@FlorinOlteanu
Exista o identitate dar nu de tipul celei budiste care este o extrema defecta,cred.Nimeni nu-si va pierde propria identitate,dar intre egoismul extrem si pierderea identitatii din budism exista calea adevarata : pastrarea identitatii personale in unitatea firii umane.Dumnezeu a creat persoane unice si irepetabile imbracate in aceeasi fire.Ele impart aceeasi fire dar niciodata nu se vor confunda intre ele.Dumnezeu ne-a creat persoane si persoane vom ramane pentru totdeauna.
Dragostea poate exista doar intre persoane distincte care nu se confunda,schimba,amesteca intre ele

Cuvantul "budism" este o piedica, un motiv de poticneala. Este de inteles.

Desi suntem despreunati la aratare, inauntru suntem toti impreunati in Dumnezeu.

De aceea, chipul nostru neschimbator, se afla in toti ceilalti.

In Adevar, realizam ca suntem cu adevarat in ceilalti. Desi fiecare eu este unic, inauntru simtim ca suntem ca Unul. Frati in Duh. Expresii ale Monadei.

Nerupte de Unul.


Ce este identitatea?

Toti parametrii care definesc "identitatea persoanei" asa cum o intelege mintea noastra actuala sunt instantiali, circumstantiali, trecatori.

Doar Dumnezeu este nepieritor, necircumstantial, indisolubil.

Omul care-si revendica o alta identitate decat cea in Dumnezeu, se afla "in tara straina."

Nu ca se afla altundeva, ci ca intelegerea lui nu este inca matura sa vada Adevarul - identitatea sa neschimbatoare.


--------

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti - este o instructiune care ne indeamna sa percepem similaritatea eului meu si a eului aproapelui.

Ca cele doua inlauntru sunt legate.

Sunt neameastecate si amestecate in acelasi timp - pentru ca in Duh nu mai exista aici-acolo ci doar acum.

Florin, ce crezi despre cele trei "variante" pentru originea universului din cadrul religiei budiste? Te identifici cu vreuna dintre ele?

Nu cunosc care sunt "cele trei variante".

Dragostea nu este doar polaritate ci si unime launtrica.

Nu doar distinctie ci si interpatrundere.

Nu doar separatie ci si amestecare.

Nu doar disjunctie ci si atingere.


Diferentierea si Unimea sunt aspecte simultan valabile in Adevar.

Se potenteaza reciproc. Ca intr-un dans duios - fara de sfarsit.

===========

In general porunca Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti este inteleasa reflex astfel:

1.Eu si aproapele suntem diferiti.
2.Cu toate ca suntem diferiti eu trebuie sa-l iubesc pe celalalt ca pe mine insumi.

Perceptia initiala a disjunctiei creeaza dificultati in aprinderea iubirii.

Iubirea are nevoie sa perceapa o compatibilitate, o zona de interpatrundere pentru a incepe sa curga.


Sensul profund al instructiunii este acesta:
1. Eu si aproapele in Duh suntem uniti.
2. Desi imi apare diferit il simt ca parte din mine. Ma simt pe mine in celalalt.

Confunzi scopul cu mijlocul.Iubeste-ti aproapele nu devoaleaza ca tu ai fi una cu aproapele ci e un mecanism psiholigic ,o carja care sa ne ajute sa savarsim virtutea

"Divinitatea e în toată materia" şi "divinitatea se confundă cu materia", nu conţin acelaşi sens - sunt două afirmaţii diferite: "divinitatea e in toata materia" sau mai corect spus "divinitatea e in toată creaţia" = pan-enteism (Dumnezeu locuieşte în toate) şi panen-teism = (toate sunt parte din Dumnezeu şi Dumnezeu este mai mult decât suma tuturor) - adică Dumnezeu este confundat cu creaţia.
Ortodoxia menţine o distincţie ontologică între creat şi necreat. Creaţia nu este parte din Dumnezeu, Dumnezeu (în Cele Trei Persoane, Fiinţă şi energii) Este distinct de creaţie.

In budism sunt trei variante acceptate in ceea ce priveste originea universului:
-Prima afirma ca universul s-a format strict prin legile naturale.
-A doua afirma ca universul a fost creat si intretinut de o putere divina
-A treia afirma ca universul a existat din toate timpurile, si va continua sa existe la infinit, deci n-a fost creat.

Cu care te identifici?

Mentionez ca Buddha s-a incurajat discipolii sa gandeasca critic afirmatiile tuturor, si sa nu creada in invataturi fara dovezi:
http://www.parami.org/buddhistanswer...ma_science.htm

Iubirea de aproapele nu este o carja care ajuta la infaptuirea "virtutii".

Iubirea nu este un mijloc. Iubirea este finalitatea.

