Nene Cezar, sunt niste idei in discutie.

De ofuscat se ofuscheaza (se simt agresati cum spui matale) sunt cei care nu pot face diferenta intre o idee si propria persoana, cu alte cuvinte pun multa mandrie in productiile lor mai mult sau mai putin intelectuale.

Si matalutza ca (ex)psiholog cred ca ar trebui sa stii ca de obicei cei care in lipsa de argumente si idei arunca prea desi si prea usor caracterizari asupra altora (ca mataluta de exemplu) sunt de cele mai multe ori ancorati (narcisist - se leaga cu ce spuneam mai sus, conexiunea idei-egou) in fatza oglinzii propriului suflet, deci ceea ce vad la altii de fapt..

Sigur ca te iert, ca de fiecare data, chiar si la iesiri si mai si, performanta care ti-o doresc si tie :)

Sigur ca mi-am dat seama, si de asta ma gandesc ca la scrieri din astea "geniale" cel mai bun raspuns este strofa a doua din poezia "Criticilor mei" a lui Mihai Eminescu. :)

Cum adica "nu e in contradictie cu ce spuneam"?

Iti aduc aminte ce ai scris:

Cu alte cuvinte, desi Apostolul arata ca circumcizia te plaseaza inafara harului, in afara relatiei cu Hristos, permitea crestinilor veniti dintre evrei sa practice circumcizia si mai mult, sa le ceara si celorlalti (cei veniti dintre neamuri) sa o practice?

Halucinant, serios.

De unde ai cules "perlele" astea?

Ideile sunt una, atitudinea ta (de respingere ostilă) faţă de sora căreia i-ai găsit cusur că se urcă de tânără spre Cer, e alta.
Cât priveşte ideile puse în discuţie, Laura a adus o mulţime de argumente, de diverse feluri. Revezi, te rog, postările ei.
Problema e că nu i-ai acceptat argumentele şi ai făcut ce faci de obicei: ai intrat fără să fii rugat mult prea aproape de sensibilitatea şi demnitatea interlocutorului, trecînd ca un buldozer peste argumentaţie, peste mesaj, peste întreaga concepţie ortodoxă a Laurei. Dispreţuieşti, ca de obicei, postările care pun în prim plan iubirea. Vei fi avînd, probabil, motive personale pentru această atitudine; ştiu şi eu?... Îţi reamintesc însă că Ortodoxia şi religia creştină în ansamblul ei au în centru pe Dumnezeu Iubire, iubire intratreimică. Aceasta e baza dogmaticii noastre, toate desfăşurările şi comentariile ortodoxe pe tema dogmei Sfintei Treimi fructificînd mereu această notă esenţială a Dumnezeirii. E un adevăr revelat, cel mai clar formulat în Evanghelia după Ioan. Cunoşti, desigur, totuşi ţi-am reamintit.

P.S. Performanţa pe care mi-o doreşti am realizat-o deja, altfel nu îţi mai răspundeam la postări, în ciuda faptului că m-ai numit, nu fără oarecare graţie, ex-psiholog...:) Chiar mă amuză termenul. Chiar aşa, ce-o fi însemnînd?....:)) Dacă un doctor se află în vacanţă, fie şi prelungită (din pricina unor priorităţi mai însemnate chiar decât profesia), înseamnă că nu mai e doctor? Cel care se odihneşte între două creaţii, de pildă un scriitor/compozitor/pictor, înseamnă că nu mai e scriitor/compozitor/pictor? etc. etc. etc. Una e mersul la serviciu, dragă tovarăşe, alta e profesia. Ca să nu mai amintesc de vocaţie şi alte subtilităţi, că risc iar neînţelegeri.
P.P.S. Uite, îţi fac un cadou din puţul gândirii mele: jobul e profesia actualizată, profesia e jobul în potenţă. Îţi place? E o analogie, mi se trage de la niţel studiu al dogmaticii, de curînd...:)

Alin, eu am înţeles (ca şi N.Priceputu, dacă nu mă înşel) că Apostolul nu găseşte esenţială circumcizia pentru mântuire, câtă vreme creştinii sunt deja sub Legea Nouă, prin Hristos. Circumcizia a avut rostul ei înainte de Hristos (de preînchipuire a Botezului), însă prin lucrarea Mântuitorului circumcizia devine a inimii, anume prin porunca iubirii jertfelnice, în care stă "toată Legea şi proorocii".
Aşadar, nu înţeleg deloc că Apostolul ar susţine plasarea în afara harului dacă se practică circumcizia. Înţeleg că arată doar că circumcizia este acum (după lucrarea de răscumpărare prin Jertfa Domnului pe Cruce şi Botezul creştin): inutilă, fără relevanţă pentru mântuire, pentru relaţia/starea harică. Creştinul reintră în starea harică prin Botez, a cărui putere vine din Jertfa lui Hristos pe Cruce. După mântuirea obiectivă a tuturor oamenilor prin Jertfa pe Cruce, ceea ce contează pentru mântuirea personală este împărtăşirea creştinului cu Hristos, unirea voluntară cu El prin Botez şi trăirea poruncii iubirii. Nicidecum circumcizia, rămasă de-acum fără rost, devenită istorie, vădindu-şi acum statutul ei real, de preînchipuire a Botezului.

Botezul cu apă (sfinţită) şi Duh, prin care se "şterge"/curăţeşte omul de păcatul strămoşesc şi începe viaţa celor născuţi a doua oară, de sus prin Duhul Sfânt, face inutilă circumcizia. Fără folos. De unde deducţia că practica acesteia s-a perimat prin introducerea botezării pruncilor, cum presupunea Cristian. La fel presupun şi eu.

