Chiar am vrut sa completez la raspuns: "Sper sa nu argumentezi si ca data trecuta trimitandu-ma la fataza locului" dar ai comis-o deja..

Apropo, imi dai si o metoda sa ma intorc in timp sa vad ca poza a fost facuta noaptea?

Pai tu trebuie sa arati logica pentru a le truca, ca de ce nu le-a trucat e clar. El fiind rabin dorea sa arate comunitatii evreiesti ca in ortodoxie e adevarul si toti evreii sa treaca la ortodoxie?

Serios acum.
Un rabin, facand propaganda crestin ortodoxa.
Mai sa fie.

Dar nu's cum se face ca fotografiile astea nu au ajuns pe Internet decat ca si material de propaganda anti-romanocatolica.

Nici eu nu spun. Întrucât comentatorii idolatri la care mă refer sunt, evident, cei de aici de pe forum care îşi fac cruci în faţa unei poze măsluite. Cea mai activă dintre toţi fiind tu, întrucât nu te poţi abţine să dezvolţi nucleul delirant care îţi hrăneşte "credinţa".

În mod evident eşti mare degustătoare de sclipici şi magie, probabil nu ai nimerit calea dreaptă a credinţei oricărui creştin, deşi Biserica ţi-a pus şi ţie, ca tuturor creştinilor, toate mijloacele la îndemână.

Agitaţia furibundă pe care o faci pe forum atunci când afectivitatea şi mândria ta nestăpânite se revarsă, este binecunoscută tuturor. Faci un mare tărăboi de afecte, schimbi subiectele şi premisele, aduci argumente cu totul nepotrivite ori de câte ori vulcanul interior se revarsă din tine şi mătură toate şandramalele încropite ale credinţei tale tulburi. Şi ai pretenţia să fim de acord cu tine.

Ei bine, eu nu sunt de acord. Şi ar fi fost o dovadă de lipsă a iubirii ca, văzînd ce enormităţi lansezi pe forum, să zic da, Mihaela, bine zici, creştineşte ai vorbit. Sau, pur şi simplu să tac la nesfârşit şi să citesc lungile tale deversări iraţionale.

Ar fi fost, cred, mult mai sănătos să cugeţi măcar câteva clipe la obiecţiile mele faţă de impresia că fotografia aceea poate fi numită "confirmare minunată".

Rezum în câteva puncte poziţia mea ca să fie clar ce am de spus şi totodată ca să reiasă cât mai limpede în evidenţă cât sunt de nefireşti reacţiile tale nevrotice faţă de afirmaţiile mele:

1. Avem zilnic în Biserică nenumărate minuni autentice ale Ortodoxiei. Dintre acestea, de departe cea mai mare minune, de nespus, este Sfânta Taină a Euharistiei. M-aş fi bucurat mult să ne scrii despre ea, dacă aveai ceva vrednic de spus.
2. În Biserică întâlnim frecvent şi alte roade ale puterii lui Dumnezeu care, cel puţin pentru mulţi dintre noi, au un caracter suprafiresc: tămăduiri minunate, viziuni şi proorocii veritabile, răpiri în Duhul Sfânt, convertiri veritabile şi multe alte fapte din viaţa oamenilor care se petrec doar în Duhul.
3. O minune consider că este inclusiv păstrarea credinţei unui creştin, care aduce roadele ei fiecăruia după puterea lui şi după harul lui Dumnezeu. O numesc minune deoarece, în condiţiile vieţii de azi, când împrăştierea minţii, agresiunile în toate planurile ale puterii secularizante asupra Bisericii, lucrările diavolului în văzduhurile fiecăruia şi ale lumii întregi - sunt fără precedent. De puternice. Şi când neînţelegerile dintre creştini, chiar în sânul Sfintei Biserici, au atins cote înalte ca intensitate şi evantai al manifestărilor.
4. Faţă de toate aceste minuni, care ar ajunge pentru pacea sufletului unui om evlavios şi pentru rodirea în el a Duhului, consider că apetitul tău pentru minuni televizate şi fotografiate nu înseamnă altceva decât o cădere. Un semn patognomonic pentru caracterul afectiv iraţional, tulbure şi vulcanic, al unei credinţe care seamănă mai degrabă cu a superstiţioşilor amatori de ritualuri extravagante, decât cu simplitatea şi raţionalitatea cumpătată a unui om creştin.
5. În plan psihologic (plan pe care nu îl putem ignora la nesfârşit, noi creştinii ortodocşi, doar pentru că aşa vrei tu) este o aberaţie monumentală, caracteristică interpretativităţii din sfera delirului mistic, să rupi unitatea dintre un fenomen şi oglindirea lui în sufletul omului, postulînd ex-burticus şi ex-inconştientus-maladivus că o lumină dintr-o poză e harul lui Dumnezeu pe care nimeni nu îl sesizează în realitate, în spaţiul unde se presupune că a avut loc minunea. Ci îl sesizezi doar tu, din fotoliul în care manevrezi mouseul şi visezi la cai verzi pe pereţi.
6. Caracterul demagogic şi manipulator al pozei, natura lui de propagandă împotriva catolicilor dar şi de ţeapă în mintea pseudo-creştinilor ortodocşi (cărora le developează nu harul, ci misticismul maladiv), îmi pare evident. Într-o civilizaţie a imaginilor, cum este cea în care trăim noi, fireşte că şmecherii şi rătăciţii cu capul folosesc şi tertipuri vizuale ieftine, doar-doar or mai tulbura o vreme apele şi-aşa destul de tulburi astăzi.

Acurateţea răspunsului tău la întâlnirea cu fotografia lasă mult de dorit.
Iar tumbele agitate pe care le faci înaintea celor care ţi-au adus argumente atât din sfera credinţei, aşa cum se manifestă ea curat în Biserica noastră, cât şi din planurile fizicii, psihologiei şi a altor discipline corelate, arată un singur lucru: că te însingurezi, ca de obicei, într-un rol care nu îţi face cinste nici ca femeie, nici ca om creştin, nici ca participant la dezbaterea de pe forum.

Regret că orgoliul şi caracterul pătimaş îţi depăşesc, ca de obicei, bunul simţ şi raţionalitatea fiinţării cu care te-o fi înzestrat şi pe tine, ca pe toţi muritorii, Bunul Dumnezeu.
M-aş bucura să reconsideri subiectul, cu pace sufletească, dacă rugăciunea şi harul, pe care de-o vreme îl vezi spoit pe pereţi, de nu cumva te-or fi părăsit cu desăvârşire.