Insa ea poate fi inteleasa gresit de multi ca ar fi doar o unealta. O carja pentru ce altceva?

Ce "virtute" este mai mare decat iubirea?

Dimpotriva - celelalte virtuti sunt auxiliare pentru atingerea iubirii.

Eurile nu sunt identice - pentru ca sunt si despartite. Asa le simtim acum.

Insa ele in Hristos se simt ca fiind unite. Se interpatrund reciproc.

Altfel nu s-ar fi spus:
"Rămâneţi în Mine şi Eu în voi." Iar aceasta minune o face iubirea.

----------
Nici la budisti nu exista virtute mai mare ca dragostea.

Nici vederea adevarului ultim nu innobileaza asa cum innobileaza dragostea.

Iubeste-ti aproapele.... Ca pe tine insuti.

Ca pe tine insuti - daca nu este privita din perspectiva Unimii in Duh - poate crea mari dificultati de intelegere avand in vedere ca "cine tine la sufletul lui il va pierde".

Adica cine se iubeste pe sine nu se mantuie.

Adica sa nu ne iubim pe noi insine.

Iar daca pe aproapele, in virtute, il iubesc asa cum ma "iubesc" pe mine in virtute (care-mi urasc sufletul)....rezulta ca trebuie sa-l urasc.

=====

Iubirea de sine prin altii este mantuitoare. Caci eul nostru in adevar...este in ceilalti. Doar salvandu-i pe toti ne salvam pe noi insine in intregime. Daca o singura oita ramane ratacita, prin ea eul nostru este in suferinta.

Iubirea de sine prin sine este pierzatoare. Este izolare, uscare si aruncare in foc.

==========

Tocmai vederea separatiei de celalalt este terenul in care musteste mandria, invidia si toate celelalte cate le insotesc...

Vederea diferentei - fie ca este culoarea pielii, rasa, avutia, nationalitatea, credinta...este cea care genereaza conflicte.

Vederea unimii cu celalalt - este cea care aduce pacea.

Diferenta este reabilitata, isi recastiga puterea generatoare de extaz doar atunci cand este recunoscuta Unimea Dinlauntru. Fara Unime, prin sesizarea exclusiva a diferentei toate intra in coliziune.

Formal, budismul o sustine pe a treia, celelalte doua, din punct de vedere logic fiindu-i subordonate.
---------------------
Prima
Universul daca s-a format natural...s-a format din "ceva" nu?

Deci acel "ceva" este tot un univers - potentialitatea anterioara a celui nou format. Fie ca sursa este micro sau macro - quark, unda, spatiu instabil....este acelasi continuum al universului actual pe axa trecutului.

Iterand...universul exista dintotdeauna. Nu a venit si nu pleaca.

Nimic nu apare in plus fata de ceea ce este,
nimic nu se pierde fata de ceea ce este.

----------------
A doua

Acelasi rationament se aplica si in cazul "Creatorului".

Universul actual (sau multiversurile simultane) existau ca potentialitate in energiile potentiale - necreate - ale Creatorului.

Acelasi univers insa sub alta forma - in acest caz energii necreate.

-------

Insa pentru budism nu este important procesul de transformare sau identificarea unor puncte de initiere pe axa temporala, sau puncte de stingere a universului asa cum il intelegem noi astazi.

Nici chiar sustinerea celei de a treia variante in competitie cu alte credinte sau teorii nu are o relevanta majora.

Invatatura de profunzime a budismului este aceea ca Universul isi are de fapt originea in mintea proprie.

De aia imi place atitudinea budismului. Spun pur si simplu "Nu ma bag, imi vad de invatatura mea in materie de minte si profunzimea fiintei umane."

Folosesti cuvantul “iubire“ de parca ar defini un singur lucru.Iubirea din “Iubeste aproapele“
nu e iubirea din “ Dumnezeu este Iubire“.Prima e O CARJA,e fortata ,e rece,e mijlocul de a ajunge la Iubirea a doua,desi se foloseste acelasi termen sunt lucruri diferite.Iubirea ca lupta si iubirea ca stare sunt lucruri diferite.

In opinia mea este o abordare gresita.

Ce este o iubire fortata, seaca, rece? Nu este iubire.


Iubirea aproapelui si iubirea de Dumnezeu nu difera cu nimic.

Nu sunt doua iubiri, ci una singura care lumineaza in toate directiile. O singura iubire care umple deopotriva si cerul si pamantul.


Daca una este falsa si cealalta este falsa.

Daca una este rece si cealalta este rece.

Hristos s-a exprimat limpede in acest sens.

"Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut."

Pentru ca Eul lui Hristos este in toate Eurile.

Si atunci cum poate fi iubirea impartita?

Se pare ca nu indeajuns de limpede si pentru tine.
Suntem in plin teatru al absurdului,un budist ne explica ce a spus Hristos ba chiar aduce “imbunatatiri “discursului lui Hristos.

