Femeile pot intra in altar la tarnosirea unei biserici.

Stiati ca Mitropolitul de Pentapolis (Sfantul Nectarie Taumaturgul, de azi) in cursul sau de Teologie pastorala, a spus, intre altele:
,„Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dragoste chiar și pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubește pe eretici și nu lucrează pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă și este lipsit de dragoste.”

Daca Sf. Nectarie se putea apropia de eretici, noi poate ar trebui sa intelegem ca toti oamenii (indiferent de credinta sau lipsa ei, indiferent de religia careia ii apartinem, indiferent de gravitatea si multimea pacatelor) suntem oameni fii ai lui Dumnezeu. Sau nu suntem toti fiii lui Dumnezeu?

Un tata avea doi fii...

Te rog sa dai sursa sa vad si eu exact contextul in care Sf.Nectarie a afirmat ca ierarhii trebuie sa lucreze ptr. eretici!

Nu exista mantuire in afara Bisericii Ortodoxe. Asta este regula, poate sa existe exceptii dar eu nu pot sa spun ce si cum ptr. ca as cadea in erezie. Ce se intampla cu altii este Mila Domnului, iar daca eu as spune ca stiu as mintii, caci nu stiu cu adevarat cum gandeste Domnul, nimeni nu stie. Dar noi trebuie sa spunem si sa marturisim regula si nu exceptia. Bineinteles ca Dumnezeu iubeste toti oamenii si nu le vrea moartea si doreste ca acestia sa vina la ortodoxie si sa se mantuiasca, dar asta nu inseamna ca trebuie sa abuzam de iubire si sa mintim si sa spunem ca exista mantuire in afara Bisericii Ortodoxe.(asa o tin si ecumenistii cu iubirea in sus si iubirea in jos, iar canoanele BO si cele 7 Sinoade Ecumenice(infailibile) sunt calcate in picioare!)

Da! Sa traiti!
 

Da doamna, sa traiti! Ca la armata (ordonati)cereti, ca la armata raspund. Va dau chiar textul, nu contextul. Ca sa fie mai clar.

<<Iată ce lucruri neobișnuite pentru cei care n-au gustat din iubirea lui Hristos scria Sfântul în Teologia pastorală:
Epsicopul e dator a rămâne veșnic în principiile morale ale Sfintei evanghelii și a nu ieși niciodata din ele, nici a le încălca sub acoperirea deosebirilor dogmatice. Acestea, ca unele ce se referă numai la credință, lasă liberă și neatinsă iubirea, căci dogma nu se războiește cu dragostea. Iubirea este dăruită dogmei, fiindcă ”toate le suferă și toate le rabdă”. Iubirea creștină este neschimbată pentru aceea că nici credința șchioapă a ereticilor nu poate schimba dragostea îndreptată asupra lor. Cineva poate atrage prin iubire la credința sa chiar și o întreagă biserică eretică întemeiată pe o judecare greșită a dogmelor. Niciodata nu se cuvine să se jertfească iubirea pentru o deosebire de dogmă. Pentru aceasta să ne fie pildă Apostolul neamurilor, care, din dragoste chiar și pentru cei ce L-au răstignit pe Hristos, dorea să fie anatema pentru ei. Episcopul care nu-i iubește pe eretici și nu lucrează pentru ei, toate le face din râvnă mincinoasă și este lipsit de dragoste. Căci acolo unde este dragoste, este și adevăr, și lumină, iar râvna cea mincinoasă și slava plină de rătăcire sunt vădite și alungate de lumină și iubire. Chestiunile legate de crediță nu trebuie să micșoreze iubirea. Învățătorii urii sunt ucenicii celui rău, fiindcă dintru același izvor nu curg și dulcele, și amarul. Învățătorul iubirii, care este episcopul, nu e cu putință să nu iubească, fiind cu desăvârșire neputincios să urască, aceasta pentru că preaplinul iubirii izgoneste ura. (69:Pastorala, Mitropolit Nectarie de Pentapolis, Atena, 1898, pag.210)
( Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Eghina - Făcătorul de Minuni, Viata și Opera, 1846- 1920, Editura Sophia, București 2006, pag. 347)

<<De aceea în ochii săi, ereticii ce altceva puteau fi decât copiii rătăciți ai tatălui și Dumnezeului său și ”în putință” frații săi intru Hristos. Cum să nu-i iubească, să nu-i plîngă și să nu se roage pentru ei?