Cât priveşte agăţarea ta de unele dintre cuvintele mele, m-aş bucura încă şi mai mult dacă ai lăsa în plan secund unele exprimări (acolo unde , de fapt, le e şi locul) şi ai sesiza duhul de dincolo de îmbrăcămintea textului, aşadar mesajul, intenţia, împărtăşirea.

Ioane, poate n-ar trebui sa fii asa agresiv cu doamna.

Ca toti si poate mai la inceput decat altii, este pe drumul convertirii asadar anumite aspecte pot sa mai lase de dorit si poate pe undeva, anumite tipare de gandire si actiune sa poarte marca omului vechi dar chiar si asa, merita o doza de efort pentru a mentine discutie la obiectul topicului si nu persoana dumneaei.

Fata de altii nu pot sa nu vad la dumeaei o doza de smerenie (da, chiar asa) - ceea ce este o calitate destul de rara aici pe forum si ma face sa cred ca nu merita tratata in felul asta.

In rest, ce nu tin de persoana dumneai sunt fara doar si poate de acord, e pacat si as zice cumva ciudat ca ortodoxia unora a ajuns sa tina cu dintii (inclestati) de o asemenea "dovada".

M-am mai uitat o data la pozele de aici:
http://stwmenkalws.blogspot.gr/2013/...g-post_18.html

Mai exact, nu primele doua care au fost postate aici pe forum, ci doar ultimele doua, care n-au fost postate (hm, de ce oare?vedem imediat de ce..)

Daca in primele doua, toata silueta este luminoasa, in celelate doua, doar capul si pieptul, in rest putandu-se observa lejer imbracamintea si chiar mainile, fara lumina, iar in cealalta ceva mai mult lumina desi iarasi, la fel, se poate observa o buna parte din imbracaminte, fara lumina.

Pe cand in primele doua, toata silueta e "iluminata".

Are vreo unul din cuviosii credinciosi in acest miracol, o explicatie duhovniceasca pentru aceasta discrepanta?

Si inca o intrebare, oare din intregul botez sa fi fost facute doar 4 fotografii?
De ce restul n-au ajuns niciodata "online" si de ce originalele nu sunt online?

De ce toate sunt la o rezolutie atat de slaba?

Orice aparat foto are cel putin 2-3 megapixeli pe cand astea parca sunt facute cu o camera web de 0.25mp, si la o rezolutie tare ciudata care arata ca au fost "decupate" si nu doar redusa rezolutia (pentru compresie).

Nu iti fa griji Alin, acesta este modul dlui Cezar sa isi manifeste duhovnicia. asa stie el sa odihneasca suflete , sa aduca pacea in inimile semenilor. Sunt obisnuita cu dansul, cu iesirile lui necontrolate si agresive de pe acest forum. . De fapt nu e prima data cand devine extrem de agresiv in limbaj. Nu ma supar, consider ca dumnealui are o boala grava a sufletului, aceea a mandriei de sine si cand este lovit in ea, ataca agresiv.

De asemenea este foarte cunoscut faptul ca medicii psihiatrii, in ani capata boli asemanatoare pacientilor sai, in orasul meu cel putin doi medici psihiatrii au innebunit la batranete.

Daca citesti cu atentie postarea dumnealui vei vedea ca a construit o imagine pentru o alta persoana, privind din spatele computerului, iar ca sa faci acest lucru, necunoscand persoana in cauza, nu poti decat apeland la imaginatie. Iar cine poate spune cele insirate mai sus, necunoscand persoana si nici propria ei viata, cu siguranta ca are o imaginatie bolnava.
Este cunoscuta imaginatia dansului, caci nu e prima data cand apeleaza la ea.

Alaltaieri i-am propus un dialog civilizat, ca intre doi crestini fara jigniri si acuze. iata postarea mea aici : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=168

A ignorat asta, si preluand firul fotografiei de pe Tabor a facut pe toata lumea care crede in minunile ortodoxiei, idolatra si cu imaginatie deliranta. Acesta a fost raspunsul unui bun crestin la intrebarea mea.
Ma acuza pe mine ca deviez insa el nu deviaza ci o coteste.

Alin, nu sunt pe drumul convertirii, m-am nascut ortodoxa si chiar daca o perioada lunga de timp nu am crezut in Dumnezeu, am ceva ani de cand Domnul m-a miluit. Acum am o atat de mare incredere in Dumnezeu, si o credinta atat de mare, incat nu mi-e teama de nimic de pe pamantul asta, nici macar de un biet doctoras psiholog care ma jigneste in toate felurile. Si nici macar nu ma supar. chiar de loc. Crede-ma ca acum in inima mea simt o mare mila pentru acest om. Mi-e atat de mila de el incat ma rog lui Dumnezeu sa il linisteasca sa nu mai fiu eu pricina pierzarii lui. Caci judecandu-ma pe mine, si jignindu-ma , se pierde omul si imi pare tare rau.

Iti spun ceva despre smerenie.
Daca esti facut in tot felul, din alte pricini decat credinta, atunci e bine sa taci daca te voiesti smerit, insa daca cineva te face in toate felurile ca sa iti schimbe credinta, atunci sa nu taci ca de taci nu esti smerit ci esti lepadator de Hristos.

Iubesc pe Hristos mai mult decat orice pe pamant, si nu voi face niciodata compromisuri cand e vorba de Dumnezeu.
Imi cunosc credinta, Dumnezeu mi-a picurat-o in inima, pic cu pic, El m-a invatat Bunul tot ce stiu astazi. Uneori ma exprim gresit, dar am sa va fac acum o marturisire ca sa ma intelegeti, exprimarea mea uneori saracacioasa, este pentru ca de multe ori spun din inima exact asa cum simt de la Dumnezeu cand ma invata, si atunci ea nu este in concordanta cu termenii teologiei.

Exemplu: esenta dumnezeiasca adica Sfanta Treime pentru mine este lumina necreata , asa am simtit-o ca intelegere in inima mea iar lucrarea lui Dumnezeu - energia necreata izvoraste din insasi Sfanta Treime asa cum o raza izvoraste din soare, nu este tot soarele insusi ci doar o raza izvoratoare, iar teologii spun energia necreata este lumina necreata. Si acum inteleg si de ce. Pentru a evita o anume erezie care spune ca energia sau harul este creat.

Dar va spun ca Dumnezeu este lumina , Lumina desavarsita , necreata pe care nimeni nu o poate atinge. Asa spun Sfintii. Iar ceea ce izvoraste din El, este energie lucratoare, tot necreata ca izvoraste din Cel necreat, dar aceasta energie nu este Dumnezeu insusi, eu o numesc aceasta har sau lucrarea Duhului Sfant. Ca noi oamenii o vedem ca pe o lumina , e normal, doar izvoraste din Lumina necreata care este Dumnezeu.

