|
Intrebarea lui AlinB poate ramane in picioare chiar si cand anturajul doar POATE strica...
Cel putin eu asa imi dau seama... |
Citat:
Copiii buni cumva sunt mai vulnerabili si sunt mai usor de convins, dar si mai fricosi. Copiii rai care sa preia copii buni sunt destui. Invers este mai greu. Educatia nu este asa usor de facut. Trebuie sa fie potrivita fiecarui copil in parte. Nu este suficient sa inveti pe cineva ce este binele absolut, ci mai ales ce este raul si cum se poate feri de el si ce este bine si rau pentru el individual. Uite un exemplu de problema la scoala: Candva o profesoara (in liceu deja), deranjata de unele colege galagioase, a hotarat sa faca niste mutari. Si au pus pe fetele galagioase in banca langa cele mai tacute/cuminti, in ideea ca asa se vor calma spiritele. Noi trebuia cumva sa le potolim pe ele. Rezultatul: nu noi le-am potolit pe ele, ci ele ne-au antrenat pe noi la glume si neatentie. Nu stiu sa explic de ce. Si noi am fost cele mustruluite. Nu stiu, eram in clasa tot felul de copii. Nu intotdeauna copii buni si premianti erau cei cautati, ci mai degraba copiii deschisi social, copii cu spirit de echipa. Cu care sa poti lega prietenii si afara scolii, sa ai interese comune, sa te ajuti (dat/luat lectiile la caz de boala), etc. Si fiecare copil trebuie sa stie si sa hotarasca pentru el ce nu e bine de facut si unde nu trebuie sa se duca etc. In viata ai de a face mai tarziu cu tot felul de oameni si situatii si nu stii cum sa procedezi. Si izolatul nu este intotdeauna ceva pozitiv. Se cauta spiritul de echipa. |
De asta as alege eu scoala publica, de stat. ca scoala acasa, as face un program gen after school cu copiii mei, un numar de ore in care sa discutam ce au facut la scoala, sa ii explic unde are lacune (bine inteles, la materiile care le stapanesc, sau cel putin cat inteleg eu din manual), sa faca temele si sa invete.
Dar nu i-as scoate copilului meu scoala privata in detrimentul scolii acasa, pentru ca asa copilul nu va putea nicidecum sa vada raul ca sa se poata feri de el, nu invata sa socializeze cum trebuie, nu invata sa se descurce singur in diferite situatii. E ca si cum l-as tine intr-un balon de cristal, si cand se sparge balonul si se trezeste in lumea reala il "mananca" "lupii". Efectiv se pierde, nu se poate descurca si asta ar fi exclusiv din vina mea. In clasele 1-8 am fost si eu extra protejata de ai mei, in sensul ca daca aveam vreo cerata cu cineva din prieteni sau dac aveam orice alta problema, mi le rezolvau ei, si cand am mai crescut mi-a fost foarte greu sa INVAT sa ma descurc singura, desi eram intr-o pozitie in care in mod normal ar fi trebuit sa ma descurc singura. |
Citat:
Citat:
Nu există profesori perfecți, la nici o școală. Mulți au lacune, nu au harul de a preda, nu au răbdare, poate sînt chiar foarte violenți (am avut eu unul din ăsta la istorie în liceu), deci dezavantaje sînt oriunde. Citat:
Citat:
Citat:
- Limba Romana/Citit, scris, lectura, gramatica, analiza literara) Dacă părintele care stă acasă nu scrie frumos, atunci e limpede că nu-l poate învăța pe copil să scrie. Și dacă nu are multă răbdare, dacă nu urmează o programă bine gîndită etc. Apoi, Româna pentru mine ar trebui să însemne citirea cît mai multor cărți de referință din literatura universală împreună cu comentariul de la început și de la sfîrșit. Studiu adaptat pe vîrste și inspirat poate din bibliografia de la școală. - Limba materna (unde este alta) Și mai mult de lucru... - Matematica (complet) N-ar fi o problemă. Depinde însă cît de inteligent e elevul, dar în general dacă părintele se pricepe la mate, și copilul are ceva înclinații... Însă mai contează și pretențiile, dacă vrei să predai la nivel de olimpiadă atunci treburile se complică! - Geografie (de toate felurile) - Istorie (toate perioadele) - Biologie (zoologie, anatomie, botanica, ecologie) Astea se învață după manual, părintele își amintește sau chiar învață împreună cu micul student. - Limbi straine Cu părinții și apoi cu un meditator pentru aprofundare sau la centre care predau limbi străină (Centrele Culturale din marile orașe). - Muzica (note, solfegii, istoria muzicii etc.) Audiții, de încercat cîteva instrumente și vocea, chiar și istoria. Dacă nu dă dovadă de talent sau dacă nu are ureche muzicală n-o să-l chinuie nimeni să învețe pianul. - Desen Dacă are talent, sînt cercuri de desen sau cu un părinte dacă are și el înclinații. - Lucru manual (de multe feluri, pentru baieti si fete) Abia aștept să ajung la faza asta! - (Gospodarie) Îmi place să spun că-i voi învăța să facă 7 feluri de mîncare pînă într-a-ntîia. Și să știe să dea cu mătura șamd. - Stiinte sociale Ce-s astea? N-am făcut așa ceva. - Chimie Urît [mirositor] obiect. La care în viața mea nu am făcut practică în școală. - Fizica Ăsta e mai drăguț, dar destul de dificil. - Sport Unul din cele mai importante obiecte pe care nu-i voie să-l ignorăm. - Religie Nici religie nu am făcut la școală. Dar religie înseamnă a aduce la cunoștință copilului că există mai multe religii, nu una singură. Ca să nu descopere singurel mai pe urmă. |
Pt. Florin (dar si pentru altii):