Dealtfel, Apostolul afirmă clar că tăierea-împrejur din VT doar a preînchipuit Botezul (Col 2, 11). Asemenea potopului şi trecerii prin Marea Roşie, iar mai apoi asemenea botezului lui Ioan, care au avut acelaşi statut, de preînchipuire a Botezului creştin.
Oare am înţeles bine?

Da, asa e, cu un amendamant: chiar e vorba de o abordae cit mai lucida, intelectualista daca vrei, a istoriei misticului in viata speciei, indeosebi a omului european. Of, o s aiti trimit pe mess sau pe privat un link cu ceva foarte poderat ca ton, spre deosebire de discutiile de pe aici, ca sa intelegi exact la ce fac referire. E vorba de fapte, Alin, nu de narcisism confesional sau ideologic. Si, nu e vorba de autoritate. De cind am realizat cit de fermi, desi putini, sunt cei din cae am facut formal parte, care sustin obsesia autoritatii-cuorice-pret si a incriminarii penale a "delictului de credinta" aka ereziei, am o fobie de autoritate. Tocmai de aceea, mi-am autoales "confesiunea neutralitatii", statul-pe margine-ca-mod-de-detasare. Asa ca nu avea rost sa ma pomenesti, pentru simplul motiv ca desi apreciez discutiile de pe acest fie, iau parte total tangential la ele. Ca de obicei, fiind eu un idolatru al caii de mijloc (ofi zodia de vina :P ) gasesc, aparent paradoxal, ca adevarul e undeva intre atititudinea lui Decebal si a Laurei, preferabil cit mai identic cu pozitialui N. Piceputu si Ioan Cezar.

Apostolul n-a afirmat că circumcizia scoate pe cineva în afara harului. A arătat doar că cine se încrede în Lege, adică în faptele pe care le va face conform Legii, nu se încrede în Hristos, în jertfa Lui mântuitoare și, prin urmare, va lucra cu puterile lui, nemântuitoare.

În ce privește faptul că circumcizia a fost în continuare practicată de evrei, vezi capitolul 15 de la Faptele Apostolilor (Sinodul Apostolic de la Ierusalim), unde s-a pus problema dacă și creștinii veniți dintre păgâni să respecte legea lui Moise.

Da, am vrut sa mentionez "fobia de autoritate" ca o consecinta a fostei apartenente la gruparea in cauza (poate si a celei din prezent) care stim noi cum era (este), dar am zis ca poate mai bine las deoparte detalii prea personale.

Totusi, sa nu fie mai degraba o scuza, pentru ca de altfel o problema o data constientizata ar trebui depasita ori, tu ai sarit la celalat capat al scalei ca sa nu zic ca in anumite detalii nu prea diferita de cea a "fostilor" PLUS ambiguitatea confesionala: formal intr-o parte, ideologic in alta... treaba nu e in regula deloc.

Frate, nu mai judeca in absenta tuturor elementelor. Stiu ce te-a deranjat: status-urile mele violent-dezamagit antiecleziale, pe care le-ai vazut pe mess. Cind ai citit atita istorie obiectiva, deci non-apologetica, a Bisericii ca mine (nu ma laud cu o inchipuita calitate, doar imi marturisesc o pasiune) incepi sa intelegi ca tot ce mina dezvoltarea unei credinte sunt...vechile metehne politice si pecuniare tipic umane, cu numeroase, dar nu foarte pronuntate, variatiuni. Asa ca vechile iluzii legate de sfintenia unor formulari de cedinta sau uno oameni mor, si ramai cu scepticismul privitului de pe margine. Repet, formal si deologic deopotriva, nu sunt in nici o tabara. Nici macar in a Laurei, cum probabil crezi in acest moment. Si nu am fobii de autoritati reale ci de autoritatile fictive ale hainei sacerdotului sau ale discursului politicianului. Pentru mine, principalele ierarhii vizibile din societatea umana, y compris Biserica, nu mai sunt meritocrate: functia e confundata cu competenta. Da, as sustine pina in pinzele albe o ierahie cu adevarat meritocrata.

citesc cu placere postarile tale si in sprijinul celor ce afirmi adaug si eu un fragment care-mi reprezinta convingerile si prin care mai mult ca sigur se vor limpezi multe priviri intr-ale "acceptarii/ tolerarii" celor de alte... culte:

Martirii primelor secole nu au considerat că şi zeii sunt buni, dacă totul se termină cu bine pentru ei, deşi unii puternici ai vremurilor mergeau exact pe un „politically correct“ concretizat într-o propunere cunoscută şi nouă: jertfiţi şi voi zeilor de ochii lumii, şi treaba voastră cum vă rugaţi în taină, la voi acasă.
Ni se cere exact la fel: puteţi fi creştini, dar să nu ziceţi că aia e păcat, să nu arboraţi însemnele voastre de credinţă, să nu-i învăţaţi pe copii credinţa voastră. În rest, credeţi ce vreţi, acolo, la voi în camere, în catacombe.

Poţi să crezi, dar să nu mărturiseşti. Sau, dacă mărturiseşti, să nu o faci în văzul lumii, că nu e democratic. Să nu afirmi hotărât, ci doar să-ţi dai cu părerea. Să fii civilizat, manierat, să-i laşi lui dracul loc de bună-ziua, n-ai decât să te şi eutanasiezi dacă te doare piciorul, dar nu să mori pentru Hristosul tău. Asta nu-i frumos!