Acum am citit si eu mai adanc Sf. Grigore Palama si am vazut ca nu ma insel.

Am scris toate astea pentru ca dl. Cezar spunea ironic ca confund luminite, ca stie el asta, insa cred ca sunt un pic de vina, pentru ca doar spune Bunul Dumnezeu nu dati margaritare porcilor.

Eu aș propune să nu ne mai facem de râs cu botezuri cu poze trucate.
Că ne facem destul și fără photoshop: http://www.evz.ro/detalii/stiri/bote...a-1050456.html

Alin, ideea era sa vezi locul. sa discuti cu oamenii, si sa te convingi.

Pe 4 iunie, ortodocşii români îi prăznuiesc pe Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, ale căror moaşte au fost descoperite în 1971, după un sezon ploios, pe o străduţă din nord-vestul comunei tulcene Niculiţel.
La exact 30 de ani de la descoperire, un fapt minunat s-a petrecut în acelaşi loc: pe la ora 2.00, în timpul privegherii, un fascicul de lumină cobora de sus până la intrarea în martiriconul unde fuseseră găsite Sfintele Moaste. Momentul, imortalizat pe o fotografie, a fost considerat de multă lume o minune dumnezeiască.


Sa iti spun ceva. Pana acum nu am cautat poze cu minuni. insa cautand zilele astea , din cauza acestui subiect am descoperit si pe aceasta si pe cea de pe Muntele Tabor.
Nu am simtit niciodata nevoia sa caut minuni, si nici nu am nevoie de minuni ca sa cred in Dumnezeu.

Ca atitudine de fond sunt de acord cu ce spui. Nu cu vreo plăcere am scris ce am scris Mihaelei, ci cu multă mâhnire. (Probabil se întrevede printre rânduri...) Ca ultim efort, întrucât încăpăţânarea evidentă pe care o afişează, ca de obicei, nu a lăsat loc alternativelor de abordare. Sora noastră trece ca tancul peste orice observaţie care vine cu bună intenţie din partea celor care văd lucrurile diferit de ea. Şi tancul nu e alcătuit din piese de oţel ci din simţăminte şi afirmaţii puţin lăudabile. Dar nu-i pasă.

E în joc, de fapt, o chestiune foarte importantă: uşurătatea cu care abordăm minunile şi Biserica. Dacă subiectul era minor, mi-aş fi pierdut oare vremea şi mi-aş fi riscat pacea sufletească (şi aş fi ameninţat pacea Mihaelei)?
În plus, modul ăsta nedemn în care prin diverse medii se sugerează, chipurile, cât de mare e diferenţa între o practică şi alta a convertirii... Grosolănii, asta e, abordări triviale ale unor subiecte cu totul gingaşe. Nu de iubire e vorba aici, nu de iubire ci în mod vădit de dispreţ şi de ură interconfesională.
Iar eu fac tot ce pot ca să mă opun acestei stări de lucruri, când mă nimeresc "pe recepţie". Întrucât aprobarea tacită sau explicită a unor astfel de anomalii mă face părtaş la duhul lor, iar eu refuz această părtăşie nefolositoare şi chiar otrăvitoare.

Poate n-am găsit cea mai bună exprimare, de acord.
Voi ţine cont de îndemnul tău, Alin.
Mulţumesc pentru sfat!

Sf. Ioan Maximovici
 

http://sfioanmaximovici.files.wordpr.../038.jpg?w=450In http://sfioanmaximovici.files.wordpr..._no8.jpg?w=450
http://sfioanmaximovici.wordpress.com

Perseverăm...
Ba chiar adîncim nelegiuirea, asociind nume tot mai sonore ale bărbaţilor înduhovniciţi cu făcăturile operatorului uman. Vai nouă!

Insistaţi aşadar să credeţi că:
ochii celor prezenţi, indiferent cine sunt ei (credincioşi, diaconi, sfinţiţi slujitori) şi indiferent de faptul că sunt uniţi prin Duhul Sfânt în Taina actului sacerdotal
sunt neputincioşi să vadă ceva suprafiresc;
în timp ce aparatul de fotografiat vede, ca un sfânt, harul lui Dumnezeu.
(Şi ne arată şi nouă, indiferent cine şi cum suntem.)
Aşadar toţi slujitorii sunt împietriţi de nu văd dumnezeirea, în schimb aparatul şi voi sunteţi vii la inimă şi în Duhul, ca atare vouă şi peliculei vi s-a dat Duhul iar participanţilor de acolo şi mie, nu ni S-a dat. De necredincioşi ce suntem.

Prin aceasta batjocoriţi nu numai credinţa creştină şi Biserica, ci şi pe Însuşi Dumnezeu, atribuindu-i ironia că Harul nu poate fi perceput de persoana umană vie, concretă, în carne şi oase, ci numai de către materia neînsufleţită (pelicula).
În vreme ce Biserica mărturiseşte şi ne invaţă de 2000 de ani exact contrariul.
Şi vă numiţi singuri credincioşi...

Daţi-vă seama, oameni buni, ce implicaţii au uşurătatea şi caracterul exclusiv afectiv (oare cât de curat?) al acţiunilor voastre!
Singura voastră scuză ar fi dacă aţi recunoaşte în astfel de fotografii că ele ar avea rolul de a sugera sau simboliza prezenţa şi lucrarea harului, precum ni se arată în icoane. Dacă le prezentaţi ca avînd funcţie anamnestică ori învăţătorească, ar mai merge. Dar voi le prezentaţi ca pe obiectivări ale unui fenomen sacru, despre care se ştie din Tradiţie şi de la cuvioşii dintodeauna, până azi, cum se manifestă de fapt: nu ca imagine materializată pe o peliculă, ci în cu totul alte moduri.

Avem cu toţii în Evanghelie şi în Faptele Apostolilor descrierea clară a fenomenului.
Avem şi în numeroase cărţi ziditoare ale dreptei credinţe, semnate de cuvioşi, de bărbaţi sfinţi ai lui Dumnezeu.