1. Chiar sunt curioasa ce fel de studii prevede legea sa aibe parintii pentru a face SA. 2. Si la mine (in vremea mea) se facea curs optional de pedagogie. Nu stiu astazi cum mai este. Mi se spusese ca fara el nu poti preda. Eu nu l-am facut, ca n-am vrut sa lucrez in invatamant. Si ti-am spus - da, esti mai bun profesor, pentru ca mai ales la copii conteaza mult sa stii sa predai si sa-i faci sa le placa materia (ta). Am avut tot soiul de profesori si pot diferentia... 3. La materiile astea de indemanare fizica si talent (acum mi-am amintit termenul - dexteritate): sport, desen, muzica, lucru manual, se pun note la scoala. Asta este problema. Nu stiu acum mai este. Puteai ramane si corijent la ele. Nu stiu exact la ce materii ar fi examinat copilul la scoala si in ce mod. Eu n-as putea sa le predau unui copil. As putea sa-l invat in schimb alte lucruri interesante si care nu se fac in scoala: istoria muzicii si a artelor, sa-i invat sa mearga si sa asculte/inteleaga un concert, o opera, sa mearga la un muzeu. Aici am eu probleme cu scoala. Asa cum am invatat eu a fost oribil. Eu am avut frica de orele de sport de la scoala: aparatele alea peste care trebuia sa sarim, sau sa ne cataram, anumite exercitii. Dar mi-ar fi placut sa facem sport organizat: volei, badminton, etc. dansuri. Am avut un profesor foarte bun la muzica la un moment dat, care ne-a invatat exact ceea ce spun eu: istoria muzicii, cum este alcatuita orchestra, instrumentele, cum sa ascultam si intelegem o opera, un concert. Foarte util pentru toti. Cu notele si solfegiatul este o problema. Acum, la strana imi foloseste si asta, dar tot nu reusesc. Tot urechea este de baza. Cu desenul si lucrul manual la fel. Nu toti pot. Ah, poti sa testezi copilul si sa-i vezi talentele si apoi sa-l dai la ceva sa aprofundeze: un instrument, o scoala de arte plastice, un sport. Asa a facut si mama mea cu mine si mi-a aflat rapid talentul. Chit ca atunci, copil fiind, a mai fost o problema. Nu aveam rabdare, iar acum ca adult regret anumite lucruri de atunci: ca n-am invatat sa cant la pian de ex. Anumite lucruri se pot dezvolta si pe parcurs, mai tarziu. Unii se apuca foarte tarziu de pictura, sau muzica. Stiinte sociale? Tu n-ai facut in scoala? Se facea educatie cetateneasca (nu mai stiu ce invatam la ea), economie politica. Da, si eu zic la fel: sa invete copii despre diversele religii si istoria lor. Si in final: asa cum mai spunea cineva mai sus. Una este sa predai ceva unui copil, ca materie de scoala si alta sa-l ajuti la lectii, sau sa-l inveti tu ceva suplimentar, sa-i construiesti o cultura generala. |
Citat:
Eu inteleg prin copil bun unul care a primit o educatie buna, stie ce e bine si ce e rau si mai ales stie de ce binele e bine si de ce raul e rau. Citat:
In momentul in care v-a aratat cineva cu tupeu ca poate sa faca rau fara sa suporte consecinte (decat mutatul dintr-o banca in alta), ati facut si voi la fel, neavand de fapt un set de principii diferit. Citat:
DIn pacate sunt parinti care incercand sa scoata premianti, ii distrug pe partea cealalta, a socializarii. In cazul "scolii acasa" se intampla un lucru asemanator, de data asta in numele educatiei. Citat:
|
Citat:
Si inca ceva, cred ca nu e corect sa se compare SA din .ro cu cea din SUA sau chiar Europa. Faceti o comparatie de programa si o sa vedeti de ce. Eu am observat asta de acum vreo 20 ani cand am pus mana pe niste manuale de gimnaziu din Franta. Erau de rasul curcilor, parca erau cele pentru scoala primara de la noi. |
Citat:
|
AlinB
La prima parte a mesajului tau cred ca avem o problema de definitie. In sesnul car trebui sa definim ce inseamna copil bun. Poate si profesor bun. Cred ca exista mai multe acceptiuni. Si poate ca difera de la generatie la generatie. Pe vremea mea copil bun insemna asa: sa aibe maniere, sa fie cuminte (linistit), respectuos, sa fie atent la ore, sa invete bine, sa asculte parintii si profesorii, sa nu se bata, sa nu faca prostii (la noi nu era problema cu alcoolul, fumatul, sau drogurile, sau poate rar mai lua unul o tigara de curiozitate). La fete era la noi problema, cu mersul cu baietii. Mai insemna ce preocupari, ce limbaj are copilul. In plus: sa fie modest si pasnic. Pentru tine asta inseamna automat bleg, fricos. Tupeu? Asta nu este un element pozitiv. Da, in ziua de azi este nevoie de el. In general s-au mai schimbat principiile. Ceea ce am invatat noi atunci se pare ca nu mai este valabil, ba dimpotriva face rau, ca nu te mai descurci in viata. Un profesor bun: Pentru unii - unul care sa fie bland si sa dea note bune, "de gasca" Pentru altii - unul care sa predea bine, sa fie destul de exigent si sa te faca sa-ti placa materia lui, sa inveti de placere Pentru altii - unul sever, la care sa inveti de frica, sa stie multe si sa instruiasca elevul smirna |
Citat:
Citat:
Citat:
Reperele crestine nu difera de la generatie la generatie. Citat:
Nu conteaza ce face bine cat conteaza DE CE face asta. Daca o face din frica/timiditate s-ar putea sa vina un moment cand va depasi frica/timiditatea. |
@Alin B,subscriu la tot ceea ce ai scris in ultimele postari.