Duhul iubirii pentru eretici l-a predat sfântul Parinte elevilor săi de la Rozarios, la orele de Teologie pastorala, voind a-i elibera din mreaja intoleranței ce chinuie sufletele necurate in numele, zice-se, al Ortodoxiei. Părintele și-a prefăcut durerea față de cei din afara Bisericii in învățătură intemeiată pe morala Bisericii.>>

( Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfantul Nectarie din Eghina Făcătorul de Minuni, Viata și Opera, 1846- 1920, Editura Sophia, București 2006, pag. 346)

Pentru doamna Laura
 

Parintele Rafail Noica:

<<Însă tare aş vrea să se citească mai mult cărţulia aia a lui Homiakov, care s’a tipărit aicea, la Alba Iulia, pe care am recomandat-o şi altcândva, greu de înţeles pentru gândirea noastră obiectivă şi nepersonală, însă aş vrea să se citească mai mult, şi să dea Dumnezeu să se înţeleagă mai adânc. Homiakov zice lucru foarte important acolo: noi putem judeca înăuntrul Bisericii noastre, cu criteriile pe care ni le-a dat Domnul şi pe care ni le dă Biserica, dar nu putem judeca în afara Bisericii.
Ştim, dacă avem credinţa în Biserică şi în Sfinţii Părinţi – Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, şi în Sfinţii Părinţi ai ei, şi Sinoade – că în afara Bisericii nu sunt Taine, dar asta nu înseamnă că ştiu că nimeni din afară nu se poate mântui, fiindcă eu nu ştiu ce poate şi ce nu poate Dumnezeu în afara Bisericii. Că altfel ce s-a întâmplat cu cei dinainte de Hristos? Melchisedec, marele preot care slujea lui Dumnezeu, după al cărui cin este Însuşi Hristos – nu că Melchisedec este după cinul preoţiei lui Hristos, ci preoţia lui Hristos, Mesia, Dumnezeu întrupat, este după cinul lui Melchisedec! - cine l-a botezat pe Melchisedec, cine l-a hirotonit? Nu ştiu ce poate face Dumnezeu şi ce nu poate – Dumnezeu văd că îşi îngăduie să nu poată ceea ce nu vreau eu, şi cu mine nu poate. De ce? Fiindcă nu vreau eu. [...]
Noi nu ştim ce poate Dumnezeu în afară; şi când Părinţii zic că în afara Bisericii nu este Taină şi că Mântuire nu este cu putinţă, totuşi trebuie să gândim şi să înţelegem nu într-un sens… obiectiv, ca un obiect, care se aplică, precum o lege, absolut pretutindenea, ci trebuie să înţelegem totuşi că Dumnezeu este Persoană, că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor oamenilor, oricine ar fi, şi că, pe de o parte, El nu lasă să se nască oameni pe pământ fiindcă… n-are surcele ca să aprindă focul în iad – şi atunci i-ar trebui suflete de om - dar ce face Dumnezeu dincolo de Biserică nu e de competenţa noastră să judecăm. Sau cum spunea cineva în Apus, „noi ştim unde este Biserica, dar nu ştim unde nu este” - şi cuvântul ăsta trebuie înţeles drept. Ce vrea să zică este: „eu ştiu unde să găsesc Tainele fără greş, dar ce poate sau nu poate Dumnezeu în alte condiţii - nu mă pronunţ; dar nu acolo caut eu“. (…)>>

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...singur-cuvant/

Na, că am ajuns şi eu să fiu confundat cu un ortodoxist habotnic...