Cum oare aruncaţi voi la coş aceste mărturisiri sfinte şi puneţi în loc o asemenea făcătură?
Şi mai aveţi şi delicateţea să mă recompensaţi, după toată îndrumarea pe care v-am făcut-o (dator fiind, ca om creştin), cu epitetul de porc în faţa mărgăritarelor...
Dar, oameni buni, ceea ce vi s-a livrat vouă nu e mărgăritar, ci tinichea care vă sângerează vilozităţile "intestinului" duhovnicesc... Ce absorbiţi prin acesta? Oare har? Oare dreaptă credinţă? Sau, cum mă tot tem, otrava unei rugini deloc trofice?
Spre deosebire de voi, eu nu vă numesc porci, deşi mă bate gândul uneori (gândul nevrednic, al durerii şi-al furiei care îşi trage obârşia din egofilie şi mândrie), ispitindu-mă să îmi pierd liniştea, să mă tulbur şi să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu şi a semenilor.
Dimpotrivă, vă reamintesc că faceţi parte dintre sfinţi, ca unii care participaţi la slujirea din Biserică, vă mărturisiţi duhovnicului, vă împărtăşiţi cu Sfintele Taine. "Sfintele, sfinţilor!" vi se strigă. Oare nu auziţi cum vi se spune pe nume?
Iar dacă auziţi, cum oare amestecaţi, fără pic de deosebire, mărgăritarul cu tinicheaua, Pâinea cu lăturile?

De voieşte careva să înţeleagă mesajul meu pe topicul acesta, să înţeleagă. De nu, nu.
Am vorbit crezînd că se va folosi cineva, întrucât suntem datori spre zidire unul către altul, aşa cum ne porunceşte Dumnezeu prin cuvântul Apostolului.
Dar dacă alegeţi să vă adânciţi mai departe în scornelile voastre, eu nu pot decât să mă retrag din discuţie. Cu regretul că am reîntâlnit stări de spirit străine Bisericii noastre şi cu bucuria că, totuşi, am apucat să mărturisesc credinţa mea în minunile autentice ale Ortodoxiei.

Dumnezeu să ne miluiască pe toţi!

"A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mat.7, 3-5).

Ce este aceasta - barna ? Este cugetarea trupeasca, groasa ca o barna, care rapeste orice putere si orice corectitu*dine puterii vazatoare daruite de Ziditor mintii si inimii. Omul manat de cugetarea trupeasca nu poate nicicum sa judece drept - nici despre propria lui stare launtrica, nici despre starea aproapelui. El judeca despre sine insusi si despre ceilalti dupa felul in care se inchipuie el insusi pe sine si dupa felul in care ii apar ceilalti pe dinafara, potrivit cugetarii sale trupesti - bineinteles, gresit; si de aceea l-a numit Cuvantul lui Dumnezeu, pe buna dreptate, fatarnic.

Inceputul intelepciunii Dumnezeiesti este linistea si blandetea, care tin de masura sufletului mare si intarit, de cel mai trainic chip al cugetarii si poarta neputintele omenesti. "Ci voi, cei tari", spune Scriptura, "purtati neputintele celor neputinciosi" (Rom. l5, l) si: "pe cel ce greseste indreptati-l cu duhul blandetii" (Gal. 6, l ). Pacea si rabdarea le numara Apostolul printre darurile Sfantu*lui Duh" (Cuvantul 89).

Mare nenorocire este parerea de sine ! Mare neno*rocire este lepadarea de smerenie ! Mare nenorocire este acea intocmire si stare sufleteasca in care aflan*du-se monahul, fara a fi chemat sau intrebat, manat de constiinta "valorii sale", incepe sa invete, sa acuze, sa mustre pe aproapele ! Fiind intrebat, refuza sa dai sfat si sa-ti spui parerea, ca unul care nu stii nimic, sau la mare nevoie, vorbeste cu cea mai mare chibzuinta si modestie, ca sa nu te ranesti pe tine cu slava desarta si cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvant greu si neso*cotit. Atunci cand, pentru osteneala ta in via porun*cilor, Dumnezeu te va invrednici sa simti in suflet ravna Dumnezeiasca, atunci vei vedea limpede ca rav*na aceasta te. va indemna la tacere si smerenie inaintea aproapelui, la iubire fata de el, la miluirea lui si la compatimirea pentru el, precum a spus Sfantul Isaac Sirul (Cuvantul 38). Ravna Dumnezeiasca este foc, dar care nu aprinde sangele ! Ea stinge in acesta aprinderea, aducandu-l intr-o stare de tihna (Filocalia rom. vol. VII, Convorbirea Preacuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Grigorie Sinaitul). Ravna cugetarii trupesti este intotdeauna impreunata cu aprinderea sangelui, cu navalirea a numeroase pa*timi si inchipuiri.

Urmarile ravnei oarbe si nestiutoare, daca aproapele i se impotriveste, sunt de obicei, mania asupra lui, ranchiuna, spiritul de razbunare in felurite chipuri, iar daca acesta se supune - multumirea de sine plina de slava desarta, atatarea si inmultirea cu*getarii trufase si a parerii de sine." Sf. Ignatie Briancianinov

Cand vei trai in casa cu un musulman si cu o crestina spiritualista atunci sa vii sa vorbesti despre iubirea sau ura interconfesionala. De obicei oamenii vorbesc dupa masura experientei ce o au. dar atat. Nu reusesc sa vada dincolo de ea.

Abia ma abtin sa nu-i raspund lui Cezar Ioan in acelasi fel in care si-a conceput mesajul.

Fraților și surorilor! Să nu disprețuim pe nimeni. Ne este mai de folos să vedem ce vrea celălalt să ne ofere și ce-i putem noi oferi, dacă vrea să primească, bineînțeles. Din dezbaterea iscată pe topicul ăsta am putea învăța cu toții multe. Ea este esențială cu privire la modul în care ne înțelegem credința fiecare dintre noi. Felul în care ne raportăm la sfințenie, la har, la Dumnezeire, felul în care le înțelegem face să existe atâtea deosebiri între noi și atâtea neînțelegeri.

Dar ca să învățăm ar trebui evitate aprecierile personale, îndeosebi cele negative, pentru că ne rănesc orgoliile, pe care n-are rost să ni le negăm. Cred că lupta cu mândria o are de dus fiecare dintre noi, iar lovirea ei de către altul o face să se stârnească și mai tare, chemându-și imediat în ajutor mânia, poate chiar și ura.
E bună rănirea mândriei pentru cel care știe că-i este dușman, care chiar dorește s-o supună. Pentru ceilalți cred că este mai bun cuvântul smerit și blând, care ar putea trezi și în interlocutor cele asemenea.

Pentru mulți dintre cei neimplicați direct în discuție și care vor, cu inimă curată, să priceapă, consider foarte bune precizările lui Cezar și ale lui Decebal cu privire la modurile de manifestare ale harului. E bine să luăm aminte, pentru că argumentele pe care le-au adus sunt din Scripturi și de la Sfinții Părinți, și în esență subliniază participarea integrală a omului, a celui care se sfințește, la întâlnirea cu Dumnezeirea, criticând și ferindu-se de o înțelegere superficială, care vede acțiunea harului ca pe ceva mai degrabă magic, neimplicând neapărat participarea omului.