http://drezina.wordpress.com/2013/07...scolim-copiii/ http://www.familiaortodoxa.ro/2013/0...e-de-jurnal-i/ Nu agreez conceptul de "homeschooling" si oricum nu mai conteaza,acum nu mai am copii de scolit.Citind comentariile de la primul link am ramas surprinsa cum una dinte mame isi instruieste copii acasa(doua fete)dupa sistemul american,ea care a avut doua tentative de suicid la varsta de 13 ani.Refuz sa cred ca nu au fost sau nu sunt probleme psihice ,neurologice .N-am gasit pe nicaieri macar unul din parinti sa spuna cam ce ar face in cazul unui esec,pentru ca vor fi cu siguranta si din astea. |
Citat:
Acestea sunt fite americanesti-desi americanii chiar au motive serioase sa-si scoleasca copiii acasa din cauza nivelului scazut de cunostiinte,violenta si ateismul din scoli. Oricat ar spune unul si altul,in Romania inca nu s-a ajuns acolo... Dupa cum vedeti,numai vedetele si anumiti indivizi rasfatati de soarta au venit cu idea asta,crezandu-se ei si odraslele lor mai cu mot,mai speciali,mai alesi. Este specific persoanelor cu mandria ca familia lor este una speciala si ca ele sunt deosebite de toti muritorii din turma. Am observant ca ideile acestea prind numai la persoane tanare si neaparat noncorformiste carora viata searbada si regulile fostei generatii le fac rau,ii sufoca. Daca in trecut se manca intr-un fel,acum se vine cu o alta dieta revolutionara;inainte toti doreau buletin de Bucuresti si faceau sacrificii sa vina la oras,acum ponegresc orasele, fac economii si vand tot pt a-si cumpara case la tara; nasterile erau asistate,acum se face propaganda nasterilor acasa,in baie;etc Totul trebuie sa fie impotriva,sa fie pe dos.Numai asa ai satisfactia ca nu te pierzi in multime ci ca ai o misiune speciala. Fiecare poate sa faca ce doreste dar... -cate dintre familii reuseste sa se intretina dintr-un singur salariu,in timp de parintele"profesor"preda acasa? -care este procentul de parinti pregatiti intr-atat incat sa predea cu brio fie numai si reguli simple de gramatica,semne de punctuatie si ortografie in lb. romana(fara a vorbi de alte materii)?? -daca scoala acasa se face doar pt a nu lasa copiii in anturaje rele,ce vor face acestia totusi cand vor intalni prima data un anturaj rau in facultate sau serviciu? -pt a invata un copil sa croseteze,sa taie hartii colorate si sa deseneze nu trebuie sa-l tii inchis intre pereti,poti s-o faci in timpul liber. In concluzie,este un proiect pt familii deosebite de intelectuali si artisti,eventual vedete locale(actori,antreprenori,vedete de televiziune,neveste casatorite cu magnati,preotese,profesoare sau invatatoare care nu vor sa mai predea,etc).Nu este fezabil la scara larga(Slava-Domnului)ci doar celor cu bani si timp cu nemiluita. Din pacate,muritorii de rand nu au timp si nici bani. |
|
Citat:
Citat:
|
Citat:
|
Cred ca ar vrea sa zica ca mai exista si alte explicatii pentru cei care vor musai S.A.
Desigur, nu e un argument dar este o posibilitate :) |
adresa e-mail
Ceau "Parascheva16, ma intereseaza subiectul scoala acasa si as dori sa pun intrebari.
