![]() |
Citat:
Sunt exemple de dupa cincizecime. |
Citat:
Constiinta ortodoxa se intreaba: a instituit insusi Domnul nostru Iisus Hristos Duminica – Ziua invierii Sale, ca zi de sarbatoare a Bisericii? La aceasta, Sfanta Scriptura ne indreptateste sa spunem: da. Si iata temeiul. Dumnezeu incheie prin Fiul Sau facut Om – Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Noul Sau Legamant. Incheie, cum spune Apostolul Pavel, un “testament mai bun”, “un testament nou” (Evrei VIII, 6-8). Iisus Hristos, Arhiereu al Noului Testament, “Slujitor altarului si cor*tului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul” (Evrei VIII, 2), intemeiaza Legea cea Noua, in propria Sa jertfa. (…) Pomenirea – anamneza Domnului – a jertfei si invierii Sale, este cum se stie, identica cu “frangerea painii” (Luca XXII, 19; Fapte II, 42; XX, 7) cultul central al Noului Testament, numit si Dumnezeiasca Euharistie, Liturghie. Or, e fapt atestat in Noul Testament, ca ziua in care Biserica, de la inceput, a praznuit pomenirea Domnului este ziua intai a saptamanii, adica Duminica. Aceasta data este consemnata in termeni clari, indeosebi in “Faptele Sfintilor Apostoli”, unde citim: “In ziua intai a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii” (XX, 7). Deci, pomenirea jertfei Domnului s-a savarsit de la inceput Duminica, si astfel, aceasta zi, intaia a saptamanii, sau a opta, devine ziua, “semnul” Noului Legamant. Desigur, “pomenirea” Domnului cuprinde deodata: Cina cea de Taina, Jertfa Sa de pe cruce, Invierea Sa. De aceea, crestinii din Bise*rica primara praznuiau, intr-un ciclu firesc: Pastile crucii si Pastile invierii. Cum se cunoaste, Cina cea de Taina s-a savarsit in seara premergatoare jertfei de pe cruce; si in cultul divin sarbatoarea incepe totdeauna in ajun, ca o pregatire a evenimentului, ca un mers spre el. Cina a avut loc deci, in seara zilei de joi 13 Nisan. Vineri 14 Nisan Dom*nul s-a jertfit pe cruce, iar in seara acelei zile, cand incepea Pastile iu*deilor, Domnul a fost asezat in mormant. Sambata – ziua a saptea a sap*taminii, atunci era si Pastile iudeilor – trupul Domnului s-a odihnit in mormant. Duminica ziua intai a saptamanii, la inceputul ei, Domnul a inviat (Matei XXVIII, 1; Marcu XVI, 9; Luca XXIV, 1). Aceste fapte mantuitoare, Cina, jertfa, culminand cu invierea Domnului, constituie impreuna, fiinta insasi a Noului Legamint si sarbatoarea crestina. Desigur intreaga viata Mantuitorului, incepand cu intruparea, intemeiaza Noul Testament; dar totul se condenseaza indeosebi in acest eveniment cen*tral, al jertfei si invierii Sale. S-a observat ca sambata, Domnul s-a odihnit in mormant. Pentru crestini, aceasta “odihna” a Domnului semnifica incheierea “odihnei” prevazuta de Vechiul Legamant. Asa o si talmaceste Biserica Ortodoxa in randuiala slujbei din Sambata Mare: “Ziua de astazi mai inainte o a inchipuit cu taina, marele Moisi, zicand: si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea! Ca aceasta este Sambata cea binecuvantata aceasta este ziua odihnei intru care s-a odihnit de toate lucrurile Sale Unul nascut, Fiul lui Dumnezeu prin randuiala mortii dupa trup, odihnindu-se. Si la ce era iarasi intorcandu-se prin inviere, ne-a daruit noua viata vesnica, ca un Singur bun si iubitor de oameni”. Cinstind Domnul, prin odihna Sa, astfel Sambata, si Biserica praznuieste totdeauna in aceasta zi, pomenirea celor adormiti “intru nadejdea invierii si a vietii de veci”. Dar intrucat, in Hristos, jertfa, moartea si invierea Sa, una fac, se intelege ca “odihna” Domnului din ziua a saptea se deschide si se finalizeaza in ziua a opta, a invierii. Nu odihna in mormant a Domnului este momentul culminant al mantuirii, nici nu poate fi, ci invierea. Mai pro*fund vorbind, invierea este si adevarata odihna. In acest sens vorbeste si Sfantul Pavel despre “odihna”, despre “o alta zi de odihna” pe care o aduce Arhiereul Hristos: “Dumnezeu hota*raste din nou o zi, invata Apostolul, astazi rostind prin gura lui David dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre. Caci daca Iosua i-ar fi odihnit, Dum*nezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna. Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu. Sa ne silim deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii” (Evrei IV, 7-11). Se intelege ca odihna de care vorbeste aici Sfantul Pavel, este odihna deplina pe care o da invie*rea Domnului. La aceasta se refera si Sfantul Evanghelist Ioan, cand in Descoperirea sa, scrie: “Fericiti cei morti, cei care de acum mor intru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor vin cu ei” (Apoc. XIV, 13). In acest duh a inteles-o si Biserica. Sfantul Ioan Hrisostom, talcuind pe Sfantul Apostol Pavel, vorbeste de trei odihne: “intaia, aceea a Sambetei, in care Dumnezeu a incetat cu lucrurile Sale; a doua, aceea a Palestinei, in care intrand Iudeii, trebu*iau sa se odihneasca de ostenelile cele multe; si a treia, acea adevarata odihna, imparatia cerurilor, in care cei ce vor castiga-o, se vor bucura intr-adevar de ostenelile lor”. Aceasta este odihna lui Hristos, si pe care Domnul o impartasea in*ca din petrecerea Sa pamanteasca. Era odihna anticipata a imparatiei, cand Mantuitorul rostea: “Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni” (Matei XI, 28). Era odihna eliberarii de sclavia celui rau prin Hristos, Care putea spune: “Daca Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iata a ajuns la voi imparatia lui Dumnezeu” (Luca XI, 20). Era si este “odihna” acelui nou “astazi”, pe care-l proclama Sfantul Pavel (Evrei IV, 7); acel “astazi” etern din Rugaciunea domneasca: “Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi”; ca si acel faga*duit de Domnul rastignitului cait – cand ii zice: “Astazi vei fi cu Mine in rai” (Luca XXIII, 43). Este “astazi” al odihnei depline, al invierii. Pri*mei creatii i-a urmat moartea, celei de a doua, prin jertfa Fiului lui Dumnezeu facut Om, i-a urmat invierea si viata, prin care si noi deve*nim vii. Trebuie observat si marturisit ca invierea si ziua cand a avut loc acest fapt unic, adica, “intaia a saptamanii“, a fost praznuita ca zi de sar*batoare, ca semn al Noului Legamant, din momentul insusi al evenimentului. Din acel moment a luat fiinta in constiinta ucenicilor realitatea radical noua a invierii, mutatia intr-o innoire a creatiei. Si asa cum sabatul a fost instituit dupa Pastile Vechiului Testament si in legatura cu aceasta sarbatoare, tot astfel Pastile Noului Testament in*stituie Duminica. Pentru aceea nicaieri, in Noul Testament, dupa inviere, nu se mai vorbeste de “tinerea” sambetei. Apostolii intrau uneori in zi de Sabat in sinagogi, dar numai pentru ca aflau atunci loc si prilej de propovaduire a Evangheliei (Fapte XIII, 5, 14, 44; XIV, 13; XVII, 2 s.a.). Ziua lor, a Apostolilor si a Bisericii, ziua de cult, de sarbatoare, de intilnire cu Hristos Cel inviat, va fi aceea a invierii. Domnul insusi o instituie ca atare. In aceasta zi, dis-de-dimineata ca intr-un nou inceput, Domnul se arata mai intai Maicii Sale, dupa aceea Mariei Magdalena, femeilor mironosite, lui Simon Petru. Ii insoteste apoi pe Luca si Cleopa la Emaus unde le “frange si impartaseste painea”, savarsind astfel Dumnezeiasca Euharistie – in aceasta zi a invierii. In aceeasi zi se arata si ucenicilor, fara Toma, impartasindu-le Duhul Sfant, arvuna bote*zului cu Duhul Sfant, Harul iertarii pacatelor, Harul apostoliei si al preo*tiei: “Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand aceasta a suflat asupra lor si le-a zis: luati Duh Sfant”. (Ioan XX, 21-22). Astfel, in aceasta zi, Domnul vine in mijlocul lor, al ucenicilor Sai, acolo unde savarsise Cina cea de Taina si instituie acum si Taina preotiei lor. Deci, in aceasta zi, intai a saptamanii au loc: invierea, des*coperirea ei, instituirea Tainelor fundamentale; iar asemenea instituiau si ziua savarsirii lor, ca zi a Bisericii. |
Continuare