Ca să te linişteşti, postarea pe care ai comentat-o face parte dintr-o terapie aplicată unor personaje de pe forum cu scopul stimulării cunoaşterii de sine. Fiindcă n-ai cum să te vezi în lumina crudă a realităţii, dacă toată lumea îţi aplaudă aberaţiile şi-ţi hrăneşte orgoliul încurajându-ţi iluzia propriului progres duhovnicesc.

I-am putea găsi o scuză că e nou. Totuși când nu știi despre ce e vorba, înainte de a intra într-o discuție stai pe margine și asisți, apoi te bagi în seamă. Aici s-au cam sărit primele etape.

DA, ai dreptate, Nastya. Dar stii cum se spune: de unde nu e nici Dumnezeu nu cere.
Unii sunt pusi sa strice topicuri, sa creeze adevarate tornade. De ce? Poate ca numarul de postari sa creasca, ceea ce nu are a face cu ortodoxia, ci cu mercantilismul.

Cât de greu este să te smerești și să-ți recunoști greșeala! Pe lângă asta mai aplici și câte o corecție celui care te-a atenționat că greșești.

DA, asta va spuneam si eu!
Este vorba de un articol fara cusur, de pe un site crestin, dar nu ortodox. Nu gasesc ca este o greseala. Nu v-a obligat nimeni sa-l cititi, nici sa il popularizati. De fapt cautati nod in papura. Toate discutiile acestea sunt off-topic si nu contribie cu nimic la tematica propusa. Sunteti pusi sa stricati topice, ceea ce se inscrie la manipulare.

Dacă te smereai puțin și îți recunoșteai greșeala nu erau atâtea mesaje offline. Tu continuă-ți ”corecțiile” și vei vedea ce iasă. Dar nu te mai plânge că primești corecții când tu însăți semeni ”corecții”, chiar și atunci când ar trebui să-ți recunoști o greșeală.

Buna de pus in smnatura tuturor !
Cu adevarat asa este , dar e valabil pentru toti !:41:

Vad ca stai cam rau cu limba romana si cu gramatica... dar nu te mai corectez, nici nu-ti aplic corectii. Ma intreb numai ce cauta pe un forum cineva, care nu stie sa scrie corect...

In general valabil:
Ma intreb de-asemeni, ce cauta pe un forum cresti-ortodox unul care jigneste...
Ma intreb iarasi, ce cauta pe un forum cei care nu au citit in viata lor despre ortodoxie, totusi isi dau cu parerea...
Mai am si alte intrebari, dar ma opresc aici.

Invidia !
 

Domnule, chiar nu ma nelinistesc. Nelinistea sufleteasca e de la cel rau. Linistea si pacea sufletului sunt de la Dumnezeu. Cred ca ar trebui sa tindem spre Dumnezeu, presupunand ca suntem sau ne straduim sa fim crestini ortodocsi.

Am indraznit sa pomenesc despre Sfantul Nectarie, Mitropolit de Pentapolis, pentru ca, din ce am citit pe mai multe topicuri, am vazut ca se dezbate mult pe forum despre erezii, eretici si atitudinea fata de acestea/acestia. Si dumneavoastra ati vorbit despre un "ghimpe sectar". De aici vi se trage. Sfantul Nectarie, la ale carui moaste sunt siruri intregi de oameni care se inchina in ziua de 9 noiembrie, a fost si teolog; in cursul sau de "Teologie patristica" pe care l-a tinut la Seminarul Teologic Rizarios ne vorbeste si despre ce-a de-a doua porunca: <<Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.>> Matei 22,39, aplicata in dialogul cu ereticii.

N-am stiut ca pe forum se poate beneficia si de astfel de terapii de indreptare, smerire, cunoastere de sine etc.
Intrebare: V-ati tratat si dumneavoastra? L-ati tratat si pe domnul Ovidiu?

Omul smerit nu vede lipsa de smerenie a aproapelui sau. Daca vede lipsa smerenie a aproapelui, el insusi nu este smerit.

