"Termenul "apocatastaza” vine din limba greaca „apocatastasis” si inseamna restabilire in starea primara. Consecintele acestei doctrine sunt radicale: lipsa oricarui proces de sfintire, disparitia judecatii de apoi si mantuirea diavolului. Aceasta invatatura a fost condamnata de catre Sinodul V ecumenic, tinut la Constantinopol in anul 553.

Biserica marturiseste innoirea lumii la a doua venire a lui Hristos, dar afirma in acelasi timp judecata ultima, adica despartirea celor buni de cei rai (Matei 25, 32-33, 46). Invatatura despre apocatastaza n-a fost primita de Biserica, dar acest lucru nu inseamna ca Biserica nu se roaga neincetat pentru mantuirea tuturor oamenilor. Este totusi o diferenta intre a afirma ca pe un adevar de credinta mantuirea de obste si altceva sa o doresti si sa o ceri de la Dumnezeu.

In favoarea apocatastazei se invoca urmatoarele argumente:
- Dumnezeu nu poate pedepsi vesnic o fapta care nu este vesnica;
- Dreptii din rai nu pot fi pe deplin fericiti, stiind ca alti semeni sunt intr-un iad etern;
- Iadul nu poate fi etern avand in vedere ca El este bun si milostiv.

In primul caz trebuie sa afirmam ca pacatul chiar daca are un inceput, denatureaza fiinta umana. Cel ce se insoteste cu pacatul stramba trasaturile chipului, facand din el o caricatura. Ori nu caricatura este asemanarea cu Dumnezeu.

In al doilea caz, Sfintii Parinti spun ca omul prin Hristos, ajunge subiect al lucrarii divine. Nu inseamna ca omul se pierde in Dumnezeu, dar putem intelege ca el, fand trecerea de la chip la asemanare, primeste si atributul statorniciei in iubire. Asa ca simplul gand la cei ce sunt in iad, nu anuleaza starea de deplina fericire.

Ultimul argument poate fi inlaturat fara rezerve, prin faptul ca Dumnezeu nu este doar iubire, este si dreptate. Dumnezeu nu-l sileste in nici un chip pe om sa creada in El. Insa, dupa cum iadul exista ca lipsa a binelui, la fel si osanda vesnica exista din cauza lipsei salasluirii lui Dumnezeu in om.

http://www.crestinortodox.ro/dogmati...aza-88722.html

Doamna Dobrin,

Cred ca nu m-ati inteles. Eu m-am referit la altceva. Spune un teolog ortodox, nu mai stiu daca Kallistos Ware (poate confund), ca daca un om in viata lui a fost candva credincios, dar dialogul lui cu Dumnezeu s-a intrerupt in timpul vietii el departandu-se de credinta, poate ca Dumnezeu, dupa moartea acelui om, va relua dialogul cu el din momentul in care acel dialog s-a intrerupt.
Nu putem nega posibilitatea aceasta spunandu-i noi lui Dumnezeu cum sa procedeze cu omul. Asta nu inseamna sa ne lasam pe tanjeala si sa nu ne mai pocaim aici.
Dar putem spera in mila Domnului.

ei,nici chiar asa.
mantuirea e,intradevar,un dar de la Dumnezeu,dar e gresit sa spunem ca nu putem face nimic pt. a-l merita.pai atunci,ce rost mai are viata crestina?postul?rugaciunile?pocainta?
Parintele Arsenie Boca spunea foarte frumos ca mantuirea e o conlucrare a omului cu Dumnezeu(adica Dumnezeu e cel care mantuieste,dar doar atunci cand omul vrea si se straduieste pt aceasta) si ca toate poate Dumnezeu sa le faca singur,cu exceptia mantuirii.pentru aceasta are nevoie de "ajutorul" omului(adica de vointa si stradania sa).

Pai nu am zis ca nu trebuie sa facem fapte bune. Am zis doar ca acele fapte NU il fac pe Dumnezeu sa ne datoreze ceva.
E conlucrare, dar e asta nu exclude faptul ca e un dar.

^
de acord.
nu ati specificat nimic de aceasta conlucrare,astfel ca am inteles eu gresit.