Se vrea un creştinism cuminte, eventual care să nu facă noi adepţi, soft, fără hotărâri de viaţă şi de moarte, relaxant, un fel de terapie antistres. Să laşi loc de alţi dumnezei, că doar oameni suntem. Nimic nou sub soare!!!
http://www.ziarullumina.ro/repere-si...de-2000-de-ani

or, noi suntem cuminti, nu? uite de exemplu cum e apostrofat Dragos pentru un simplu (momentan) salut adresat la el in tara.... functioneaza reeducarea asta!!! :( (nu e vorba ca spui servus in loc de buna ziua, ci ca tre' sa-nghiti galusca - nemestecata - ca sa nu devii incomod, marturisind Adevarul)...

Când eram adolescent am trăit într-un sistem autoritar, cu o ideologie puternică şi ierarhie ţapănă. Sistemul militar comunist.
Ajunsesem în vârf, eram liderul promoţiei unei şcoli militare, când, mai întâi ca o împunsătură vie, apoi în zguduituri tot mai mari, m-a cuprins o formă de trezire asemănătoare celei matinale, de după o beţie: buimac foarte, începeam să-mi dau seama ce-i cu mine şi ce-i cu oamenii din jur... Realizam că sunt prizonier într-o lume care nu avea nimic comun cu mine şi nici sufletul meu cu ea. Că pe măsură ce deveneam mai “mare” în ierarhia acelei lumi mă micşoram omeneşte tot mai mult. Simţeam că sunt des-fiinţat, dezumanizat şi … recompensat pentru asta!
Era o mare farsă în care fusesem prins din pricina inocenţei mele şi a unei bunecredinţe în valori pe care nimeni nu le respecta de fapt, ci doar le promova din vârful limbii, la plesneală. Am înţeles clar că trăiam, şi încă performant, într-un sistem al minciunii. Mă sufocam, muream văzînd cu ochii în mine însumi.
Am fugit. A fost greu, aventură a la Papillon... Săraca măicuţa a trebuit să îndure şi asta din partea mea, deşi nu înţelegea deloc ce mi se întâmplă.
Îmi amintesc însă cum se străduiau tovarăşii să mă convingă să mă răzgândesc: cum, tu care eşti cel mai bun, lauda noastră, viitorul nostru etc. etc. Tu care vei fi mare, vei fi tare, vei avea, vei conduce etc. Bla-bla-bla.
Pe de altă parte erau şi băieţii din linia partidului, care mă ameninţau finuţ. Iar alţii mă intimidau, spunîndu-mi că viaţa în civilie e grea, poate chiar mortală, pentru un copil crescut de mic în mediul cazon, pentru un copil fără tată, cu greutăţi familiale etc.
Nu i-am crezut, nu i-am ascultat: mi-am urmat pornirea inimii. Faţă de ei am devenit rebel, foarte rebel, insuportabil, nebun. Şi s-au bucurat când au scăpat, în sfârşit, de mine.

Ce se întâmplase, în fond? Pricepusem şpilu cu ideologia, cu spălarea creierului, cu programarea robotului, cu dezumanizarea. Omul din mine, atât cât mai rămăsese viu, vroia însă cu orice preţ să devină om. Şi am fugit, aşadar.
Citeam Dostoievski, Istrati, Kafka, Preda. Duşuri reci, binefăcătoare.

Preţul a fost mare, într-adevăr. Am muncit ani de zile prin tot felul de medii (căutam de fapt să-mi recuperez anii de temniţă blândă petrecuţi în adolescenţă şi să descopăr viaţa în bogăţia ei, fie şi la nivel social), am fost când miner când paznic când profesor, precum şi multe altele. Şi am rătăcit aşa, bezmetic, încă nedeplin treaz până când Domnul, cu Mâna Lui puternică şi blândă, m-a trecut peste pragul unui anumit nivel al trezirii: am primit lumina credinţei şi toate spaimele mari din lungul meu periplu s-au dus, iar întâmplările mele au primit un sens nou...
Acum am de furcă zdravăn de tot cu rănile pe care le-am primit sau pe care mi le-am pricinuit singur în anii lungi de căutări, de refuzuri, de lupte contra firii mele omeneşti, de lupte împotriva voii lui Dumnezeu în mine.

Dar ideologia şi sistemele mincinoase ale omului care îl vede pe om ca pe un bun personal, ca pe un obiect de care te poţi dispensa oricînd pofteşti, pe acestea le detest tot mai mult şi mă tem de ele până la groază. Băieţii chiar ucid oameni, chiar şi atunci când îi lasă în viaţă!

Îl înţeleg, în bună măsură, cred, pe Theodor. A suferit şi el, din partea unui sistem ideologizat şi corupt, aceeaşi minciună, aceeaşi batjocorire a omenescului din el. E foarte bine că e rebel şi că suflă şi-n iaurt. Deocamdată, ca etapă necesară. Prin asta îşi protejează sufletul, cel iubit de Dumnezeu şi îşi aşterne lucrarea viitorului de om şi bărbat al lui Dumnezeu.
Dacă Theodor are oarecare răbdare şi înţelepciune, Domnul va lucra treptat în inima lui şi uşor, uşor, Theodor va desluşi singur Lumina, dincolo de zdrenţele sângerii ale sufletului batjocorit în sistemele mincinoase şi lacome.

E o perioadă, în viaţa celui eliberat din gheena minciunii, când rănile vechi dor foarte tare iar durerile şi spasmele refacerii sunt considerabile. Mintea nu mai poate fi foarte limpede, din pricina durerii şi a fricilor, a nesiguranţei, a luptei cu neîncrederea şi deziluziile. Dar etapa aceasta e trecătoare.
Eu visez şi acum, la răstimpuri, tot mai rar, că mă aflu în faţa unui tribunal ai cărui judecători, vicleni şi fericiţi să mă sfâşie, mă întreabă cu râs batjocoritor: ce mă, credeai că ai scăpat?
Da, domnilor, da, categoric am scăpat! Domnul m-a scos din temniţa voastră nenorocită.
Acum sunt bolnav, suferind în urma iubitului vostru regim de dezumanizare, însă mă aflu în viaţă şi îmi cunosc bine, de acum, atât duşmanii cât şi prietenii. Mai ales pe cei interiori, din ce în ce mai bine îi cunosc!
Doctorul meu mă iubeşte şi nu mă lasă. Iar eu vreau să mă fac bine, până la sănătate deplină, cu ajutorul Lui şi al asistenţilor Lui. Mă simt bine, încrezător, cultivînd relaţiile de suport cu ceilalţi pacienţi, atâţia câţi au mai rămas în Bolniţa noastră.

