Articolul nu mai e disponibil la http://uk.news.yahoo.com/team-sheds-...000212560.html asa ca il voi posta aici:


"New research published in the latest edition of Current Biology, and carried out by a team of international researchers, says that humans began to walk upright millions of years ago because of the necessity of carrying scare resources.

Researchers from the United States, United Kingdom, Japan and Portugal carried out the study by examining the way modern-day chimpanzees act as they compete with each other for food resources.

Dr. Brian Richmond, one of the study’s authors and associate professor of anthropology at George Washington University’s Columbian College of Arts and Sciences, said:

“These chimpanzees provide a model of the ecological conditions under which our earliest ancestors might have begun walking on two legs.”

“Something as simple as carrying—an activity we engage in every day—may have, under the right conditions, led to upright walking and set our ancestors on a path apart from other apes that ultimately led to the origin of our kind.”

The findings of the study indicate that chimpanzees change to walking on two legs instead of four when they need to grab food resources quickly as they may only be available in a limited supply. Being on two legs frees up the chimpanzees’ hands which allows them to carry more.

The research team based in Guinea carried out two studies. In the first study, wild chimpanzees were given oil palm nut and coula nuts. The coula nuts are not readily available in the wild so are a scarce resource. Using different testing techniques it was shown that when the rare coula nuts were made available in limited amounts, the chimpanzees carried more at a time. When coula nuts made up the majority of the resources, the oil palm nuts were ignored completely in favour of the coula nuts.

Researchers say that the chimpanzees considered the coula nut a more valuable resource and began to compete more heavily for them, and the amount of time the chimpanzees spent moving on two feet increased dramatically.

Another study carried out by Kimberley Hockings of Oxford Brookes University also showed that when chimpanzees feel it necessary to ‘crop raid’ for scarce and valuable resources, the amount of time they spend on two legs increased in attempt to free up their hands so they can carry more food."

orice fiinta ce traieste astazi pe pamant, este un succes al evolutiei.
inclusiv omul.
chiar daca multe din "componente" sunt departe de a fi perfecte.

Consider ca orice opinie (parere) ortodoxa trebuie sa aiba fundamente solide in ceea priveste atat teologia patristica si filocalica cat si teoria evolutionista.

Teoria evolutionista nu poate fi pusa in opozitie cu creationismul biblic in interpretarea patristica, filocalica.
Ridicola interpretare creationista "intelliget design" a incercat sa opuna o pseduo-stiinta, paradigmei stiintifice actuale... iar esecul a fost rasunator si nu a facut decat sa accentueze filozofia antropologica materialista in mediile intelectuale.

Pe scurt:
a) teoria evolutionistia nu are ca scop explicarea aparitiei vietii ci doar mecanismele prin care apar speciile precum si fiziologia organismelor.
b) teoria evolutionista nu implica antropologia filozofica materialista (care neaga viata duhovniceasca a omului si cognitia specifica).
c) antropologia ortodoxa sustine inechivoc ca omul este "cununa creatiei" din punct de vedere hristocentric, datorita capacitatilor sale cognitive (urmare a vietii duhovnicesti, si nu datorita vietii biologice, fiziologie). Fara viata duhovninceasca omul nu este decat "praf si cenusa".

Pentru studiul adecvat sunt recomandate urmatoarele lucrari:
1) "Creaţie sau evoluţie. Trebuie să alegem?" a lui DENIS R. ALEXANDER, director al Faraday Institute for Science and Religion, membru al St. Edmund College la Universitatea Cambridge, doctor în biologie moleculară, a fost conducătorul Programului de Imunologie Moleculară şi directorul Laboratorului pentru semnalizarea şi dezvoltarea limfocitelor la Babraham Institute, Cambridge.
"In lucrarea sa, cele două teorii dominante ale originii vieţii, creaţionismul şi evoluţionismul, sunt abordate separat şi exemplificate cu argumente ştiinţifice, dar şi teologice, autorul demonstrând că ele nu sunt complet străine una de cealaltă şi că viitorul le va aduce laolaltă în explicarea apariţiei Pământului şi a omului."
http://www.curteaveche.ro/Creatie_sa...alegem_-3-1100
http://www.curteaveche.ro/module-Pag...pid-1100.phtml
http://www.guardian.co.uk/commentisf...gion.evolution

2) "Limbajul lui Dumnezeu - Un om de ştiinţă aduce dovezi în sprijinul credinţei" a lui Francis S. Collins. "Credinţa, aşa cum o demonstrează Collins, nu este duşmanul raţionalităţii ştiinţifice, ci complementul ei perfect. Acest remarcabil testament personal al directorului Proiectului Genomului Uman îi va surprinde pe unii, îi va încânta pe alţii şi va aduce o contribuţie durabilă la marea cultură a înţelegerii umane."
http://www.curteaveche.ro/Limbajul_l...redintei-3-863

3) "Dawkins: o amăgire? - Fundamentalismul ateu şi negarea divinului" autori fiind Alister McGrath, Joanna Collicutt McGrath.
Joanna Collicutt McGrath a studiat psihologia experimentală la Oxford, apoi s-a specializat în neuropsihologia clinică, după care a studiat teologia creştină, specializându-se în studiile biblice.
Alister McGrath este în prezent profesor de Istorie a Teologiei la Universitatea Oxford şi cercetător asociat principal la Colegiul Harris Manchester. Principalul său domeniu de interes îl constituie istoria gândirii creştine, în special relaţia dintre ştiinţele naturii şi credinţa creştină.
http://www.curteaveche.ro/Dawkins_o_...vinului-3-1071

Stiinta contemporana nu poate demonstra ca faculatile cognitive umane pot fi explicate inechivoc si sufiecient, exclusiv stiintific (excluzandu-se implicit viata duhovniceasca specific umana).

Recomand urmatoarea lucrare de referinta:
Mintea noastra ... cea de toate zilele - Roger Penrose
http://www.libris.ro/stiinta-filosof...--p354966.html

Nikolaos Matsoukas - dogmatica ortodoxa
 

Teologia ortodoxa contemporana academica, fidela metodologiei patristice afirma ca umanitatea apare ca „depunere seminală” anterior omului istoric, fiind „plantată” inca din momentul intial al existentei universului, de catre Creator în creaţie (omul trebuind astfel sa "rasara" la momentul potrivit conform vointei divine), .

N. A. Matsoukas enunţă, totodată, „datoria” îmbinării elementelor revelate cu teoriile ştiinţifice ce pot descrie doar modul de functionare al universului (inclusiv fiziologia organismelor):

"În cunoscutele faze ale creaţiei, diferitele specii nu au fost create de la început cu forma lor de astăzi, ci au provenit din depunerile seminale pe care lucrarea creatoare a lui Dumnezeu [nota de subsol 146] le-a depus în pământ.

Prin urmare, la acest punct Sfântul Vasile cel Mare introduce teoriile ştiinţifice ale epocii lui şi le altoieşte funcţional cu relatările Genezei.

Consecvent liniei sale că acel cum al creaţiei se lărgeşte prin cercetare şi nu aparţine cunoaşterii harismatice a inspiraţiei, completează într-un mod foarte interesant informaţiile pe care le ia din Sfânta Scriptură. Această îmbinare are datoria să fie făcută de către orice teologie contemporană şi să nu se grăbească să condamne teoriile oamenilor de ştiinţă." (N. A. Matsoukas, Teologie dogmatică şi simbolică, vol. II, Expunerea credinţei ortodoxe, trad. N. Deciu, Ed. Bizantină, 2006, p. 127-128).

Teologia dogmatica si simbolica. Volumul II - Expunerea credintei ortodoxe - Nikolaos Matsoukas
http://www.librarie.net/carti/127598...laos-Matsoukas

De retinut ca stiinta (studiul universului prin observatie si rationament) ofera doar date ce trebuiesc explicate (interpretate) pentru a li se conferi un sens.
Din nefericire filozofia materialista a "acaparat" rezultatele stiintei si sustine exclusivitatea interpretarii acestor date.

Teologia contemporanta, trebuie sa fie fidela celei patristice (care cunostea paradigma stiintifica a vremii respective cand la "moda" era geocentrismul ca model functional pentru univers, insa desi accepta acel model functional pentru univers, nu sustinea infailibilitatea acelei paradigme stiintifice geocentriste) si sa dea un sens datelor stiintifice din prisma teologica ortodoxa conform careia Hristos Iisus este centrul si scopul creatiei (evident spiritual si nu spatio-temporal) iar antroplogia nu poate fi limitata doar la viata biologica intrucat ontologia umana este bazata pe viata duhovniceasca.

Creaţie sau evoluţie. Trebuie să alegem?
 

"Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, Austriei si Luxemburgului":
Teoria evoluţiei şi creştinismul. Sunt ele incompatibile? (Călin Emilian Cira)
Revista Tabor, anul V, nr. 8, noiembrie 2011, pg. 34-38
http://cbrom.de/ro/spiritualitate/ar...-incompatibile

"Relaţia dintre teoria evoluţiei şi teologie cunoaşte mai multe dimensiuni.
Astfel există poziţii contrare faţă de teoria evoluţiei care provin în general din zona fundamentalismului literalist neoprotestant. Teoria evoluţiei de asemenea este folosită în mod ideologizat contra religiei de către fundamentalimul ateu.

O altă dimensiune este aceea care susţine că între aceste două domenii nu există nici o legătură în cadrul evoluţionismului agnostic. Ultima perspectivă, a evoluţionismului teist, consideră însă că poate exista un dialog fructuos între biologia modernă şi teologie. Această viziune nu vorbeşte de conflict sau de indiferenţă ci de îmbogăţire reciprocă.
Astfel din punct de vedere teologic avem de a face cu un Dumnezeu smerit care respectă şi ghidează în mod discret evoluţia lumii.O astfel de viziune poate fi susţinută pe baza descoperirile ştiinţifice deoarece avem de a face cu un univers inteligibil şi care permite apariţia vieţii: […],, ştiinţa modernă a demonstrat că Natura este ordonată, complexă, uşor de exprimat în limbaj matematic şi inteligibilă <<până în cele mai mici particule>>, atât cât o pot discerne instrumentele şi tehnicile noastre. În locul <<atomilor>> noţionali, absolut simpli, am descoperit o <<grădină zoologică a particulelor>> extraordinar de complexă, frumoasă şi supusă rigorilor matematice din Modelul Standard al fizicii, plutind la limita existenţei şi inteligibilităţii (aşa cum Aristotel a prezis acum mult timp în doctrina sa privind materia primară). Iar această ordine, complexitate şi inteligibilitate se manifestă şi la nivel macroscopic.

Observăm că există o ierarhie teleologică şi un lanţ de emergenţă pornind de la fizica cuantică, care dă naştere chimiei simple, care la rândul ei permite existenţa proprietăţilor aproape miraculoase ale carbonului şi biochimiei, ce furnizează mai departe bazele materiale pentru apariţia vieţii, cu propria ierarhie ontologică a existenţei metabolice (plante), sensibile (animale) şi raţionale (fiinţe umane).

Dincolo de ordine şi inteligibilitate, trăsături uluitoare şi constante, dincolo de cunoştinţele noastre care cresc în fiecare zi, pe măsură ce ştiinţa îşi lărgeşte aria de activitate, acum ştim mai multe şi despre acordarea fină şi precisă a legilor fizice şi constantelor care fac posibil un univers-suport al vieţii.”

"Deşi teoria evoluţiei este foarte bine argumentată şi acceptată de biologie, paleontologie, antropologie fizică, arheologie, din afara ştiinţelor naturii au apărut diverse reacţii faţă de aceasta, pornind de la negarea ei (de exemplu creaţionismul ştiinţific literalist) până la ideologizarea acesteia (de exemplu evoluţionismul ateu).[2] Astfel de viziuni provin fie din cadrul fundamentalismului religios– în special de sorginte neoprotestantă –fie din zona ateismului militant care ideologizează teoria evoluţiei în scopul promovării ateismului. De asemenea unii consideră că între ştiinţă şi credinţă –implicit între teoria evoluţiei şi teologie–nu se poate stabili nicio relaţie (evoluţionismul agnostic ). O ultimă perspectivă (evoluţionismul teist) susţine însă un dialog fructuos între biologie şi credinţă care se caracterizează prin acceptarea datelor ştiinţifice, acestea fiind trecute printr-o grilă de interpretare teologică. Este un lucru important de menţionat că în acest mod teologia nu intervine în ştiinţă ci doar interpretează descoperirile acesteia.

[...]
Teoria evoluţiei ne descrie în general modul în care a apărut omul modern. Conform acesteia cele mai vechi fosile de hominizi datează de acum 6-7 milioane de ani. Ele s-au descoperit în Africa şi sunt cunoscute sub denumirile de Sahelanthropos şi Orrorin. Aceşti strămoşi ai omului erau bipezi şi aveau un creier foarte mic. Acum 3-4 milioane de ani a apărut hominidul cunoscut sub numele de Australopithecus. Şi acest hominid era biped iar capacitatea craniană era sub 500 de cm3. Ceea ce este interesant la acest hominid Australopithecus este că avea un craniu care prezintă caracteristici asemănătoare atât cu ale maimuţelor cât şi cu ale oamenilor. Astfel el avea ,,o frunte îngustă şi o faţă lungă, ca a unei maimuţe, dar cu dinţi proporţionaţi precum cei ai omului.15] Aceasta ar fi foarte pe scurt povestea apariţiei omului din punct de vedere al ştiinţei. Pentru înţelegerea raportului dintre naraţiunea biblică şi teoria ştiinţifică se pot folosi trei modele. Primul model susţine o interpretare anistorică a primelor capitole din Geneză, al doilea o viziune protoistirocă graduală iar cel de-al treilea tot o perspectivă protoistorică dar care are la bază nişte evenimente localizate în istorie.

Primul model susţine că ,,scopul primelor capitole din cartea Genezei este să furnizeze o explicaţie teologică pentru rolul şi importanţa omenirii în intenţiile lui Dumnezeu, aşezată în forma unei naraţiuni despre Adam şi Eva care este un mit în sensul tehnic al termenului, adică este o poveste sau o parabolă ce are drept scop principal expunerea adevărurilor imuabile fără constrângerile particularităţilor istorice.18]

Primul model are dezavantajul de a nu cuprinde nici o dimensiune istorică şi implicit căderea în păcat îşi pierde înţelesul. Al doilea are dezavantajul că povesteşte evenimente care nu s-au petrecut în zona Orientului Apropiat ci în Africa acum 100.000 de ani. Din punct de vedere asupra perspectivei păcatului strămoşesc în cadrul acestui model căderea constă în respingerea conştiinţei prezenţei lui Dumnezeu. Această respingere presupune un proces îndelungat al căderii.[19]

Al treilea model probabil este cel care ne ajută să înţelegem cel mai bine raportul dintre evoluţie şi naraţiunea biblică. În primul rând el nu intră în contradicţie cu ştiinţa actuală. În al doilea rând ne ajută să înţelegem grădina Edenului nu ca pe ceva ireal ci ca un element concret,un mediu al harului ..."