"Auzi ce spune iarasi Scriptura : Dumnezeu l-a facut pe om si l-a lasat in mana sfatului sau. Si iar zice in Psaltire : Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Harul iti da in gand : " Posteste, omule, roaga-te, pazeste-ti mintea, fa milostenie, mergi la biserica, lasa si uraste pacatul, spovedeste-te curat !" Iata ce trebuie sa faci.
Harul iti da gand. Daca vrei, sa-l asculti; daca nu, Dumnezeu cu sila nu mantuieste pe nimeni. Atunci n-ar mai fi Iad si Rai daca fapta buna am face-o siliti de puterea lui Dumnezeu. Ci toate le face omul de bunavoie. Ca zice iarasi Duhul Sfant : Pe datatorul de bunavoie il iubeste Dumnezeu.
Asa ca, siliti-va cu dragostea lui Dumnezeu sa faceti ce credeti ca este bine. Ca dupa moarte nu mai este mantuire pentru nimeni. Dupa moarte s-a inchis usa. Tot ce putem, sa facem cat mai avem o scanteie de viata. Caci dupa moarte nu mai este lucrare pentru fapta buna. In ce te gaseste moartea, in aceea te ia.
Zice la Ecleziast : De va cadea lemn in austru, de va cadea lemn in crivat, unde va cadea, acolo va ramane. Iar Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste pe proorocul : " De va cadea lemn in crivat ..., dar de lemne se ingrijeste Domnul ? Aici de suflet graieste ". Apoi zice : " Crivatul este nepocainta care l-a apucat si austrul este milostenia si pocainta. Caci unde va cadea sufletul dupa moarte, acolo va ramane ..."
Cum te-a apucat sfarsitul. Ca in minutul cel mai de pe urma al vietii S-a rastignit Mantuitorul si asteapta si ingerii din ceruri si toata lumea mantuirea sufletului.
Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea sfarsit bun, sa nu ne apuce moartea nespovediti. Caci daca l-a apucat pe cineva moartea nespovedit, este ca si cum ar fi nebotezat, daca are pacate de moarte. Nu-i foloseste nimic. Nici nu-l poate scoate Biserica pe urma cu rugaciunile ei. Pentru ca nu s-a ingrijit din vreme sa-si curete sufletul sau cu pocainta cea adevarata, cu rugaciunea sincera si celelalte fapte bune.
- Dar desavarsirea nu are continuitate dupa moarte ?
- Pentru cei desavarsiti are. Ca ai auzit ce zice Duhul Sfant : Merge-vor din putere in putere. Arata-se-vor Dumnezeului dumnezeilor in Sion. Si sufletele dreptilor si ingerii merg in veacul veacului dintr-o treapta a fericirii duhovnicesti tot mai inalte.
Fiindca Dumnezeu nu are margini intru inaltime. In veacul veacului merg si dreptii si ingerii tot mai sus, din treapta in treapta, daca a pornit sufletul spre vesnicie, spre bine. Iar daca moare omul nespovedit si in grele pacate, coboara spre rau pana ajunge in fundul iadului, de care sa ne izbaveasca Dumnezeu pe toti. Amin." Par. Cleopa

Nu cred ca Par. Ware a spus asa ceva. Am citit cate ceva din scrierile lui insa asa ceva nu.
Si nu cred ca Par. Cleopa sau sfintii spun lui Dumnezeu cum sa procedeze cu omul, cand spun ca dupa moarte nu mai putem face nimic pentru mantuirea noastra. Din contra acestia tot prin Harul Domnului au primit aceste intelesuri pe care de fapt chiar din Scriptura le putem intelege. Ideea ce o sustineti - lucrarea propriei mantuiri si dupa moarte - nu este invatatura ortodoxa si nici nu este realiasta. Daca ar fi asa atunci nu ar mai fi nevoie de iad si rai , nici de pocainta, ca e de ajuns o clipa fie si dupa moarte si gata. Simplu ar mai fi: ma destrabalez toata viata, fac odata o milostenie sau o fapta buna si atat. Apoi mor si la vederea diavolilor , ma pocaiesc brusc amintindu-i lui Dumnezeu de fapata aceea mea buna si Dumnezeu milos si iubitor ma iarta. Ei bine nu uitati ca Dumnezeu este si drept nu numai milostiv si iubitor.