Iubirea este simultan si lucrare si stare;

Simultan - intelepciune in actiune si extaz;

Simultan - miscare si nemiscare.

Bla bla.Definitii de 2 lei.E o oarecare diferenta intre imaginatie si realitate,intre a citi despre ceva si a trai chiar tu acel ceva.
...intelepciune in actiune si extaz... mai ca-mi dau lacrimile de atata ras
..

Diferenta dintre imaginatie si realitate nu este atat de mare precum pare.

And the dreams that you dare to dream
Really do come true

Ispitele - spam mental



A lucra in gradina Domnului, in esenta, inseamna transformarea circumstantelor/evenimentelor de zi cu zi in virtute.

Orice eveniment este potrivit pentru a fi transformat in virtute.

De aceea, nu conteaza unde lucram pentru Domnul, fie in mijlocul oamenilor, familie, manastire, pustie... indiferent unde ne aflam, indiferent ce facem, fie zi, fie noapte.

Orice eveniment este transformabil - poate fi utilizat drept combustibil pentru alimentarea virtutii, fie ca este pozitiv, fie ca este negativ - fie ca este generat din exterior (stimuli externi), fie ca este generat din interior (stari interioare, ganduri).

Definitie: ispitele sunt evenimente care starnesc felurite patimi.

Ispitele sunt importante - pentru ca ne arata de ce suferim, iar adoptarea unei reactii adecvate ne vindeca de patima si incep sa lucreze in sens pozitiv, fortificand din ce in ce mai mult virtutea.

Este ca si cum otrava este transformata in abrozie si nectar - licoare datatoare de viata vesnica.

De aceea se spune "Ridica Doamne ispitele si nu se mai mantuie nimeni".

Ispitele sunt promisiuni inselatoare.

Ispitele ne forteaza sa ne exersam, sa ne dezvoltam inteligenta.

Promit ca ofera un anumit beneficiu, cand de fapt, daca le ascultam indemnul, produc numai suferinta.

Ispitele sunt ca niste mesaje spam care ajung in casuta postala a mintii.

Sunt ceva de genul "Esti fericitul castigator al unui premiu de un milion de dolari. Tot ce trebuie sa faci este sa ne furnizezi nr. contului tau bancar pentru a-ti vira banii."

Orice cadere in ispita are doua faze:
1. aparitia mesajului ispititor in casuta mintii
2. incuviintarea

Daca recunoastem inselatoria nu dam click.

Asa ca pe masura ce ispita apare devenim din ce in ce mai determinati sa nu o mai urmam.

Si in loc sa hranim pacatul, invioram virtutea.

In acest fel, ispitele devin circumstante favorabile pentru practicarea virtutii.


adaptare la postarea: Dealing with mental spam

Esti Shugdenit ?
Astept o clarificare.

Nu sunt Shugdenit.

Cred ca dupa toti anii astia esti dator acestor oameni de aici cu o explicatie pe care probabil ai ales sa o amani.
Cum de nu esti shugdenit cand urmezi invataturile celui care este atat de controversat?
Te incurajez sa spui adevarul.

Nu am amanat nicio explicatie, revelatie sau justificare.

Ideile expuse sunt din surse budiste cu autoritate (Nagarjuna, Atisha, Shantideva, Padmasambhava...). Personal, explicatiile si comentariile furnizate de NKT - New Kadampa Tradition - mi s-au parut pertinente, valide.


Invataturile NKT nu au fost furnizate de Shugden, considerat budeitatea Protectoare a acestei ramuri budiste (aspectul controversat), ci sunt rezultatul efortului de interpretare al fondatorului acestei ramuri - Kelsang Gyatso.

Nu sunt adept al cultului Shugden pentru ca nu imi bazez practica pe aceasta expresie iconografica budista.

Deci nu sunt "shugdenit", ca sa folosesc acest argou cu conotatie defaimatoare.

Extinderea unei polemici budiste pe un site ortodox este similar cu o polemica intre culte crestine pe un forum budist. Funny.

Desi problematica celor doua religii pare complet paralela, fara relatie, in esenta, nevralgia identitatii este atotprezenta, oriunde ai privi.

Aceasta polemica, in opinia mea are doua fatete simultan valide - este productiva si non-productiva in acelasi timp - de neinteles si totusi plina de sens.

Insa, de ce intrebarea insinueaza ca am fost nesincer?

Nu ca am ceva de aparat personal...

Lepadarea de sine


Crestinismul nu ofera o explicatie directa a lepadarii de sine.

Abordarile din scrierile patristice sunt indirecte,€“ explicatia lepadarii de sine este sistematic deviata catre alte forme de virtute cum ar fi ascultarea/supusenia, tacerea, nevointa, blandetea, dragostea, milostenia

Golirea de sine (pentru a fi sarac in duh ) este un subiect delicat al ascezei crestine.