[2]Pentru o prezentare a diverselor atitudini faţă de teoria evoluţiei vezi Eugenie C. Scott, Evolution vs. Creationism: An Introduction, Ed. GreenwordPress, Westport, 2004, pp.58-67.
[13] Francisco J. Ayala, Darul lui Darwin către ştiinţă şi religie, traducere din limba engleză Doina Rogoti, Ed. CurteaVeche, Bucureşti,2008,p.121.
[14] Ibidem,p.122.
[15] Ibidem,p.126.
[16] Denis Alexander,Creaţie sau evoluţie. Trebuiesă alegem?,traducere din limba engleză de Ramona Neacşa-Lupu şi Viorel Zaicu, Ed.Curtea Veche,Bucureşti, 2010, p.265.
[17] Ibidem.
[18] Ibidem,p.266.
[19] vezi ibidem, pp.265.
[20] Alexandros Kalomiros, Sfatul cel veşnic. Câtevagânduri privitoare la înţelegerea biblică şi patristică a craţiei lumii şi a omului,în Ioan Ică, Alexandros Kalomiros, Andrei Kuraev, Doru Costache, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului, Ed. Deisis,Sibiu,2003,p.112."
http://cbrom.de/ro/spiritualitate/ar...-incompatibile

Sfintii Parinti despre originile si destinul cosmosului si omului - pr. Ioan Ica, dr. Alexandros Kalomiros, diac. Andrei Kuraev, pr. Doru Costache
http://edituradeisis.ro/opencart/ind...&product_id=81

"Cum se impaca relatarea biblica a creatiei cu teoriile stiintei despre aparitia si evolutia vietii pe Pamant? [...]
In acest volum, dr. Alexandros Kalomiros, teolog si medic, ne ofera trei lecturi incitante avand drept tema: 1) referatul biblic al creatiei intr-o dubla exegeza: stiintific-naturala si profetic-hristologica; [...]
Ortodoxia face din crestinul ortodox un „materialist”, dar, in acelasi timp, omul cel mai duhovnicesc.

In doua excelente eseuri, diac. Andrei Kuraev si pr. Doru Costache, doi remarcabili tineri teologi ortodocsi din noua generatie, demonteaza inconsistenta „creationismului stiintific” opus prea facil evolutionismului materialist. Dincolo de evolutionism si creationism, de materialism si spiritualism, de biologism si de angelism, Ortodoxia adevarata ofera reale deschideri unui dialog autentic intre stiinta si credinta."

"[...]cartea lui Kalomiros... Premisele sale sunt diferite şi incitante, cu atât mai mult cu cât el pretinde că germeni a gândirii evoluţioniste se găsesc în Sfinţii Părinţi, ceea ce înseamnă că Ortodoxia nu este neapărat în contradicţie cu ştiinţa evoluţionistă. De pe această poziţie, în care Dumnezeu rămâne Creator, Kalomiros afirmă că evoluţia este procesul prin care în Universul creat a apărut viaţa şi, ulterior, omul. Binenţeles asta înseamnă că primul capitol al Genesei nu este abordat în sens literal. Nimic nou sub soare, veţi zice. E adevărat, dar farmecul începe de-acum încolo, când, pentru fiecare imagine a Creaţiei din primele două capitole ale Genesei, grecul ne va copleşi cu citate din Patristică prin care va susţine că abordarea evoluţionistă nici măcar nu a fost inventată de Darwin.
[...]
Elementul esenţial înţelegerii demersului lui Kalomiros este acela de “prefigurare”. Primele două capitole din Genesa nu au fost scrise ca să ni se spună cum a fost creată lumea ci pentru a ne descrie, în temeni adecvaţi comunicării unor taine, planul lui Dumnezeu desfăşurat în Hristos de creare a unui om, căruia Fiul Întrupat îi este prototip. Aşadar Kalomiros nu împărtăşeşte opinia potrivit cărei Geneza relatează simbolic o istorie a Creaţiei, care se poate plia pe calendarul evenimentelor aşa cum îl propun evoluţioniştii, ci, în timp ce recunoaşte rolul de Creator pentru Dumnezeu, ne propune să privim aceste prime două capitole ale Scripturii ca la un tablou al întregii istorii ale omenirii. În acelaşi timp, spune el, modul în care a ales Dumnezeu să lucreze este în timp, în sezoane, prin dezvoltare, creştere şi … evoluţie. "

Alexei Nesteruk - sinteza neopatrisitca
 

Universul în comuniune. Către o sinteză neopatristică a teologiei și științei - Alexei Nesteruk
http://www.curteaveche.ro/Universul_...stiintei-3-932
http://liviuvidican.blogspot.ro/2010...comuniune.html
"[...]Alexei Nesteruk, un profund cunoscător al teologiei Bisericii Răsăritului și al științelor reale, diacon al Bisericii Ortodoxe Ruse și lector la Universitatea din Portsmouth, la Departamentul de Matematică. [...]

Nesteruk propune o sinteză culturală între teologie și științele naturale (sau reale, cum se mai numesc în mod oarecum forțat, dat fiind că și științele umaniste sunt la fel de „reale”). El numește acest efort sinteză neopatristică, pentru că se presupune că vine în continuarea tradiției Părinților din „epoca de aur” a gândirii Bisericii, când aceștia au integrat adevărul divin în modul de gândire al celor din cultura elenistică, împrumutând de la aceasta terminologia pe care aveau să o folosească pentru a rafina cunoașterea adevărurilor dogmatice.

Ceea ce impresionează pe cititorul acestui volum este senzația pe care o ai pe parcursul lecturii că problema, atât de spinoasă, a raporturilor dintre teologie și știință se află pe mâini foarte bune. De ce? Pentru că, în primul rând, autorul se demonstrează un fin cunoscător al gândirii filozofice contemporane epocii noastre, în tiparele gândirii căreia încercând și reușind să introducă substanța adevărului revelat. Vom vedea foarte multe raportări la fenomenologia lui Husserl, la existențialismul lui Heidegger, lucru foarte reconfortant, pentru că argumentația sa este suplă și modernă, nemaiapelând neapărat la ajutorul clasicilor Antichității târzii, ceea ce, de obicei, dă sentimentul unei osificări, al unei cantonări într-o epocă depășită de mult de mișcarea gândirii filozofice și de parcursul istoric.

Al doilea lucru pe care îl remarcăm și îl apreciem este foarte buna cunoaștere a realităților din domeniul gândirii științifice, cele mai noi tendințe, cele mai profunde concepte ale științei. De ce este important acest lucru când scrii o carte despre știință și teologie? În primul rând, pentru că o cunoaștere solidă, din interior, a gândirii științifice evită, pe de o parte, reticența din anumite medii teologice față de abordarea temelor dificile care dezbină gândirea teologică și pe cea științifică și, pe de altă parte, discursul radical de o parte și de alta a „baricadei”. În al doilea rând, propune o altă paradigmă a raportului științei cu teologia: ne-am obișnuit să vedem în general atitudini care încearcă „reconcilierea științei cu teologia”, în sensul confirmării „în mod științific” a unor adevăruri scripturistice sau patristice [...]" (Mihai-Silviu Chirilă)

Afirmatiile sunt pertinente. Subscriu.

Faptul ca stiinta inca nu a descoperit mecanismul care determina expansiunea uniforma a universului nu este o "minune" ci doar o "enigma" deocamndata.

Precum spune "orbul" vindecat de Hristos Iisus (Ioan cap 9):
"Minune nu este ca eu am fost orb din nastere iar acum vad si asa ceva nu s-a mai pomenit pana in prezent... ci minune este ca Hristos Iisus M-a vindecat si voi nu il cunoasteti".

Minune nu este modul in care functioneaza universul si organismele, inclusiv omul... ci minune este ca La Sfanta Liturghie Hristos este prezent in mijlocul nostru iar noi (nu toti evident) nu Il vedem duhovniceste... nu Il urmam, nu ne pocaim (asa cum trebuie).
Minune este ca harul Duhului Sfant mentine viata (atat cea biologica in toate formele ei) cat si cea duhovniceasca (specifica pe pamant exclusiv speciei umane) iar noi nu "vedem", nu intelegem, nu cunoastem, nu constientizam... nu avem congnitia umana corespunzatoare la care suntem chemati ("vederea duhovniceasca").

Stiinta (abiogeneza) afirma inechivoc: deocamnada aparatia vietii (prima celula vie) pe pamant este o enigma.
Nu se cunoaste modul in care s-a facut saltul existential de la regnul mineral la cel vegetal si animal.

"intelligent design" opune ateismului bazat pe filozofia materialista (care a acaparat datele oferite de teroria evolutionista) un ceationism pueril, interpretat ad litteram cu pretinse dovezi stiintifice ce nu a facut deact sa starneasca ilaritatea si iritarea comunitatii stiintifice.

teologia ortodoxa academica contemporana (precum si cea romano-catolica) combate psedo-stiinta "intelligent design".

Exclusivitatea componentei intelectuale in congnitia sensului existentei (atat umane cat si a universului) este subliniata inechivoc de stiinta contemporata. Sunt multe specii inteligente, exista inteligenta artificiala insa nu se poate vorbi de intelect (gandire) artificiala sau animala.

In general in mediile stiintifice (si nu numai), se sustine inechivoc (asemenea teologiei patristice) ca diferenta intre existenta umana si alte existente este de natura cognitiva (mentala bazata pe intelect) si nu de natura fiziologica. Deisgur creierul uman asigura congnitia insa desi se pote studia stiintific structura si functionarea acestuia totusi "intelegea functionarii" creierului este in prezent inca in faza incipienta.

In acest sens consider importante urmatoarele lucrari stiintifice:
1. PENROSE Roger, Mintea noastră… cea de toate zilele, trad. Cornelia şi Mircea Rusu, Bucureşti: Tehnică, 2006.

2. PEASE Allan, Barbara Pease, De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă? De ce suntem diferiţi şi ce-ar fi de făcut, Bucuresti: Curtea Veche 2009.
"Singuradiferenţă în raport cu celelalte animale este capacitatea noastră de a gîndi şi de a plănui. Celelalte animale nu pot decît să reacţioneze la diverse situaţii înfuncţie de moştenirea genetică a creierului lor şi printr-o repetare de comportament. Ele nu pot gîndi, ci doar reacţiona. " (pag 26)
"Tehnologia avansată permite acum urmărirea funcţionării creierului, dar înţelegerea lui nu depăşeşte încă faza incipientă." (pag 58)

Reiau urmatoarea postare pe care o consider elocventa pentru subiectul discutat pe acest topic:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=64

"Din nefericire multi oameni credinciosi nu sunt specialisti in domeniul stiintific insa se hazardeaza sa faca afirmatii cu privire la acest domeniu.

Multi dintre crediciosi confunda notiunile filzofice cu cele stiintifice. Spre exemplu cofunda relativismul cu teoria relativitatii, evolutionismul cu teoria relativitatii s.a.m.d
De asemnea nu inteleg notiuni teologice de baza precum: fiinta, natura, ipostas, persoana, minte, intelect, suflet, duh, spirit... mantuire, indumnezeire, iluminare, cauzalitate... adoratie, preacinsitre, cinstire, respect etc.
De notiuni stiintifice precum: stiinta, paradigma stiintifica, empirism, epistemologie... nu mai are rost sa discutam

Din nefericire viziunile creationiste crestine nu sunt unitare.
Exista doua mari extreme de intepretari creationiste ce iau in considerare stiinta (paradigma stiintifica actuala):
a) creationsimul "intelligent design", cu ridicole pretentii stiintifice, ce provine din sfera protestanta (si din pacate are adepti si in ortodoxie) si se bazeaza pe antropologia specifica acestei teologii, sustine o incopatibilitate intre stiinta (inclusiv paradigma stiintifica actuala) si Biblie si vrea sa inlocuiasca evidentele studiului stiintific adecvat cu o interpretare ad litteram a Sfintei Scripturi in ceea ce priveste modul de functionare al universului si al aparitiei si dezovltarii vietii biologice pe Terra.
b) vizunea creationista "evolutionismul teist" care nu are pretentii stiintifice si considera ca teologia nu trebuie sa se amestece in studiul stiintific adecvat insa trebuie sa fie extrem de atenta la interpretarile filzofice materialiste ateiste care sunt date descoperirolor stiintifice.
Vizunea "evolutionismului teist" (am recomandat o lista de lucrari ale unor teologi de seama care sustin pertienta teologica a acesteia) considera asemenea Sfintilor Parinti, ca stiinta, care este data oamenilor tot de Dumnezeu, il ajuta pe om sa inteleaga doar cum functionaza universul (insa nu si cauza si scopul existentei) precum si detalii despre modul cum Dumnezeu a creat toate organismele de pe Terra. Viziunea evolutionismului teist considera ca omul este cununa creatiei numai si numai datorita vietii duhovnicesti intru Hristos Iisus, caci Iisus Hristos este centrul existentei "caci intru El si pentru EL au fost facute toate cele din cer si cele de pe pamant". Viziunea evolutionismului teist saluta progresle stiintifice in ceea ce priveste fiziologia umana insa subliniaza, asemena stiintei ca diferenta intre om si animale nu este de natura fiziologica (trupeasca) ci este de natura intelectuala (cognitiva) specifica notiunii de suflet uman din teologia ortodoxa patristica filocalica (atentie ca sunt multe definitii ale notiunii de suflet: filozofice, gnostice, iudaice... chiar si cele crestine difera, chiar si in ortodoxie sunt 2 ramuri mari de definire. Vezi spre exemplu disputa intre Lazar Puhalo si Serafim Rose, in care consider pertinenta pozita IPS Lazar Puhalo care evidentiala antropologia patristica pe linia filocalica mergand pana la antropologia iudaica)... Nu intru mai mult in detalii. Lucrarile teologice ortodoxe pe care le-am oferit ca referinta sunt elocvente pentru cine doreste sa studieze.

Totutsi doresc sa subliniez in incheierea acestei asertiuni ca viziunea evolutionismului teist se opune oricarei justificari a maretiei omului in afara de Iisus Hristos, de Sfanta Sa Biserica, de Sfintele Taine, Sfanta Traditie, Sfintii Parinti... afirmand inechivoc ca universul si intreaga creatie din punct de vedere existential (spiritual) este hristocentrica (Iisus Hristos este centrul, cauza si scopul) (si nu antropocentrica fara Hristos Iisus ca si prototip uman, nu heliocentrica nu geocentrica, nu acentrica...). Fara Dumnezeu, fara Iisus Hristos omul este nimic... praf si cenusa... tarana... nici macar animal nu este... insa intru Hristos Iisus in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine omul poate fi indumnezeit prin har... hristificat.