Se poate sa-mi dai adresa ta de e-mail? Multumesc, Diana Citat:
|
Citat:
Doresti sa revizuiesti istoricul meu medical? Unele probleme de sanatate ma obliga sa adopt regimul vegetarian;mai precis totul a inceput dupa posturile mari,am observat ca in timpul postului ma simteam mai bine si unele simptome dispareau,plus ca am o permanenta oroare sa-mi pregatesc mancare din carne,sa ating carnea cruda.Acum am scapat si de vinovatia de a omori animale pt placerea gustului. |
Citat:
Ca o parte din cei ce au "invatat" la scolile publice din Romania dupa 1990 au apucat pe o cale gresita-infractionalitate, diverse "afaceri" la limita legii, etc este adevarat, insa majoritatea totusi au ales un drum bun in viata. Cei care nu vor sa-si dea copilul la scolile publice din Romania (de frica anturajelor rele, a consumului de droguri, alcool, etc) cam merg pe ideea "drobului de sare" sau "nu intru in padure de frica ursului"! |
Conferinte legate de scoala si educatie. Nu este despre scoala acasa, dar nu am vrut sa deschid un alt topic.
Suprasolicitarea la elevi - prima parte https://www.youtube.com/watch?v=LaTj...re=c4-overview Principiile educatiei romanesti-1 https://www.youtube.com/watch?v=OBssIwM-C4c Principiile educației românești, partea I (in a doua parte vb. o invatatoare) https://www.youtube.com/watch?v=7SYh_OpSESc Scoala Brâncovenească (Constanta) https://www.youtube.com/watch?v=Bvg1CVNRuTg ** Conferinta despre Scoala Acasa in Romania: Conferinta EDUCATIA ACASA - Istoria educatiei acasa, Gabriel Curcubet https://www.youtube.com/watch?v=pZV2bNDdeu0 Conferinta EDUCATIA ACASA - Spulberarea unui mit - scoala publica, Potoroaca Madalin Bila https://www.youtube.com/watch?v=eJWoESJ3mZM |
Citat:
Întrebare pentru cei care fac școala acasă sau pentru cei care cunosc asemenea familii: cunoașteți vreun caz concret de copii integrați în sistem după ce au trecut clasele primare? Sau după gimnaziu? Sau într-a doișpea? Știu că-s mulți care au optat pentru metoda asta, doar că ei și-au trimis copiii la studii superioare în străinătate. Sau nu i-au interesat studiile superioare, preferînd să învețe o meserie. Unora nici de BAC nu le-a păsat. Eu vreau ca ai mei să poată alege singuri între o facultate în România sau afară, nu să-i oblig eu să studieze în străinătate. |
Da, iti asumi un risc mare.
Cunosc si eu cativa care au ales sa studieze acasa, dau examene prin internet etc. Sunt copii de oameni cu bani multi. Vor studia in alte tari, departe de mititei si manele... Dar am observat un lucru la ei: sunt timorati in public, nesociabili, un pic autisti. Si chiar anul trecut am asistat la un "meci" de cunostiinte stiintifice (fizica, biologie, geografie, istorie) intre un copil din scoala normala si unul care studiaza acasa. Scorul a fost cam 10-0 pentru copilul "maidanez". |
Citat:
Nici cunoștințele nu pot fi comparate așa simplisim, sînt cazuri și cazuri. Depinde cît s-au ocupat părinții de educația celor mici. Dar să știi că există și varianta UNschooling, fără programă, fără examene șamd. Poate ai întîlnit un astfel de exemplu. |
Florin, ai grija la asta: cu cat ei cresc in varsta si dezvoltare, cu atat devin mai limpezi diferentele pe care ti le-am semnalat.
Acum sunt mici, oarecum nediferentiati/amorfi, cu solicitari minore etc. De aici dificultatea noastra, a parintilor, de a sesiza exact cum stau lucrurile. Plus ca deocamdata, cat ei sunt ca un fel de test proiectiv (nu au forma pregnanta, exact ca o pata de cerneala pe o hartie) pentru noi, se vad mai degraba insusirile noastre ascunse decat insusirile lor.... Mare grija frate, cauta sa vezi distinctia dintre tine si copil, nu doar asemanarile si imitatiile lui (care noua ne gadila placut narcisismul). Mai ales daca il iubesti! Doamne ajuta! |
Cum pregatesti un copil acasa pentru viata de facultate si dupa? Este vorba de presiunea unui test, unui examen la facultate sau vietii in general. Nu vad cum poti recrea aceasta presiune acasa, si cred ca un copil nu o sa fie pregatit sa se descurce in situatiile de stres maxim (in sesiune, sau intr-o sala de examen imensa cu 500 de persoane in ea) fara sa mearga la scoala.
|
Citat:
Apoi, scoala nu e doar pentru examene. Ci pentru lungul examen al vietii care, vrem sau nu, implica si dimensiunea sociala. |
Ar mai fi un lucru: cine garanteaza pentru dezvoltarea acestor copii si pentru reusita lor de mai tarziu? Daca nu suntem siguri ca alternativa asta functioneaza, nu vom fi acuzati (de propria constiinta, mai intai) ca am facut un experiment pe propriul copil?