Nu stiu daca spune Ware. Stiu ca am citit la un teolog ortodox. Si nu se refera neaparat la lucrarea propriei mantuiri dupa moarte, ci la o reluare a dialogului intrerupt candva.
Nu dau verdicte. Nu impun nimanui nimic. E un fel de gand al meu.
Nimeni nu stie exact cum e pe lumea cealalta. Biserica Ortodoxa nici nu a dogmatizat prea mult la acest capitol, tocmai fiindca e o mare taina.
Nu il pot percepe pe Dumnezeu ca pe un tiran razbunator care pedepseste intreaga vesnicie pentru niste fapte savarsite intr-un scurt timp.
Nici nu cred ca putem sa ne destrabalam, sa facem orice si sa zicem, lasa ca ne mantuieste oricum Dumnezeu.
Aveti dreptate, varianta apocatastazei nu este logica.
Dar nici cealalta varianta nu este.
Cred ca mai bine recunoastem ca e o taina.

Ceea ce vrei tu sa spui Bogdan este de fapt o neintelegere a ta legat de urmatorul lucru, cu privire la moartea omului. L-am cautat si iata ca l-am gasit:

"Oamenilor luminati de Dumnezeu li se incredinteaza ca, la cea de pe urma suflare, faptele lor sunt puse in cumpana si:

Daca partea dreapta e mai ridicata decat cea stanga, sufletul este primit in rai, in mijlocul ingerilor;
daca cele doua parti ale cumpanei sunt deopotriva, atunci fireste ca mila lui Dumnezeu capata biruinta;
cand cumpana se apleaca spre partea stanga, dar nu cu mult, mila dumnezeiasca inlocuieste lipsa (astfel sunt cele trei judecati ale Domnului: judecata dreapta, judecata omeneasca, si judecata milostiva);
cand faptele cele rele apleaca cumpana prea mult in partea stanga, atunci judecata cea mai dreapta rosteste hotararea in functie de pacate.
Acestea sunt imprejurarile care insotesc moartea omului.

Mantuitorul, vorbind de moartea dreptului si de cea a pacatosului, a formulat cateva linii generale pentru aceeasi idee, spunand ca moartea pacatosului este cumplita, pe cand cea a dreptului este frumoasa. "Nebune, intru aceasta noapte ti se va cere sufletul tau." (Lc.12, 20), a zis El despre cel dintai, in timp ce al doilea va fi dus de ingeri in sanul lui Avraam. (Lc.16, 22). Asadar, de noi insine si cu ajutorul nemijlocit al lui Dumnezeu atarna felul mortii noastre, noi putand sa o facem frumoasa sau cumplita, dupa cum vom fi indeplinit poruncile lui Hristos: "Fiti gata in tot ceasul de moarte, pocaiti-va si credeti in Evanghelie.". Ca urmare, ocontinua cainta si o credinta vie in Domnul nostru Iisus Hristos ne va inlesni o moarte dulce si pasnica.
Nu numai cei saraci ca Lazar se fac vrednici de un sfarsit fericit, ci si cei bogati, dar smeriti cu duhul. Nu numai cei bogati, ca acel imbelsugat din Evanghelie, merg in iad si mor cumplit, dar si cei saraci, daca nu-si poarta crucea lor cu rabdare si marime de suflet.
Sufletul dreptului, dupa ce s-a despartit de trup, este primit de ingeri, care-l pazesc si-l poarta spre taramuri pline de lumina si fericire. Si este firesc sa fie asa, caci sufletele dreptilor se afla impreuna cu ingerii chiar de pe pamant. Iata ce scrie Sfantul Efrem Sirul despre moartea dreptului: "Dreptii si ascetii se bucura in clipa mortii, avand inaintea ochilor faptele nevointei lor, privegherile, posturile, rugaciunile, lacrimile; sufletele lor simt o mare bucurie cand sunt chemate sa iasa din trup si sa reintre in repausul lor vesnic.".
"Moartea pacatosului este cumplita." (Ps. 33, 21) - este insasi marturisirea Cuvantului lui Dumnezeu. Si pentru ce? Cugetati bine la ce vrea sa zica pacatos. Pacatosul este acela ce calca Legea lui Dumnezeu si dispretuieste poruncile Sale. Dupa cum virtutea, reflectandu-se in constiinta, produce in aceasta o bucurie cereasca, tot asa si pacatul face a naste in suflet frica raspunderii. Moartea sufletului pacatos este tragica, pentru ca, in chiar momentul iesirii sale din trup, este luat de ingerii raului, pe care i-a servit fiind pe pamant si cu care, impreuna cu ceilalti pacatosi, el va trebui, din acel moment, sa se uneasca in vesnicie. Iata ce spune Sfantul Macarie Alexandrinul despre moartea pacatosului: "Cand sufletul pacatosului paraseste trupul, se produce un mare mister. O haita de demoni si de puteri intunecate inconjoara sufletul si-l duc in teritoriul lor. Si nu trebuie sa ne miram de aceasta. Daca omul, fiind inca pe pamant, le-a dat ascultare si s-a facut sclavul lor, el cade cand paraseste aceasta lume. " - Viata repausatilor noastri si viata de dincolo de moarte - Par. Mitrofan