In concluzie in ceea ce priveste evolutionsimul teist, cosmologia si in general in ceea ce priveste relatia intre stiinta si teologie ortodoxa consider ca rezultatul adevarat nu poate fi decat urmatoarul:
Parafrazand-ul pe Robert Jastrow, din Dumnezeu si astronomii, demersul stiintific seamana foarte mult cu cucerirea celui mai inalt pisc montan. Cand omul de stiinta isi ia avant spre ultima stanca este intampinat de un grup de teologi (evident ortodocsi dupa modelul patristic, filocalic) care se afla acolo de secole.
http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Jastrow

Atentie, va rog sa nu confundati filozofia materialista ateista cu stiinta. Stiinta ofera doar date, explicatii ale modului de functionare al universului si al organisemlor insa interpretarea acestor date pentru a li se da un sens existential revine teologiei si filozofiei. Aici (pe taramul spiritual si nicidecum cel stiintific) este lupta intre Adevar si denaturarea Adevarului (raul, minciuna), a sensului existentei..."

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Reiau inca o postare elocventa:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...1&postcount=71

Evolutionusmul teist este o intrpretare creationista a Sfintei Scripturi (insa nu ad litteram, ci in duhul Scripturii in care omul se smereste pe masura ce stiinta ii dezvaluie omului modul in care Dumenzeu a creat creatia... Astfel omul slaveste pe Creator cu fiecare nou inteles despre modul in care functioneaza universul si organismele spunand: "Doamne toate cu intelepciune le-ai facut" Psalmi. Cu adevarat Doamne pamant sunt, nimic sunt fara Iisus Hristos si Sfanta Biserica si Sfintele Taine... fara indrumarea Sfintilor Parinti.).

Si in ortodoxie exista doua mari interpretari creationiste:
1. interpretarea creationista ad litteram a Sfintei Scripturi dupa modelul "intelligent design" care sustine ca stiinta este eronata intrucat zilele creatiei au toate 24 de ore, ca timpul este independet de creatie, ca pamantul este in centrul universului, ca universul se roteste in jurul pamantului (de ce? pai evident pentru ca asa vor ei ca Dumnezeu sa creeze si sa pronieze, caci mintea lor, intelectul lor nu se poate smeri sa intelaga ca Dumenzeu spune: "cat de departe sunt cerurile de pamant asa sunt de departe ganduriele Mele de gandurile voastre ale oamenilor" Isaia)... nu mai continui cu ineptiile sustinune de interpretarea creationista ad litteram, atat teololgice cat si stiintifice.
Va puteti "delecta" accesand site-ul: http://www.hexaimeron.ro/
La nivel teolgic ortodox academic asemenea pozitii nu sunt evident nici acceptate nici sustinute.

2. interpretarea creationista dupa metodologia patristica care considera pertinenta viziunea evolutionismului teisit. Am precizat deja ca aceasta viziune este sustinuta de mediile teologie academice contemporane, ca find pertinenta (A fost oferit in cateva randuri o lista intreaga cu lucrari teologice ortodoxe elocvente pentru creationismul in viziunea evolutionismului teist). Aceasta viziune creationista evolutionist teista insa nu trebuie confundata cu teoria evolutionista (pur stiintifica care este straina de speculatiile filozofice materialiste ateiste).

Filozofii materialisti atei sunt bine pregatiti in domeniile stiintifice si incearca sa acapareze teoria evolutionista si sa conduca la un curent general de opinie cum ca teoria evolutionista implica inutilitate unui Dumnezeu, sau ca antropologia patristica conform careia omul are suflet spiritual este gresita... ca omul este doar o adunatura de "celule" programate sa "vietuiasca" exclusiv senzorial. Evident acesti filozofii materialisti atei sunt extremi de abili in a ascude faptul ca stiinta este limitata doar la explicarea modului de functionare al univerului (si nu va putea spune niciodata care este cauza sa scopul acestui mod de functionare), ca in prezent stiinta nu poate spune cum a aparut prima celula vie, nu poate explica natura cognitiei intelectuale umane... desi crierul este organul cognitiv uman. Acesti filozofi materialisti atei trebuie demascati in infatuarea lor intelectuala, in ingnoranta lor existentiala congnitiva... in incercarea lor de a acapara stiinta si a-i conferi i imagine peiorativa din punct de vedere teologic ortodox.
Desigur doar harul lui Dumnezeu, doar Sfanta Biserica, Sfintele Taine.... poate dovedi nebunia filozofiei materialiste ateiste... Dumnezeu lucreaza mai ales prin Sfintii Sai... petru simplu fapt ca Sfintii lui Hristos in iei insisi si fac eu-l, egoul mic... si atunci Hristos creste si lucreaza potrivit fiecarei persoane. E drept ca intelectualilor ortodocsi fie clerici sau nu le este cel mai greu sa renunte la egoul intelectual... dar harul si dragostea lui Hristos sunt nemasurate

Sa ne rugam Domnului Iisus Hristos sa scoata lucratori in Biserica Sa si in acest sens, care sa cunoascta stiinta contemporana si sa poata raspunde problemelor contemporane, sa ofere un sens teologic ortodox, patristic, filocalic descoperirilor stiintifice... asa cum Sfintii Parinti buni cunoscatori ai stiintei vremii lor nu s-au lasat rapusi de filozofii vremii care incercat sa acapareze stiinta vremii lor. Ba dimpotriva, filozifii atei sau gnostici fugeau rusinati de un Sfantul Ioan Gura de Aur, de un Sfantul Vasile ce Mare, de un Sfantul Grigorie cel Mare... de un Sfantul Ioan Damaschin, eruditi oameni de stiinta, teologi si filozofi ai vremii lor. Slava Domnului. Minunat este Domnul intru Sfintii Sai.

Vad ca s-au mai purtat discutii pe acest topic, redau si eu mesajele mele de pe alt topic, impotriva acestei teorii nestiintifice si false.
Corect, niciodata ortodoxia nu contrazice adevarul. Teoria evolutionista insa nu tine de stiinta, e o aberatie care e recunoscuta chiar si de unii oameni de stiinta. O minciuna. Cine vrea sa cerceteze si sa nu creada orbeste ce spun unii oamnei de stiinta o poate face, am scris destul despre asta. Nu se bazeaza pe nimic stiintific teoria evolutionista, e un balon de sapun.
Evolutionismul teist sustine evolutionismul preluat de iluministi de la paganii antici si adaptat la crestinism. Creationismul este in ortodoxie Creatia din Sfanta Scriptura. In SUA creationismul e un domeniu care are si crecetari si dovezi stiintifice, ca sa se opuna evolutionismului asa-zis stiintific.

Lista se reduce la acelasi doua persoane cu care Parintele Serafim Rose a polemizat si a scris impotriva conceptiilor lor evolutionist teiste: Lazar Puhalo si Kalomiros Alexandros, de care am discutat si datile trecute. Bineinteles ca Sfantul Luca al Crimeei nu a sustinut asa o ratacire, probabil si ceilalti dati de tine spun doar de stiinta si ortodoxie, nu de evolutionism. Pentru ca evolutionismul nu are nicio legatura cu crestinsimul, ci e preluat din paganismul de dinainte de Hristos si apoi adaptat la ateism. Nici nu pot spune ca un credincios care sustine asa ceva mai e crestin, cu atat mai mult ortoodx.
Eu data trecuta ti-am dat o lista care mai cuprindea un nume, pe langa cei doi, un episcop din Anglia, Kallistos Ware. Acesta a venit din anglicanism si a ramas cu unele idei de acolo, ca de exemplu hirotonia femeilor, evolutionismul, ecumenismul, ratacirile acestea moderne.

Kalomiros Alexandros e doctor, nu facea parte din cler, si chiar tu spui a nu esti de acord in totalitate cu ce screi, pentru ca sustine ca oamenii au aparut din maimute. Dar nu stii ca era si un antiecumenist, de fapt pentru aceasta i-a atras atentia Par. Serafin Rose si apoi a aflat si de evolutionismul sau teist. Iata lucrarea "Impotriva falsei uniri bisericesti": http://www.ortodoxia.md/phocadownloa...isericesti.pdf
Sfantul Luca al Crimeei a scris ei el impotriva schismei si ereziei si atragea atentia asupra anatemei citand pe sfinti: http://apologeticum.wordpress.com/20...ta-ereticilor/ "Iata cuvintele sfintitului mucenic Ciprian: „Pacatul celor care nu pastreaza unirea si stransa legatura cu Biserica nu se spala nici macar cu sangele lor, chiar daca acestia s-ar da pe sine la moarte pentru marturisirea numelui lui Hristos: vina cea de nesters si grea a despartirii de Biserica nu se curata nici macar prin sange”. Iar alt sfintit mucenic – Ignatie Teoforul – a zis asa: „Nu va amagiti, fratilor: cine urmeaza facatorilor de schisme, acela nu va mosteni imparatia lui Dumnezeu”.
De ce nu iti insusesti tot ce au spus acesti sfinti, si nu doar ce s-ar potrivi cu conceptiile tale?

Episcopul retras Lazar Puhalo a fost initial in ROCOR, apoi la cative schismatici (din cate am inteles a fost exclus din ROCOR datorita unei invataturi gresite despre sufletele adormite) si apoi a ajuns in OCA (Biserica Rusiei din America) din Canada. Si el a avut dispute cu Parintele Serafim Rose, dar uite ce frumos o poza in care tamaiaza icoana parintelui Serafim, acesta fiind sfant acolo. Prin faptul ca a fost facut sfant se arata si cine a avut dreptate in aceasta disputa: http://orthodoxwiki.org/Lazar_(Puhalo)_of_Ottawa
Asadar de fapt nu urmezi o invatatura ortodoxa, ci unele neintelegeri ale unor ortodocsi veniti din afara ortodoxiei si care nu sunt in tari majoritar ortodoxe. Daca vrei mergem in Romania la toti preotii si ierarhii si nu cred ca vom intalni macar unul care sa spuna o asa ratacire, pentru ca e o erezie (evolutionismul teist).
Despre extraterestrii am mai scris, am purtat acum patru ani si o discutie cu dl. Mihnea, nici macar nu e posibila din punct de vedere crestin existenta vreunui extraterestru, doar cine nu a inteles Sfanta Scriptura. Ar trebui puse apoi probleme ciudate, ca daca au pacatuit, daca au avut si ei parte de intruparea Mantuitorului, niste aberatii.

Bineinteles ca lista teologilor care sustin evolutionismul teist nu se "reduce" la 2 teologi. Recomand studiul adecvat al relatiei dintre teologia ortodoxa si stiinta (dupa metodologia patristica).

TEOLOGIE ORTODOXĂ ŞI ŞTIINŢĂ:
ICĂ Ioan, Pr., Alexandros Kalomiros, Andrei Kuraev, Doru Costache, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului. Sibiu: Deisis, 2003.
KALOMIROS Alexandros, Dr., De la Facere la Apocalipsa, Bucureşti: Lumea credinţei, 2005.
LUCA al Crimeei, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010.
NESTERUK Alexei, Light from the East: Theology Science and the Eastern Orthodox Tradition, Minneapolis: Fortress Press, 2003.
NESTERUK Alexei, Universul in comuniune, trad. Mihai-Silviu Chirilă. Bucureşti: Curtea Veche, 2009.
MATSOUKAS Nikolaos, Teologia Dogmatica si simbolica vol.II, Expunerea credinţei Ortodoxe, trad. Nicuşor Deciu. Bucureşti: Bizantină, 2006.
PUHALO Lazăr, IPS, Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia şi fizica modernă, trad. Corina Stavinschi, Doina Ionescu. Bucureşti: XXI Eonul Dogmatic, 2005.
PUHALO Lazăr, IPS, Caile Ortodoxiei Contemporane, trad. Mihnea Gafita. Cluj-Napoca: Eikon, 2006.
PUHALO Lazăr, IPS, Sufletul, trupul si moartea, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005.
PUHALO Lazăr, IPS, Teologia vie in ortodoxie, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005.
MOORE Lazarus, Arhimadrit, Sfantul Serafim de Sarov. O biografie spirituala, trad. Paul Balan, Bucuresti: Agapis, 2002.
NELLAS Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antologie ortodoxă, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 2002.
FIRCA Iova, Cosmologia biblică şi teoriile ştiinţifice. Bucureşti: Anastasia, 1998.
LEMENI Adrian, Repere patristice în dialogul dintre teologie şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.
LEMENI Adrian, Sensul eshatologic al creaţiei. Bucureşti: Asab, 2010.
LEMENI Adrian, Teologie ortodoxa şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.

ARTICOLE:
CIRA Călin Emilian, “Teoria evoluţiei şi creştinismul. Sunt ele incompatibile?”, Revista Tabor, anul V, nr. 8, noiembrie, pg. 34-38, 2011.

In ceea ce priveste evolutionismul teist in alte scrieri recomand:
RELIGIE ŞI ŞTIINŢĂ:
ALEXANDER Denis, Creation and Evolution: Do We Have to Choose?. Oxford: Monarch , 2008.
ALEXANDER Denis, Ronald L. Numbers, Biology and Ideology from Descartes to Dawkins, Chicago: University of Chicago Press, 2010.
COLLINS Francis, DNA and the Revolution in Personalized Medicine, London: HarperCollins, 2010.
COLLINS Francis, The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief. New York: Free Press, 2006.
HICK John, Noua frontiera a religiei şi ştiinţei, trad. Alexandru Anghel. Bucureşti: Herald, 2012.
McGRATH Alister, Dawkins' God: Genes, Memes, and the Meaning of Life. New Jersey: Wiley-Blackwell, 2004.
McGRATH Alister, Why God Won't Go Away: Engaging with the New Atheism. London: SPCK, 2011.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

De asta am scris ca lista se reduce la cei doi autori, pentru ca restul nu au legatura cu evultionismul. Nu stiu de ce i-ai inclus, de exemplu sfantul Luca al Crimeei. Sau si mai curios, o carte despre Sfantul Serafim de Sarov. Ce treaba are, cand sfantul a trecut la Domnul inainte de a aparea teroia scrisa de Darwin?
Adrian Lemeni e absolvent in teologie (si inginerie) care a ajuns si in politica.
Chiar in cartea sa despre Big-Bang, citata si pe site, el scrie "Karl Popper definea o teorie ca fiind stiintifica numai in masura in care ea este verificabila experimental. Din acest punct de vedere cosmologia nu poate fi sigura pe caracterul stiintific al supozitiilor facute, deoarece predictiile ei pentru a putea fi verificate experimentale ar necesita conditii ce depasesc (si vor depasi totdeauna) posibilitatile terestre."
"Astazi teoria big bang-ului ( desi cu numeroase insuficiente si din ce in ce mai controversata pe plan stiintific) este cea mai acreditata de cosmologia stiintifica in explicarea inceputului uiversului."
Practic si unii din autorii citati nu sunt in concordanta cu conceptiile tale.

Pentru ca a fost medic practicant, savant, erudit... profund cunoscator al fiziologiei umane (inclusiv genetica). Studiaza cartea lui si vei intelege cu ajutorul harului lui Dumnezeu.

Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:

"PREZENTA DUHULUI SFANT IN ISTORIE [...]
Multi talcuiesc versetul din Biblie “Dumnezeu a suflat suflare de viata in fata lui Adam”, intaiul-zidit, cel ce a fost facut de El din tarana, cum ca pana in acel moment nu era nici suflet omenesc, nici duh in Adam, ci exista doar trupul facut din tarana (adica neinsufletit, inert = cadavru).

Aceasta talcuire este gresita, pentru ca Domnul l-a zidit pe Adam din tarana, asa cum descrie Sfantul Apostol Pavel: “Intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23). Si toate acesta parti ale firii noastre au fost facute din tarana, si ADAM NU A FOST ZIDIT MORT (adica doar trupul neinsufletit, inert = cadavru), ci o fiinta lucratoare, ca toate fapturile Domnului ce vietuiesc pe pamant (adica ca toate organismele, avand viata biologica animala descrisa de fiziologie).

Important este lucrul ca daca Domnul Dumnezeu nu ar fi suflat DUPA ACEEA in fata sa, aceasta SUFLARE DE VIATA - adica HARUL Domnului Dumnezeului nostru Sfantul Duh, Care purcede din Tatal, sade in Fiul si este trimis in lume de dragul Fiului - Adam ar fi ramas fara Sfantul Duh in el. (fara viata duhovniceasca, fara posibilitatea indumnezeirii intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat)

Sfantul Duh e Cel care L-a inaltat pe Adam la demnitatea dumnezeiasca. Desi desavarsit, el a fost facut si superior celorlalte fapturi ale Domnului, ca o incununare a zidirii pe pamant; el ar fi fost ca toate celelalte fapturi, care desi au un trup, suflet [...], fiecare dupa felul sau, nu au pe Sfantul Duh intr-insele (si nici capacitatea ontologica de a fi salas al Duhului Sfant)

Dar cand Domnul Dumnezeu a suflat in fata lui Adam suflarea de viata, atunci, dupa cuvintele lui Moisi: “Adam s-a facut fiinta vie” (Facerea 2:7)," (si duhovniceste nu doar biologic) "adica plinit si asemenea lui Dumnezeu in toate felurile, si ca El, pururea nemuritor. Adam era imun la actiunea elementelor, in asa masura, incat apa nu il putea ineca, focul nu il putea arde, pamantul nu il putea inghiti in adancurile sale, si vazduhul nu ii putea face rau in nici un fel."

Astfel Sfantul Serafim de Sarov afirma inechivoc:
1) Adam a fost creat in etape, el avea viata biologica (animalica) inaite de a primi de la Dumenzeu prin suflare directa, Duhul Sfant Dumnezeu, primind asftel si o viata duhovniceasca pe langa cea biologica deja existenta.
2) Scopul vietii umane este dobandirea Duhului Sfant Dumnezeu evident prin vietuirea intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

Conform teologiei patristice ortodoxe organismele au 3 tipuri de suflete, legate intre ele, ce au fost create in ordine, de la simplu la complex, iar in functie de complexitate au si congnitia (cunoasterea) Creatorului.
Astfel exista:
a) suflet vegetal, specific organismelor din regnul vegetal, ce are doar puterea de vigoare (potenta) (responsabila pentru vietuirea biologica specifica)
b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete...
c) suflet uman, specific doar speciei umane ce are 3 puteri: intelect (ratiune, minte, nous), dorinta (pofta) si vigoare (potenta). Mintea (intelectul, ratiunea, gandirea) umana poate intelege cum functioneaza universul (implicit viata biologica, organismele etc.) insa nu si cauza si scopul acestuia. Mintea induhovnicita intelege nu doar cauza si scopul universului ci chiar "vede" pe Dumnezeu ("vederea" duhovniceasca specifica ortodoxiei crestine, pe care pune accentul filocalia. Apofatismul de gradul 3 conform teologiei Pr.Prof. Dumitru Staniloae). Astfel doar sufletul omului are capacitatea ontologica sa fie salas al Sfantului Duh Dumnezeu fiind chip al Logosului (Fiul, Cuvantul Tatalui).

Astfel, omul este cununa creatiei nu din punct de vedere fiziologic (exista multe specii de animale cu sisteme senzoriale si cognitii specifice mult mai "performante" si mai complexe decat specia umana) ci din punct de vedere cognitiv (doar omul poate intelege scopul si sensul creatiei... materie, organisme), omul putand fi salas al Duhului Sfant Dumnezeu (avand astfel o congnitie, cunoastere duhovniceasca specifica), intrucat este dupa chipul lui Hristos, si fiind indumnezeit prin har de Dumnezeu. Deci, maretia omului se justifica exclusiv in Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.

Doar Adam (intreaga specie umana) a fost chemat de Dumnezeu sa puna "nume" creatiei (organisme vegetale, animale etc.) intrucat doar omul, luminat de Duhul Sfant poate intelege cauza si scopul creatiei.

Doar intru Hristos Iisus este posibila desavarsirea si indumnezeirea omului "caci intru EL si pentru El au fost facute toate".

Deci scopul, centrul (spiritual, duhovnicesc) al creatiei este omul Hristos Iisus (si nu Adam, care este doar inceputul ontologic al speciei umane).

Gheron Iosif – Marturii din viata monahala
Creatorul a suflat in tine si ti-a dat duh de viata
" A zis si s-au facut ". A zis si s- afacut pamantul (materia). Si luand tarana (pamantului, materie) a SADIT pe om. Fara suflare (duhovniceasca, rationala - dar cu suflet animal), un om de pamant (organism, animal). Aceasta este existenta ta. Aceasta suntem toti. Pamant si tarana.

Aceasta este prima lectie pe care trebuie sa o inveti foarte bine pentru ca harul lui Dumnezeu sa vina si sa ramana pentru totdeauna cu tine. Din aceasta vine cunostinta adevarata si tot din aceasta se naste smerenia. Sa nu fii greoi la cuvinte cand spui acestea, ci foarte sigur pe tine sa marturisesti adevarul: " sunt pamant, praf si tarana ". Aceasta este prima noastra MAMA.

Daca pamantul este calcat de picioare, si tu trebuie sa te lasi calcat de picioare. Esti tarana, nu ai nici o valoare. Te TRANSFORMI dintr-una in alta ca orice materie (pamant, tarana)nefolositoare.
Dar Creatorul a suflat in tine duh de viata (duhovniceasca). Si iata, dintr-o data, ai devenit om rational. Vorbesti, lucrezi, scrii, inveti. Nu uita insa ca radacina ta este pamantul. Si daca Cel care ti-a dat duhul ti-l ia inapoi, tu devii din nou pamant bun de facut caramizi.

[...]
Asemenea si harul. Cand se apropie de om, nu preschimba firea omului, ci atributele naturale si privilegiile cele bune cu care este inzestrata firea - atat cat pot cuprinde vasele fiecaruia -, suplineste si adauga sau, dimpotriva, micsoreaza si inlatura. Si asa cum crearea (biologica) precede suflarea de viata (duhovniceasca), la fel trebuie si fapta sa preceada contemplatia.

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ata-80950.html

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Evolutionismul teist acceptat de catre teologia ortodoxa academica contemporana
 

Asa cum am precizat in numeroase postari, un articol elocvent despre pozitia pertinenta a teologiei ortodoxe academice contemporante in ceea ce priveste evolutionismul teisit este urmatorul:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=206
"Arhiepiscopia Ortodoxa Romana a Germaniei, Austriei si Luxemburgului":
Teoria evoluţiei şi creştinismul. Sunt ele incompatibile? (Călin Emilian Cira)
Revista Tabor, anul V, nr. 8, noiembrie 2011, pg. 34-38
http://cbrom.de/ro/spiritualitate/ar...-incompatibile

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Salut,

Tot evolutionism am putea considera si anii nostri de la nastere pana in prezent, perioada in care personal n-am auzit de nicio maimuta sa faca saltul sau ma rog sa se apropie de ceea ce este omul in prezent. Prin urmare maimuta tot maimuta naste iar omul tot om naste cu exceptia unora care din nefericire decad prin pacat si ajung sa se asemene mai mult cu un cimpanzeu decat ca om cu Dumnezeu.
Noroc bun!!;)

Teoria evolutionista nu afirma ca omul se trage din maimuta! Afirma insa ca fiziologic sunt inrudite (ADN).
Problema cea mai mare pentru stiinta este ca desi fiziologic omul este foarte asemanator cu animalele, inclusiv creierul (ca modalitate de functionare)... totusi stiinta "nu are habar" (si nici nu va avea vreodata) de cauza care il face pe om sa fie om.
Stiinta afirma: cognitia umana il face pe om sa fie om. Bun... creierul este organul cognitiei umane (iar constructiv, functional nu difera de creierul altor specii intligente).

Reiau urmatoarea postare elocventa in acest sens:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=14734&page=21

Exclusivitatea componentei intelectuale in congnitia sensului existentei (atat umane cat si a universului) este subliniata inechivoc de stiinta contemporata. Sunt multe specii inteligente, exista inteligenta artificiala insa nu se poate vorbi de intelect (gandire) artificiala sau animala.

In general in mediile stiintifice (si nu numai), se sustine inechivoc (asemenea teologiei patristice) ca diferenta intre existenta umana si alte existente este de natura cognitiva (mentala bazata pe intelect) si nu de natura fiziologica. Deisgur creierul uman asigura congnitia insa desi se pote studia stiintific structura si functionarea acestuia totusi "intelegea functionarii" creierului este in prezent inca in faza incipienta.

In acest sens consider importante urmatoarele lucrari stiintifice:
1. PENROSE Roger, Mintea noastră… cea de toate zilele, trad. Cornelia şi Mircea Rusu, Bucureşti: Tehnică, 2006.

2. PEASE Allan, Barbara Pease, De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă? De ce suntem diferiţi şi ce-ar fi de făcut, Bucuresti: Curtea Veche 2009.
"Singuradiferenţă în raport cu celelalte animale este capacitatea noastră de a gîndi şi de a plănui. Celelalte animale nu pot decît să reacţioneze la diverse situaţii înfuncţie de moştenirea genetică a creierului lor şi printr-o repetare de comportament. Ele nu pot gîndi, ci doar reacţiona. " (pag 26)
"Tehnologia avansată permite acum urmărirea funcţionării creierului, dar înţelegerea lui nu depăşeşte încă faza incipientă." (pag 58)


Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Frate, tu ai ajuns sa te indoctrinezi bine de tot, orice text citesti vezi in primul rand teoria evolutionista.
Ce legatura are ca sfantul Luca era medic cu evolutionismul? Si in legatura cu genetica, ti-am scris ca tocmai genetica a pus sub semnul intrebarii evolutionismul, pentru ca arata ca mutatiile nu pot duce la transformarea in alta specie, cel putin la speciile mai evoluate.
In legatura cu sf. Serafim, sfantul afirma cuvant cu cuvant creatia din Sfanta Scriptura, deci si partea cu tarana (ca unii au inceput sa o conteste si pe asta). Acolo e o neintelegere din partea ta, in acel pasaj scrie ca Adam a primit duh, adica har. Dupa cadere a pierdut harul, pana la Cincizecime, deci era ca Adam inainte de a primi si harul. Ceva asemanator ai scris si tu, dar vezi si tu ca nu are nicio legatura cu teoria evolutionista. La fel e si cu cel se vine in Biserica, inainte nu avea har si apoi primeste harul. Inseamna doar evolutie spirituala, nu de alt fel. De aceea si spunem ca ne mantuim prin har si acesta ne-a fost dat la Cincizecime in Biserica.
Incet, incet o lamurim si pe asta cu evolutionismul. :)

Am dat si eu articole de pe site-ul unei episcopii scrise chiar de un preot dar nu a contat. Pe acel site al Arhiepiscopiei e si o sectiune de articole, asemanatoare cu cea de pe crestinortodox.ro. In acea sectiune sunt diverse articole, scrise inclusiv de Plesu, de laici, chiar si de un catolic, despre spectacolul lui Dan Puric in Austria, etc.
La acea sectiunea apare si acest articol, asa cum si tu ai postat articole pe crestinortodox (si cand am vazut am pecizat la toate cele cu evolutionismul ca e o conceptie gresita, neortodoxa). Autorul, Emilian Cira, este un scriitor de poezie si proza ( a facut Filiologie istorie) si care a facut si facultatea de Teologie si a scris o carte despre Steinhardt. Sustine dupa cum vad ratacirea evolutionismului teist, nu ma indoiesc ca mai sunt care cred asta. Nu stiu ce teologie ortodoxa academica. Sunt mii de absolventi de teologie, multi nu ajung preoti.
In Austria e un caz special si pentru catolici, cardinalul de acolo (trecut in bibliografie) e foarte contestat intre catolici, pentru ideile sale ultra progresiste (intreaba-l pe dl. Mihnea de pe forum), inclusiv evolutionismul teist.
Si sa ne uitam la bibliografie, acelasi Kalomiros, Francisco Ayala (catolic evolutionist), arhiepiscopul Vienei. Si cativa sfinti care contrazic teoria evolutionsta.
Ca tot a venit vorba de autori, nu stiu daca ai citit articole sau carti creationiste, nu doar evolutioniste.

Din istoria evoluţionismului
 

Ideea de apariţie spontană a vieţii (prin factori întâmplători) şi ideea de evoluţie a speciilor provin din filosofia păgână.