Desi in lepadarea de sine poate fi intuita o virtute aparte, distincta de cele enumerate mai sus – aceasta nu este rationata direct in scrierile patristice. Este preferata o abordare laterala, prin intermediari sau virtuti agent.

Si totusi, exista o explicatie directa a lepadarii de sine?

---------------------------------

Eul este o intelegere a mintii care apare in stransa dependenta cu perceptia trupului si simtirilor acestuia, care ne insoteste toata viata, clipa de clipa.

Intelesul Eu se manifesta tot timpul in minte, insa cu mai mare intensitate atunci cand percepem o anumita forma de pericol.

Intelesul Eu, la noi cei patimasi, este bivalent:
(1)intelesul Eu apare ca rezultat al perceptiei trupului sau unei anumite trairi (stimul suport) dar, simultan (2) acest Eu este perceput si ca o entitate independenta de corp, minte sau simtire, ca un patron care poseda corpul si mintea.

Acest Eu perceput a fi independent, autonom, posesor - este Eul fals – este sinele care trebuie lepadat, crucificat.

Natura Eului care ne apare in minte secunda de secunda nu este independenta sa, ci dependenta sa de o baza de imputare – trupul / trairile launtrice.

In subsidiar, Eul nu are soliditatea unei autonomii pe care i-o atribuim reflex in mod eronat.

Eul pe care-l simtim atat de viu este pur si simplu un inteles efect al perceptiei trupului si mintii.

In afara de aceasta imputare cognitiva nu are nicio alta substantialitate existentiala.

Dincolo de aceasta simpla imputare, pentru ca nu este ceva identificabil - se poate spune ca este o nemarginire indefinibila, inefabila pentru ca nu exista nicio referinta, un adanc abisal, intuneric supraluminos, o libertate absoluta, usurare, liniste deplina – fara prihanire, nicio atingere, fara flux temporal.

Eul de zi cu zi ne apare foarte pregnant in minte ca fiind o entitate independenta, un posesor, un patron instalat in propriile lui agregate minte-trup, pe care le manevreaza dupa poftele lui.

Acest Eu independent este un fals, este matricea tuturor relelor, maica tuturor suferintelor - pentru ca nu exista niciun pacat care sa nu fie hranit de acest Eu patron.

Reteaza Eul patron si toate pacatele se usuca imediat. Taie capul faraonului iar poporul lui Israel va intra in Tara Fagaduintei.

Din fericire, Eul patron poate fi demascat cu usurinta prin rationamente corecte, iar prin contemplatie profunda, persistenta, in cele din urma exorcizat.
--------------

Eul patron este ca un mar (din pomul cunoasterii binelui si raului).

Miezul fructului este eul patron innascut, cu care intram in aceasta existenta. Il avem in mod automat in fluxul cognitiei.

Pulpa fructului este eul patron umflat/hranit de activitatea intelectuala.

Acest eu patron vrea in mod natural sa posede. Isi extinde reflex aria de posesiune dincolo de propriile agregate catre fenomene pe care le simte ca fiind in exteriorul lui.

Copiii ni se par mai inocenti decat adultii pentru ca acest eu patron nu a devenit inca supraponderal - ingrasat de o activitate intelectuala canalizata si focalizata in logica apucarii.

Este mai usor pentru o camila sa intre prin urechile acului decat un bogat in Imparatia Cerurilor.

Bogatia nu este exact bogatia pe care o avem in momentul de fata ci crisparea cu care eul patron apuca fenomenele adiacente.

Cel ce poate da toata bogatia pe care o are ca pe nimic este cu adevarat un sarac fericit, usor, usor in duh.

Cel ce nu poate da nimic este obez, greu in duh, eul patron il striveste cu greutatea lui.

---------

Cum poate fi demascata falsitatea existentiala a eului posesor?

------------

Sa luam de exemplu propozitia pe care o utilizam cu mare frecventa:

Eu mananc - o formulare elaborata de intelect.

Sa evaluam validitatea acestei afirmatii prin interogatii analitice succesive:

Oare Eul poate manca?
Sau mananca trupul?
Sau oare Eul mananca inlauntrul trupului?

Unde este acest Eu care mananca?
Ce este acest Eu mancator?

Ce se intampla de fapt cu mancarea?

Este asimilata de Eu sau de Trup?
Hrana intra in trup sau intra in Eu?

De ce afirm ca Eu mananc, si nu afirm ca trupul mananca?

Eul poate fi identificat cu o anumita parte a trupului?

Cu limba? cu stomacul? cu capul?

Daca nu este identic cu nicio parte a trupului, nu se regaseste in nicio parte a trupului, atunci nu este identic nici cu trupul.