Cele ce urmeaza, nu fac decat sa confirme. Astfel, intrucat Toma, proniator lipsise de la intalnirea cu Domnul Cel inviat in ziua Invierii, fara a mai da alte explicatii, spune:
Iar la Cincizecime, deci tot in ziua intai a saptamanii, ucenicii erau din nou “toti impreuna la un loc” (Fapte II, 1). In aceasta zi are loc cela lalt eveniment divin al Noului Testament: Pogorarea Duhului Sfant, prin Care Apostolii “se imbraca” cu putere de sus (Luca XXIV, 49), “se imbraca”, adica Duhul Sfant care ii “umple” acum cu prezenta Sa, se manifesta si devine vizibil in ei, ii investeste cu semne evidente ale puterii Sale. Si ei cu “limba de foc”, purced la zidirea “Trupului lui Hristos”, a bisericii, in acea zi s-au si botezat “ca la trei mii de suflete“. In aceasta zi a Pogorarii Sfantului Duh are loc botezul Bisericii in jertfa si invierea Domnului. Si de aceea in actul divin extraordinar al acelei zile a Cincizecimii isi are originea si cultul divin al Bisericii, constituit, cum se cunoaste, din: propovaduirea Evangheliei de catre Apostoli in comuniunea fraterna, din “frangerea painii” si in atmosfera de rugaciune (Fapte II, 42). Savarsirea solemna a acestui cult divin avea loc, cum s-a aratat, in ziua intai a saptamanii (Fapte XX, 7). Nu mai incape indoiala ca aceasta adunare repetata a Apostolilor, in ziua intai, incepand din ziua invierii, apoi a Bisericii, din ziua Cincizecimii si continuu, avea o consacrare speciala chiar din partea Mantuitorului. De aceea Sfantul Evanghelist Ioan o va si numi: “Ziua Domnului” (Apoc. I, 10), ziua domneasca, iar in latina: dies Dominica, Domini dies sau simplu - dominica – de unde in romaneste: Duminica. De observat ca trecerea de la numirea de “ziua intai a saptamanii”, cum o aflam in Sfintele Evanghelii si Faptele Apostolilor, la “ziua Domnului”, cum o numeste Sfantul Evanghelist Ioan s-a facut odata cu raspandirea Bisericii in imperiul roman si trecerea de la numirea zilelor saptamanii, dupa numerele de ordine, cum era traditia in sistemul calendaristic al Evreilor (intai zi a saptamanii, a doua zi, a saptea zi), la numirea dupa corpurile ceresti din sistemul nostru solar (Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, soarele si luna). “Ziua Domnului” semnifica deodata si Ziua invierii Domnului a biruintei Sale asupra mortii, dar eshatologic, si triumful deplin asupra raului – Parusia, invierea tuturor si intalnirea cu Hristos in slava. Si acest din urma inteles Sfantul Pavel o numeste: “ziua Domnului nostru Iisus Hristos” (I Cor. I, 20), “Ziua Domnului” (I Tes. V, 2), sau simplu, “Ziua lui Hristos” (Filip. I, 6, 10; II, 16). Intrucat insa, in aceasta zi se savarsea cultul divin al Bisericii, “Liturghia Domnului” (Fapte XIII, 2), era o legatura intre “Liturghia Domnului” sau “masa Domnului”, cum o numeste Sfantul Apostol Pavel (I Cor. XI, 20) si “Ziua Domnului” eshatologica, a aratarii Sale in slava. “Masa Domnului” savarsita in “Ziua Domnului” era deja o impartasire anticipata cu Hristos Cel inviat, si era arvuna si pregatirea pentru impartasirea deplina din ziua invierii generale, a Parusiei. Sfantul Pavel insusi ii revela acest inteles: “Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti, pana cand va veni El” (I Cor. XI, 26). Iar Biserica va talcui pregatirea liturgica a invierii, a Parusiei prin cuvinte ca acestea: “Si ne da noua sa ne impartasim cu Tine mai cu adevarat in ziua cea neinserata a imparatiei Tale” (Liturghia Sfantului Hrisostom). |
Citat:
M-am lamurit cu crestinismul tau. Noapte buna. P.S. Crestine, vezi ca folosesti o traudere care falsifica rau de tot (vizibil) versete precum cele din Evrei 4:8 si 9 (lucru foarte usor de demonstrat). Dar, pentru tine oricum nu are importanta. Si asa nu te intereseaza adevarul. |
Citat:
ps: ti-am raspuns direct prin cuvntele mele...si asa pentru cultura ta generala si prin cuvintele Parintelui Galeriu |
Tot pentru cultura ta, ca sa vezi cu ce lucrati voi cei care "respectati legea":