• Anaximandru (610-546 î. Hr.) credea că animalele au apărut din mare datorită căldurii solare; că la început erau acoperite cu o scoarţă de spini pe care apoi au pierdut-o.
• După Empedocle (483-423 î. Hr.) viaţa s-a născut din mâlul încălzit din care au ieşit segmente de fiinţe vii, membre izolate, ochi fără cap etc. El credea că fiinţele vii apăreau prin asocierile întâmplătoare ale acestor segmente.
• Democrit (460-370 î. Hr.) considera că omul s-a plămădit ca un viermişor, din mâl.
• Aristotel (384-322 î. Hr.) considera că s-a trecut spontan de la neviu la viu prin nişte elemente intermediare. Mai credea că plantele sunt verigi intermediare între obiectele neînsufleţite şi animale.
• Teofrast din Eresos (370-287 î. Hr.) considera că plantele se pot metamorfoza spontan.
• Lucreţiu (98-55 î. Hr.) afirma că speciile au apărut prin combinarea întâmplătoare a unor elemente.
• Geber (720-813) pe numele său arab Abu Musa Djaber ibn Hayyan, continuator al filosofiei lui Empedocle, avea o viziune evoluţionistă extinsă la întreaga materie. Bazându-se pe asemănările exterioare, credea că prin reacţii chimice se poate transforma cuprul în aur.
• Albertus Magnus (1193-1280) era convins că plantele pot trece dintr-o specie în alta sub influenţa solului, a nutriţiei sau a altoirii. Credea că orzul se poate transforma în grâu, iar stejarul în viţă de vie.
• Pierre Charron (1541-1603), scriitor şi moralist francez, a afirmat înrudirea omului cu animalele şi a încercat desprinderea moralei de religie.
• Georges Louis Leclerc conte de Buffon (1707-1788), naturalist şi scriitor francez, considera că din putregai se pot naşte tenii, omizi, gândaci şi păduchi.
• Julien de la Mettrie (1709-1751), filosof materialist şi medic francez, accepta perfecţionarea progresivă a speciilor şi considera că omul este o maşină în activitatea căreia nu este nevoie de suflet.
• Denis Diderot (1713-1784), filosof materialist şi scriitor francez, unul din cei mai cunoscuţi iluminişti şi redactor principal al Enciclopediei, credea că vietăţile apar spontan prin combinaţii chimice întâmplătoare.
• Jean-Pierre Antoine de Monet, cavaler de Lamark (1744-1829), naturalist francez, considera că vietăţile au apărut spontan şi apoi au evoluat de la simplu la complex.
• Pierre Jean Cabanis (1757- 1808), filosof materialist, scriitor şi medic francez, considera că materia în mişcare produce forme de viaţă.
• Erasmus Darwin (1731-1802), bunicul lui Charles Darwin, gândea şi el că viaţa a apărut spontan. Mai credea că vietăţile au evoluat datorită dorinţelor lor şi eforturilor de voinţă. În acea epocă circula ideea că animalele cu dinţi au apărut din cele fără dinţi, din dorinţa lor de a mesteca hrana.
• În acest context s-a format gândirea lui Charles Darwin (1809-1882), considerat părintele evoluţionismului. El credea că omul descinde dintr-un mamifer păros, cu coadă şi urechi ascuţite, care trăia în copaci. Darwin a preluat ideile filosofice evoluţioniste şi le-a dat un aspect exterior ştiinţific. Principalele sale cărţi sunt: Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă (1859, trad. rom. 1957) şi Descendenţa omului (1871, trad. rom. 1967)
• Thomas Henry Huxley (1825-1895), biolog englez, a fost unul dintre cei mai activi propagatori ai ideilor lui Darwin. Nepotul său, biologul Julian Huxley a fost iniţiatorul unei religii naturaliste numite umanism evoluţionist şi a devenit secretarul general fondator al UNESCO (Organizaţia Culturală, Ştiinţifică şi Educativă a Naţiunilor Unite). În 1959, la universitatea din Chicago, s-a desfăşurat Centenarul Darwin – 100 de ani de la publicarea Originii speciilor. Cu această ocazie, Julian Huxley a spus, printre altele: „Întreaga realitate este un unic proces de evoluţie. [...] În modelul evoluţionist de gândire nu mai este nevoie şi nici loc pentru supranatural. Pământul nu a fost creat, ci a evoluat. Tot aşa s-a întâmplat şi cu animalele şi plantele care îl locuiesc, inclusiv cu noi, oamenii.” [1]
• Friedrich Engels (1820-1895), fondator, alături de Marx al comunismului zis ştiinţific şi al materialismului dialectic şi istoric, a trecut de tânăr la ateism, influenţat de gruparea „Tânăra Germanie”. În 1842 a plecat în Anglia, stabilindu-se la Manchester. Acolo a avut loc trecerea sa la comunism. În august 1844, în drum spre Germania, se întâlneşte la Paris cu Marx, cu care leagă o strânsă prietenie. În 1850 revine la Manchester. În această perioadă, Engels studiază ştiinţele naturii, inclusiv lucrările lui Darwin, care au avut asupra lui o influenţă puternică. A scris un număr mare de cărţi cu conţinut materialist şi a întreţinut o bogată corespondenţă cu partidele socialiste din întreaga lume, răspândind ideile materialist-evoluţioniste.
• Karl Marx (1818- 1883), filosof materialist şi economist german, colaborator al lui Engels, a redactat împreună cu acesta Manifestul Partidului Comunist, apărut în 1848. În corespondenţa sa cu Engels, face referire la teoria lui Darwin, în care vede o bază ştiinţifică pentru doctrina lor materialistă. Din operele lui Marx şi Engels au fost traduse în limba română, în perioada comunistă, 76 de titluri.
• Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), continuator al operei lui Marx şi Engels, a întemeiat Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. În 1895 a înfiinţat la Petersburg Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare. În 1907 a plecat în Elveţia şi apoi în Franţa, unde a studiat ştiinţele naturii din perspectiva materialismului dialectic. În 1917, Lenin conduce direct insurecţia armată din Rusia, prin care, la 7 noiembrie (25 octombrie) se instaurează puterea comunistă. După revoluţie, conduce şi revoluţia culturală, stabilind un plan educaţional materialist-evoluţionist. În opera lui Lenin există numeroase referiri la România, care scot în evidenţă interesul cu care el urmărea evenimentele sociale, economice şi politice din ţara noastră. Din 1950, au fost traduse în limba română Operele lui Lenin în 40 de volume. La Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român, s-a apreciat că „programul Partidului Comunist Român constituie expresia marxism-leninismului creator în România.”

Când comuniştii au preluat conducerea în România, au eliminat învăţătura creştină ortodoxă din şcoli, au desfiinţat catedrele de Apologetică de la Facultăţile de Teologie Ortodoxă, aruncând în temniţă pe profesori, şi au realizat manuale şcolare cu un pronunţat caracter ateist-evoluţionist. Se urmărea mai ales propaganda evoluţionistă şi discreditarea Sfintei Scripturi. Într-o carte din 1968, găsim scris că „strămoşul omului semăna cu o maimuţă. Capul său, cu fruntea îngustă şi înclinată, cu maxilarul inferior masiv ieşit în afară şi cu canini mari şi ascuţiţi, era aşezat pe un trup voluminos şi păros, cu abdomenul mare şi spinarea lată. [...] El mergea în patru picioare. [...] Adoptând poziţia verticală, strămoşul nostru a păşit mai repede pe calea umanizării. A dispărut necesitatea de a recurge în timpul încăierării la maxilare şi canini. Era mai comod să te aperi şi să ataci cu ajutorul mâinilor, al unei bâte solide, al unui bolovan.”[2]

După revoluţia din decembrie 1989 s-a continuat editarea manualelor evoluţioniste. În clasa a V-a, elevii sunt învăţaţi că „evoluţia plantelor s-a realizat de la plante unicelulare la plante pluricelulare, de la plante inferioare la plante superioare.” În clasa a VI-a, elevii sunt învăţaţi că „modificările condiţiilor de mediu de pe pământ au dus la apariţia vieţii şi apoi la evoluţia ei” şi că „maimuţele şi omul au avut un strămoş comun.” Iar în clasa a XII-a, elevilor li se spune că „specia hominidelor a pierdut haina de blană naturală a maimuţelor, devenind o maimuţă nudă.”

Evoluţionismul se predă în continuare şi în învăţământul universitar.

Mulţi oameni sunt atât de obişnuiţi cu ideea de evoluţie a speciilor, încât au impresia că aceasta este un fapt ştiinţific, nu o simplă concepţie filosofică.

[1] Citat de Ieromonahul Damaschin, în prefaţa cărţii Ieromonahului Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii şi omul începuturilor, Ed. Sophia, Bucureşti, 2001, p. 6.

[2] V. V. Lunkevici, Biologia distractivă, traducere din limba rusă, Ed. Ştiinţifică, 1968.

Draga Laura, faci confuzii mari de termeni. Una este evolutionismul ca si concept filozofic si alta este teoria evolutionista care nu include abiogeneza (stiinta care se ocupa cu aparitia vietii biologice.)

Abiogeneza este o concepție sau o teorie [1] prin care se explică modul de apariție al vieții pe Pământ din materie anorganică. [2]
Deși evoluția speciilor este o teorie acceptată de marea majoritate a oamenilor de știință [3], problema originii vieții este intens disputată, cercetătorii avansând diverse ipoteze despre modul cum a apărut prima formă de viață
http://ro.wikipedia.org/wiki/Abiogenez%C4%83

Curente filozofice:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Curent_filozofic
Un curent filozofic este o sumă de idei împărtășite de unul sau mai mulți gânditori ai unei școli filozofice. Amploarea unui curent filozofic este determinată de popularitatea respectivului curent printre gânditorii și intelectualii contemporani și viitori curentului, de influența pe care o are acesta asupra ideilor celorlați filozofi și cărturari.

Între ideile gânditorilor care pot fi incluși într-un anumit curent filozofic există asemănări, dar și distincții semnificative motiv pentru care mulți filozofi pot fi incluși în mai multe curente. Principalele curente filozofice și figurile reprezentative pentru ele sunt enumerate mai jos.
Antichitate

Școala milesiană: Thales, Anaximandru, Anaximene
Pitagorism: Pitagora, Philolaos
Școala eleată: Parmenide, Zenon
Atomism: Democrit
Academia: Platon, Xenocrate
Peripateticism: Aristotel
Sofism: Protagoras, Gorgias
Cinism: Antistene, Diogene
Hedonism: Aristip, Epicur
Scepticism: Pyrrhon
Noua Academie: Arcesilau
Vechiul stoicism: Zenon din Citium, Cleante, Crisip
Stoicsmul mijlociu: Panetius, Posidonios
Noul stoicism: Epictet, Seneca, Marc Aureliu
Neoplatonism: Plotin

Scolastică: Anselm, Abélard, Toma d'Aquino

Modernitate

Umanism: Montaigne, Erasmus din Rotterdam
Raționalism: Descartes, Leibniz, Malebranche, Spinoza
Empirism: J. Locke, Hume
Jansenism: Jansenius, Pascal
Idealism: G. Berkeley
Materialism: Helvetius, La Mettrie
Fiziocrație: F. Quesnay
Enciclopedism: Diderot, d'Alambert, d'Holbach
Senzualism: Condillac
Criticism: Kant
Eclectism: Cousin
Evoluționism: Lamark, Darwin, Spencer
Pozitivism: A. Comte
Spiritualism: Maine de Biran
Filosofia reflexivă: J. Lagneau J. Lachelier
Idealism subiectiv: Fichte
Idealism obiectiv: Schelling
Idealism dialectic: Hegel
Materialism dialectic: Marx
Neokantianism: Cohen, Hartmann Cassirer
Utilitarism: J. Bentham, J. S. Mill
Pragmatism: Charles Peirce, W. James J. Dewey
Intuiționism: Bergson
Neotomism: J. Maritain
Personalism: E. Mounier, Bowne
Obiectivism: Ayn Rand
Existențialism: G. Marcel, Sartre, Merleau-Ponty, Heidegger, K. Jaspers, Kierkegaard, Nietzsche
Școala psihanalitică: Jung, Freud
Pozitivism logic: Wittgenstein, Carnap, M. Schlick, B. Russell, Merleau-Ponty, Heidegger
Behaviorism: John B. Watson, Edward Thorndike, Gilbert Ryle
Structuralism: Levi-Strauss, M. Foucault

În biologie, teoria evoluției descrie fenomenul prin care caractere noi, utile speciei, apărute la un individ și transmise descendenților acestuia ajung să fie adoptate de o populație. Evoluția stă la baza speciației (adică apariția unor specii noi din specii existente).

Evoluția biologică se referă la faptul că organismele complexe rezultă din precursori mai simpli, deși acest mod de abordare implică o puternică simplificare a unui proces complex. O discuție completă despre evoluția biologică necesită explicații detaliate din domeniul geneticii. De asemenea necesită investigarea diferențelor care caracterizează speciile, genurile și întreg arborele vieții, deoarece aceste fenomene încearcă să fie explicate de teoria evoluției.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Evolu%C8%9Bionism

Draga Laura tu si intelegi ceea ce afirmi? Ai studiat corespunzator stiinta (ai competente necesare)? Intelegi fiziologia? Intelegi ADN-ul, structura, rol, mecanisme?

Nu sunt intrebari retorice. Te rog sa nu ma intelegi gresit, eu doar indemn la inlaturarea ignorantei teologice (teopraxie, teognisie), filozofice si stiintifice.

De ce va este teama de stiinta? De ce va temeti de teoria evolutinista? Nu cumva sunteti asemenea celor care "s-au temut de frica acolo unde nu era frica" (psalmi).
Teoria evolutinista nu isi propune sa studieze cum a aparut viata biologica si nici care este scopul acesteia! Teoria evolutionista nu poate spune (si nu va putea spune niciodata) ce il face pe om, OM!
Fara Hristos Iisus suntem nimic... fara harul Duhului Sfant suntem morti (in primul rand duhovniceste).

Luati aminte ca diferenta (fiziologica, inclusiv cognitiva inteligent) intre om ("pamantesc") si maimuta este infima (foooooarte mititica) in comparatie cu diferenta (cognitiva intelectuala atat rationala cat si contemplativa... si bineinteles duhovnicesca, hristificare, sfinteine) intre OM (duhovnicesc) Sfintit de Hristos pe treapta indumnezeirii prin har (precum Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Luca al Crimeei)... si omul (chiar si din Biserica) care ignora cognitita intelectuala a lui Hristos Iisus!

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Si care este problema (din punct de vedere al teologiei, teopraxiei, teognosiei)?
Considerati ca in prezent se poate studia si practica adecvat medicina fara a avea cunostinte aprofundate de genetica? fara intelegerea rolului si structuiri ADN-unui? Fara a intelege functionalitatea si structura celulei (identica atat la om cat si la animale)? Fara a intelege: genoptipul, fenotipul... virusii!
Fara a intelege lagatura indisolubila intre trup uman si psihic uman!
Cum se poate studia, intelege si trata cancerul fara implicatiile genetice (ADN)!

Sfantul Luca al Crimeei a fost medic practicant si a atins un grad mare de sfintenie! Ati studiat lucrarile lui teologice?

A mai fost un caz celebru in istorie cand Biserica Romano-Catolica a ales sa "sparga (figurat vorbind)" telescopul lui Galileo pentru a ingropa in ingnoranta filozofica, stiintifica si teologica omenirea... pentru ca nu au putut sa faca fata teologic impactului filozofic pe care il are intelegerea rationala intelectuala umana din ce in ce mai profunda a modului in care functioneaza universul (inclusiv fiziologia organismelor).

Ortodixia Sfintilor Parinti este straina de astfel de amputari filozofice si stiintifice! Filozofii materialisti atei erau rusinati de sfintenia si harul Duhului Sfant din Sfintii lui Hristos precum: Sfantul Simeon Noul Teolog, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Luca al Crimeei...
Ei ne sunt modele de urmat pentru noi ortodocsii...

Asadar sa luam aminte.

Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

P.S. Va rog sa imi iertati tonul mai aprig... unica mea intentie este aceea de a ne indeman sa iesim din ignoranta teologica, filozofica, stiintifica... duhovniceasca. (evident ca mie insumi imi aderesez intai aceste indemnuri).

Sfantul Luca al Crimeei
 

reiau o postare elocventa:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=56

Relatia intre teologiea ortodoxa si stiinta reiese inechivoc din modelul si metodologia patristica.

In contemporaneitate, curentul neopatristic este elocvent.