Apoi, din cate stiu, de pe urma acestor copii castiga (bani si nu doar) tot felul de oameni. Cu alte cuvinte, pentru ca vrem sa fim mai deosebiti, mai originali asa, decat altii, suntem dispusi sa cheltuim in relatii cu persoane "dinamice, deschise spre nou" ceea ce am fi cheltuit in sistemul traditional. Tot felul de activitati extrascolare carora, dupa nu stiu ce criterii si in baza caror studii serioase, li se acorda mai mult credit decat activitatilor clasice. De fapt si cheltuielile sunt mai mari, pentru ca activitatile unui astfel de copil sunt mai costisitoare (deplasari, implicare in mai multe programe etc.). Apoi, unul dintre parinti, cel putin, va trebui sa devina (co)pedagog al copilului. Dar se pricepe? Sunt toti parintii calificati sa asiste copilul in invatare? Si ce ne facem cu relatia dubla: suntem parinti sau educatori?... Confuzia poate afecta pe copil. Se mai adauga un factor psihologic pe care n-are decat sa-l conteste cine voieste, ca el tot exista si se manifesta: Uneori, fobia sociala mascata a parintelui si/sau narcisismul sau raportat la semeni sunt de fapt factorii motivationali ascunsi care sustin astfel de alternative. Mai sunt si alte nemultumiri, frustrari, neimpliniri personale puse in carca copilului, tendinta spre clopotul de sticla si spre "copilul bibelou" etc. Am comentat problema asta si mi-am exprimat opinia subliniind cateva argumente impotriva (sunt si unele pro, desigur, dar ele fac parte din vraja seducatoare si oricum balanta deciziei nu inclina in favoarea lor decat daca le dam o greutate artificiala) intrucat ma aflu in cunostinta de cauza. Anume, noi am vrut sa facem asta cu Tudor, avind in vedere ca nu se poate ocupa suficient de sah si de violoncel, unde are o dotatie evident peste medie. Desi are putin timp de studiu, din pricina scolii si a altor probleme, ramane printre cei mai buni din tara, dovedit constant in ultimii ani. Ca urmare, inainte sa luam o hotarare, ne-am consultat cu cativa parinti care au intrat deja in programul scoala-acasa, precum si cu unii dintre colegii din scoala normala si cu parintii copiilor scolarizati in invatamantul general, de masa. Concluzia a fost ca riscam sa avem un copil cu cerinte speciale ("copil cu CES", asa cum sunt cei studiati in defectologie), peste cele pe care deja le are, iar asta ni s-a parut prea mult. Am ales sa-l lasam pe Tudor sa creasca intre egali, iar nu acasa cu babacii, oricat de mult ne-ar fi placut asta. Nu suntem atat de anxiosi si de sociofobi incat sa credem ca ne moare printisorul sau ca isi rateaza cariera (ce-i aia, de fapt, dincolo de un slogan invechit?) si mantuirea. Il sprijinim firesc, acolo unde are probleme scolare, de integrare sau de alta natura iar in rest avem incredere in potentialul adaptativ al copilului, in ceilalti copii, in educatori (asa pregatiti precar cum sunt unii, dar nu-i nimic - suplinim noi) si nu in ultimul rand in Bunul Dumnezeu. Deocamdata singura problema serioasa cu care se confrunta copilul este lipsa timpului de joaca, el neavind mai mult de 2 ore in medie pe zi pentru joaca. Dar compensam acasa, unde facem tot felul de activitati placute si il invatam sa se relaxeze activ. In fine, problema ramane deschisa, desigur. Ar merita discutate multe alte aspecte si foarte in amanunt. Dar eu insist mereu ca inovatiile in materie de educatie/pedagogie risca sa devina experimente cu totul incerte la care ii supunem pe micii oameni. Nu stiu daca avem dreptul sa facem asta, nu stiu daca e bine pentru ei, mai intai. Ramane de vazut! P.S. Mi-ar placea sa aud argumentele, la amanunt, din categoria pro. Dar foarte la amanunt, adica cu precizari limpezi referitoare la nevoile concrete ale unui copil si la dezvoltarea lui psiho-sociala si nu numai. As vrea sa stiu, in mod onest, clar formulat, si ce castiga parintii din alternativa asta. Daca nu putem spune care e castigul nostru, limpede/concret, inseamna ori ca nu ne dam seama ce facem ori ca nu suntem onesti. |
Cateva opinii aici:
http://www.activenews.ro/stiri-educa...-scoala-136489 |
Opinii cu iz de ifose. :)
|
Sunt totusi cateva argumente; ma rog, destul de "emo"....