Sănătate, Theo! Sănătate tuturor! AMIN+

Din punctul meu de vedere, am specificat cam în ce ar consta modul unei deschideri pravoslavnice spre ceilalţi; nu am observat în ce ar consta deschiderea în cazul celorlalţi, adică în ce ar consta la modul practic. În astfel de condiţii consider atitudinea Laurei mai mult o propagandă, o lozincărie, însă sper că va reveni şi va preciza lucrurile până la capăt, că de-astea cu "deschideri" ştim şi noi, poate are ceva mai mult de sus. Am spus foarte clar că lucrurile astea nu se pot face fără discernământ, ori din "entuziasmantele" Laurei nu reuşesc să văd mai mult decât lozincărie fără garda discernământului necesar. Iar poziţia lui N. Priceputu am arătat foarte clar cam cât este de "pravoslavnică".

Splendida marturisire, domnule profesor. Ce conteaza, e ca sunteti dintre invingatorii care au iesit din temnita. Multumesc pentru sustinere si urare. Multa sanatate si dvs. si noua tuturor care ne dorim pe depplin si in vesnicie adastati in Lumina Neinserata. E mult, foarte mult de spus. Si personal, ca motivatii, si public, ca si "chimie ideologiilor", daca vreti.
Ca sa nu tulbur acest thread, voi deschide altul si va voi raspunde pe privat.

Laura e inca adolescenta, domnule Decebal. O sa inteleaga mai tirziu ce ati inteles dvs....daca va intelege.

Decebal, simt nevoia unor clarificări, pentru că din felul în care am fost receptat înțeleg că am fost cam ambiguu.
Consider că ai arătat bine diferențele între cei ai lui Hristos și cei care nu-L cunosc sau îl resping. Nici eu n-am pus semnul egal între unii și alții, chiar dacă i-am numit „frați”; nu, însă, în Hristos, ci, după cum am precizat, pentru că purtăm cu toții chipul lui Dumnezeu.
Există, în tot omul de pe pământ, acest chip sădit în el de când a fost creat, și făcut așa tocmai pentru a putea să fie într-o relație cu Dumnezeu. Deci ontologic fiind așa alcătuiți, purtăm în noi dorul după El, nevoia de a-L găsi, de a ne hrăni cu Viața Lui cea adevărată, în Duhul Sfânt.
De când a căzut, omul de pretutindeni are această căutare. Este, însă, căutarea luminii de către cel aproape orb, care nu distinge clar formele.
Fără Revelație și, mai ales, fără Jertfa lui Hristos, însă, n-are nimeni nicio putere de a se apropia, de a-L cunoaște și a se uni cu El.
Ne putem, de aceea, întâlni și socoti că suntem la fel cu ceilalți în latura umană (umanistă, cum ai spus), pentru că nici pentru noi căutarea lui Dumnezeu nu încetează niciodată. Diferența o face faptul că „noi știm în cine am crezut” (Apostolul Pavel), pe când ei n-au răspuns încă chemării și darului mântuitor al lui Dumnezeu.

parere !
 

foarte frumos a scris !
are ,cu siguranta talent literar !

I-am spus si eu lui Decebal de cateva ori ca da cateodata in zelotism, extrema cealalta a relativismului. Afirmam adevarul, dar nu sarim pe cel ce nu vrea sa-l accepte, altfel ar trebui sa ne batem tot timpul cu eterodocsii sau paganii.
Totusi, sa nu cadem nici in extrema cealalta, cineva care greseste sau care are o oarecare mandire nu e bine sa il lauzi cand spune ceva gresit. Astfel nici macar nu stie daca e pe drumul cel bun.

Totuşi această căutare, care este de cele mai mult ori una inconştientă, rar vei găsi oameni care să conştientizeze, este şi ea pervertită de răutatea, de micimea, de perversitatea, de ticăloşia interioară a oamenilor. De aceste variabile trebuie mereu să ţinem cont, majoritatea oamenilor nu sunt chiar aşa de buni şi de în regulă aşa cum poate în mod inocent am fi tentaţi să credem la un moment dat. Ba dimpotrivă, marea majoritate a oamenilor, chiar şi dintre aşa zişii "creştini", se caracterizează prin această pervertire, intenţionată sau nu, dar ceva mă face să cred că undeva la nivel inconştient stă ascunsă o intenţionalitate perversă şi pervertită, a conştiinţei şi a respectivei căutări. "Ochiul rău" despre care vorbea Hristos este prezent la foarte mulţi oameni, de multe ori aceştia nici nu conştientizează şi acţionează în consecinţă considerând că aceea este normalitatea, când, din punctul de vedere al revelaţiei creştine, lucrurile stau exact contrar. Iar acel ochi rău, acea intenţionalitate pervertită, probabil în mod conştient undeva la nivel şi la timp ancestral, sau poate doar moştenită ca moştenirea păcatului originar ori a consecinţelor acestuia, trebuie vindecată, trebuie curăţită, iar acest lucru nu este posibil cu adevărat, în mod autentic şi deplin în afara Bisericii Adevărate a lui Hristos Mântuitorul. Noi trebuie mereu să ţinem cont de aceste lucruri dacă nu vrem să fim înşelaţi de înşelătoriile satanei precum şi de înşelătoriile mai mult sau mai puţin conştiente a celor care mai mult sau mai puţin conştient fac jocurile prinţului întunericului.