In acest sens reiau recomandarea pentru urmatoarea lucrare de referinta, in ceea ce priveste realtia dintre teologia ortodoxa si stiinta:

Luca al Crimeei, Sf. - Puterea Inimii, Ed Sophia
"Cartea de fata isi are obarsiile in anii '20 ai veacului trecut, insa, din cazua prigoanei ateiste din Rusia, Sf. Luca a reusit s-o definitiveze abia in anii 1945-1947.
Fiind o lucrare apologetica, Sf. Luca marturiseste impotriva propagandei ateiste, demonstrand o imbinare armonioasa si o impacare a credintei cu stiinta. "

Cap 1 (pag 15) - Ce concluzii putem trage asupra progresului actual al stiintei?
la pag 23, Sfantul Luca raspunde inechivoc: "noi credem in puterea stiintei"

Cap 2 (pag 72) - Duhul plantelor si al animalelor
la pag 75, Sfantul Luca prezinta inechivoc arborele filogenetic: "Intre lumea vegetala si animala nu putem delimita o granita, caci in lumea protozoareleor unicelulare sunt multe forme extrem de asemanatoare, dintre care unele servesc drept TEMEI lumii vegetale iar altele lumii animale, si este aproape cu neputinta sa le deosebesti. Astfel de forme de forme de animale simple ca hidra comuna sau parameciul sunt extrem de asemanatoare cu plantele si dupa functiile lor vitate aproape ca nu se deosebesc de acestea. De la CLASA protozoarelor se RAMIFICA doua lumi grandioase vii: ale PLANTELOR si ale ANIMALELOR..."

Ce om intreg la minte ar contesta sfintenia vietii Sfantului Luca al Crimeei sau inechivocul invataturii sale teologice ortodoxe dupa modelul patristic (inclusiv in ceea ce priveste relatia teologiei ortodoxe cu stiinta, diversele paradigme stiintifice)?

Sfantul Luca al Crimeei, desi orb fizic spre sfarsitul vietii slujea Sfanta Liturhghie impecabil iar celor care priveau cu uimrea acesta, Sfantul le raspundea la fel de inechivoc precum invatatura despre relatia stiinta si teologie ortodoxa: "Cel ce si-a inchinat viata Domnului (Hristos Iisus) nu poate fi niciodata orb, fiinda Dumnezeu ii da lumina la fel cu cea de pe Tabor"

Luca al Crimeei, Sf. - Am iubit patimirea, Ed Sophia
http://www.librariasophia.ro/carti-A...sf--so-61.html
"Despre viata Sfântului Luca al Crimeei, ierarh marturisitor si doctor fara de arginti, urmas al unei vechi familii princiare, artist înzestrat, chirurg genial, profesor universitar, patimitor pentru credinta în temnitele bolsevismului, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului, lucrul cel mai bun care se poate spune sunt propriile lui cuvinte: "Am iubit patimirea, fiindca minunat curateste sufletul!

Un medic genial, profesor universitar, devine arhiereu în anii terorii bolsevice. După anii petrecuti în închisori si suferintele exilului la Cercul Polar de Nord în timpul războiului cu Germania nazistă, episcopul-chirurg salvează vietile a mii de ostasi si numele ierarhului laureat al Premiului Stalin pentru medicină face ocolul lumii.

La adânci bătrâneti, lipsit de vederea trupească avea să răspundă mirării stârnite de liturghisirea lui fără gres prin următoarele cuvinte: „Cel ce si-a închinat viata Domnului nu poate fi niciodată orb fiindcă Dumnezeu îi dă lumină la fel cu cea de pe Tabor".

Autobiografia acestui Sfânt al veacului XX, titan al stiintei si titan al duhului deopotrivă oferă lumii contemporane o extraordinară lectie de sfintire prin slujire si jertfă a puterilor creatoare cu care Dumnezeu a înzestrat neamul omenesc."

Asadar sa luam aminte!
"Noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marturisim" (Ioan 3). Una este sa reproduci ceea ce spun Sfintii si alta este sa sti adica sa intelegi...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Laura a dat un citat elocvent, e evident pentru oricine ca teoria evolutionista a pornit de la un curent filozofic. Asa cum sustinea si parintele Serafim Rose. Iluministii atei au preluat acest curent de la antici ca sa creeze o teorie opusa crestinismului. Apoi au tot incercat sa gaseasca si o evidenta stiintifica. Si au preluat-o orbeste pe prima care era mai elaborata. Apoi folosind si multe fraude au incercat sa ii dea si o consistenta stiintifica. Abiogeneza, teoria evolutionista si teoria Big-Bang sunt inrudite, au la baza aceelasi curent filozofic, aceeasi gandire: evolutia progresiva. Trepatat, de la o explozie, au aparut progresiv stelele si tot universul. Apoi, din elemente a aparut viata, treptat, in timp indelungat. Si in final, de la organisme simple, viata a evoluat la organisme complexe si in final omul. Filozofie pura.

In sprijinul acestor afrimatii, reiau o postare elocventa:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...2&postcount=73

Consider ca adeptii cretionismului in interpretarea ad litteram de tipul "intelligent design" intrucat au (ridicole, ilare) pretentii stiintifice, trebuie combatuti in primul rand in domeniul teologic si apoi in cel stiintific (desi este destul de dificil intrucat dansii resping metoda stiintifica ca garant al integritatii paradigmei stiintifice actuale).

In acest sens recomand o alta lucrare teologica (in asentimelul Sfantului Luca al Crimeei), pertinenta si de referinta in aceea ce priveste faptul ca stiinta este o unealta ce poate fi folosita spre slava lui Dumenzeu si a Sfintei Sale Biserici, evident de catre teologi si preoti care au o dubla specializare: teologica si stiintfica.

Petcu, Lucian-Razvan, Pr. - Cosmologia crestina si teoriile fizicii moderne, Ed. Sophia
"Poate drumul stiintei sa intersecteze calea credintei în efortul de cunoastere a lumii ?
Autorul crede ca raspunsul la întrebarea de mai sus este afirmativ si acesta constituie „firul rosu” al studiului de fața, care, „fara a evita aprofundarile si dificultatile [...], antreneaza cititorul, pentru ca nu-l sperie cu tehnicitatea sau inaccesibilitatea, ci-l încurajeaza si-l atrage dintru început, convingandu-l ca, fara sa devina un specialist, poate ajunge totusi sa înteleaga la un nivel superior raportul just dintre stiinta si credinta, care framanta inevitabil pe om în istorie” (Pr. prof. dr. George Remete).

Asadar cartea doreste sa evidentieze puntea existenta între cosmologia crestina si teoriile fizicii moderne care „conlucreaza” cu dogmele Ortodoxiei, valorificandu-se si regasindu-se în spatiul ei teologic. "

Spor la studiu celor interesati.

Dupa cum am afirmat anterior in numeroare randuri, consider ca viziunea evolutionismului teisit (ce nu are pretentii stiintifice), in prespectiva teologica ortodoxa (dupa modelul si metodologia Sfintilor Parinti) reprezinta un sens teologic pertinet dat paradigmei stiintifice actuale. Evident ca aceste afirmatii nu sunt "gratuite" ci sunt sustinute de o intrega lista de lucrari teologice elocvente (precum cele ale Sfantului Luca al Crimeei, in care apre inechivoc descris arborele filogenetic) pe care am oferit-o si o pot oferi ori de cate ori este nevoie.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Iar eu redau comentariul meu:
Observ un progres imbucurator, se pare ca ti-ai dat seama ca sfintii adusi in discutie de evolutionistii teisti nu sustin deloc evolutionismul, dimpotriva. Si ai ramas doar la sfantul Luca, dar si la acel citat am spus ca nu reiese ca se refera la evoutionism, ci la descrierea speciilor, de la simplu la complex.
Acum dai un nou autor, despre a carui carte am gasit din fericire un scurt rezumat pe net. Si autorul sustine de faptce spun si eu, si scrie impotriva evolutionismului si teoriei Big-Bang. La fel cum fac si alti autori dati de tine, care descriu teoriile moderne din perspectiva teologica, nu ca le-ar accepta.
Iata si citate din rezumat: "Desfăşurarea în cadrele biologiei a raportului interdisciplinar teologie­ ştiinţă nu putea să nu facă referire şi la teoria evoluţionismului împotriva căruia am adus, sperăm, argumente pertinente.
Un prim argument de acest fel este rolul fundamental nefiresc pe care evoluţionismul îl acordă întâmplării şi lipsa de sens caracteristică acestei teorii. Locul important acordat de către evoluţionism simplei întâmplări ca „motor” al dezvoltării şi desăvârşirii biologice nu poate fi acceptat de teologie, dar nici de logica bunului simt.
Un alt argument adus împotriva evoluţionismului a fost fundamentarea neprincipială sau incompletă, unde am remarcat absolutizarea ipotezelor (cum ar fi „argumentul” craniilor umanoide de format intermediar între
maimuţă şi om şi ideea că inteligenţa depinde de mărimea creierului). La acesta am adăugat şi argumentul gradualităţii în complexitatea organismelor vii, precum şi unitatea materială a vieţii (întemeiată pe elementele genetice comune) care, deşi sunt invocate de către evoluţionişti, ele nu sunt nici pe departe neteologice, ci dimpotrivă atestă unitatea materială a creaţiei lui Dumnezeu. În aceeaşi categorie
mai intră puncte de vedere legate de aprecierea evoluţiei ca involuţie sau evoluţia acceptată doar ca o adaptare (expresie a purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru lumea creată)."

Dupa cum observi la asta se referea si sfantul Luca. O lucrare interesanta care priveste adevarata stiinta din punct de vedere teologic. Acum pasul urmator e sa marturisesti si tu ce scrie in cartile date de tine (nu doar Kalomiros).
P.S. Am explicat in mesajul precedent ce e intelligent design, si ca evolutionismul teist se incadreza in aceasta teorie, ca si creationismul stiintific. Intelligent design nu e acelasi lucru cu creationismul stiintific.

Recomandari bibliografice - 1
 

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=82

Consider adecvat sa reiau o lista bibliografica (putin mai detaliata) pertinenta pentru subiectul discutat:

TEOLOGIE ŞI SPIRITUALITATE ORTODOXĂ:
ALFEYEV Ilarion, Episcop, Sfantul Simeon Noul Teolog si tradiția ortodoxa, trad. Ioana Stoicescu, Maria-Magdalena Rusen. Bucureşti: Sophia, 2010.
CHIALA Sabino, Isaac Sirianul — asceza singuratica si mila fără sfârșit, trad. Maria-Cornelia si diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2012.
COMAN Constantin, Pr. Prof., Erminia Duhului. Bucureşti: Bizantină, 2002.
CRAINIC Nichifor, Cursurile de Mistică. Sibiu: Deisis, 2010.
ICA jr Ioan I. diac., Canonul Ortodoxiei I. Canonul apostolic al primelor secole. Sibiu: Deisis, 2008.
IOSIF Gheron, Marturii din viața monahala, trad. Pr. Prof. Constantin Coman, București: Bizantina, 2003
LARCHET Jean-Claude, Acesta este Trupul Meu, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2006.
LARCHET Jean-Claude, Creștinul în fata bolii, suferinței şi morții, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2006.
LARCHET Jean-Claude, Inconștientul spiritual sau Adâncul neștiut al inimii, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2009.
LARCHET Jean-Claude, Semnificația trupului în Ortodoxie, trad. Monahia Antonia. Bucureşti: Basilica, 2010.
LARCHET Jean-Claude, Sfarsit crestinesc vietii noastre, fara durere, neinfruntat, in pace..., trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Basilica, 2012.
LARCHET Jean-Claude, Teologia bolii. Sibiu: Oastea Domnului, 1997.
LARCHET Jean-Claude, Terapeutica bolilor mintale, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2008.
LARCHET Jean-Claude, Terapeutica bolilor spirituale, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2001.
LARCHET Jean-Claude, Tradiția ortodoxa despre viața de după moarte, trad. Marinela Bojin. Bucureşti: Sophia, 2001.
LOSSKY Vladimir, După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, trad. Anca Manolache. Bucureşti: Humanitas, 2006.
LOSSKY Vladimir, Introducere in Teologia Ortodoxă, trad. Lidia şi Remus Rus. Bucureşti: Editura Sophia, 2006.
LOSSKY Vladimir, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, trad. pr. Vasile Răducă. Bucureşti: Humanitas, 2010.
LOUTH Andrew, Pr., Sfantul Ioan Damaschinul. Traditie si originalitate in teologia bizantina, trad. pr. prof. Ioan Ica sr si diac. Ioan I. Ica jr, Sibiu: Deisis 2010.
MATSOUKAS Nikolaos, Introducere în gnoseologia teologică, trad. Maricel Popa, Bucureşti: Bizantină, 1997.
MATSOUKAS Nikolaos, Teologia Dogmatica si simbolica vol.II, Expunerea credinţei Ortodoxe, trad. Nicuşor Deciu. Bucureşti: Bizantină, 2006.
MATSOUKAS Nikolaos, Teologia Dogmatica si simbolica vol.IV, Demonologia, trad. Pr.Prof. Constantin Coman, Pr.Cristian-Emil Chivu, Bucureşti: Bizantină, 2006.
MEYENDORFF John, Teologia bizantină. Bucureşti: IBMBOR, 1996.
MOORE Lazarus, Arhimadrit, Sfantul Serafim de Sarov. O biografie spirituala, trad. Paul Balan, Bucuresti: Agapis, 2002.
MOŞOIU Nicolae, Taina prezentei lui Dumnezeu în viaţa umană. Viziunea creatoare a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae. Piteşti: Paralela 45, 2000.
NELLAS Panayotis, Hristos, Dreptatea lui Dumnezeu şi îndreptarea noastră - pentru o soteriologie ortodoxa, trad. Pr. prof. Ioan Ica sr. Sibiu: Deisis, 2012.
NELLAS Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 2002.
PUHALO Lazăr, IPS, Caile Ortodoxiei Contemporane, trad. Mihnea Gafita. Cluj-Napoca: Eikon, 2006.
PUHALO Lazăr, IPS, Sufletul, trupul si moartea, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005.
PUHALO Lazăr, IPS, Teologia vie in ortodoxie, trad. Fabia Anton. Cluj-Napoca: Eikon, 2005.
ROMANIDES Ioannis, Dogmatica patristica ortodoxa. O expunere concisa, trad. Dragos Dasca. Sibiu: Ecclesiast, 2011.
ROMANIDES Ioannis, Teologia Patristică, trad. pr. dr. Gabriel Mândrilă. Bucuresti: Metafraze, 2011.
SOPKO Andrew, Pentru o cultura a iubirii jertfelnice . Teo-antropologia Arhiepiscopului Lazar Puhalo. Cluj-Napoca: Eikon, 2004.
SPIDLIK Tomas, Inima şi Duhul în învățătura Sfântului Teofan Zăvorâtul, trad. Maria-Cornelia Ica jr. Sibiu: Deisis, 2011.
SPIDLIK Tomas, Michelina Tenace, Richard Cemus, Spiritualitatea Răsăritului creștin. III. Monahismul, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 2000.
SPIDLIK Tomas, Spiritualitatea Răsăritului creștin. I. Manual sistematic, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 1997.
SPIDLIK Tomas, Spiritualitatea Răsăritului creștin. II. Rugăciunea, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 1998.
SPIDLIK Tomas, Spiritualitatea Răsăritului creștin. IV. Omul si destinul sau in filozofia religioasa rusă, trad. diac. Ioan I. Ica jr. Sibiu: Deisis, 2002.
STĂNILOAE Dumitru, Pr.Prof., Ascetica şi mistica Bisericii Ortodoxe. Bucureşti: IBMBOR, 2002.
STĂNILOAE Dumitru, Pr.Prof., Rugăciunea lui Iisus şi experiența Duhului Sfânt. Sibiu: Deisis, 2003.
STĂNILOAE Dumitru, Pr.Prof., Sfânta Treime sau La început a fost iubirea. Bucureşti: IBMBOR, 2012.
STĂNILOAE Dumitru, Pr.Prof., Spiritualitate si comuniune in Liturghia Ortodoxă. Bucureşti: Editura IBMBOR, 2008.
STĂNILOAE Dumitru, Pr.Prof., Teologia Dogmatică Ortodoxă vol. I, II şi III. Bucureşti: IBMBOR, 1996.
STĂNILOAE Dumitru, Pr.Prof., Viața şi învățătura Sfântului Grigorie Palama. Bucureşti: IBMBOR, 2006.
USCA Ioan Sorin, Pr., Ioan Traian, prof., Vechiul Testament in tâlcuirea Sfintilor Parinti. XII. Iov, Bucuresti: Christiana, 2008.
USCA Ioan Sorin, Pr., Ioan Traian, prof., Vechiul Testament in tâlcuirea Sfintilor Parinti. XIII.Psalmii, Bucuresti: Christiana, 2009.
USCA Ioan Sorin, Pr., Vechiul Testament in tâlcuirea Sfinților Parinti. I. Facerea, Bucuresti: Christiana, 2008.
ZIZIOULAS Ioannis, IPS, Creaţia ca Euharistie. Bucureşti: Basilica, 2009.
ZIZIOULAS Ioannis, IPS, Ființa eclesială. Bucureşti: Bizantină, 2007.
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Am iubit patimirea, trad. Adrian si Xenia Tanasescu-Vlas, Bucuresti: Sophia, 2012.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Recomandari bibliografice - 2
 