Dacă credința magică n-ar afecta o parte atât de însemnată din poporul nostru, sunt sigur că nici supărarea lui Cezar n-ar fi așa mare. Însă a văzut și a înțeles prea multe, mai ales prin natura profesiei sale, ca să mai poată tăcea cu privire la acest subiect.

Să ne întoarcem la Sfinții Părinți, să vedem cum au înțeles și cum au trăit ei viața în har și să facem și noi ca ei, citind și rugându-ne, ca să ne luminăm mințile și inimile. Cu atât mai mult cu cât suntem în acest timp binecuvântat, al Postului Adormirii Maicii Domnului.

Frate N. Priceputu, eu nu dispretuiesc pe nimeni, nici macar pe Cezar care m-a jignit pe acest forum cum nu stiu daca cineva a mai fost jignit. Si au fost jigniri directe la modul personal si tinand cont de faptul ca e doar un forum de discutii, sunt chiar gratuite si nefundamentate.
Aceasta spune multe despre caracterul unui om si despre educatia primita. Nu cred ca daca cineva iti spune ca ai imaginatie bolnava sau ca esti delirant si alte si alte expresii nu le mai citez, inseamna ca a vrut sa ma raneasca in orgoliu, nu, a vrut pur si simplu sa ma calce in picioare la propriu si neputand , fireste fiind in spatele calculatorului, a recurs la aceasta atitudine. In ceea ce ma priveste , acum, pot spune ca nu il dispretuiesc, insa nu il iert, da, ce a facut aici cu mine, fara sa ma cunoasca, fara sa fi purtat discutii personale despre viata mea despre modul meu de a fi, chiar si despre credinta mea, nu il iert pana nu isi va cere iertare aici simplu si direct dar in asa fel incat sa simt ca intradevar ii pare rau pentru atitudinea avuta. Pentru ca eu acum 3 zile, i-am cerut iertare daca cumva am gresit si i-am facut si o invitatie la un dialog civilizat insa a ignorat total raspunzand din nou cu aceleasi apelative si jigniri.

In ceea ce priveste magicul la care faci referire, inca de la inceput am spus , si o repet acum din nou, niciodata nu am crezut in magie si nici in ideea de magic in ortodoxie. Nu am cautat niciodata preoti pentru a-mi deschide cartea, sau mai stiu eu ce idei din popor sau de pe la sate ca sa aflu nu stiu ce din viitor, nici macar nu am facut rugaciuni de cerere ca sa cer ceva pentru mine, gen sa am job sau mai stiu eu ce material din aceasta lume, m-am dus pana acolo incat si cand am fost suspecta de cancer nu am cerut lui Dumnezeu vindecare ci am cerut sa imi daruiasca ce va voi , ca voi primi cu bucurie. De asemenea am spus ca nu am avut nevoie niciodata de minuni ca sa cred, nu am cautat minuni , eu cred cu putere in Hristos si il iubesc pe Bunul Dumnezeu pentru legatura mea personala cu El si pentru iubirea si mila Lui pe care eu o simt in fiecare clipa. Acestea imi sunt de ajuns. Si ca sa exemplific pot spune ca vederea mea fiind slaba , cand eram in Grecia , o preoteasa romanca mi-a spus sa merg aproape de Meteore unde este o manastire unde se afla un izvor vindecator pentru vedere . Ei bine nu m-am dus pentru ca am considerat ca daca Dumnezeu voieste ca eu sa nu vad bine, nu voi vedea bine. Accept orice Dumnezeu imi va aduce peste mine.
Legat de acest aspect al credintei in minuni, am si spus acum cateva zile, tot aici, ca apreciez foarte mult atitudinea dvs. N. Priceputu cand ati spus - nu ma pronunt, consider ca e mai intelept, si va spun sincer ca si eu spuneam nu ma pronunt daca fotografia nu ar fi fost preluata exact de Parintele Petru in care am incredere. Deci nu pentru a sustine magicul am luat pozitia pe care am luat-o ci pentru ca am incredere in preotul ieromonah caruia ii datorez indreptarea mea spre Dumnezeu. Am spus cred, pentru ca Par. Petru a crezut. Daca nu avem incredere in preotii nostri, in indrumatorii nostri, atunci cum putem avea incredere in Dumnezeu, mai ales ca stim ca sfintii spun ca preotul este "omul lui Dumnezeu" vas ales prin care se revarsa harul peste noi.

De fapt aici nu a fost o disputa intre cei care sustin magicul sau ideea ca harul ar fi ceva magic fara participarea omului, si cei care sustin contrariul ci a fost cu totul altceva. Pentru ca nici eu si nici Catalin nu am spus vreodata ca harul este magic si ca participarea omului nu exista. Eu cred ca a fost mai degraba rabufniri mai vechi ale lui Cezar , tinute mocnit in inima. Nu cred ca ma poate acuza cineva ca am scris vreodata ceva strain de invatatura ortodoxa.
Cei mai vechi pe forum stiu prea bine asta, stiu iesirile necontrolate pe care Cezar le-a mai avut fata mine pentru ca nu am vrut candva sa il sustin pe acest forum intr-o anumita disputa pe de o parte iar pe de alta parte cu nu am vrut sa il laud asa cum altii o fac.

De altfel eu niciodata nu am nevoie de sustinerea nimanui aici, imi ajunge Dumnezeu pe care il iubesc din toata inima si pe care Il simt ca este langa mine. Aceasta este si principala cauza pentru care nu am nevoie de minuni infaptuite de Dumnezeu ca sa ma intareasca in credinta. Dumnezeu insusi imi da tarie prin mila si dragostea Sa si pentru asta nu pot decat sa Il slavesc.

In rest, raspunsurile mele atacurilor lui Cezar, recunosc ca am gresit, sunt om cu pacate, pe care mi le recunosc, nu mi le ascund, dar am nadejde ca Bunul Dumnezeu ma va invata si de acum incolo sa ma curat de ele.
Dumnezeu sa va ajute pe toti si sa va rugati si pentru mine.

Este o rastalmacire grosolana a cuvintelor mele pentru ca eu am spus acest citat in contextul in care te invitasem la o discutie legat de energiile necreate pe marginea invataturii Sf. Grigore Palama. In nici intr-un caz nu vorbeam de fotografie sau minuni. Iar raspunsul tau la aceasta invitatie a fost o noua serie de jigniri si apelative. ce sa inteleg atunci? ca invataturile Sf. Grigore Palama ti-au provocat astfel de reactii? Atunci nu e firesc sa spun ca Domnul a spus: nu dati margaritare porcilor?