Aici iar nu sunt de acord. Unii L-au găsit şi L-au cunoscut deja pe Dumnezeu, şi au şi dat mărturie de aceste lucruri, de la Sfintele Scripturi până la Sfinţii Părinţi şi până la sfinţii sau simpli mireni ai zilei de azi. Despre cei care L-au cunoscut şi L-au găsit pe Dumnezeu nu se mai poate spune că nu îşi vor mai înceta căutarea de a Îl găsi pe Dumnezeu, ci doar că vor căuta poate harul cândva cunoscut şi apoi pierdut, ori că vor căuta să se desăvârşească pe calea cunoaşterii şi credincioşiei faţă de Dumnezeul odată cunoscut.

Ai dreptate si sunt total de acord, dar repet ce am spus in mesajul anterior aceluia, cine a afirmat ca nu ar fi asa. Eu pana acum nu am vazut macar un singur articol ortodox in care sa se spune ca nu e enevoie de dragoste sau traire.
Si, a doua problema, cui se adresa Sfantul Apostol? Unor comunitati ortodoxe (drept credincioase) din Biserica. Si am dat si ce spunea despre cei ce invatau gresit. De exemplu: 1 Timotei 6, 3-5 3. "Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, 4. Acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, 5. Gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia."

Am mai spus in alte mesaje ca cei ce adera la gandirea aceasta modernista cred ca daca vorbesti critic de alta invatatura gresita inseamna ca ii urasti sau dispretuiesti pe membrii acelui cult. Iubirea ar insemna sa accepti si invatatura lor, asa cum romanii le cereau crestinilor doar sa accepte si zeii lor pe langa Hristos. Nu le cereau sa renunte neaparat la Hristos, ci sa se inchine si la zeii lor.
De aceea unii mai folosesc cuvantul "iubiristi" (interesant e ca cel pe care l-am vazut ca il folosea era doar dl. Mihnea Dragomir, care e regretat in mesajul topicului). Nu pentru ca ar avea prea mult iubire cei ce adopta conceptiile moderniste, ci pentru ca ei cred ca doar la ei e iubirea si o evidentiaza foarte des. Ca e ceva gresit avem confirmarea de la Parintele Paisie Aghioritul care spunea:
""Cu durere in suflet marturisesc ca, dintre toti filounionistii (ecumenistii n.e.) pe care i-am cunoscut, nu am vazut pe nici unul sa aiba nu miez, dar nici macar coaja duhovniceasca. Cu toate acestea, stiu sa vorbeasca despre dragoste si unire, desi ei insisi nu sunt uniti cu Dumnezeu, fiindca nu L-au iubit."
Vedem in acest citat ca cei ce au aderat la aceasta gandire vorbesc des despre dragoste. In al doilea rand vedem ca nu sunt induhovniciti de fapt, nici macar la un nivel mediu.
In ortodoxie nu e doar dragostea de oameni, ci si dragostea de Dumnezeu. Aceasta e cel putin la fel de importanta (de aceea spune ca trebuie sa iubim pe Domnul mai mult chiar decat pe copii si apropiati), si tocmai aceasta incearca ecumensimul sa o dilueze, propovaduind mai mult un umanism secular (care include si atentia fata de ceilalti oameni).

Sunt doua aspecte: cand e un regim ca cel comunist, gresit, daca cineva simte ca nu se mai incadreaza in el inseamna ca cel mai probabil e sistemul gresit. Cand e vorba de Biserica, iar cineva simte ca nu se mai incadreaza in sistem inseamna ca el greseste, nu e sistemul gresit.
In cazul lui Theodor e si normal, cand vede cate contradictii sunt in catolicism e firesc sa se gandeasca la faptul ca e sistemul gresit. Fara ajutorul harului nu e decat o filozofie, si aceea contradictorie. Din cate am inteles a fost si ortodox inainte sa treaca la stilisti), poate n-a fost practicant.

Nici inocenți, dar nici cinici. Conștienți și de răutatea omului (a noastră), dar și de fundamentul lui bun. Răul, păcatul, pervertirea - sunt ceva adăugat; chipul lui Dumnezeu din străfundurile noastre este acoperit de o zgură, care ne obturează vederea duhovnicească.
Este nevoie de curățire, precum spui, iar asta se face întâi de toate prin botez, când ne îmbrăcăm în Hristos.
Dar, deși botezați, ajungem de multe ori să punem din nou zgura pe ochii, pe sufletul nostru, așa încât nu ne mai deosebim de necredincioși. Botezul în sine nu ne diferențiază, dacă nu este și lucrarea noastră.
Nu este suficientă nici mâna omului întinsă către Creatorul său, nici doar mâna Lui către noi.
Intenționalitatea pervertită de care spui, ascunsă în inconștient, nu este, cu siguranță, „sâmburele” omului, chiar dacă îl înconjoară, foarte aproape de el. Omul nu-i fundamental rău. Și numai dacă crezi în adâncul luminos din fiecare poți să i-l și scoți la suprafață.
Naivitate ar fi nu să crezi în acest adânc dumnezeiesc, ci să negi că el ar fi acoperit de răutate.


