În prealabil postat de Miha-anca
(Post 499199)
Va propun un subiect nou de discutie:
După Simon, reușita manipulării psihologice are la bază următoarele componente: - Manipulatorul își ascunde intențiile și comportamentele agresive.
- Manipulatorul cunoaște vulnerabilitățile psihologice ale victimei și determină ce fel de tactici ar putea fi efective.
- Manipulatorul este de o cruzime suficientă pentru a nu da înapoi de la vătămarea victimei dacă este necesar.
În consecință, manipularea tinde să fie camuflată.
Braiker a identificat următoarele moduri de bază prin care manipulatorii își controlează victimele: - Recompensa pozitiva– include lauda, sarmul superficial, simpatia superficială (lacrimi de crocodil, cereri de scuze excesive; atenție; recunoaștere publică.
- Recompensa negativa – include sâcâirea, urlatul, tratamentul silentios, intimidare, amenințări, înjurături, santaj emotional, învinovățire și făcutul pe victima.
- – Recompensa negativă poate crea un climat în care persistă frica și nesiguranța.
Invățarea în urma unei traume – folosirea abuzului verbal, a furiei explozive sau a altui comportament intimidant pentru a stabili dominanța sau superioritatea, pentru a învăța victimele să nu-l supere/confrunte/contrazică pe manipulator.
Simon a identificat următoarele tehnici manipulative: - Minciuna si Minciuna prin omisiune: Aceasta este o formă subtilă de minciună, comisă prin omiterea unei părți semnificative din adevăr. Această tehnică se mai utilizează în propaganda.
- Negarea: Manipulatorul refuză să admită că el sau ea a făcut ceva rău.
- Rationalizarea: O scuză prezentată de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raționalizarea este strâns legată de spin .
- Minimalizarea: Un tip de negare cuplată cu raționalizare. Manipulatorul spune că comportamentul lui/ei nu este atât de dăunător sau iresponsabil precum sugerează altcineva.
- Atenția sau neatenția selectivă: Manipulatorul refuză să acorde atenție oricărui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunând lucruri cum ar fi „Nu vreau să aud”, "Nu vreau sa citesc".
- Diversiunea: Manipulatorul nu acordă un răspuns direct unei întrebări directe, ci face o diversiune, direcționând conversația către un alt subiect (off-topic).
- Evaziunea: Similară cu diversiunea, dar aici se oferă răspunsuri vagi, irelevante, divagații sau expresii ambigue.
- Intimidarea mascată: Manipulatorul își pune victima în defensivă folosind amenințări voalate (subtile, indirecte sau subînțelese).
- Culpabilizarea: Un tip aparte de tactică de intimidare. Un manipulator se adresează constiintei victimei și sugerează că acesteia nu îi pasă îndeajuns, că e prea egoistă sau că face parte dintr-o secta. De obicei, asta face ca victima să se simtă prost.
- Rusinarea: Manipulatorul folosește sarcasmul și ocara pentru a amplifica frica și îndoiala de sine în victimă. Manipulatorii folosesc această tactică pentru a-i face pe ceilalți să se simtă nevrednici și prin urmare, să li se supună. Tacticile de rușinare pot fi foarte subtile, de exemplu un ton neplăcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face să te simți rușinat pentru simplul fapt că ai îndrăznit să li te opui. Este o modalitate efectivă de a crea un sentiment de inadecvare în victimă.
- Jucarea rolului de victimă ("sărmanul/a de mine"): Manipulatorul se portretizează ca fiind o victimă a circumstanțelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca mila, simpatie sau compasiune.
- Oamenii care se ghidează în funcție de conștiință și cărora le pasă nu suportă să vadă pe nimeni suferind și manipulatorului îi este ușor să se folosescă de simpatie pentru a obține cooperare.
- Invinovatirea victimei: Aceasta este o tactică eficientă de a pune victima în defensivă, mascând totodată intenția agresivă a manipulatorului.
- Jucarea rolului de servitor: Agenda personală este mascată de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunând că se comportă într-un anumit fel din „supunere” sau pentru că se află „în slujba lui Dumnezeu” sau a unei figuri autoritare similare.
- Seductia: Manipulatorii folosesc șarmul superficial, lauda, magulirea sau sprijinul fățiș al altora pentru a le câștiga încrederea și loialitatea.
- Proiectarea vinii (datul vinii pe alții): Manipulatorul găsește un tap ispasitor, deseori în moduri subtile, greu de detectat.
- Simularea inocenței: Manipulatorul încearcă să sugereze că răul făcut nu a fost intenționat sau că nu a făcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface surprins sau indignat. Această tactică face ca victima să se îndoiască de propria judecată sau chiar de sănătatea ei mintală.