Si probabil ca primele doua postari de la comentarii sunt ale unor vajnici aparatori ai scolii...:) Apoi in replica vin fanii "libertatii" s.a.m.d. Problema ramane deschisa, sunt curios ce argumente putem aduce aici pro si contra. Eu le-am precizat pe ale mele. |
Citat:
Ce e drept, in Franta invatamantul e inca mai ideologizat ca cel din Romania. In multe privinte, ma face sa-mi amintesc de invatamantul ceausist. Doar ca cel francez, de acum, e mai perfid. Observatia asta am auzit-o, pentru prima data, la parintele Calciu Dumitreasa (care se referea, insa, la invatamantul american): pe vremuri, stiai ce anume din invatamant vine ca urmare a politicii partidului. Astazi, lucrurile sunt mult mai amestecate si un elev de liceu nu are prea mari sanse sa descopere, singur, nici mijloacele spalarii pe creier, nici ce trebuie facut pentru a le contracara. |
Foarte frumos!
Inseamna ca poti sa ne impartasesti, din experienta, cateva avantaje certe. Precum si unele dezavantaje. Imposibil sa nu fie si din acestea.... Ai vrea, te rog, sa ne zici si noua? P.S. Si in ce consta, mai exact, spalarea frantuzeasca de creier pe care ai amintit-o? |
Citat:
Directorii nu au norma didactica. Se ocupa numai de disciplina si de administratie. Elevii incep orele unii de la 8, altii de la 8.15 etc, pana la 9. Dimineata au 3 sau 4 ore, in principiu alea mai grele, dupa care au o lunga pauza de masa de 2 ore (uneori de 1 ora si jumatate sau doar o ora). Masa se ia la cantina scolii/colegiului/liceului). In principiu, se poate lua si acasa. Dupa amiaza, adica de la ora 14 (sau 13.30, sau 13.45) copiii mai au 3, 4 sau 5 ore. "Ore" nu inseamna neaparat predare, ci sunt prevazute ore (si spatii) pentru studiul individual sau pe grup de lucru. Acestea sunt accesibile si in cazul in care vreun profesor nu vine la ore. Intre orele de dimineata, ca si intre cele de dupa-amiaza, practic nu exista pauza. In concluzie, copiii isi petrec la scoala un timp cel putin egal cu timpul petrecut de parinti la serviciu. Desigur, numai conspirationistii ar putea vedea aici o metoda de a desparti pe copii de familiile lor, cine va ridica intrebarea de ce copiii stau atata vreme la scoala (fara sa invete mare lucru, dupa cum vom vedea) va primi raspunsul ca statul s-a gandit la binele parintilor, care trebuie sa munceasca. Invatamantul (de toate gradele) este destructurat. Mai intai, destructurarea este intre materii: fizica este unita cu chimia. O parte din geografie e unita cu biologia si se cheama "stiintele vietii si Terrei". Alta parte din geografie e unita cu istoria etc. Dar destructurarea este inca mai evidenta in cadrul fiecarei materii. Lucrurile nu se invata deductiv, ci inductiv: de la particular la general, adica invers decat in Romania. De exemplu, eu am invatat ca legatura metalica este un tip special de legatura covalenta, in care electronii sunt "pusi in comun" in reteaua cristalina a metalului. Aceasta punere in comun are drept consecinta urmatoarele proprietati ale metalelor: conductibilitatea electrica si termica, stralucirea metalica, maleabilitatea si ductilitatea. Ei bine, elevul din Franta, mai intai, experimenteaza faptul ca metalul conduce curentul electric, pe cand lemnul nu. Ce chestie! Isi noteaza in caietul de observatii, lucru care ii ia o ora. In ora urmatoare se verifica referatele, etc. De legaturi covalente si legaturi metalice aude la facultate. Elevul e incurajat sa "redescopere" realitatea lipsindu-i orice baza teoretica pentru aceasta. Pe urma elevul trebuie sa remarce ca o bucata de cupru sau de otel straluceste, pe cand una de lemn, nu. Intre stralucirea metalica si conductibilitatea electrica el nu vede nicio legatura. Acelasi mod de abordare e la toate materiile. Scierea cuvintelor se invata pe de rost. Cuvantul "tete" (=cap) se scrie cu accent circumflex datorita la faptul ca asa se scrie. Ipoteza ca accentele circumflexe marcheaza litere pierdute din latina (de obicei litera "s"), ca, odata "tete" a fost "teste" e pastrata pentru facultate. Ca si viziunea generala ca limba este vie, ca dezvoltarea ei corespunde unor tendinte generale (rotacizare, iotacizare, inchiderea vocalelor etc). Elevul din Franta isi petrece mai multe ore la scoala decat cel din Romania, pentru o programa mai subtire. Vede doar copaci, acolo unde sunt paduri. Rezultatul final este ca facultatile nu-i pot primi in aceasta stare de analfabetism intelectual. De aceea au aparut anii de "preparatoriat". Acolo, dupa 18 ani, elevii invata ce se invata la noi in liceu. Si acolo dau, pentru prima data, de greu. Acolo, timp de 10 ore de predare pe zi, trebuie sa recupereze intr-un an sau doi, tot ce nu au facut in sistemul "lalait" din invatamantul general. Citat:
Scriitorii de valoare au fost mereu de stanga. Ca si filosofii. Voltaire a fost un mare scriitor, singurul dintre cei vechi pe care trebuie sa-l pregatim pentru bac. Dupa aceea a fost Zola, care a emancipat evreii, precum Dreyfuss, care erau cetateni de mana a doua. Boileau, Bossuet, Pascal ? N-am auzit. De Maistre, Blondel, Maritain ? Astia au jucat la echipa adversa. Secolul al XX-lea, adica singurul care conteaza, a avut doi scriitori: Camus si Sartre. Céline ? Asta e prenumele unei cantarete canadiene, Céline Dion. Arta a inceput ieri, fiindca pana alaltaieri oamenii din Europa erau prea ocupati sa se hacuiasca unii pe altii. Noroc cu UE, care ne garanteaza pacea. Inainte de Beatles nu a fost nimic. Primii pictori francezi au fost impresionistii. Spaniolii au si ei un pictor mare: Picasso. Asta a pictat un singur tablou: Guernica. Dali ? Nu am auzit. |
In cazul lui Dali, discretia e justificata. Tu ti-ai da copilul la educatie unuia care a dezvoltat metoda paranoic-critica si care picta paianjeni extraterestri?....:))
P.S. Merci pentru postare, Doc. Acuma, revin totusi cu o rugaminte: poti sa-mi zici, simplu si pe liniute, asa ca la prosti, cateva avantaje (de-a stanga) si cateva dezavantaje (la dreapta) dintre cele pe care le stiti voi, din experienta concreta cu fetita voastra? O mica balanta decizionala, adica. Te rog frumos, chiar ne preocupa si pe noi cestiunea, macar pentru Maria si Nicolae, daca pentru Tudor e deja e cam tarziu... |
In afara de scolile de stat, exista scolile particulare. Aproape toate sunt confesionale (catolice). Ele sunt coordonate de episcopii. Sinodul episcopilor din Franta tuteleaza o directie de invatamant.
Scolile private sunt de doua feluri: cu contract cu statul (cam patru cincimi din ele) si fara contract cu statul (cam o cincime). Contract cu statul inseamna ca statul se obliga sa plateasca profesorii si tot el ii numeste in post (teoretic episcopul sau delegatul sau cu probleme de invatamant se poate opune unei numiri, dar este un lucru neobisnuit). In schimb, scoala adera la programa impusa de stat, la structura anului scolar impusa de stat etc. Practic, se predau cam aceleasi lucruri ca in scolile de stat si in aceeasi maniera. Diferenta este mai mult la elevi decat la profesori. Elevii, venind din familii care au o anumita orientare, au alt nivel decat colegii de la stat, lucru care se vede bine in statisticile privind rezultatele la examenele de brevet, la bac, in facultate. Scolile fara contract cu statul nu au niciun fel de obligatii. Acolo se poate preda faptul ca descendenta omului din maimuta este departe de a fi o certitudine probata stiintific. Acolo se poate preda si despre Jaques Maritain, si despre Léon Bloy, si despre faptul ca Europa nu a fost in bezna pana la Secolul Luminilor. Dar parintii (si in mica masura episcopiile) platesc in intregime scolarizarea, care poate friza o mie de euro pe luna. Performantele acestor scoli sunt, de multe ori, cele mai bune. Pe de alta parte, putine familii pot rezista la costuri. In afara de invatamantul "clasic", in care copilul merge la scoala, mai exista invatamantul acasa. Adica la distanta. Asta nu inseamna ca nu face scoala, ci ca o face acasa. Prin urmare, exista invatamant de stat la distanta si invatamant privat la distanta. In aceasta forma la distanta, avantajele in privat sunt mai putin evidente, fiindca statul e mult mai lipsit de mijloacele de a spala pe creier copiii (motiv pentru care si descurajeaza si cauta sa limiteze aceasta forma, care a luat, totusi, un mare avant in ultimii ani). Avantajele invatamantului la distanta sunt: -elevul isi organizeaza (evident, ghidat de parinti) timpul de lucru, astfel incat la sfarsitul anului sa fi dat toate lucrarile si testele de evaluare necesare. Nu are ore pierdute, asa cum sunt orele de "lucru in echipa", "dirigentie", "ore de aprofundare si recuperare" etc, care fac cam jumatate din orele de la scoala. Nu trebuie sa astepte ca un profesor sa-i explice prostului clasei pana ce acela da semne ca a inteles, timp in care toti ceilalti au pornirea sa se urce pe pereti. Prin urmare, elevul foloseste mult mai bine timpul lui si este mai productiv. -este mai putin ideologizat. Chiar daca materia e aceeasi (vorbim acum de invatamantul de stat cu frecventa fata de cel de stat fara frecventa), elevul nu se mai duce cu scoala la liturghiile laice unde sunt tamaiati eroii Marii Revolutii Franceze. Nu trebuie sa mai faca referate despre soarta grea a sclavilor africani vanduti de colonistii europeni, etc. Detractorii invatamantului de stat (stanga, adica majoritatea profesorilor si totalitatea ministrilor, fiindca majoritatea profesorilor sunt de stanga aici, ca si ministrii) cauta sa sublinieze faptul ca invatamantul la distanta impiedica socializarea copiilor. In realitate, niciunul dintre studiile care s-au facut nu arata ca cei de la distanta ar fi cu ceva mai autisti decat cei cu frecventa). Aceiasi, pun succesele invatamentului privat, ca si ale inavatamantului la distanta pe seama faptului ca sunt copii selectionati. Copiii din familii favorizate sunt suprareprezentati. Se confunda cauza cu efectul. |