Căutarea noastră, a creștinilor, se datorează, pe de o parte, faptului că n-am păstrat darul ce ni s-a dat la Botez, pe de altă parte este și o căutare a sfinților, pentru că după cum ei înșiși mărturisesc, înaintarea în cunoașterea și în unirea cu Dumnezeu este nesfârșită și niciodată nu poți să spui că L-ai cunoscut. Sfinții trăiesc în El, în Duhul Sfânt, într-o stare ce nu cred că ajunge să fie continuă la vreunul dintre ei în această viață.
Din nou mi se pare că ai spus în cuvinte puțin diferite cam același lucru.

Nu m-as grabi cu astfel de verdicte si consolari.

24. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
25. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.

Ioan cap. 12

Nu neaparat. Am cunoscut alte cazuri care ma fac sa cred mai degraba ca problema se poate croniciza si chiar acutiza.
Iar asta in final duce la ce scrie in prima parte a versetul 25 de mai sus.

Pentru N.Priceputu şi Cezar_Ioan:
Vă mulţumesc mult de tot pentru susţinere, pentru aprecieri şi încurajări!
Mi-aţi umplut inima de bucurie prin ceea ce aţi scris despre mine! :)
Hristos în mijlocul nostru!

Revin.

Vezi, degeaba ti-am dat link -ul ca nu citisti sau daca citisi nu pricepusi mare lucru.
Problema nu este ca, problema este de ce si cum si de aici deriva de fapt si adevarata directie care poate sa nu fie neaparat Cerul (ba chiar dimpotriva) desi asta vrea sa para.

Vazut, revazut, raspuns, astept raspunsul ei si chiar al matalutza daca pot purta o conversatie la subiect si obiect.

Deci problema matalutza n-ar fi ca nu poti focaliza pe un raspuns la obiect, nu poti focaliza nici pe raspunsurile care ti se ofera ca sa poti veni cu un raspuns la obiect.

Discutabil ortodoxa.
Sa inteleg ca pana la urma incerci sa aperi o persoana, nu o conceptie?

Cand conceptul de iubire e folosita ipocrit si manipulator, categoric.

Inca o data, nu e vorba de persoane, e vorba de idei.
Problema dumitale e ca nu poti intelege conceptul si cu matalutza se ajunge inevitabil la "argumente" de tipul "ad hominem"

Cand de pe platforma asta se lanseaza in ultima instanta atacuri la adresa ortodoxiei astea sunt doar (pre)texte.

Sa trecem mai bine peste.

Deranjat, de ce?
"Istorie obiectiva"? Da-mi voie sa ma indoiesc.
Toti care au astfel de pretentii ii crezi neconditionat?
Atunci cum de pe unii da si pe altii ba?

Un om cand ramane fara credinta, atunci incepe sa se inchine rationalismului.
Dar vai, am vazut atati oameni cu pretentii de rationalisti care au ajuns in fundaturi de mai mare rasul.
De ce?
Pentru ca o minte fara lumina de Sus nu functioneaza corect iar ca marturie a esecului, credinta sfarseste in cele mai intunecata locuri.

O tabara nu poti sa nu ai, chit ca poate nu se suprapune 100% cu cea a Laurei.

Din pacate, atunci cand omul isi judeca prea putin propriile merite incepe sa le judece intens pe ale altora.
Si de cele mai multe ori o face deloc inspirat - adica nu stie cum judeca Dumnezeu dar isi imagineaza ca ar trebui (probabil) sa judece ca el.

Ai inteles de unde?
Din ce a scris el sau te-ai obosit totusi sa citesti scrisoarea catre Galateni in intregime?

Nu ai inteles pentru ca nu ai vrut sa aprofundezi subiectul.
Scrisoarea catre Galateni a fost scrisa in contextul unei "dispute iudaice".

Unii din crestinii dintre iudei vroiau sa impuna si celor dintre neamuri respectarea a cel putin o parte a cerintelor rituale ale Legii Vechi printre care si circumcizia.

Daca ai sa citesti totusi scrisoarea catre Galateni, ai sa afli nu doar ca Apostolul pune aceasta practica in opozitie cu harul, ba chiar are sa le spuna ceva foarte dur celor care promovau aceasta idee - nicidecum coabitarea pasnica pe care o sugereaza NPriceputu.

"O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi!" (Galateni 5:12)