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pr_mitrofan.html

Am sa copiez cat de curand vedenia Sf. Macarie legat de trecerea prin moarte a omului. Nu stiu daca este pe net insa am sa o copiez din carte si am sa o postez.

Sfintii stiu. Acestia au primit intelegere de la Dumnezeu si apoi ne-au spus si noua.
Dumnezeu nu este tiran razbunator ci noi insine ne pedepsim singuri prin tot ceea ce facem si urmam in aceasta viata. de ce sa invinovatim pe Dumnezeu pentru greselile , alegerile si dorintele noastre pacatoase? Chiar pana acolo sa mearga rautatea si egoismul nostru? incat sa facem pe Dumnezeu razbunator numai noi sa nu fim de vina?

Nu, alegem singuri ce facem in viata, cum ne comportam si ce cale urmam. daca singuri am ales si am decis, atunci cand vom ajunge acolo si vom vedea pe ce ne-am pus nadejdea de ce sa acuzam de Dumnezeu ca fiind tiran? Pentru ca ne-a respectat alegerile? si ne-a lasat asa cum ne-am cerut? Nu avem aici tot timpul vietii noastre sa credem si sa respectam Cuvantul Domnului? Stii ca e de ajuns aici o clipa de pocainta si apoi statornicie ca sa simtim iubirea lui Dumnezeu si pe Domnul cu noi? O clipa de pocainta , statornicie si toate faradelegile noastre cele mai cumplite Dumnezeu le iarta. Atat e de iubitor. Si nici asa nu este bine, nu , noi vrem sa fim rai, si cand ajungem la iminenta suferinta vesnica atunci sa spunem, no acu ma iarta ca esti bun Doamne. Dar oare Dumnezeu poate fi ispitit? crezi ca iubirea Lui va prisosi dreptatea Lui? Nu , toate deopotriva si in acelasi timp, nedespartite asa sunt iubirea si dreptatea lui Dumnezeu.
Cum zici tu, atunci iubirea prisoseste dreptatea si este fals si nici invers ca razbunator ca atunci dreptatea ar prisosi iubirea , si iarasi fals.

Sf. Isaac Sirul zice:

Sa nu numesti pe Dumnezeu “drept”, caci nu dreptatea Lui se vede in faptele tale. [5] Si, daca David Il numeste pe El drept, Fiul Lui ne-a aratat ca este mai degraba bland si bun. “Este bun, zice, cu cei rai si necinstitori” (Lc. 6, 35). Cum Il numesti “drept”, cand citesti in capitolul despre plata lucratorilor: “Prietene, nu te nedreptatesc, ci voi sa dau acestuia de pe urma ca si tie. Daca ochiul tau este rau, Eu sunt bun” (Mt. 20, 13-15)? Si cum numeste iarasi omul pe Dumnezeu “drept“, cand aude in capitolul despre fiul risipitor, care a cheltuit bogatia in petreceri, cum numai pentru pocainta ce a aratat-o, tatal a alergat si a cazut la grumazul lui si i-a dat stapanire peste toata bogatia lui? Nimeni altul n-a spus acestea despre El ca sa ne indoim in El, ci Insusi Fiul Lui a marturisit acestea despre El. Unde e dreptatea lui Dumnezeu, cand noi, pacatosi fiind, Hristos a murit pentru noi? Iar daca aci ni Se arata milostiv, sa credem ca nu primeste schimbare in privinta aceasta"