FILOZOFIE:
HICK John, Filozofia religiei, Bucureşti: Herald, 2010.
MATSOUKAS Nikolaos, Istoria filozofiei bizantine, trad. Pr.Prof. Constantin Coman, Nicuşor Deciu, Bucureşti: Bizantină, 2011.
MORESCHINI Claudio, Istoria filosofiei patristice. Bucureşti: Polirom, 2009.
PHILON din Alexandria, Comentariu Alegoric al Legilor Sfinte după Lucrarea de Șase Zile, trad. Zenaida Anamaira Luca. București: Paidea, 2002.

ŞTIINŢĂ:
ATKINS Peter, Amprenta lui Galileo. Cele 10 mari idei ale științei. Bucureşti: All, 2007.
BARROW John, Cartea infinitului. Scurta introducere în nemărginit, etern şi nesfârșit. Bucureşti: Humanitas, 2008.
BARROW John, Mic tratat despre nimic. Bucureşti: Tehnică, 2006.
BARROW John, Originea universului, trad. Alexandru David. Bucureşti: Humanitas, 2008.
CALVIN William, Cum gândește creierul, trad. Oana Munteanu. Bucureşti: Humanitas, 2006.
CREŢU Traian, Fizica – Curs Universitar. Bucureşti: Tehnică, 1996.
DAVIES Paul, Ultimele trei minute. Bucureşti: Humanitas, 2008.
EINSTEIN Albert, Cum vad eu lumea. Bucureşti: Humanitas, 2008.
EINSTEIN Albert, Teoria relativităţii pe înţelesul tuturor. Bucureşti: Humanitas, 2008.
EINSTEIN Albert, The Meaning of Relativity. New Jersey: Princenton University Press, 1988.
FEYNMAN Richard, Despre caracterul legilor fizicii. Bucureşti: Pergament, 2006.
FEYNMAN Richard, QED - Strania teorie despre lumina si materie. Bucureşti: Pergament, 2006.
FEYNMAN Richard, Șase lecții ușoare, trad. Mihai Gavrilă, Oliviu Gherman. Bucureşti: Humanitas, 2007.
GREENE Brian, The Elegant Universe. New York: Random House, 2000.
GREENE Brian, The Fabric of the Cosmos. New York: Random House, 2005.
HART-DAVIS Adam, The Book of Time: The Secrets of Time, How It Works and How We Measure It, London: Mitchell Beazley, 2011.
HAWKING Stephen, A Brief History of Time. New York: Bantam Books, 1988.
HAWKING Stephen, A Briefer History of Time. New York: Bantam Books, 2008.
HAWKING Stephen, The Theory of Everything. Phoenix: Phoenix Books, 2005.
HAWKING Stephen, The Universe in a Nutshel. New York: Bantam Books, 2002.
HAWKING Stephen, Visul lui Einstein si alte eseuri, trad. Gheorghe Stratan. Bucureşti: Humanitas, 2005.
HEISENBERG Werner, Partea şi întregul. Discuții în jurul fizicii atomice, trad. Maria Titeica. Bucureşti: Humanitas, 2008.
KAKU Michio, Einstein’s Cosmos. London: Weidenfeld & Nicolson, 2004.
KAKU Michio, Introduction to Superstrings and M-Theory. New York: Springe, 1999.
KAKU Michio, Jennifer Trainer Thompson, Beyound Einstein. Oxford: Oxford University Press, 1995.
KAKU Michio, Physics of the Impossible. New York: Doubleday, 2008.
KUHN Thomas, Structura revoluțiilor științifice, trad. Radu J. Bogdan. Bucureşti: Humanitas, 2008.
LIVIO Mario, Ecuația care n-a putut fi rezolvata. Matematicieni de geniu rezolva limbajul simetriilor, trad. Mihnea Moroianu, Bucureşti: Humanitas, 2008.
LIVIO Mario, Este Dumnezeu matematician?, trad. Anca Florescu-Mitchell, Bucureşti: Humanitas, 2012.
LIVIO Mario, Secțiunea de aur. Povestea lui phi, cel mai uimitor număr, trad. Mihnea Moroianu, Bucureşti: Humanitas, 2012.
LOCKWOOD Michael, Labirintul timpului, Bucureşti: Tehnică, 2008.
PENROSE Roger, Mintea noastră… cea de toate zilele, trad. Cornelia şi Mircea Rusu, Bucureşti: Tehnică, 2006.
REES Martin, Doar șase numere, trad. Irinel Caprini. Bucureşti: Humanitas, 2008.
ROBINSON Andrew, Măsura lucrurilor, Bucureşti: Art, 2008.
SAGAN Carl, Cosmos. London: Abacus, 1995.
SEIFE Charles, Zero. Biografia unei idei periculoase, trad. Emilia Eremia. Bucureşti: Humanitas, 2008.
SINGH Simon, Big Bang – The Origin of the Universe. New York: Harper Collins, 2004.
SINGH Simon, Marea teoremă a lui Fermat, trad. Luiza Gervescu, Mihnea Moroianu. Bucureşti: Humanitas, 2012.
SMOLIN Lee, Three roads to quantum gravity. New York: Basic Books, 2002.
STEWART Ian, De ce frumuseţea este adevărul. O istorie a simetriei, trad. Irinel Caprini . Bucureşti: Humanitas, 2010.
STEWART Ian, Îmblânzirea infinitului. Povestea matematicii, trad. Narcisa Gutium. Bucureşti: Humanitas, 2011.
STEWART Ian, Numerele naturii. Ireala realitate a imaginaţiei matematice, trad. Gheorghe Stratan. Bucureşti: Humanitas, 2011.
SUSSKIND Leonard, Peisajul cosmic. Teoria corzilor şi iluzia unui plan inteligent, trad. Irinel Caprini. Bucureşti: Humanitas, 2012.
WEINBERG Steven, Descoperirea particulelor subatomice, trad. Irinel Caprini. Bucureşti: Humanitas, 2008.
WEINBERG Steven, The first Three Minute., New York: Basic Books, 1994.
WEINBERG Steven, Visul unei teorii finale, trad. Bogdan Amuzescu. Bucureşti: Humanitas, 2008.

TEOLOGIE ORTODOXĂ ŞI ŞTIINŢĂ:
FIRCA Iova, Cosmologia biblică şi teoriile ştiinţifice. Bucureşti: Anastasia, 1998.
ICĂ Ioan, Pr., Alexandros Kalomiros, Andrei Kuraev, Doru Costache, Sfinţii Părinţi despre originile şi destinul cosmosului şi omului. Sibiu: Deisis, 2003.
KALOMIROS Alexandros, Dr., De la Facere la Apocalipsa, Bucureşti: Lumea credinţei, 2005.
LEMENI Adrian, Adevăr şi comuniune. Bucureşti: Basilica, 2010.
LEMENI Adrian, Repere patristice în dialogul dintre teologie şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.
LEMENI Adrian, Teologie ortodoxa şi știință. Bucureşti: IBMBOR, 2007.
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010.
NESTERUK Alexei, Light from the East: Theology Science and the Eastern Orthodox Tradition, Minneapolis: Fortress Press, 2003.
NESTERUK Alexei, Universul in comuniune, trad. Mihai-Silviu Chirilă. Bucureşti: Curtea Veche, 2009.
PETCU Lucian-Razvan, Pr., Cosmologia creștină şi teoriile fizicii moderne, București: Sophia, 2008.
PUHALO Lazăr, IPS, Dovada lucrurilor nevăzute. Ortodoxia şi fizica modernă, trad. Corina Stavinschi, Doina Ionescu. Bucureşti: XXI Eonul Dogmatic, 2005.

RELIGIE ŞI ŞTIINŢĂ:
ALEXANDER Denis, Creation and Evolution: Do We Have to Choose?. Oxford: Monarch , 2008.
ALEXANDER Denis, Ronald L. Numbers, Biology and Ideology from Descartes to Dawkins, Chicago: University of Chicago Press, 2010.
COLLINS Francis, DNA and the Revolution in Personalized Medicine, London: HarperCollins, 2010.
COLLINS Francis, The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief. New York: Free Press, 2006.
HICK John, Noua frontiera a religiei şi ştiinţei, trad. Alexandru Anghel. Bucureşti: Herald, 2012.
McGRATH Alister, Dawkins' God: Genes, Memes, and the Meaning of Life. New Jersey: Wiley-Blackwell, 2004.
McGRATH Alister, The Dawkins Delusion? Atheist fundamentalism and the denial of the divine. London: SPCK, 2007.
McGRATH Alister, Why God Won't Go Away: Engaging with the New Atheism. London: SPCK, 2011.

ARTICOLE:
CIRA Călin Emilian, “Teoria evoluţiei şi creştinismul. Sunt ele incompatibile?”, Revista Tabor, anul V, nr. 8, noiembrie, pg. 34-38, 2011.

Spor la studiu celor interesati... si cu acesta ocazie adresez rugamintea ca studiul sa se faca cu binecuvantare de la Preot si cu viata adecvata in Sfanta Biserica, Sfintele Tainte conform invataturii Sfintilor Parinti.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Reiau si pe acest topic o postare elocventa:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...0&postcount=17

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Consider aceasta lucrare ca fiind de referinta in ceea ce priveste dialogul onest intre stiinta (inclusiv paradigma stiintifica actuala) si teologia ortodoxa dupa modelul patristic.
Sfantul Luca al Crimeei confera inechivoc paradigmei stiintifice actuale (teoria relativitatii, teoria Big Bang, mecanica cuantica, genetica, teoria evolutionista, psihologie, neurologie, fiziologie s.a.m.d.) un sens existenital hristocentric (din punct de vedere al cauzei si al scopului).

Download HTML: http://www.archive.org/details/Sfant...pputereaInimii
Download PDF: http://www.archive.org/details/Sfant...ereaInimii_487

​​CUPRINS
Cuvânt înainte la ediţia românească
1. Ce concluzii putem trage asupra progresului actual al științei
2. Inima în calitate de organ al cunoașterii supreme
3. Creierul si duhul. Duhul în natură.
4. Duhul plantelor și al animalelor
5. Sufletul animalelor și al omului
6. Duhul nu este legat necondiționat de suflet și trup
7. Capacitățile duhovnicești transcedentale
8. Despre omul lăuntric (omul interior)
9. Nemurirea
POZE ȘI IMAGINI


Link directe pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link directe pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

Spor la studiu celor interesati.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Sfantul Luca al Crimeei - Puterea inimii (Duh Suflet Trup)

Link direct pentru fisier in format HTML:
http://ia700801.us.archive.org/18/it...reaInimii.html

Link direct pentru fisier in format PDF:
http://ia600805.us.archive.org/21/it...ereaInimii.pdf

"Plantele, cu întreaga lor făptură, percep cu aviditate (pasiune, lăcomie) lumina, aerul, umiditatea, de care depinde întreaga lor viaţă. Ele se bucură de vânt, de lumină, de rouă, de ploaie, deci simt izvoarele lor de viaţă. De ce dar să nu admitem că ele percep şi simt viu aceste izvoare ale vieţii şi ale bucuriei lor - foarte probabil, în mod absolut diferit decât omul sau animalele, care nu au nevoie necondiţionată de lumină ca plantele? Plantele, poate mult mai intens decât animalele, simt caracteristicile cele mai fine ale solului, în care atât de bogat sunt ramificate rădăcinile lor, de care, la fel ca şi de lumină și de aer, depinde viaţa lor. Ştim noi oare cât de selectiv îşi aleg din sol diferite plante substanţele hrănitoare necesare anume lor şi nu altor plante? Oare nu este neîndoielnic că, pentru aceasta, plantele trebuie să fie înzestrate cu o sensibilitate aparte, care le lipseşte animalelor şi oamenilor? (Fechner. Gustav Theodor Fechner a trăit între anii 1801-1887 şi a fost un psiholog german. El este fondatorul psihofizicii).


„Nu trebuie să considerăm nervii drept un substrat indispensabil vieţii duhovniceşti. Corzile sunt «nervii» viorii şi ai pianului. Însă şi fără să aibă strune, instrumentele de suflat produc o muzică minunată. Plantele nu au un sistem nervos vegetativ - fără de care la om şi la animalele superioare este imposibilă desfăşurarea proceselor de digestie, respiraţie, metabolice - şi totuşi, aceste procese au loc şi la plante” (Fechner).

Dacă întoarcem o frunză de viţă de vie cu partea inferioară către lumină, atunci ea se va răsuci cu îndârjire ca să expună la lumină partea sa superioară.