Daca pe forum exista aplaudaci... Parca n-ar fi vorba de credinta, crestinism, ortodoxie.

Imi pare rau, postura de chibiț nu e in firea mea. Vi se pare ca discutiile sunt chiar asa de elevate incat iti trebuie un an pregatitor ca sa faci față? Asta cu "să te bagi în seamă" e din aceeasi categorie cu "a-ti da cu parerea". Acum mai toti vorbitorii de pe la diverse posturi TV (si multi dintre cei ce scriu pe forumuri), din nefericire pentru ei si pentru limba română, "isi dau cu parerea", nu-si exprima o parere, nu-si exprima un punct de vedere. Poate mai lucrati.

Ca Novice/Junior (ca tot nu stiu de nici unele) , as putea sa-i propun domnului/doamnei Adm. ca la fiecare topic sa existe un fel de: „Instructiuni de folosire”. Ca sa stie omul, in detaliu: cine trebuie pus la punct, cine trebuie aplaudat, cum trebuie sa-i avertizezi pe juniori ca: „Pe aici nu se trece!” Etc. etc. etc.

Sa stiti ca nu reactionez nici la aplauze, nici la critici.

Ceva coji de nuci ca sa stea omul la colt, in genunchi pe coji de nuci...Sa se invete minte.

Nu pot să răspund şi în numele lui Ovidiu, dar în ceea ce mă priveşte pot să spun că terapia este interactivă, cu alte cuvinte suntem cu toţii implicaţi în acest proces de cunoaştere de sine.

N-am să încerc să-ţi domolesc avântul primei impresii, dar, dacă o să continui pe linia cu care ai debutat pe forum, o să te convingi pe cont propriu cum stau lucrurile pe-aici.

O regula a dialogului v-ar obliga sa-mi vorbiti la persoana a II-a plural. Asa cum m-am adresat si eu dvs. Nu suntem prieteni si chiar daca anonimatul ii poate face pe oameni mai indrazneti, ar fi bine sa-i faca si civilizati.

Sa inteleg ca ma amenintati?

O altă regulă, a internetului unde are loc "dialogul" de faţă, propune renunţarea la convenţii inutile în spaţiul virtual. Eu o urmez pe aceasta chiar cu riscul de a fi catalogat necivilizat!

Nu-i vorba de nicio ameninţare, este doar o sugestie, sau invitaţie dacă vrei, să-ţi laşi prima impresie deschisă îmbogăţirii prin experienţă proprie.

Nu pot să nu remarc totuşi că, după cum i-ai răspuns lui Ovidiu, apelul la toleranţă din primele postări începe să-şi piardă din credibilitate.

Asta pe tine nu te-a impiedicat sa-ti faci veacul pe aici..
Deci ce valoare mai au celelalte criterii propuse?

Era fals oricum.
O melodie care o stim deja.

Ce n-a inteles doamna/domnisoara sau mai stiu eu cum doreste sa fie adresata, este ca iubirea de eretici nu inseamna lasarea garzii jos cand e vorba de relatiile lor cu turma care din pacate de cele mai multe ori nu sunt de pe postura de oi potentiale ci ce lupi rapitori.

Cu alte cuvinte, imi place lupul atunci cand este in padure - are rolul lui, de exemplu de a curata padurea de mortaciuni si alte animale bolnave, dar cand nu se multumeste doar cu ele si vine la mine in curte sa se infrupte, n-am cum sa-l iau in brate.

Revenind si la povestea cu fii lui Dumnezeu, ca sa detaliez, ca poate am fost prea subtil sau ma rog, poate unii in dragoste de eretici au trecut cam repede prin abc -ul catehizarii ortodoxe, stim poveste in care Dumnezeu avea doi fii. Unul ascultator si altul nu prea, care prefera sa-si traiasca fiosenia din cu totul alta perspectiva.

Ei bine, si acela era si a ramas fiu, cel putin ca statut legal si atat timp cat nu l-a prins moartea printre straini si mizerii, insa nu era asa cum trebuia sa fie un fiu.