Iar daca Eul nu este trupul cum poate sa manance?

Concluzie: Acest Eu mancator nu este decat un simplu fenomen de imputare conceptuala - fara sa existe in mod fundamental, autonom, independent de perceptia trupului.


De exemplu o alta elaborare conceptuala.

Eu merg.

Poate Eul sa mearga?
Sau merge trupul?

Are Eul picioare proprii?

De ce afirm ca Eul merge si nu trupul.

Ce este acest Eu care substituie/uzurpa actiunea trupului?

Concluzie: Acest Eu mergator nu este decat un simplu fenomen de imputare conceptuala - fara sa existe in mod fundamental, autonom, independent de perceptia trupului.
---------------------------

Intelegand in profunzime ca Eul patron nu este decat o forma de imputare cognitiva, nimic mai mult - Sinele este Lepadat.

In budhism , indfiferent de scoala sau abordare nu se vorbeste de fiinta , ea fiind o extrema conceptuala pe care tu , desi citezi din Nagarjuna , nu o intelegi.Din pacate incercarile tale de a indulci diferentele doctrinare dintre abordarea ortodoxa si budism conduc la erori si aberatii , acestea in special fiind cauzate de o cunoastere insuficienta.

Este ironica si nefericita in acelasi timp, atitudinea naiva relaxata pe care o proiectezi cu privire la severitatea invecinarii tale cu cultul Dolgyal, invecinare care nu o poti nega atata vreme cat majoritatea punctelor tale de vedere alegi sa le sustii in exclusivitate prin citate din Kelsang G. sustinator si proponent inveterat al lui D.

Cred ca ii ceri prea mult, el scrie doar niste lucruri de suprafata, nu cred ca stie aceste amanunte despre ceea ce sustine.

Sunt de acord ca inca nu inteleg fiinta - dar incerc. Ma straduiesc.

Recunosc, ca am multe de invatat, ca probabil unele invataturi le-am inteles gresit, din cauza capacitatii mele limitate.

Insa ceea ce cred ca am priceput destul de bine este ca - noi, oamenii obisnuiti nu intelegem corect nici fiinta, nici nefiinta, nici constiinta, nici lipsa de constiinta, nici mintea, nici non-mintea.

==============

Ca in budhism "nu se vorbeste de Fiinta, indiferent de scoala sau abordare" - este un neadevar.

Referinte:

-------------------

According to the Mahayana Mahaparinirvana Mahā-sūtra (also called the Nirvana Sutra), the Buddha taught that parinirvana is the realm of the Eternal, Bliss, the Self, and the Pure.

------------
In Mahaparinirvana Mahā-sūtra Buddha ii cearta pe ascetii care cad in extrema nihilista a non-Fiintei:

The Buddha says: "O you bhiksus [monks]! Do not abide in the thought of the non-eternal, sorrow, non-Self, and the not-pure and have things as in the case of those people who take the stones, wooden pieces and gravel for the true gem [of the true Dharma] ... In every situation, constantly meditate upon the idea of the Self, the idea of the Eternal, Bliss, and the Pure ... Those who, desirous of attaining Reality meditatively cultivate these ideas, namely, the ideas of the Self [atman], the Eternal, Bliss, and the Pure, will skilfully bring forth the jewel, just like the wise person."

---------------------
In Vajrayana Buddhism, the Adi-Buddha, or Adibuddha (Tibetan: Dang-po'i sangs-rgyas), is the "Primordial Buddha." The term refers to a self-emanating, self-originating Buddha, present before anything else existed. Samantabhadra, Vairocana and Vajradhara are the best known names for Adi-Buddha, though there are others like Sanghyang Adi Buddha from Indonesia. Adi-Buddha is usually depicted as dark blue. The concept of Adi-Buddha is the closest to monotheism of any form of Buddhism. Even then, Adi-Buddha is recognized as the center of an extended array of peaceful and wrathful deities, which are considered reflections of it. All famous sages and Bodhisattvas are said to be reflections of Adi-Buddha, and many are identified as the "personality" of it.
Adi-Buddha is better compared to the abstracted forces of Brahman, Ayn Sof or Arche rather than a personal creator God in the mold of Yahweh or Allah. Also, Adi-Buddha is not said to be the creator, but the originator of all things. Adi-Buddha is a deity in an emanationist sense.
Adi-Buddha is a representation of the interdependence of phenomena, being an entity that can be regarded as a creator in a relative sense. Though phenomena can be symbolically represented in the primordial nature of Adi-Buddha and have in it their collective source, the universe is not regarded as being linearly created, being in a continuous, eternal co-relation with the deity. It also represents the non-duality between the noumenom (the individual's mind), and the phenomena (the cosmos), which are also seen as interrelated.