Si are dreptate, ca daca privim la noi insine si la cate pacate ducem, Dumnezeu e iubitor si milostiv cu noi. Asa este cu toti oamenii cat inca sunt aici pe pamant, insa noi nu am murit, nu suntem acum in fata judecatii si nici in iad. Sf. Isaac Sirul are dreptate si spune acestea referindu-se la noi fiind inca aici pe pamant pacatosi si netrebnici si ne spune despre milostenia si iubirea lui Dumnezeu cum ne iarta daca ne pocaim, fiind aici pe pamant dar nu in iad, dupa trecerea prin moarte. Faci o confuzie de intelegere aici.
Aici cat suntem pe pamant da, Dumnezeu e milostiv, bun si iubitor si multe rabda de la noi. Dincolo se manifesta deopotriva dreptatea si iubirea.

si incep cu vedenia Sf. Macarie ca sa intelegi cum stau lucrurile:

"Intr-o zi ma rugam Domnului Dumnezeu. Cand mi-am ridicat ochii catre cer, iata ca era deschis si am vazut ingerii lui Dumnezeu, urcand si coborand ducand cu ei sufletele. Alaturi de ei, alti ingeri negrii si intunecati, se sfortau in vazduh ca sa zmulga sufletele oamenilor. Ingerii insa li se impotriveau, ii loveau puternic si scapau sufletele. Am privit din nou si iata, doi ingeri aduceau in cer sufletul unui om. deci, pe cand se apropiau de vama desfraului, prostitutiei si sodomiei - vamile acestea sunt cele mai uracioase pe la care trebuie sa treaca ingerii cu sufletul in drumul lor catre cele inalte - a inceput stapanul lor sa se tulbure, sa tipe si sa spuna ingerilor lui Dumnezeu: De ce luati cu voi acest suflet ce ne apartine? ingerii isna, i-au raspuns: spune prin ce viclesug te-ai servit de el? Acela le-a zis: a desfranat pana cand a murit si de multe ori cu voia sa, pacatul sodomiei l-a facut. si nu numai atat. ci si pe aproapele la jignit. Deci ce lucru bun ati gasit la el? Iar ingerii i-au zis: chiar daca sufletul lui a fost robit candva de aceste patimi, el le-a intrerupt inainte de a ii veni sfarsitul. Insa diavolul a zis: nu, nu este precum ziceti, ci a murit nepocait, pana la ultima rasuflare si nu a incetat cu nelegiuirile. Nicaieri nu se afla dovada ca si-a rascumparat toate pacatele sale si ca s-a abtinut de la cele rele. asa a murit: rob al pacatului si colaborator al meu. Atunci a zis unul dintre ingerii lui Dumnezeu nu se piate, nu iti dau crezare tie, pentru ca esti doar minciuna, necuratule. Sa fie chemat ingerul ce i-a fost dat la botez ca sa-l ocroteasca si acela sa spuna adevarul. Ingerul a fost chemat si intrebat:spune-ne sufletul acesta s-a pocait pentru pacatele sale, sau a murit cu ele?[/b] si raspunzandu-le ingerul a zis: din ceasul in care s-a imbolnavit, inainte de a-i fi rau, gandindu-se la moarte, a inceput sa planga si sa se tanguiasca. A trimis sa vina preotul Bisericii, iar atunci cand au fost singuri, plangand , a inceput sa-si marturiseasca lui Dumnezeu, inaintea preotului pacatele, si, inchinandu-si mainile spre cer suspinand, sa ceara iertare. Deci daca Dumnezeu l-a iertat cu puterea Lui, si acest lucru e firesc, oare nu se cuvine sa dam slava dreptei Lui judecati?Auzind acestea, ingerii luminii au ras de diavol si l-au lasat. si a trecut sufletul acela de cei vicleni."