- Simularea confuziei : Manipulatorul face pe neștiutorul, pretinzând că nu știe despre ce vorbești sau că e confuz cu privire la o problemă importantă care i-a fost adusă la cunoștință.
- Afișarea furiei: Manipulatorul exprimă furie pentru a afișa suficientă intensitate emoțională și mânie pentru a șoca victima și a o face să se supună. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva și „se enervează” dacă nu obține lucrul respectiv.
După Braiker, manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități (puncte slabe) pe care le pot avea victimele: - dorința de a face oamenilor pe plac
- dependența de a câștiga aprobarea și acceptarea celorlalți
- emotofobia (frica de emoții negative)
- lipsa hotărârii și a abilității de a spune „nu”
- percepție neclară a identității (granite personale difuze)
- autosuficiență scăzută
- locus de control extern
După Simon, manipulatorii exploatează următoarele vulnerabilități pe care le pot avea victimele: - naivitatea – victimei îi este greu să accepte ideea că unii oameni sunt șireți, necinstiți și nemiloși sau e în negare când e victimizată;
- constiinciozitatea exagerată – victima este înclinată să acorde manipulatorului beneficiul îndoielii și să privească lucrurile din perspectiva acestuia, în care dă vina pe victimă
- încredere în sine scăzută – victima se îndoiește de sine, lipsindu-i încrederea și hotărârea, existând o probabilitate mare de a intra în defensivă foarte repede
- intelectualizare – victima încearcă din greu să înțeleagă manipulatorul și crede că acesta are un motiv întemeiat pentru care se comportă așa
- dependenta emoțională – victima are o personalitate dependentă sau docilă. Cu cât victima este mai dependentă emoțional, cu atât este mai vulnerabilă în fața manipulării sau exploatării.
După Kantor, oamenii care prezintă următoarele carecteristici sunt vulnerabili în fața manipulatorilor psihopati: - încredere exagerată – oamenii onești presupun adesea că și ceilalți sunt onești. Se bazează pe oameni pe care abia îi cunosc, fără să le verifice competența etc. Aceștia se îndoiesc rareori de așa-zișii experți.
- altruism exagerat – opusul psihopatului, prea onești, prea corecți, prea empatici
- impresionabilitate – sunt seduși repede de cei cu șarm superficial. De exemplu, votează pentru politicianul mincinos care pupă copiii.
- naivitate – nu pot crede că în lume există oameni necinstiți pentru că dacă ar fi, nu ar fi lăsați să acționeze
- masochism – le lipsește respectul de sine și îi lasă inconștient pe psihopați să profite de ei, crezând că o merită din cauza unui sentiment de vinovăție
- lăcomie – cei lacomi și neonești pot cădea pradă unui psihopat care îi convinge ușor să facă ceva imoral
- imaturitate – au o judecată defectuoasă, cred afirmațiile exagerate ale reclamelor
- materialism exagerat – o pradă ușoară pentru cămătari sau cei care se ocupă cu scheme de îmbogățire rapidă
- dependenta psihologica – cei dependenți simt nevoia să fie iubiți și prin urmare sunt predispuși să accepte ceva ce ar trebui să refuze
- singurătate – oamenii singuri pot accepta orice formă de contact cu oamenii. Un străin psihopat poate oferi companie umană, dar cu un anumit preț.
- narcisism – narcisiștii sunt înclinați să cadă pradă laudelor nemeritate
- impulsivitate – aceștia iau decizii în grabă, de exemplu ce să cumpere sau cu cine să se căsătorească, fără a-i consulta pe ceilalți
- frugalitate exagerată – nu pot refuza o afacere chiar dacă cunosc motivul pentru care ies atât de ieftin
- batranetea – cei în vârstă pot deveni istoviți și mai puțin capabili de a se ocupa de mai multe lucruri odată. Când primesc o ofertă, e mai puțin probabil să se gândească că ar putea fi o înșelătorie. Sunt predispuși să ofere bani unei persoane care are o poveste tristă. Vezi abuzul de batrani.
Manipulatorii au trei motivații posibile: - Nevoia de a-și atinge scopurile și de a câștiga cu orice cost.
- O nevoie puternică de a avea sentimente de putere și superioritate față de ceilalți.
- Nevoia de a fi în control
Manipulatorii pot avea oricare din următoarele condiții psihologice: - personalitate machiavelică
- tulburare de personalitate narcisista
- tulburare de personalitate borderline
- tulburare de personalitate anxioasa
- tulburare de personalitate dependenta
- tulburare de personalitate istorica
- comportament pasiv-agresiv
- tulburare de personalitae antisociala
|