"La Mănăstire la Sâmbăta a venit o femeie care era adventistă. Părintele o cunoștea și i-a spus să-și facă cruce. Ea a început o rafală de cuvinte la adresa Sfintei Cruci. Părintele i-a spus din nou să-și facă cruce. Dar ea mai vehement vorbea cuvinte de hulă împotriva Sfintei Cruci. Atunci Părintele a luat crucea și a lovit-o peste gură, spunând:„Arză-te Sfânta Cruce!“. În acel moment femeia a căzut jos ca leșinată. După câteva momente s-a ridicat. În acest timp s-a văzut o dihanie care a trecut pe lângă ea și a dispărut. Toți au rămas încremeniți. Părintele a zis: „Vedeți cine a oprit-o pe femeie să-și facă Sfânta Cruce?“. Primul lucru pe care l-a făcut femeia după ce s-a ridicat a fost Sfânta Cruce." - Alte Marturii despre Parintele Arsenie Boca |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
ps: stiu ca Adevarul doare, nu incerca sa il faci praf...e cam greu |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Cat de consecvent esti se poate demonstra simplu...dar deh totul e "UMPLUTURA":
Citat:
Citat:
|
Citat:
Iar în sâmbăta următoare, aproape toată cetatea s'a adunat să audă cuvântul lui Dumnezeu." Da, este un exemplu de dupa cincizecime, dar nu este un exemplu de faptul ca tineau sambata. La fel de bine se puteau aduna joi. Pavel nu invata numai sambata si cu asta cred ca puteti fi de acord. |
Citat:
Citat:
Citat:
"Vă îmbrățișează Luca, doctorul cel iubit, și Dima." (Col.4,14) Citat:
|
Citat:
"îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea."(Fapte 13:42). De ce oare nu i-au rugat, pe apostoli, sa le vorbeasca joia? De ce voiau sa li se vorbeasca, din nou, tot sambata? |
Citat:
Fapte (13, 40-42): 40. Deci luați aminte să nu vină peste voi ceea ce s-a zis în prooroci: 41. "Vedeți, îngâmfaților, mirați-vă și pieriți, că Eu lucrez un lucru, în zilele voastre, un lucru pe care nu-l veți crede, dacă vă va spune cineva". 42. Și ieșind ei din sinagoga iudeilor, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
1. Nu se poate ca dandu-i cuiva Sf Scriptura sa o citeasca sa o interpreteze la fel ca dvs. Si v-am si argumentat de ce. Doar la la acele argumente nu ati raspuns, ptr ca nu prea aveti ce sa raspundeti. 2. S-au convertit atat la adventism cat si la ortodoxism pe baza unor explicatii, iar la ortodoxism (asta sutine BO, si asa cred eu) sub inspiratia Duhului Sfant. De ce atunci unii s-au convertit la adventism daca credinta corecta e cea ortodoxa (eu nu am sa va adresez dvs acesta intrebare)? Ptr ca omul e liber si el alege. Si ptr ca unii sunt persuasivi. Sunt convins ca argumentele dvs nu ar putea fi combatute de multi ortodocsi care nu au prea multe cunostinte despre invatatura Bisericii, dar asta nu va dvs dreptate. Citat:
"Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos spre dare de învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea cea întru dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit m pentru tot lucrul bun." Unde spune ca este suficienta. Si in plus eu pot sa asociez termenul de scriptura cu invatatura Bisericii. Asa cum Hristos vorbeste de vestirea evangheliei si se refera la invatatura Sa si nu la primele 4 Carti din NT. Citat:
Interpretarea Scripturii corect se face pe baza harului. Apostolii aveau harul (Pavel prin revelatie a cunoscut invatatura) si nu greseau invatatura. Nimeni cu har nu a gresit invatatura. Harul se transmite direct, iar dvs nu aveti cum sa il aveti ptr ca ati pierdut cam 1800 de ani de transmitere directa. BO a fost consecventa. Nu a interpretat ceva gresit si dupa sa revina. |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
"Și a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească."(Facerea 2,15) Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
[quote=Lucian008;416273]Aici faceti doar o afirmatie. In ce m-am contrazis? "Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos spre dare de învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre deprinderea cea întru dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, bine pregătit m pentru tot lucrul bun." Unde spune ca este suficienta. Acolo în text. Nu vă e suficient că?:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Niciun ortodox sanatos la cap nu crede ca icoana, adica lemnul pictat, e Dumnezeu. |