Greselile noastre de intelegere vin din faptul ca nu invatam si citim patristica, si invatatura sfintilor, ci luam asa disparat citate si cuvinte care ne convin si se aseaza pe sufletul nostru dupa subiectivismul nostru. asa si citatul tau: spune Sf. Isaac Sirul ca Dumnezeu e milostiv cu noi? spune, si noi interpretam dupa cum se multumeste sufletul nostru, asa deci si dupa moarte daca asa vrem noi. Insa Sf. Isaac Sirul nu spune ca dupa moarte, nu, ci spune ca aici pe pamant, suntem cu pacatele pana la cer si cum Dumnezeu ne rabda aici, este mai mult milostiv si mai putin drept. Insa si aceasta este tot din iconomia dumnezeiasca pentru ca Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului ci sa il aduca la viata cea vesnica, deci este tot o pedagogie insa noi sa o intelegem cum se cuvine nu cum voim.

Sf. Isaac Sirul a sustinut apocatastaza. S-au dat linkuri si aici, pe acest topic in legatura cu asta. Dna Dobrin, eu nu sunt masina de propovaduit credinta.
Eu sunt un biet pacatos care am framantarile mele si NU ma erijez in indreptar de credinta ortodoxa. Daca gresesc, incerc sa raman sincer cu mine insumi.
Eu nu ma pot impaca asa usor cu ce spuneti dvs, sau citatele pe care le dati.
Poate candva o sa inteleg mai bine. Sper.
Dar nu imi pot anula intrebarile si framantarile la comanda.
Sper sa nu va suparati pe mine, dar atat pot eu la acest moment.

Toti avem framantari, si toti suntem pacatosi. Si toti credem doar ceea ce traim ca asa este firea omeneasca cea pacatoasa. Greu acceptam ce zic altii, trebuie sa fie mare autoritate, cum sunt sfintii, si si dintre acestia nu ii credem pe toti.

Desi nu povestesc experientele mele, cateodata cad in ispita si o fac. Ca recunosc la fel am facut si eu, numai ce am trait am crezut, insa acum nu mai fac asa.

Am sa va spun ca pe mine m-a framantat mult propriile mele pacate atunci cand am constientizat. Si m-am spovedit insa linistea tot nu a venit, ca ma simteam vinovata in continuare, si nu simteam acea usurare - iata am recunoscut, spovedit, deci este iertat si am scapat. Nu simteam - acum pot muri linistita. din contra, aveam un sentiment atat de mare de vinovatie incat ma gandeam ca de ar fi sa mor in acea clipa iadul si fundul iadului ma mananca, atat de mare simteam povara pacatelor mele. Mult m-am framantat iar duhovnicul mi-a spus sa cer iertare, incontinuu, rugaciunea mea asta sa fie, cererea de iertare. Nici somn nu aveam, jumatate din noapte sufeream cumplit din pricina vinovatiei ce o simteam. sufletul plangea incontinuu. si iata ca Bunul Dumnezeu s-a milostivit, si apoi mi-a spus: impartaseste-te, trebuie sa te impartasesti cu trupul si sangele Domnului. si am simtit dorinta arzatoare de impartasanie, ca pe ceva vindecator de moarte, ca un canceros ce e convins ca acela e medicamentul datator de viata. Acum sunt absolut convinsa ca pocainta trebuie facuta aici in acest veac, ca salvarea noastra se afla in pocainta si sfintele taine ale Bisericii acum si aici. Dincolo e prea tarziu, asa spun sfintii si eu ii cred.

Acum iarasi sunt aceeasi pacatoasa, ca , pacatele curg in fiecare zi, chiar si clipa daca nu suntem atenti la mintea noastra.

Sigur ca fiecare om are nevoie de timpul sau ca sa ajunga la aceasta intelegere, dar cum Dumnezeu este foarte iubitor si milostiv cu noi toti atata timp cat inca mai suntem aici, si ne asteapta, nadajduiesc ca fiecare are sansele sale de mantuire oferite de Bunul Dumnezeu.

