, din preajma noastră, din familiile noastre şi din toată lumea, tot răul şi pe toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi şi pune în loc Lumină şi Pace, ca în toate să facem Voia Ta! Îmbracă-ne Doamne în Lumina Preasfintei Treimi! Alungă întunericul din minţile, inimile, sufletele şi trupurile noastre şi pune în loc Lumina Ta Sfinţitoare şi curăţitoare! Îţi mulţumim pentru iubirea Ta Doamne şi pentru toate darurile şi milele Tale! Amin!

Rugăciunea Părintelui Justin Pârvu dată ucenicilor săi,o versiune adaptată a rugăciunii
Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa

http://mirelamita.files.wordpress.co...stin-parvu.jpg

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin !
Prea Sfântă Treime, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, certat-ai neamul acesta al nostru cu secetă, boli şi pierderea avuţiei naţionale. Au flămânzit copiii Tăi, Doamne, au pierit bătrânii de mustrarea Ta şi rodul grânelor şi al muncii noastre s-a uscat sau a putrezit prin mânia Ta. În multe feluri ai mustraţ Stăpâne, pe poporul Tău, pe tineri şi pe bătrâni, pe voinici şi pe copilandri, căci toţi am greşit înaintea Ta şi ne-am abătut, am călcat poruncile Tale şi de dreptatea Ta nu ne-am adus aminte. S-a umplut paharul răbdarii Tale şi răuţătile noastre s-au înmulţit mai mult decât grindina şi seceta cu care ne-ai cercat. Ca nişte fii rătăcitori ne-am îndepărtat de Tine, dar azi ne întoarcem asemenea Fiului risipitor şi strigăm către Tine din adâncul inimii noastre îndurerate: Dumnezeul părinţilor noştri, care ai trimis harul şi pacea Ta peste înaintaşii noştri şi precum în vremurile grele ale neamului nostru ai ridicat la nevoie bărbaţi vrednici care au luat pe umerii lor greutăţile poporului, aşa ridică şi acum un bărbat cu suflet mare, gata de orice sacrificiu prin care să se răscumpere păcatele poporului nostru înaintea Ta, Stăpâne.
Dă-i harul Tău, pune în el virtuţile cereşti pe care le dai celor care te iubesc pe Tine şi dă-i binecuvântarea Bisericii Tale întemeiate pe sângele iubitului Tău Fiu.
Fă-l pe dânsul fiu adevărat al Bisericii Ortodoxe, binecuvântat de ierarhi şi iubit de popor că, deplin luminat cu lumina cunoştinţei Tale să ducă neamul acesta al Tău, Doamne, pe drumul salvării din necazurile în care propriile păcate l-au scufundaţ spre soarele Dreptăţii, Răsăritul cel de Sus, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, ajută neamul şi ţara noastră! Toate puterile cereşti, apăraţi pământul ţării noastre de năvălirile vrăjmaşului văzut şi nevăzut. Toţi sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!
Amin !