Să cred că aş fi dobândit înţelepciunea înaltă? O, departe de mine un asemenea gând! "Dar o urmăresc, ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus", aşa cum scria, într-un context diferit, Sfântul Apostol Pavel.
Nu cred că aş fi dobândit înţelepciunea cea duhovnicească, ci o caut neîncetat, bine ştiind că, pentru creştini, adevărata filosofie este iubirea de Hristos, Cuvântul şi Înţelepciunea cea ipostatică a lui Dumnezeu!
Da, este frumos şi bine să luăm aminte la Părinţii Bisericii, să le cunoaştem scrierile în mod direct (citindu-le), nu doar indirect (prin intermediul literaturii secundare care le comentează) şi este bine să le urmăm, în primul rând, modul de trăire şi teologhisire. Ei au fost, în acelaşi timp, fideli Tradiţiei şi creativi sau, mai corect spus, şi-au manifestat creativitatea tocmai în duhul Tradiţiei, continuând-o şi îmbogăţind-o. N-au ezitat nici să asume ceea ce era creştin în filosofia antică "păgână", aşa cum nici înţelepţii pictori ai mănăstirilor Moldovei nu s-au temut să-i înfăţişeze pe "creştinii înainte de vreme", cum îi numea Sfântul Justin Martirul pe filosofii greci. Sfinţii Părinţi nu s-au limitat la a repeta, asemenea unor şcolari, câteva citate preluate din operele generaţiilor anterioare de Părinţi şi scriitori bisericeşti, ci au asumat, au sintetizat, au nuanţat, au aprofundat şi au continuat reflecţiile teologice şi duhovniceşti ale înaintaşilor lor.
Şi eu citez. Chiar la începutul acestui mesaj am făcut referire şi chiar am citat cuvintele Sfântului Apostol Pavel. Şi mie-mi place mlt să reţin citate din Scriptură şi din scrieri patristice şi aş putea spune, , parafrazând o minunată cugetare a lui Newton, că dacă pot zări ceva în orizontul lumii spirituale deşi sunt atât de mică, aceasta se întâmplă fiindcă stau pe umerii unor giganţi... şi cred că aceste gânduri se potrivesc fiecăruia dintre noi.
Datori suntem să ne raportăm la Părinţi ca la reperele noastre autentice şi mereu actuale de trăire şi teologhisire, este în duhul Ortodoxiei inclusiv să-i cităm atunci când considerăm potrivit (nu cu citate din ştiu eu ce articole online, ci, parcurgându-le scrierile, să alegem din ele ceea ce simţim că ne împlineşte cel mai mult, ceea ce se potriveşte cel mai bine cu modul nostru de a trăi credinţa) şi este, de asemenea, o datorie morală aceea de a fi capabili să gândim cu propria raţiune (în spiritul Părinţilor!) şi să exprimăm frumos, în cuvintele noastre, în stilul propriu, ceea ce simţim şi ceea ce am trăit în viaţa de credinţă.
"Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu. Priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa." (Evr13, 7) Ce credeţi că a dorit să exprime autorul Epistolei către Evrei prin cuvintele "urmaţi-le credinţa", citind aceste cuvinte în strânsă relaţie cu îndemnul precedent ("priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa")?...
Da, roata a fost inventată de alţii... de alţii, care au avut curajul de a fi originali şi liberi în gândire; de alţii care au înţeles că raţiunea, imaginaţia, creativitatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, expresii ale chipului Său din fiinţa noastră. Suntem creaţi, modelaţi, "sculptaţi" după chipul lui Dumnezeu, după Hristos (cf. Col1, 15). Şi expresii ale chipului lui Dumnezeu din noi sunt, potrivit teologului ortodox rus Paul Evdokimov, în special acestea:
cunoaşterea,
iubirea,
libertatea şi
creaţia.
Mi-am amintit (fiindcă şi eu sunt o mare iubitoare de citate, dar nu ca sofisme - argumentul autorităţii -, ci ca repere şi surse de inspiraţie în creşterea mea spirituală şi intelectuală), mi-am amintit o cugetare foarte foarte frumoasă. Evit să-i menţionez autorul, fiindcă aş vrea ca aceste cuvinte să fie citite "sine ira et studio".
Încerc să citez din memorie:
"mi-am încuiat porţile inimii, ca nu cumva să pătrundă în mine greşeala;
atunci, Adevărul m-a întrebat:
Eu pe unde voi intra?"
:)
P. S. Sper că nu este necesar să menţionez, în fiecare mesaj, faptul că nu am intenţia de a susţine relativismul religios! Am început să repet obsesiv această idee aici, pe forum, fiindcă detest relativismul religios şi este deranjant, agasant pentru mine să mi se atribuie această concepţie pe care NU o împărtăşesc nicicum şi pe care o consider drept una dintre cele mai grave maladii duhovniceşti ale zilelor noastre. Unicul Adevăr este Hristos! "Mai multe adevăruri înseamnă nici unul" (Petre Ţuţea) şi, de aceea, v-aş ruga să nu mai interpretaţi orice spun raportându-vă la această etichetă falsă pe care mi-aţi atribuit-o.
Este ultima dată când menţionez acest fapt. Nu am intenţia de a-mi autocenzura mesajele, de teamă de a nu fi interpretate în sensul relativismului. Nu am de gând nici să mă justific, de fiecare dată, declarându-mi Ortodoxia ca-n faţa unui tribunal eclesiastic. Doresc să exprim liber ceea ce simt şi să mi se acorde încredere. Nu cer adeziune din partea cuiva (nu aş avea dreptul), ci doar încredere - cu alte cuvinte, atunci când spun că nu promovez relativismul, să fiu crezută şi acesta să fie un subiect încheiat.
Acest PS se adresează, de asemenea, domnului Decebal şi domnului AlinB.
Mulţumesc.

Hristos în mijlocul nostru!

Categoric, DA! De la Însuşi Dumnezeu am învăţat aceasta. El Însuşi S-a întrupat, a pătimit şi S-a jertift pe Cruce ca să apere şi să salveze PERSOANE, nu concepţii. Concepţiile le apăra numai omul, posibil şi dracu, altceva neavînd, nefiind. Domnul, însă, apără persoane, oameni vii în carne şi oase, suflete întregi. Tocmai din acest motiv noi Îl numim Mântuitor al viilor (nu al concepţiilor vii, ci al oamenilor vii precum Iacov, Isaac etc.). El a vindecat orbii, nu concepţiile despre orbi. Leproşii, nu conceptul de lepră. A înviat morţii, nu concepţiile noastre despre morţi. Lazăr era un om, nu o concepţie.
Domnul a murit şi a înviat ca Persoană cu două firi: dumnezeiască şi omenească.
Nu a murit şi înviat o concepţie, ci o Persoană.
Nu o concepţie ne mântuieşte, ci o Persoană, de fapt 3 Persoane sfinte, o Fiinţă.
Astfel, eu trag nădejde că mă va învia şi pe mine, păcătosul, ca persoană.
Pe tine te va învia, se pare, ca şi concepţie (cacofonic sau nu, ce mai contează).

DA! Apăr mereu mai întâi persoana, indiferent ce concepţii susţine. Rezolvăm apoi şi concepţiile, nu-i bai. Avem tot timpul.
Pentru că Dumnezeul nostru ne-a cerut să iubim pe aproapele nostru, iar nu pe concepţia noastră, frate!