NU va necajiti pe mine, nu vreau sa va supar, ca de obicei , poate sunt prea patimasa. Ma iertati.

demonii au cazut din liber acord. sunt fiinte cu o inteligenta superioara. au stiut ce au facut si ce urmari ar avea actiunea lor.

Stiu.
eu am spus ce am spus, referitor la momentul final al apocalipsei. Cand scopul lor dispare, acela de a pierde sufletele oamenilor, tocmai fiind de o inteligenta superioara, am spus, ma gandesc, deci este o parere, ca multi se vor smeri. poate este o parere din mila nu stiu, gandindu-ma ca nemaiavand scop, decat sa piara precum fumul mai bine se smeresc si asta tot ca o alegere.

De fapt stim, pentru ca exista nu numai invataturile din Revelatie, dar si foarte multe viziuni ale sfintilor legate de Rai si Iad. Problema e doar o oarecare neintelegere a unor invataturi. Noi care nu suntem prea evoluati duhovniceste e bine sa citim mai mult cartile de baza din ortodoxie, abia apoi sa cititm si sa cautam sa intelegem carti mai greu de descifrat cu mintea noastra. De exemplu cineva care e in clasa a III-a nu e bine sa citeasca o carte de matematica de clasa a XI-a, nu va intelege nimic si probabil se va descuraja vazand ca e greu si nu intelege nimic.
Vietile sfintilor sunt cele mai bune de citit pentru noi si cartile care sa talcuiasca invatatura ortodoxa, catehismul. Multi am vazut ca citesc carti pentru avansati fara sa aiba intelegerea de baza a invataturii ortodoxe. Toata invatatura e corecta si buna, daca e o problema nu e din cauza invataturii, ci a neintelegerii noastre. De aceea e bine si ca cineva sa o accepte pe toata, pe care o intelege e bine, pe care nu sa o accepte asa, fara sa o inteleaga, pana eventual o va intelege.
De exemplu in privinta asta un scurt catehism are Sfantul Ignatie Briancianinov, eu l-am dat de mai multe ori dupa ce l-am aflat tot pe site. Orice ortodox trebuei sa citeasca acest articol, e o scurta explicatie a invataturii ortodoxe: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/
Completat si cu invatatura Sfantului Serafim de Sarov, care da si sfaturi duhovnicesti si explica si invatatura ortodoxa: http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm
E suficient pentru a intelege invatatura de baza ortodoxa, nu e nevoie de sute de carti.