Iar invitatia mea la dialog a avut dublu scop: una sa dialogam civilizat si a doua pentru ca am simtit ca am nevoie de invatatura si de intelegere corecta. Cu buna credinta iti cerusem dialog aici, pentru ca eu facusem o greseala in exprimare ca sa spun asa, numind esenta dumnezeiasca lumina necreata si de aici confuzia. Dupa cum poate acum intelegi eu chiar iti cerusem o indrumare in acest sens iar tu mi-ai raspuns cu noi jigniri. Si spun sincer ca puteam sa intreb pe altcineva, de exemplu N. Priceputu, pentru ca am vazut ca a avut postari in acest sens dar am vrut sa te intreb pe tine mai mult si ca sa iti arat ca desi ma jignisesi eu tot te respectam.

Acum dupa toate cate au fost zise, inima mea asa imi spune, pana aici, fara scuze publice nu te iert. Stiu ca aceasta vine din pacatele mele, dar cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra. Vine un moment in care omul are inima prea plina si atunci singura desertare este iertarea reciproca.

Parintele Ioan de la manastirea Sihastria Rarau.
http://2.bp.blogspot.com/-DS3urhbo9g...rafia+0707.jpg
Din cate am inteles, aceasta fotografie se afla la manastire, unde poate fi vazuta de catre pelerini.

Daca observi asta intrebam si eu, a falsificat rabinul pozele doar ca sa faca propaganda ortodoxa?
Alin, pe topicul acestea numai eu am scris de cle putin cinci ori ca nu e vorba de romano-catolici, ci de acrivie si iconomie. Dar am si spus ca eu presupun ca inversunarea aceasta nu are legatura prea mare cu fotografia, ci cu referirea la catolici din titlu. Cum observ chiar si tu la asta te referi.
Explicatia e chiar simpla, cand lucra rabinul la fotoshop a fost o pana de curent si cum era presat de conspiratia ortodoxa sa dea pozele nu a mai putut sa le termine.
Acum, vorbind serios, ca sa raspund si la celelalte intrebari, preotul spune ca fotografiile au fost facute acum cativa ani, nu exista aparat digital si nici fotoshop. Pozele sunt pe hartie fotografica, acum pozele se fac digital. De asemenea, nu sunt modificate recent, pentru ca preotul spune ca le stia de atunci.

Cum banuiam inversunarea este de la legatura cu catolicismul, mai putin de la poze. Aceeasi afirmatie ecumenista cu ura interconfesionala, preluata de la frica apusenilor de luptele avute de ei din cauza credintelor lor. Unde in ortodoxie a fost vorba de ura si de batai si lupte? E doar in capul unora care in loc sa inteleaga ortodoxia se iau dupa ce spun pastorii din vest.

Supararea lui Cezar e mare si constanta nu doar in acest caz, e ciclica. Nu rezista mai mult de cateva zile sa nu faca o criza de bunatate si dragoste, pentru ca el crede ca asa sunt.
Aproape intotdeauna inversunarea lui e data de credinta lui gresita, pe care tinde sa o propage si sa o apere, crezand ca e si cea ortodoxa. Aceasta credinta, numita ecumenista o ai si tu (si mai sunt cativa), dar nu esti inversunat si nu faci prozelitism ca el, se poate discuta cu tine in mod normal. El incearca sa impuna acea credinta cu forta, pe un forum ortodox. Am citit pe forum cu surprindere ca in trecut in regulamentul forumului era interzisa propaganda ecumenista. Nu stiu daca e asa, nu eram atunci pe forum. Mai mult, se comporta si neadecvat nu doar ca un credincios, da rsi umana, in general. Pe cei ce nu sunt de acord cu el si nu ii impartasesc ratacirea ecumenista ii jigneste si balacareste. Eu am discutat rezonabil si cu atei, cu neoprotestanti, cu catolici, dar ce am intalnit pe forumul asta n-am intalnit niciunde, probabil si pe un forum ateu oamenii se comporta mai frumos. Acum spune si tu, pe langa faptul ca ce spune e de obicei eronat, de ce trebuie sa suportam si comportamentul sau violent care se repeta la cateva zile? Nici macar nu-l cunosc, sa se comporte asa cu prietenii si cunostintele lui, daca nu poate altfel. Am spus si alta data, credinta noastra e diferita si doar in putine puncte converge, de aceea nu ne putem intelege in privinta asta, cel putin sa discutam ca niste oameni normali fara crize de isterie si jigniri. A ne intelege ar insemna ca si eu sa cedez din ce cred ca sa ajungem la un consens, dar asta e imposibil, resping hotarat credinta ecumenista, o consider o mare eroare si nu doresc in niciun caz sa o adopt sau macar partial. Nu e doar ceva gresit, e un intreg mod de gandire gresit, ca si cum am vorbi doua limbi straine. Intotdeauna aceasta credinta gresita il face pe cel ce o are sa fie atras de ceva eronat si sa respinga adevarul, pe care nu il poate vedea. Mai rau e ca unii aleg sa lupte inversunat si impotriva adevarului dar si impotriva celor ce il spun. Aici nu mai e de discutat, doar noi sa cautam sa intelegem iesirile unora, pentru ca stuatia nu e de acum, dureaza de multe luni, cred ca mai mult de un an. De aceea cel mai bine e sa ignoram, dialoguri mai pot avea loc cu cei ce au aceasta credinta modernista, atata timp cat nu sunt agresivi, cum esti tu de exemplu. Cum cu Cezar se pare ca nu poate avea loc o intelegere si nu doreste nicicum sa fie om normal, o sa rog si adminul sa analizeze doua probleme, prozelitismul agresiv al credintelor ecumeniste si agresivitatea fata de alte persoane. Poate il mai potoleste el, ca altfel nu vad ca ar pricepe.

Acelaşi clişeu, aceeaşi irelevanţă pentru vreo înaintare în câmpul subiectului dezbătut.
Iar faptul că există o poză, oricare ar fi ea, la o mănăstire (s-a mai adăugat o piesă grea la şirul de argumente ale autorităţii; aţi terminat cu sfinţii şi o luarăţi cu aşezămintele monahale, tot tumbe răsunătoare, chimvale de tablă): ce greutate are?
Prietene, în mănăstiri sunt multe!
În primul rând, în afară de Mâna lui Dumnezeu, acolo domneşte (ca peste tot în lume) şi tovarăşu dracu, mai bine zis sunt mii de draci, atât la cei ce vin (fiind ajutaţi prin exorcisme să scape de demonii lăuntrici) cât şi la cei ce trăiesc în obşte (şi duc lupta lor tainică).
Oare chiar nu cunoşti acestea? Ai încă impresia că mănăstirea-i sânul lui Avraam? O fi raiul? O fi Împărăţia lui Dumnezeu?
Deşteptarea, creştine!
În al doilea rând, în continuitate cu primul punct, mănăstirile sunt locuri ale unor mari fărădelegi deja binecunoscute. Nu vreau să le înşir, că râvna mea e să laud monahismul şi credinţa, nu să fac apologia căderii. Dar dacă vii cu mine în dialog şi aduci astfel de argumente sunt silit de principiul însuşi al dialogului pentru adevăr să îţi reamintesc că argumentul tău ar putea să fie cu uşurinţă aruncat în aer. Dar nu vreau s-o fac eu.