E drept, era si el iubit, trebuie sa fie iubit, dar nu pentru mizeria in care se zbate si nu atat timp cat nici prin cap nu-i trece sa se intoarca acasa decat cel mult pentru o alta transa de bani.

Probabil e mai greu pentru unii sa inteleaga mizeria in care se zbate un sectar mai ales ca are el grija sa se bata tare si des cu caramida in piept ce om evoluat moral este el, mai ales comparat cu ortodocsii din recensamant (ca pe aia din Biserica oricum nu are habar de ei si nici nu vrea sa-i cunoasca).

Insa spiritual vorbind, mai ales haric, ea exista, ca daca n-ar exista, ar fi in Biserica si nu pe coclauri.
Sa tragem nadejdeca totusi sfarsitul nu-i va prinde astfel - in acest sens da, trebuie sa existe dragoste.

Sa speram ca am lamurit si aceasta chestiune.

Iata, limpede, cine ne da lectii despre limba romana si despre Ortodoxie!
(Deh, cine sapa groapa altuia...
Si fiecare pasare pe limba ei...)

In regresie geometrica.
Previzibil, dealtfel...

Lupta cu pacatul este ilustrata in Vietile Sfintilor. Iata niste fragmente din viata Sfantului Efrem Sirul, a carui pomenire se savarseste chiar astazi.

,,Odată îşi lăsă patria şi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaşte, care erau întru dînsa, iar pe de alta, pentru întîlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viaţă de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpîne al tuturor, învredniceşte-mă ca, intrînd în cetatea Edesa, să mă întîlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului".


Astfel rugîndu-se, cînd a ajuns la porţile cetăţii, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrîn, ce va afla de la dînsul şi ce folos va dobîndi?
Deci, călătorind astfel cu aţintirea minţii, o femeie îndată îl întîmpină şi aceasta era desfrînată. Negreşit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rînduieşte tainic pe cele potrivnice. Deci, sfinţitul Efrem, astfel întîlnind pe desfrînata, stătea uimit oarecum, căutînd către dînsa, mîhnindu-se şi pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzîndu-l, iarăşi privea la dînsul cu ochi necuvioşi. Şi fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrînd s-o ruşineze şi întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te ruşinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii aţintiţi?" Şi aceea zise: "Dar mie aşa mi se cade a privi la tine, că din tine şi din a ta coastă sînt luată. Iar ţie ţi se cade a te uita nu către noi, ci în pămînt, din care ai şi fost luat".
Acestea auzindu-le Efrem a mulţumit şi femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, şi lui Dumnezeu cu fierbinţeală îi înălţa mulţumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune.




Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de dînsul, o desfrînată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Şi printr-însa, ca prin şarpele cel dintîi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întîmplat, că dumnezeiescul Efrem fierbea nişte bucate, acea femeie deschizînd fereastra care era în perete, se plecă cu neruşinare, apoi cu obrăznicie căutînd la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blîndeţea cea cuviincioasă lui şi cu graiul îi zice: "Domnul să te binecuvinteze". Şi aceasta iarăşi cu rîs necuvios a zis: "Dar ce lipseşte bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre şi puţin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mîndrie? Eu voiesc a dormi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduieşti?".
Însă precum aceea avea graiuri sataniceşti, astfel şi el cu mult mai vîrtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovniceşti, căci a zis: "De voieşti împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ţi voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvîntul, a şi întrebat de locul unde voieşte a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decît chiar în mijlocul cetăţii voi dormi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială şi ruşine de bărbaţii ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetăţii?". Deci, femeia aceea dorind să vîneze sufletul cel pătimaş, n-a voit a cunoaşte ceea ce zice Solomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai luminaţi sînt decît soarele; căci caută peste tot căile oamenilor.
Atunci sfîntul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sînt puternici a ruşina sufletul şi a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate cîte se lucrează în ascuns şi întru arătare, nu ne vom teme şi nu ne vom spăimînta cu mult mai vîrtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrînata a se depărta de vicleana poftă către dînsul şi să se căiască de cele dintîi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se şi căzînd la pămînt, cerea iertăciune de dobitoceasca şi neînfrînata ei pornire.
Apoi, făcînd adevărată pocăinţă, a luat povăţuitor şi dascăl pe Sfîntul Efrem în calea cea către mîntuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge iarăşi, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gîndurilor inimii celei rele; apoi s-a îngrijit a o aduce într-o mînăstire femeiască, spre a face fapte bune. Şi în scurt, pe aceea care a voit a-l împie-dica din calea cea dreaptă, el mai vîrtos întorcînd-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptăţii întoarcerea ei spre calea mîntuirii."