Legat de intrebarea pusa, o sa scriu ce am inteles eu pana acum. Domnul i-a facut pe ingeri si oameni dupa chipul Sau, adica le-a dat inteligenta, libertate de alegere, constiinta de sine. Nu puteam sa fim altfel, si animalele sunt fiinte create, dar nu au acestea, ele urmeaza niste instincte, nu au constiinta. Asadar, libertatea de alegere este cel mai mare dar, insa are si consecinte, in functie de alegerile facute. Ingerii cazuti au fost si ei ingeri buni, dar l-au urmat pe Lucifer si din aceasta cauza s-au rupt de divinitate. Alegerea poate sa fie in cunostinta de cauza sau nu, consecintele sunt aceleasi. Daca cine stie ca un cutit taie si altcineva nu sti, ambii se vor taia daca ii trec lama pe deget, chiar daca unul din ei n-a stiut.
Si Adam si Eva au gresit si ei, dar pentru oameni a mai fost o sansa, fiind in trup. Parintele Arsenie spune ca ingerii sunt gelosi pe noi pentru ca nu pot avea suferinta. Doar in trup putem evolua. Dupa caderea lui Adam toti oamenii mergeau in Iad, chiar daca erau foarte credinciosi sau faceau numai fapte bune. Pentru ca e nevoie de mult mai mult ca sa reia omul legatura cu Dumnezeu, nu doar de cateva fapte bune facute din firea cea cazuta. Noua ni se pare asa din cauza ratiunii noastre, care nu poate intelege acetse lucruri. Sa citim viata Sfintei Ecaterina, desi era fecioara si buna, Iisus i-a spus ca nu e placuta din cauza ca nu are botezul.
Pentru oameni, Bunul Dumnezeu ne-a trimis un ajutor, ca sa avem sansa sa ne mantuim. Ne-a trimis gratis harul, pe care noi nu-l mai puteam obtine prin fapte, de la caderea lui Adam. E ceva simplu, gratis, trebuie doar ca cineva sa vina in Biserica si sa-l ia, botezandu-se si primind Sfintele Taine. Un preot batran ne spunea ca nu e nimic complicat, si facea o comparatie cu vindecarea lui Neeman Sirianul de proorocul Elisei: http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=5
El venise la Elisei cu averi sa se vindece de lepra, dar Elisei nici nu a iesit, i-a trimis doar vorba sa se spele de sapte ori in Iordan si se va vindeca. Sirianul s-a suparat, a spus ca aveau si ei rauri in Siria si se putea spala si acolo. Dar slujitorii i-au zis ca daca ii cerea ceva insemnat ar fi facut, de ce sa nu faca ceva atat de simplu.
La fel si in cazum crestinismului si mantuirii, am primit ceva gratis, trebuie doar sa luam harul si sa punem si partea noastra, vointa, ca sa conlucram cu el. Asadar inceputul mantuirii, primul pas, este botezul in Biserica lasata de Hristos tocmai pentru ca oamenii sa primeasca harul din Sfintele Taine, gratis. Dar omul trebuie sa faca si el ceva, ceva foarte usor, sa se duca sa il ia. Altfel nu poate primi harul ca sa poata sa fie in comuniune cu Dumnezeu. Iar de starea in care sa afla atunci and moare depinde totul, de aceea preotii alearga sa ii impartaseasca pe cei ce sunt pe patul de moarte, pentru ca la fel cum se gaseste omul cand moare va fi pana la sfarsit, il mia pot ajuta doar rugaciunile celorlalti. De aceea avem si pilda fecioarelor intelepte, care trebuie sa aiba uleiul (harul) chiar atunci, cand vine Mantuitorul.

Pentru mine sunt multe taine, multe de neinteles. Prefer sa le las sa ramana taine.

Cred ca e interesant de citit problema pusa in topicul deschis de Eugen, despre diferenta intre teologia ortodoxa si cea din vest cu privire la dreptate si pacat: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15237
In mesajul meu de acolo citam un articol despre cartea unui iudeu protestant care a devenit preot ortodox: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...9&postcount=58
Citez din carte: "A fost aproape un şoc să descopăr ulterior că ceea ce presupuneam dintotdeauna că este adevărat şi evident în privinţa acestei doctrine fundamentale a creştinismului era de fapt fals şi neortodox.
În contrast cu această doctrină juridică a Căderii, Ortodoxia susţine că atunci când Dumnezeu i-a spus lui Adam că va muri dacă va mânca fructul oprit, a fost o simplă declaraţie de fapt. Domnul spunea de fapt: „Dacă te îndepărtezi de Mine, singurul izvor al vieţii, atunci moartea te va birui”
Cu cât mă gândeam mai mult cu atât înţelegeam că diferenţa dintre cele două concepţii nu a putut fi supraevaluată: concepţia non-ortodoxă susţinea că moartea este sentinţa retributivă directă a lui Dumnezeu dată omului fiindcă a încălcat legea Lui, în timp ce concepţia ortodoxă susţinea că moartea este o condiţie auto-impusă care a rezultat din îndepărtarea omului de Dumnezeu, Cel care este izvorul vieţii.
În cei optsprezece ani ai mei ca protestant ajunsesem să văd mântuirea ca fiind fiinţa noastră salvată de la urgia lui Dumnezeu şi din iadul pe care El îl crease pentru cei pierduţi. Practic, mântuirea nu însemna decât să eviţi iadul şi să mergi în rai. Acum, ca ortodox, eram învăţat că mântuirea înseamnă a fi salvat nu de la urgia lui Dumnezeu, ci din puterea celor trei mari duşmani: păcatul, moartea şi diavolul. "