Apoi, din raţiuni care ţin mai degrabă de socoteli psihologice decât de acurateţea credinţei, monahii spun adeseori lucruri cu totul copilăreşti, din varii motive şi raţiuni. Totuşi, procedeele lor sunt nobile, chiar dacă nouă, celor aflaţi pe margine în postura de observatori-comentatori, ni se par uneori scandaloase. Sunt nobile întrucât au eficienţă sanogenă asupra unui om sau altul, funcţie de poticnelile acestuia în credinţă. Au rol didactic, au rol anxiolitic, au rolul de a ţine trează în om nădejdea în Dumnezeul Milei. Aşadar, deşi criticabile în afară, ele au un rol sanogen înlăuntrul relaţiei duhovniceşti. Deci nu le critic.
Pesemne, astfel, că şi poza aceea meşteşugită e reţinută acolo pentru oameni ca tine, ca Mihaela şi ca alţii, întrucât mai aveţi, încă, nevoie de lapte cald. O.K. Înţeleg şi chiar laud mila monahilor pentru cei slabi, milă creştinească. Dar când voi veniţi, mândri foc că v-aţi luat lăpticul şi săriţi pe alţii care nu mai au nevoie de pampers şi cereale pentru a crede în Hristos Domnul, când săriţi cu tumbe şi colerisme şi cu tot felul de agitaţii furibunde făcîndu-ne porci care nu ştim să preţuim mărgaritarele voastre (din desene animate), atunci se poate să primiţi şi-o carabă peste scufiţă. Spre luare-aminte, amical, de la nenea ăla urât şi bărbos...

Foarte bun, în definitiv, topicul. Arată clar cât de greu e în lumea asta mare să se ajungă la un acord de înţelegere şi comuniune în chestiunile de credinţă. Arată ce ravagii face idolatria. Arată cât e de greu pentru Biserică să-şi ţină puii aproape, arată cât de uşor se poate ajunge la schisme şi aversiuni. De ce sunt mii de bisericuţe şi eresuri? Iată de ce: din neomogenitatea raţiunii şi-a credinţei.

Înţeleg mai bine, aşa, nu doar otrava minciunii şi a manipulării dar şi dificultatea întâmpinată de Biserică în lumea asta momită încontinuu de dracu.

Mi-e limpede acum că unii oameni, indiferent de vârstă, aleg să trăiască perpetuu în aceeaşi lume de basme şi de scorneli băbeşti. E greu să îţi asumi luciditatea şi, mai ales, onestitatea. Foarte greu. De aici şi multa pradă uşoară pentru puternicii zilei, care, cu un pumn de dolari pot cumpăra milioane de suflete, ca robi pe plantaţiile minciunii şi deşertăciunii.

Câtă sărăcie în oamenii zilei, câtă sărăcie agonisită cu propriile mâini, cu degeţele dornice de păpuşi fantasmatice...

Dar să nu mă pierd cu firea. Fiecare alege ceea ce crede că i se cuvine, vai!

Nu e bine sa punem la suflet ceva, esti iritiat pe moment sau cateva ore, dar dupa aceea sa le lasi in urma, altfel ne cresc si noua pacatele si ne scade dragostea pe care trebuie sa o avem in interior. Daca nu ne putem intelege cu cineva cred ca cel mai bine pe un forum este ignorarea, pur si simplu nu mai bagi in seama ce scrie, orice ar scrie.

asa este. cei filocatolici au luat atitudine agresiva> acesta a fost motivul ascuns dar au pus ca masca o anume presupusa credinta in magie.

Daca poza ar fi fost postata si mesajul ar fi fost simplu: priviti confirmare minunata Duhul Sfant este prezent la Botez, pentru cei necredinciosi ca sa creada, si nu ar mai fi fost spus nimic de catolici , cu siguranta filocatolicii ar fi strigat in cor: ce confirmare minunata.
Si aceasta spune multe despre credinta unor oameni si adevarat cum spune N. Priceputu, arata mult despre cum intelege fiecare credinta si cum stie sa si-o manifeste in relatiile cu semenii.

Pentru ca persisti in incapatanare sa nu intelegi limba romana legat de cuvintele nu dati margaritare porcilor repostez conjunctura acestor cuvinte. si am s-o fac de atatea ori pana intelegi ca nu avea legatura cu fotografia.

"Este o rastalmacire grosolana a cuvintelor mele pentru ca eu am spus acest citat in contextul in care te invitasem la o discutie legat de energiile necreate pe marginea invataturii Sf. Grigore Palama. In nici intr-un caz nu vorbeam de fotografie sau minuni. Iar raspunsul tau la aceasta invitatie a fost o noua serie de jigniri si apelative. ce sa inteleg atunci? ca invataturile Sf. Grigore Palama ti-au provocat astfel de reactii? Atunci nu e firesc sa spun ca Domnul a spus: nu dati margaritare porcilor?"

Persisti vad in jigniri si atitudini anticrestine, in comportament violent si agresiv fata de alti useri. Ceea ce este grav este ca la tine este repetitiv acest comportament. La inceput erau mai rare puseurile, dar acum vad ca au devenit dese, aproape zilnice.

O, de m-ar ajuta Domnul Dumnezeul nostru Cel Viu ca supărarea mea să fie încă şi mai mare şi să dureze până voi închide ochii.
De nu m-ar lăsa şi pe mine, cum i-a lăsat pe alţii, să devin căţelul fricii şi-al orbirii.
O, biet copil însingurat în iluzii, cum oare nu oboseşti să baţi cu pumnişorii prin aer, de ani de zile numindu-mă ecumenist, filocatolic şi altele; tot lucruri străine de mine. Te-am mai rugat să precizezi limpede unde m-am arătat eu împotriva Bisericii Ortodoxe în ceea ce priveşte relaţiile cu alte confesiuni. Unde am fost neascultător, unde am săpat autoritatea Ortodoxiei.
Dar oare crezi că aş fi eu capabil de aşa lucrare mare? Aşa puternic şi destoinic mă vezi în subminarea Bisericii?

Cum oare nu sesizezi că singurul motiv pentru care mă iau cu voi în discuţii contrarii ţine de sărirea voastră peste limitele duhului Ortodoxiei? Şi mă trageţi şi pe mine peste garduri, în apele tulburi ale supărării, voind voi să vă contraziceţi în lucruri sensibile doar de dragul contrazicerii...