Citat:
Un copil dintr-un oraș mare are acces la diverse medii în care se poate întîlni cu cei de vîrsta lui, pe lîngă parcuri și vizite. Anume cluburi de tot felul, centre culturale și altele asemenea. Un elev care studiază acasă nu e închis în apartament, doar că aceia care nu practică ȘA au impresia că părinții vor să-l izoleze în clopotul de sticlă. Poate că sînt și asemenea părinți, dar sper că foarte puțini. |
Citat:
|
Cîteva avantaje ale ȘA:
- îi oferi șansa de a avea o copilărie lipsită de teme zilnice pentru acasă și de lecții lungi și greoaie de memorat pentru a doua zi - în schimb îi alegi materiale de studiu de calitate, pentru cultura generală - ai timp mai mult să te axezi pe talentele lui și încerci să le dezvolți, ajutat de profesori din domeniu - nu ești obligat zilnic să trezești toată familia dis-de-dimineață - nu ești obligat să angajezi o ”bonă” sau pe bunici ca să-i ia de la școală la amiază - nu ești obligat să-i lași la after school - nu ai manuale alternative care se tot schimbă. Poți opta cu succes pentru cele de acum 30 de ani: http://manualul.info/ - nu te confrunți cu lipsa manualelor, de exemplu taică-meu care e învățător nu a primit nici în ziua de azi manuale de-a III-a și acuși e gata semestrul Dezavantaje ale ȘA: - instituțiile acreditate, cu programă solidă și teste online, cu profesori care urmăresc copilul presupun studiul în limba respectivă - acestea sînt cele mai scumpe. De exemplu Oxford HS costă cam 1000 de lei pe lună... - te obligă să înveți cultura lor: limba, istoria, geografia, litaratura, tradiții, tot - cele ieftine, de genul 300$ pe tot anul, nu sînt acreditate internațional - dacă vrei la un moment dat să înscrii copilul în învățămîntul românesc, acesta va avea de echivalat o mulțime de obiecte în timp scurt - sînt șanse să piardă cîțiva ani dacă nu i se recunosc toți anii de studiu acasă - dacă mama e obligată să reia serviciul din motive financiare, atunci încearcă să-l înscrii la stat, POATE reușești. - sînt atîtea cupluri care divorțează. Ce fac atunci copiii școliți acasă? Discuția va continua cînd va fi vreme... |
Din nou, homeschooling-ul. De ce a ales o familie tânără să se mute din centrul Bucureștiului într-un sat din Oltenia și să facă educație acasă cu copiii: Cei șapte ani de-acasă nu mai există, de la trei ani copilul e smuls din sânul familiei
http://www.activenews.ro/stiri-educa...amiliei-138028 |
Citat:
-Epoca colonialismului a fost o epoca de trista amintire, puterile coloniale vest-europene jefuind bogatiile (minereuri, lemn, petrol, etc) popoarelor din Asia, Africa sau America, si tinandu-i pe localnicii de acolo intr-o stare de inapoiere culturala si materiala. Exista numeroase dovezi in acest sens. De la jaful practicat de colonialistii spanioli in America Latina (când acestia au distrus stravechi civilizatii, precum maya sau azteca), la rata foarte mare de analfabetism a popoarelor aflate sub jugul colonial, la rata mare a mortalitatii in randul acestor popoare, etc! Lupta de eliberare nationala si sociala a popoarelor din Asia, Africa, America, de sub jugul colonial, a fost o lupta justa si dreapta, progresista! Indiferent ce sistem economic si politic si oranduire sociala au ales acele popoare dupa obtinerea suveranitatii si independentei de stat, trebuie spus (si aici cred ca suntem cu totii de acord) ca orice popor are dreptul sa aibă statul sau independent, suveran, sa-si decida singur destinul, fara nici un fel de amestec din afara, pe baza respectarii principiului neamestecului in treburile interne, a respectarii suveranitatii si independentei fiecarui popor in parte. Justetea acestui principiu a fost confirmata si in cadrul ONU, la începutul anilor 1960. Franta si poporul francez ar trebui sa-si ceara public scuze, pentru suferintele provocate popoarelor din fostele colonii franceze. -In evul mediu, inchizitia patronata de biserica catolica, a reprezentat o pagina intunecata din istoria umanitatii! Inchizitia se face vinovata de asasinarea multor oameni nevinovati, multi din ei fiind asasinati pentru cele mai absurde invinuiri! Nu numai marii oameni de stiinta asasinati de inchizitie, dar si oamenii simpli au suferit atunci din cauza inchizitiei. |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 05:23:11. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.