------------------
KADAMPA

" Sometimes Buddhists are understood to be polytheists, but we Kadampas understand ourselves as monotheists who understand their ultimate object of refuge to have the ability to assume many conventional forms according to the different needs of living beings.

Some Buddhists fall into the extreme of thinking the Dharmakaya is just a state of nature and not a being so they de-deify the ultimate.

As Kadampas, we understand the Dharmakaya to be being, whose omniscient mind of great bliss is at one with a realization of how things truly are (empty), and that this Dharmkaya assumes the aspect of infinite forms according to the needs and dispositions of living beings.

These aspects or emanations are simply the shape the underlying Dharmakaya assumes, but are not separate from it (like waves are not separate from the ocean)."


-------------

The Lotus Sūtra also indicates (in Chapter 4) that emptiness (śūnyatā) is not the ultimate vision to be attained by the aspirant Bodhisattva: the attainment of Buddha Wisdom is indicated to be a bliss-bestowing treasure that transcends seeing all as merely empty or merely labeled.

-------------

Ekajati, accept bucuros orice lamurire suplimentara sau precizarea unor erori in postarile mele.

Ma vor ajuta sa inteleg unde gresesc.

Sunt deschis la dialog.

Sper ca replicile nu vor fi doar acuzari evazive ci aspecte concrete de analizat.

Conceptul de atman ,self, presupune un existent ,o esenta .
Ori orice dimensiune este goala de o esenta, fiind vacua.
Daca acestea(selful,atman) exista prin esente, nu e posibil a le cunoaste caci cunoasterea unei esente presupune o relatie conceptuala de despendenta ori o esenta pentru a putea fi cunoscuta trebuie sa iasa din sine si sa intre intr=o relatie duala,in aceasta realtie duala unde fiintele pot sa o cunoasca.Ori daca o esenta iese din sine aceasta ar presupune ca ea exista sub forma de esenta concomitent cu acea parte care iese din sine pentru a putea intra intr-o relatie de cunoastere.


Aceasta afirmatie se refera la starea primordiala a fiintelor si nu la o dimensiune externa noua.

Adi-Buddha sau Samantabadra nu reprezinta o fiinta, entitate transpersonala separata de noi ci reprezinta starea primordiala a individului.

Sensul aici aminteste de o potentialitate infinita a starii primordiale, potentialitate prin intermediul careia se nasc un numar infinit de calitati virtuti.De aceea se spune ca natura primordiala nu este numai goala , vida de o esenta ci are si o potentialitate infinita.

Adi Budha nu poate fi creator in sensul relativ caci daca este inseamna ca aceasta stare primordiala creaza ignoranta sau ca ea ar avea in potential aspecte imperfecte precum lipsa de cunoastere,partialitatea, solidificarea..etc., ceea ce este eronat.


Exista 3 tipuri de refugiu.Outer, inner , secret.
Daca va considerati monoteisti inseamna ca singurul mod de refugiu pe care puteti sa-l folositi este outer caci cineva care crede intr-o figura externa nu poate avea intelegere si cunostinta despre nivelele mai adanci cum ar fi inner si secret.

Daca zeificam apsectul ultim nu ramanem decat la un nivel de relatie dual-conceptual unde mintea continua sa creeze fara a iesi din sine.Ori depasirea mintii este ceea ce e necesar pentru a descoperi intelepciune suprema inerenta starii primordiale.

Cata vreme intelegeti ca dharmakaya este fiinta ramaneti prisonieri domeniului mintii.Caci numai ea este cea care lucreaza pe baza de caracteristici , caracteristici care prin natura lor sunt temporale apartinand domeniului relativ, coruptibil.

Acestea sunt viziuni duale specifice tantrelor unde intelepciunea suprema este vazuta ca apartinand unor fiinte externe(zeitati), viziuni care se sprijina pe precaritatea si relativitatea conditiei umane nerecunoscand aspectul auto-perfect, perfectiunea cu de la sine putere pe care fiintele o detin si pe care o reprezinta.Erori grave se comit la incercarea de asemuire a lui Adi Budha cu Brahman sau cu un principiu transpersonal, o entitate avand o existenta de sine statatoare.

Cred ca Ekajati si florinolteanu sunt aceeasi persoana.Vazand ca nu-l baga nimeni in seama ...tocmai pe el ,va dati seama...florinolteanu se baga singur in seama creand aceasta sceneta care ii da prilejul de a ne prezenta ceva ce nu ne intereseaza,dar el insista ca trebuie sa ne “lumineze“prin orice mijloace.

:))

E bine, florin isi aduce argumente interesante sinelui lui. E draguta discutia intre el si... el. Doar ca el pare ca stie mai multe despre budism decat el.

Aba-Bin amandoi sunteti simpatici. Aveti o buna imaginatie. Felicitari.