Sursa:http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...rem_sirul.html

Linștiți-vă fraților!
Nu mușcați așa ușor.

ai fost tare aici!

Am postat tot articolul si nu am scris sa intrati pe site. Am indicat totusi sursa, caci asa se procedeaza corect.
Si acum as vrea sa mi se spuna ce nu e corect in acest articol, de a trezit atatea reactii. Eu nu vad nimic "vatamator", cum se exprima cineva intr-o postare anterioara.
Deci, ce anume din articolul de mai sus v-a facut sa protestati?
Argumentat va rog. Faptul ca articolul a aparut pe un site protestant sau neoprotestant nu are valoare ca argument, atata timp cat articolul nu aduce atingere credintei ortodoxe.

cezar_ioan, ce e gresit? Daca tot subliniezi cuvinte din textul scris de mine, atunci trebuie sa imi spui si cum e corect, ca sa ma corectez.
A arata ca cineva face greseli la limba româna sau de ortografie, nu este egal cu "a sapa groapa altuia"; chiar dimpotriva, altfel profesorii ar "sapa groapa elevilor", ori nu e cazul.
Chiar crezi ca este o greseala asa mare a uita o litera, desi sensul frazei ramane neschimbat?!?

Uite, ovidiu b., ai ocazia acum sa imi spui pentru ce sa ma smeresc. Textul e repostat mai sus. Ai ceva argumente?

Oare n-ajunge o rochiţă curată şi nedecoltată şi lungă până peste genunchi asortată cu o purtare liniştită şi smerită şi cuminte?.. ca să se arate pe chipul inimii o bogăţie care mai bine întreabă decât să se arate ea ştiutoare... sau neştiutoare doar ca să ispitească?

Oare are nevoie Dulcineea de rochiţe multe?.. Şi de tot felul de creme şi vopsele şi lacuri?.. De ţinute şi mode şi asortări?.. De vorbe slobode sau meşteşugite după cum a învăţat-o lupu' de măsa ca să poată suci ea minţile şi să fie musai ea aleasa unuia dintre cei trei iezi cucuieţi care descuieţi la mamona care v-aduce vouă...? Ce nevoie are ea de tot felul de toalete deşarte ca să placă ea oamenilor? Şi dacă place ea oamenilor şi bărbaţilor înfometaţi ce stau la pândă atunci ce va fi ea mâine dar poimânie şi cu ce se va alege ea când va fi să dea nas în nas cu un cuvios părinte şi nu cu unul curios?

Ce va face deci domnişoara sau doamna când se va întâlni cu sfântul? Va rânji oare roşie ca o pătlăgică nătângă fiind gata să-şi ofere farmecele şi serviciile şi goliciunile spre a-l mitui ca să nu o judece prea aspru? El n-o va condamna că nu cu asta se ocupă sfântul, cu judecarea naivelor şi a credulilor pentru ca să aştepte să-l corupă ca să le lase să scape mai uşor ci o va ruşina pe ea atunci tocmai semeţia neruşinată şi obraznică din privirile ei pline de dorinţa de a face streaptess, căci aşa s-a obijnuit, prin care ea vrând să placă nu va putea cu niciun chip să renunţe nici măcar atunci la folosirea paravanului făţarnic în dosul căruia ştie să pună la cale toate planurile trădării şi după care stând bine ascunsă ea pomeneşte cuvinte atât de urâte şi deşuchiate... ba despre unul, ba despre altul şi chiar şi despre sfânt: 'nu ai văzut cum se uita la mine şi ăla'?