Citat:
Citat:
|
Citat:
Sau, cumva, se face referire la faptul ca Sfintii Apostoli erau evrei (si de aceea tineau sambata)? Atunci nu mai este necesara completarea dvs., cu botezul. Luati legatura cu Ovidiu si stabiliti despre ce evrei vorbea el. |
Citat:
42. Și ieșind ei din SINAGOGA IUDEILOR, îi rugau neamurile ca sâmbăta viitoare să li se grăiască cuvintele acestea. ps: sa nu mai vorbest ca celelalte 2 verste de mai sus nici by vrei sa le vezi. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
In al doilea rand, este posibil ca cineva chiar si cu informatii insuficiente, pe baza scripturii, intelegand ca Legea a fost data poporului evreu si ca Hristos a savarsit cea mai mare minune, Invirea Sa, duminica, precum si faptul ca Biserica s-a infiintat in chip vazut duminica, sa cinsteasca totusi ziua saptamanii cea mai importanta din istoria omenirii. Citat:
1. Da toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu. Dar nu tot ce a fost insuflat de Dumnezeu se afla in Scriptura, 2. Normal ca trebuie conoscuta Scriptura 3. Indreptare a invataturilor gresite practicate, nu a unor interpretari gresite ale Scripturii 4. Nu. Rugaciunea este necesara desavarsirii, dar nu suficienta. Asa si scriptura este necesara desavarsirii dar nu suficienta. S-ar putea sa am lacune (cu siguranta de fapt) in cunoasterea Scripturii si chiar a invataturilor Bisericii, dar cu logica stau foarte bine. Nu Biserica noastra este cea care considera ca Biserica are un alt cap vazut. Lor trebuie sa le explicati acest lucru. Noi respectam doar poruncile Lui Dumnezeu. Si suntem singurii de altfel care o facem. Citat:
Imi cer scuze daca ati adresat intrebarea, va asigur ca nu am sarit-o intentionat, doar ca nu am observat-o. Vad ca fiind gresit ca nu accepta intreaga invatatura prin faptul ca nu respecta Traditia. Interpretarea oricarei idei, nu neaparat a unei invataturi a Bisericii, pe baza unor informatii incomplete poate duce la interpretari gresite. Ca dovada faptul ca dvs tineti ziua sambetei. Citat:
Citat:
|
Citat:
De altfel nici nu aveti cum sa o recunoasteti ptr ca ea s-a transmis prin viu grai si nu se putea spune ceva si sa se mentina in "aer" 1800 de ani ca sa auziti si dvs. Dvs adica biserica dvs. Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Se plimbau în barcă Dacă dacă nu era Parcă, parcă se-nneca... ...cu un suc!:4: Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
"Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om." (Ecl. 12,13) |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Da .. da, cred ca m-am ratacit ... stiti caut firul ce duce la Har ... si cred ca m-am ratacit ... poate ma indrumati ... da, aici spuneti ca e firul cu logica, asa .. asa, cu logica deci ... pai atunci ies, ies imediat, numa' sa umblu usor .. usor .. sa nu calc cumva pe logica .. ca e pacat .. hopa, ca tocmai de ce mi-e frica nu scapai, numa' ce o calcai, ... da' ce se aude .. parca un cantec ... ceva asa .. ".. cu logica .. pre logica .. calcand .. si celor .. celor .. a, da, celor din morminte .. dezgrop .. nu, .. dezvalu.. , nu, nu suna asa,.. demon.. demon.. ah, da, demonstrand, .. da, asta era, demonstrand!" Gata, am iesit. Iertare de deranj.
Har, smerenie si jertfa de sine. |
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Multă pace!:5: |
Citat:
|
Citat:
Citat:
Deja v-am argumnetat (ca nu vreti sa acceptati nici explicatiile ce tin de bun simt) ca VT nu era disponibil majoritatii celor convertiti. De altfel nici macar cartile Noului Testament. Cel putin la inceputul propovaduiri cu siguranta nu. Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Ora este GMT +3. Ora este acum 17:33:51. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.