In rai, Adam nu avea imaginatie. Cunostea fenomenele in mod direct .

In budism, aceasta minte curata se numeste "vedere directa". Este o minte care nu apeleaza la reprezentari mentale si, in consecinta, nici la rationamente.

------

Daca as fi recurs la acest truc ieftin de tip Heckle and Jeckle pentru a expune idei budiste, alter egoul meu ar fi fost un aspect interogativ - nu unul care desconsidera o anumita ramura budista, din care, recunosc m-am inspirat mai mult si am citat cu predilectie.

In ceea ce-l priveste pe Ekajati nu cunosc ramura la care este afiliat. Poate o forma de budism Theravada sau alt cult budist tibetan cum ar fi Nyigma.

Depinde doar de el, daca doreste sa-si precizeze apartenenta.

In ceea ce ma priveste, cred despre mine insumi ca sunt ortodox, cu un 'upgrade' (pentru altii 'downgrade') de budism mahayana Kadampa.

Practic anu-yoga combinata cu ati-yoga concentrandu-ma in special pe ciclul longde din ati-yoga.

Acum, serios vorbind, cu sinceritate mi-as dori sa intelegi severitatatea situatiei in care te afli.Nu am sa intru in detalii, le gasesti peste tot, insa am sa-ti amintesc doar de pozitia majoritatii lumii religioase tibetane reprezentata oficial de Dalai lama care impreuna cu alti capi au hotarat ca venerarea celui care nu trebuie numit trebuie sa inceteze imediat.
Chiar daca nu practici sadhana lui D esti afiliat si-l susitii pe cel care este principalul proponent al lui D in lume la ora actuala.Astfel nu poti fi acuzat de ignoranta.

Fiinta si Non-Fiinta

Modul personal in care inteleg budismul este o abordare echilibrata a polaritatii Sine si Non-Sine, Atman si Anatta, intr-o interactiune de potentare reciproca.

Sinele (Atman) isi gaseste expresia profunda, ultima prin Non-Sine (Anatta) iar Non-Sinele are sens prin Sine.

Ca cele doua extreme sunt de fapt o singura realitate non-duala care realizata astfel transcende simultan ambele aspecte, orice elaborare (fie afirmativa, fie negativa).

A spune ca budismul nu abordeaza Fiinta, in opinia mea, este o eroare.

Budismul abordeaza Fiinta in aceeasi masura in care abordeaza Non-Fiinta, pentru a le transcende pe ambele simultan.

In practica zilnica, cele doua sunt profund intercorelate.

Am convingerea ca Anatta nu poate fi realizata decat in stransa dependenta de perceptia Fiintei. Fara Eul conventional ca suport meditativ, vacuitatea acestuia este inaccesibila.

Anatta se realizeaza prin Atman. Orice alta cale cade in extrema nihilista. Cum ar fi practicile de golire a mintii sau fortarea unei stari de non-gandire.

Este punctul in care Buddha ii cearta pe ascetii care au cazut in aceasta extrema in Mahayana Mahaparinirvana Mahāsūtra.

Daca budismul nu abordeaza Fiinta atunci nu ar trebui sa abordeze nicio forma de virtute. Compasiunea, respectul si autoritatea ar fi expresii goale de continut. Insasi intorcerea Roatei Dharmei din aceasta perspectiva ar fi o actiune lipsita de sens.

Fara Fiinta ca obiect contemplativ, meditatia nu este altceva decat o forma de pietrificare si alienare in raport cu sursa gandirii. Fiinta trebuie tunelata si ajuns dincolo de ea, acolo unde ‘este si nu este’ / ‘cauza-efect’ colapseaza. In domeniul libertatii absolute. Adevarul care ne face cu adevarat liberi.

Budismul nu promoveaza de-personalizarea sau de-fiintarea ci elucideaza adancul Plenului Fiintei, care asa cum ai precizat –este pur si simplu o stare neconditionata, lipsita de o esenta identificabila. Careia ii spunem intangibilitate – vacuitate – puritate fara esenta tangibila.

Si pentru a fi eliminata impresia subtila ca vacuitatea ar fi ceva, in stadiile mai avansate obiectul meditativ este vacuitatea vacuitatii. Iar prin anatta Supra-Eului (imputat ca Dumnezeu) lipsa de esenta, intangibilitatea tuturor fenomenelor.

Cel putin, sub acest aspect avem un punct de vedere comun.

------------

Cat despre refugiul interior si cel secret, de ce privesti cu superioritate?

Chiar si religiile non-budiste, creationiste, acceseaza aceste forme profunde de refugiu.

Depinde de la persoana, la persoana - de nivelul de maturizare spirituala, de la caz la caz.