De ce oare abea aşteaptă sărmana să vadă mutra omului care îi vede formele sau o vede pe ea cum se dezbracă? Cine oare a învăţat-o că doar aşa va parveni în viaţă mai simplu? Eu? Cât de simplu îi va fi oare ei mai târziu? Deloc nu-i va fi ei simplu când va da a doua oară nas în nas cu sfântul. Atunci v-a fi jale, va fi bocet, va fi o frică atât de grea...

Calea cea mai simplă şi scurtă nu e aia care se face prin scurtarea fustei şi mărirea decolteului... şi nici viceversa ca să vă vadă oamenii cât de cuvioşi sunteţi!

Eu vorbeam de sursa postată de tine, adică cea de pe un site adventist. Asta era corecţia şi nu una gramaticală. Din nou dai dovadă că nu poţi admite o corecţie, cea aplicată iniţial de Laura şi apoi de restul.

Te legi de formă şi nu de fond coniţă. Nu e nevoie să-ţi recunoşti greşeala, ştiu că e greu pentru tine. Ai cam picat de mult testul.

În viteză greşeli gramaticale mai pot apărea, eu mi le asum. Iertare de greşeală.

Cezar te-a atenţionat aici, nu cred că mai e cazul să o fac şi eu, oricum mai era o greşeală de subliniat.

Amice, tocmai încercam să-ţi găsesc o scuză.

Toata povestea asta cu tzoale, ierarhii sociale, etc., sunt doar parte din animalismul pe care il tirim dupa noi. Normal ca o femeie nu gaseste nimic vatamator in articolul ala: cultul imaginii, care le obsedeaza sau mai bine zis poseda pe femei si pe barbatii efeminati subtil, nu se pupa cu simplitatea avuta macar teoretic in obiectivul fraierilor alora de laici, monahi, preoti si ierarhi, care alearga dupa mantuire.
Abia astept momentul in care sentimentul global de catastrofa, dat de saracia in imbatabila expansiune, va pune in genunchi estetica cripto-senzualista a lumestilor domni si doamne prea siguri/e de ei/ele, care vad in cravata, rochie, papion, batista lu' peste, si alte desertaciuni burgheze o forma de implinire a vietii.

Din păcate mai ai de așteptat. Nu vezi că ne umplem de metrosexuali de ambe genuri?

Ai raspuns pe langa, ovidiu b.

Eu intrebam ce e gresit in textul postat de mine; e reprodus pentru a doua oara mai sus.

Nu am facut reclama acelui site, nici nu am facut trimitere la el:

doar am am indicat sursa din care am citat, caci asa se obisnuieaste.

Deci ceea ce am facut eu, a fost sa aduc un text potrivit cu topicul in discutie. La acest text te rog sa iti exprimi parerea, daca ai una; daca nu mai buna e tacerea.
In ceeea ce priveste forma de adresare, sa stii ca ma flatezi spunandu-mi "conita!

coníță, V. coconiță.
Sursa: Dicționarul limbii române
coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-.
Sursa:Dicționarul limbii române Permalink

Nu are sens să o mai lungim. Iertare "coniţă" că am îndrăznit să te avertizez că ai folosit o sursă de pe un site sectar.

Greşeala: trimiţi omul pe un site "virusat", virusat cu idei sectare. :77:
Ducem cumva lipsă de surse ortodoxe?

Repet: Nu te-am trimis pe un site sectar, ci am scos de acolo un text, ca sa il citesti si sa imi spui ce e incorect scris acolo. Intelegi?
Daca poti... daca nu, am inteles intentia adevarata a acestor atentionari.

Ideea susținută e că te puteai abține să spui sursa.