Editat.......................

Dacă dumneata înţelegi "comuniunea" în sensul că îţi poţi permite de toate dar fără să dai socoteală, atunci dă-mi voie şi mie să îmi permit cât mai multe şi să nu dau vreo socoteală în faţa dumitale. Dacă dumneata pretinzi libertate de exprimare, atunci dă-mi voie să pretind la fel de multă libertate de exprimare câtă ai tu, ba chiar mai multă dacă stau mai bine să mă gândesc. Eu credeam totuşi că ai ceva de răspuns celor ce deja ţi s-au adresat, dar văd că în continuare îţi menţii stilul de monoloage cu pretenţii dogmatice şi de dialoguri doar cu cei care îţi cântă în strună. Parcă îmi şi aduc aminte, văzând unele dintre postările tale, de troica veselă, aka Penticostalul, MihaiG şi Barsaumas, cum se congratulau ei reciproc, cum îşi cântau unii altora falsa lor frăţie "creştinească", cum se băteau pe burtă unii pe alţii, evident cu încă vreo câţiva sectari de exterior precum şi cu unii de interior care le ţineau isonul, într-o sfidare perpetuă şi neîntreruptă a Ortodoxiei precum şi a ortodocşilor de pe forum, care trebuiau să asiste neputincioşi ofenselor subtile şi neîntrerupte aduse ortodocşilor. Din punctul ăsta de vedere, deşi nu numai din acesta, chiar a fost şi este un lucru benefic pentru acest forum degajarea, chiar şi numai temporară, de anumite elemente sectare, fie prin bannarea lor, fie prin retragerea lor în conul lor de umbră. A devenit astfel aerul mai respirabil pe acest forum, slavă Domnului, măcar şi numai pentru o vreme.

Este imperios necesar, nu "este bine"! Că spunând "este bine" deja ai relativizat Sfânta Predanie dintr-un condei.

Doar ca sa-ti imbogatesc referintele, Iti aduc aminte ca era o categorie de persoane pe care Mantuitorul nu o apara ba dimpotriva, avea cuvinte destul de dure la adresa lor.

Se refera la cei fuduli cu trairea lor "duhovniceasca", atat de plini de sine incat se considerau reperul ultim a tuturor celorlalte repere (inclusiv Sf. Scriptura a caror interpreti absoluti se considerau) dar care prin ideile si felul lor de a fi de fapt subminau tocmai valorile pe care le sustineau ca le practica si reprezinta.

In rest, ne pricepem toti sa construim fraze frumoase, sa plasam strategic cuvinte si expresii care dau din coditza, dar fara adevar sunt pur si simplu patetice.

Unul din cele mai bune raspunsuri la care ma pot astepta din partea dvs.
Fara ironie.

Dupa ce Adevarul a intrat, portile se pot inchide (stii tu pilda cu fecioarele, nunta, cele vrednice au intrat, portile s-au incuiat, cele nevrednice au ramas sa planga pe dinafara)

Dar daca Adevarul nu a intrat inca, atunci ce predicam pana la urma si ce primesti de fapt pana atunci, te-ai intrebat?

Ti-am adresat deja invitatia de a vorbi la obiect.

De exemplu:

Ne-ai putea explica de ce am avea nevoie de "discutii bogate la rubtrica dedicata Bisericii Romano-Catolice" (da, asta este titulatura lor, Biserica Una este Catolica).

Nu inteleg de ce avem o sectiune anume si nu e la ceva generic de genul "Secte si Culte" dar asta e partea a doua.

Explica-ne si noua, cum se raporteaza in acest context "diferite" la notiunile de bine si rau, adevar si minciuna, dreapta credinta/sectarism.

Sunt "buni" fiind doar "diferiti"? Atunci cum de nu fac parte din Una Biserica? Sau dupa tine fac parte desi sunt intr-un raport cel putin schismatic cu ea?

Nu de alta, dar mesajul tau:

sporeste si mai mutl confuzia, in sensul de care incerci sa te lepezi mai sus: relativismul spiritual, diferentele fiind considerate din ce scrii mai sus un factor pozitiv (ca doar Dumnezeu nu a creat raul, nu?)

Sau poate ti-a scapat "porumbelul" si vroiai sa spui altceva..

Deci, pana la urma, ca sa nu "te intelegem gresit", care e pozitia ta?

Fac parte din "biserica universală"! Habar n-ai tu!

Dragos te rog nu mai comenta rautacios :) intrucat la randul tau ai facut exact ce au facut francezii (unii zic masonii)la Revolutia Franceza.

Adicătelea ce am făcut? Mi-am dezgropat şi pângărit regii? L-am aruncat pe Dumnezeu la gunoi, proclamând că a murit?
Poţi detalia te rog?:77:

Ai schimbat icoana cu un steag.La avatarul tau ma refer si gestul in sine,daca stai sa te gandesti istoric,este incarcat cu o profunda semnificatie si generator de efecte ce se resimt pana in prezent.Vezi ca Alin,pe un topic,a observat o idee a lui Mihailc,foooarte interesanta.Eu zic ca ai fost bine intentionat dar stii care drum este pavat cu intentii bune,hehe :) Imi este dor de Dragos cel cu icoana aceea frumoasa,era mai putin zelot :) Nu te supara pe mine,sunt doar un carcotas.

Aha, am înţeles.
Nu poci să le pun pe amândouă, dar promit că o să folosesc alternativ.

Hai Dragose, nu ii insulta pe ex-coreligionarii mei. "Biserica Universala" e aiureala aia de secta cu resedinta ca un hangar cu o cruce ostentativa si grosolana pe ea, aflata linga Fundeni, parca, daca nu ma insel.