De exemplu, si ortodoxia si islamul angajeaza in practicile mai profunde ‘negatia formei, esentei’, cognitia apofatica a Sinelui.

Prin asceza echilibrata un ortodox poate atinge refugiul secret intr-un mod mult mai calificat (fara sa-l denumeasca astfel), decat un budist care are terminologia la indemana dar care nu are puterea practicii si a experientei.

Un ortodox avansat ii spune smerenie (totala lepadare de sine - mai mult sau mai putin un facsimil al Anattei).

Lucrurile nu stau intotdeauna ca in carti.

Una este sa ai vocabular si alta este puterea practicii.

Intr-un centru budist?

Imi pare rau, dar nu inteleg 'severitatea situatiei in care ma aflu'.

De ce este 'severa'?

Sincer, nu inteleg logica. Nici ultimatumul imperativ.

Pare sa fie sub iminenta unei 'afurisenii' budiste. Ceva cu totul strain pentru spiritul acestei religii.

Este severa pentru ca esti afiliat unei grupari controversate si urmezi invataturile celui care este practicant al cultului lui D.

Practica o fac acasa. Am locuit insa intr-o manastire Kagyu cu ani in urma. In ziua de azi sunt nonsectarian nefiind afiliat vreunei secte. Singura mea preocupare este invatatura suprema Ati.

Un aspect 'controversat' nu este un argument suficient de puternic pentru a decreta 'severitatea' unei situatii.

Nu ai precizat care ar fi consecintele care ar decurge dintr-o continuare a studiului ramurii Kadampa.

O religie nu poate fi impusa, este o contradictie de termeni. Impunerea dezbraca religia de sensul ei profund, acceptarea.

Interzicerea unei religii sau a unei ramuri a acesteia, pe motive dogmatice, este o forma de abuz, de agresiune psihologica - o ingradire a dreptului la libera exprimare indiferent de argumentele metafizice care ar sustine o astfel de actiune. Ies din discutie exprimari spirituale care genereaza forme de violenta, inclusiv cele care afecteaza valorile, normele sociale general acceptate.

Iar o astfel de pozitie in interiorul clerului budist mi se pare absurda, mai ales pentru o religie definita in fibra ei prin acceptarea infinitatii cailor - exprimate functie de specificitati ale contextului cultural, inclinatii si particularitati psihologice.

Prin ce este 'suprema' invatatura Ati, in acceptiunea ta?

Pentru ca fiecare religie, fiecare cult isi proclama superioritatea, suprematia in raport cu celelalte.

?

Kadampa Guru Yoga

"Inceteaza sa spui Lui Dumnezeu cat de mari sunt problemele tale, ci spune problemelor tale cat de Mare este Dumnezeu".

Consider ca dialogul nostru nu mai poate continua.
La atatea ocazii care ti le-am oferit pentru a-ti explica pozitia fata de gruparea controversata careia ii apartii, ai ales de fiecare data sa aduci argumente de tip straw man , si sa filozofezi fara de fapt a aborda direct punctele de vedere oficiale ale celor care au stabilit caracterul periculos al practicilor pe care organiztatia careia ii apartii le practica.
Pledezi de fiecare data nevinovatia ,punctata la fiecare 5 cuvinte de notiuni psihologice culturale si filosofice ca si cum acestea ar avea vreo relevanta.Observ ca esti un tip alunecos care prefera sa divagheze si sa practice eschive nascute din studiul izolat, fara frecventarea unui invatator si a unui studiu sanatos carre sa aiba la baza principiile corecte pe care budismul se bazeaza.
Un alt lucru pe care il remarc este ca te ascunzi printre ortodocsi .Incerci sa creezi impresia ca tu te pricepi la ortodoxie iar in incercarile tale eronate il asemeni pe Dumnezeul crestinilor cu Dumnezeul budistilor, fara a intelege ca budismul niciodata nu vorbeste despre un creator extern noua.

In final, vreau sa stie cei care citesc aici ca tu nu numai ca apartii unei ramuri controversate-interzise a budismului ci , din cauza intelegerii eronate a principiilor fundamentale care stau la baza budismului, schimonosesti, denaturezi budismul, abordari pe care apoi le extinzi asupra ortodoxismului patandu-l si pe acesta.

Este o decizie pe care o respect.

Iti urez succes, progres cat mai rapid si profund in sistemul pe care ai ales sa-l practici.

Considera ca am luat act de avertizare.

Pozitiile oficiale ale celor doua parti nu au nicio relevanta pentru mine, atata vreme cat sunt argumentatii bazate pe speculatii metafizice.

Nu este o tehnica strawman, ci o pozitie personala, directa, clara referitoare la controversa Shugden (protector al Dharmei vs entitate malefica).

Multumesc pentru aprecieri si respectul pentru ortodoxie.

Buddha Ekajati sa te ocroteasca!