Instinctele de mişcare sunt uimitoare la plantele căţărătoare. La început, planta creşte în înălţime, apoi îşi îndoaie [îndreaptă] tulpina pe orizontală şi descrie un cerc, căutând sprijin. Cu cât mai lungă creşte tulpina, cu atât mai larg este cercul pe care îl descrie, iar dacă planta nu îşi află sprijin, înaintează mai departe. În cele din urmă, tulpina nu mai rezistă propriei sale greutăţi, cade pe pământ şi începe să se târască, în căutarea unui nou suport pentru căţărare. Însă şi în acest caz se conduce după principiul selectivităţii, căci planta nu se va înfăşură în jurul suporturilor anorganice sau organice moarte, ci întotdeauna în jurul plantelor vii, de care se încolăceşte cu aviditate (lăcomie), căci rădăcinile sale aflate în pământ vor muri repede şi ea se va lipsi de hrană, pe care mai târziu o va absorbi prin papile din planta pe care se caţără.

Sunt cunoscute manifestările de somn ale plantelor, când frunzele se îndoaie sau se pliază, florile îşi pleacă [înclină] corola şi se închid. Minunat sunt coordonate mişcările pistilului unor flori pentru fecundarea cu polen.
[...]
De la clasa protozoarelor se ramifică două lumi grandioase de fiinţe vii: ale plantelor şi ale animalelor. Complexitatea lumii vegetale a ajuns până la forme uimitoare, ca florile minunat mirositoare, palmierii şi chiparoşii eleganţi, măreţii cedri de Liban, stejarii puternici şi arborii sequoia, care trăiesc până la trei mii de ani. Comparativ cu acestea, par cu totul neînsemnate forme primitive ca polipii, holoturiile (castraveţii de mare), stelele de mare şi viermii, şi ar fi ciudat să recunoaştem însufleţirea acestor forme inferioare de viaţă animală, dar cu toate acestea să nu recunoaştem însufleţirea formelor vegetale superioare sau chiar grandios organizate.

Este cu totul neîndoielnic că întreaga lume vegetală şi animală e înzestrată cu darul primordial al Duhului Sfânt - duhul vieţii.

Pentru majoritatea naturaliştilor, sunt absurde şi sinistre învăţăturile vitaliştilor şi ale neovitaliştilor despre noua putere de viaţă. [vitalismul este un curent idealist în biologie conform căruia în organisme sunt forţe supranaturale care dirijează procesele biologice]

Însă vă rog să luaţi în considerare următoarele fapte.​

Conform rezultatelor cercetărilor lui Spallanzani (Lazzaro Spallanzani a fost un biolog şi fiziolog italian care a trăit între anii 1729-1799), în apa de mlaştină şi în nisipul ţevilor de scurgere trăiesc rotiferi planctonici, care pot fi uscaţi împreună cu nisipul şi păstraţi în vase de sticlă. Dacă după trei-patru ani umezim nisipul cu apă, rotiferii, care de obicei sunt gelatinoşi -, acum, în stare uscată (încât dacă îi fixăm cu un ac, se fărâmiţează ca o granulă de sare) - reînvie. Ei pot suporta o deshidratare şi o uscare până la +54 grade, pe când, dacă sunt în apă în stare vie, mor dacă apa atinge +25 de grade.

John Franklin (John Franklin a fost un explorator britanic care a trăit între anii 1786-1847), în prima sa călătorie pe ţărmul nord-american al Oceanului îngheţat de Nord, vedea cum peştii, care îngheţau imediat ce erau scoşi din apă, se transformau într-o masă congelată, încât puteau fi tăiaţi bucăţi cu toporul, ​organele interne fiind şi ele îngheţate. Cu toate acestea, când aceşti peşti erau dezgheţaţi lângă foc - fără să fi fost răniţi sau tăiaţi anterior -, unii dintre ei înviau. Aceste exemple ne indică faptul că, deşi în organism a dispărut orice semn de viaţă, totuşi, în condiţii favorabile, capacitatea ca în el să înceapă o nouă activitate vitală se poate păstra, în cazul în care nu au avut loc astfel de schimbări anatomice şi fiziologice care să facă imposibilă recuperarea funcţiilor vitale. Este cunoscut că grâul, meiul şi muştarul găsite în sarcofagele mumiilor egiptene - care au o vechime de 3000 de ani -, dacă nu au fost supuse acţiunilor dăunătoare, în care să fi fost posibile procese fermentative ce le-ar fi putut afecta, pot da roade bune dacă sunt plasate în condiţii favorabile de umiditate şi căldură.

Următoarea experienţă a fost realizată de către Jean Becquerel la Paris, în anul 1909 (Jean Becquerel a fost un fizician francez care a trăit între anii 1878-1953). Seminţe de grâu, lucernă şi muştar alb au fost uscate în vid timp de şase luni la temperatura de +40° C şi apoi sigilate în eprubete de sticlă vidate. Aceste eprubete au fost expediate la Londra şi acolo au fost ţinute timp de trei săptămâni în atmosferă umedă, la aproximativ -190° C, şi apoi încă 77 de ore în hidrogen lichid, la -250°. La Paris eprubetele au fost redeschise şi seminţele au fost puse într-un mediu umed la +28°. S-a dovedit că încolţirea s-a desfăşurat absolut normal. Nu s-a constatat nici o diferenţă comparativ cu probele de seminţe care fuseseră păstrate în condiţii obişnuite. La o temperatură joasă, de -250°, orice indiciu asupra unei activităţi vitale este exclus. Nici chiar cele mai energice reacţii chimice nu se pot desfăşura la o astfel de temperatură joasă.

Din aceste experienţe vedem că este posibilă moartea temporară, dacă acţiunea care împiedică activitatea vitală nu conduce la distrugerea organismului (Svedberg, „Degradarea energiilor”).

Dacă este atât de evident că moartea temporară a seminţelor şi a animalelor nu împiedică renaşterea vieţii întru acestea, oare nu suntem îndreptăţiţi să afirmăm că acest fenomen este cu putinţă în ele prin acţiunea unei puteri necunoscute nouă, energia vitală, care nu e supusă deloc acţiunii agenţilor distructivi care afectează viaţa seminţelor şi a plantelor? Iar o astfel de energie, bineînţeles că nu poate fi decât energie duhovnicească - puterea de viaţă dătătoare a Duhului Sfânt."
LUCA AL CRIMEEI, Sfântul, Puterea inimii, trad. Savga Evdochia, Bucuresti: Sophia, 2010., pag 74-77

Asadar sa luam aminte.
Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Reiau si eu raspunsul la postarea lui Eugen despre cartea sf. Luca al Crimeei: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=548
Cartea am gasit-o acum si pe net si am citit din ea: [COLOR=#810081]http://www.scribd.com/doc/66860592/S...Puterea-Inimii[/COLOR]
Ti-am mai scris ca de acolo nu reiese neaparat evolutionismul, vorbeste de complexitatea speciilor. Dar chiar daca ar sustine asa ceva, sa vedem in ce context a fost scrisa cartea. E conceputa dupa venirea bolsevicilor si propaganda lor ateista. Sfantul era doar doctor, abia in 1921 a devenit preot si apoi episcop. Cartea este un raspuns dat propagandei antireligioase comuniste, care folosea stiinta ca sa arate ca ar contrazice religia. De aceea sfantul dorea sa evidentieze ca stiinta nu se opune religiei. In acel capitol vorbea de insufletirea plantelor si animalelor, de aceea spune ca plantele si animelel au viata, sunt asemantoare.
In acea epoca din punct de vedere stiintific teoria evolutionista nu avea contracandidat, era vazuta ca axioma, mai ales pentru ateii comunisti. Dar de atunci chiar teoria a suferit modificari, aparand neo-darwinismul dupa razboi si apoi o parte din evolutionisti introducand echilibrul punctual din cauza lipsei fosilelor intermediare.
Dar in zilele noastre chiar multe din argumentele evolutionismului au cazut, si a aparut si un raspuns stiintific care demonstreaza creationismul si arata tarele evolutionismului.
Cartea are si unele neclaritati la sfarsit, unde ni se spune ca spiritele chemate de spiritisit si care apar in fenomenele paranormale sunt sufletele mortilor, azi stim ca sunt ingeri cazuti. Dar poate sfantul dorea doar sa arate ca sunt si fenomene ce nu se incadreaza in materialism, dorea sa arate ca sufletul traieste si dupa moarte.

Sfantul a conceput cartea inainte de a deveni preot, in anii dupa venirea bolsevismului, si a definitivat-o in anii '40, dupa razboi. Nu prea mai e vorba de stiinta actuala, ci stiinta din acea vreme. Nu am vazut un pasaj cu Big-Bang. Problema cu stiinta este ca fata de invatatura revelata, care ramane un adevar pana la sfarsit, ipotezele stiintifice se tot modifica. De exemplu in zilele noastre, fata de acum 60 de ani, teoria Big-Bang este in moarte clinica, dupa descoperirea extinderii accelerate a universului.

Informația genetică
 

In asentimentul Sfantului Luca al Crimeei in ceea ce priveste fiziologia adaugam:


http://ro.wikipedia.org/wiki/Informa..._genetic.C4.83

Informația genetică

Prin informație genetică se înțelege informația codificată în materialul genetic cu care este înzestrat orice organism viu, (unicelular sau pluricelular) de pe planeta noastră. Totalitatea informației genetice dintr-un organism se numește genotip.

Informația genetică este stocată în structura macromoleculară complexă a acidului dezoxiribonucleic (ADN), care este prezent atât în nucleul fiecărei celule (ADN nuclear care are rolul principal în stocarea informației genetice) dar și în afara acestuia (ADN extranuclear). [4]

Întreaga cantitate de material genetic dintr-un organism se numește genom. Există un genom nuclear și un genom celular. Genomul nuclear este reprezentat de una (la procariote) sau mai multe (la eucariote) macromolecule de ADN bicatenar denumite cromozomi. Numărul acestora este o caracteristică de specie, fiind același pentru toți indivizii unei specii și pentru toate celulele somatice ale unui organism.

ADN-ul reprezintă moștenirea biologică a unui organism și controlează dezvoltarea, reproducerea și auto-repararea acestuia. Pentru realizarea acestor procese este necesară transmiterea informației genetice ce se realizează prin copierea ADN-lui în proteine și alte produse. Copierea se face în două etape, transcripție și translație (la eucariote există o etapă intermediară de eliminare a intronilor):

transcripția constă în preluarea informației genetice a unor porțiuni din ADN de către o moleculă a așa numitului ARN mesager - ARNm;
translația constă în traducerea pe baza unui cod, numit cod genetic, a secvenței de baze azotate (ce reprezintă informația genetică preluată prin transcripție) într-o secvență de aminoacizi ( molecula de ARNm este „citită” de către niște organite celulare numite ribozomi, alcătuite din ARN ribozomal – ARNr - și alte biomolecule, și, pe baza informației conținute, este sintetizată din aminoacizi individuali catene polipeptidice ce includ și proteinele);

Codul genetic este universal, fiind același pentru toate organismele vii, în sensul că el face ca fiecărei secvențe de trei baze azotate (denumite codon) să-i corespundă un anumit aminoacid. Ultimele cercetări au pus totuși în evidență câteva excepții de la universalitatea codului genetic.

Pe macromolecula de ADN, care conține un număr extrem de mare de nucleotide, există între câteva mii și câteva sute de mii de secvențe polinucleotidice, numite segmente, care codifică sinteza unor proteine sau a altor biomolecule. Aceste segmente (ce sunt subdiviziuni ale cromozomilor) se numesc gene structurale. În afară de acestea mai există și alte tipuri de gene (gene operatoare, gene reglatoare, promotor) cu rol de reglare a activității genelor structurale (reglaj genetic).

Absența unui mecanism care să poată inversa direcția acestui proces de la proteine către ADN stă la baza faptului că experiența pe care un organism o câștigă în timpul vieții nu poate fi moștenită de ființele biologice.

Alterările apărute în transmiterea informației genetice între generații duc la mutații genetice și acestea la selecția naturală. [5]

Ansamblul însușirilor morfologice, fiziologice și biochimice ale unui individ, rezultate din interacțiunea genotipului cu mediul se numește fenotip. Diferitele caractere individuale sunt rezultatul interacțiunii informației genetice din moleculele de ADN nuclear și extranuclear cu condițiile de mediu. Cercetările recente au scos în evidență faptul că aceste interacțiuni nu sunt suficiente pentru a explica toate caracterele individuale, deci mai trebuie să existe undeva un stoc de informație. Unii cercetători încearcă să identifice noi structuri informaționale biomoleculare, în timp ce alții sunt de părere că această informație ar putea avea un suport de o altă natură (de natură spirituală). Deocamdată nici una din aceste versiuni nu a fost demonstrată, dar cercetările continuă.

Eugen, ma bucur ca incepi sa-ti dai si tu seama cat de absurda este teoria evolutionista, postezi chiar tu dovezile, nu mai trebuie sa o fac eu.
Conform frazei de mai sus si teoriei evolutioniste oamenii si animalele complexe au parut din alterarea unor amibe (a informatiei lor genetice).
Informatia de mai sus ne spune de fapt ce scrie si in Sfanta Scriptura, ca fiecare specie are aceeasi informatie data la crearea lor de catre Dumnezeu, care se reproduce constant fara sa tina seama de ce face un individ. Poate doar sa se degradeze.

teoria evolutionista explica exclusiv fiziologia si nu include abiogeneza.

creationismul evolutionist teist afirma inechivoc ca Dumnezeu este Creatorul, omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Hristos Iisus) si din punct de vedere ontologic antropologic conlucrarea cu harul Duhului Sfant este FIREASCA si inechivoca datorita hristocentrismului creatiei si hristomorfizarii (hristificarii, sfintirii) umane ca scop al vietii omului.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Desigur ca teoria evolutionista nu include abiogeneza, dar toate fac parte din aceeasi explicatie a crearii lumii. Big-bangul, abiogeneza, teoria evolutionista au la baza acelasi curent filozofic. La baza era dorinta unora nu prea credinciosi ca sa explice formarea lumii fara divinitate. Teoria evolutionista si celelalte sunt teorii antistiintifice, care contrazic chiar cercetarile stiintifice.
Evolutionismul teist e evident ca propovaduieste o evolutie asistata de Dumnezeu, era logic ca asa este. A aparut dupa lansarea teoriei evolutioniste, e clar. Dar intre timp teoriile Big Bang-ului si evolutionista au inceput sa isi piarda dovezile si sa fie chiar contrazise de cercetarile stiintifice. Ce logica sa incluzi in dogma niste teorii care oricum sunt false, cand vor cadea ramane doar evolutionsmul teist sa sustina evolutionismul?
Intepretarea sfintilor la Facerea este inechivoca, ca sa folosesc un cuvant pe care il folosesti des.

Si crezi ca istetii dorm?... Mai vorbim peste vreun an, ca mai mult nu trebe pentru o scorneala noua... O vor "explica" si pe-asta, cu acceleratia...:)