Că avem ataşamente diferite, pe ici pe colo, în anumite chestiuni de credinţă, înţeleg şi accept fără mare greutate. E explicabil, e firesc, e omeneşte. E îngăduit şi de Domnul.
Că, însă, aveţi neobrăzarea să mă catalogaţi ca porc indemn de a gusta mărgaritarele voastre, că mă spoiţi cu atributele de ecumenist şi multe altele, că mă luaţi peste picior pentru faptul că sunt profesor şi psiholog - asta nu poate avea decât o explicaţie de fond. Mă reţin însă, aici, nenumind-o.

Facă-se voia voastră şi Domnul să ne miluiască pe toţi!

Acestea şi multe altele pe care le-ai scris, m-aş bucura, Mihaela, să ţi le aşezi singură în faţa conştiinţei tale şi să dialoghezi cu tine însăţi.
Fără acest exerciţiu al onestităţii, tu cu tine, nu poţi părăsi marasmul chinului sufletesc.

P.S. Sunt psiholog, nu psihiatru şi sunt tânăr (chiar azi am împlinit 46 ani), iar nu bătrân. Măcar aceste banale diferenţieri să le faci, dacă pe cele mai delicate le-ai zăpăcit de tot.

Moşule!.....

ai dreptate, asa am sa fac am sa ignor total ca si cum nu ar exista aceasta persoana.
Imi amintesc cateva citate extrem de adevarate:

"Secretul intelepciunii este sa stii ce lucruri sa treci cu vederea." William James - psiholog si filosof american
Citez aceasta pentru ca tot ii place mult psihologia si filosofia.

si:
"Un om trebuie sa fie destul de mare ca sa isi recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte." Alphonse Allais

si:
""Ceea ce gura se deprinde să spună, inima se obișnuiește să creadă." Charles Baudelaire

si:
""Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului și de dușmănia prietenului." Nicolae Iorga

O prietena, in timp ce mergea spre acea manastire, a fost sunata de un frate de acolo, care i-a spus sa opreasca masina si sa faca poza la asfintit. Cand s-a intors de la manastire mi-a aratat aparatul si se vede in cercul soarelui, chipul Maicii Domnului(conturul) de culoare alba.
Nu stii nimic despre mine sau de ce am postat acea fotografie si te repezi sa tragi concluzii pripite. Nu cunosti manastirea, oamenii de acolo, ai prejudecati.
Tin sa precizez ca pentru mine pozele postate aici nu inseamna nici confirmare nici inselatorie. Nici nu ma incanta nici nu ma dezgusta, le iau ca pe ceva neutru nu ca pe dovezi.
Chiar nu stiu daca sunt reale sau nu, nu vreau sa imi dau cu parerea din moment ce nu am suficiente informatii. Nici nu ma obosesc sa caut fiindca, in fond, nu in ele sta credinta mea( sau a noastra).
Scopul meu a fost doar sa va arat ca poate e posibil ca nu toate sa fie trucate nicidecum sa ne certam. Imi cer iertare, dar pana la urma tot raul spre bine, asa poate iti dai seama si de niste slabiciuni pe care poate nu le-ai luat in considerare si acum ai ocazia sa le spovedesti(ma refer la prejudecati si la faptul ca judeci fara sa cunosti catusi de putin). Eu insumi sufar de aceasta boala si incerc sa scap de ea.
Nu am citit postarile topicului decat foarte putine si mai mult pe sarite fiindca nu am vazut decat cearta. Totusi nu cred ca in aceste poze sta credinta noastra(indiferent ca sunt trucate sau nu, eu tot sunt convins ca dincolo de ochii nostri sfintii stralucesc, in timpul Sfintei Liturghii Sfantul Altar e plin de lumina etc.).
Ca sa trag si eu concluzii pripite(nicitind tot topicul) consider ca si unii si altii gresiti : si cei care se agata cu dintii de aceste minuni(reale sau nu) dar si ceilalti, care le sunt impotriva din start, dar nu in duhul care trebuie.
Imi pare rau ca in una din putinele mele postari sa fiu pus la zid intr-un mod atat de dur(e si vina mea ca nu am dat detalii ). Sper totusi sa vedeti ca in loc sa ne ocupam de post si rugaciune, stam pe forum si ne certam(in mare parte minunile sunt doar pentru cei necredinciosi, sunt sigur ca multi dintre cei de aici ati depasit etapa necredintei).
Eu chiar nu m-am suparat, dar sper ca sa iti vezi greseala si sa fie totul cu folos. Imi cer iertare.

Am spus si o repet, probabil iar ai omis sa citesti:
"In rest, raspunsurile mele atacurilor lui Cezar, recunosc ca am gresit, sunt om cu pacate, pe care mi le recunosc, nu mi le ascund, dar am nadejde ca Bunul Dumnezeu ma va invata si de acum incolo sa ma curat de ele.
Dumnezeu sa va ajute pe toti si sa va rugati si pentru mine."

Nu am facut decat sa ma apar in fata jignirilor tale. Intr-un fel am dorit sa iti raspund cu aceeasi moneda pentru a simti si tu ca e momentul sa inveti sa nu faci nimanui ceea ce tie nu iti place sa ti se faca.

Am indraznit oarecum ca eu cea ce suge laptic sa incerc sa iti dau o lectie de viata , daca vrei sa o primesti bine, daca nu, nu.

Dau în brânci, taică Dragoş, p-aici, precum vezi..., păcatele mele...
Da nici mata nu eşti mai tinerel, însă văz că te ţii bine, taică...:)), pesemne n-ai mâncat carne de porc ca mine şi nici cu îngerii ortodoxismului nu prea ai luptat, fericitule!....

Deh, taică, viaţa-i grea, căldura mare...
Baston uşor, tăicuţă!

Altceva mai bun nu găsişi de făcut... of!

inteleg, nu ai nevoie esti gata invatat. urmez sfatul lui Catalin , de acum incolo te voi ignora.

Jignirea sau ocara
 

Vă propun să gândim la cuvintele de mai sus. Ce înseamnă jignirea? Este același lucru cu ocara, termen întâlnit în scrierile bisericești?
Suntem de acord cu toții, cred, că este dureroasă, că rănește. Mă întreb, însă, ce anume rănește în noi? Demnitatea? Amorul propriu (iubirea de sine)? Mândria? Imaginea pe care dorim s-o avem în fața celorlalți? Este de preferat, oare, s-o răbdăm, sau s-o respingem și să cerem reparații?
Pe de altă parte, contează dacă interlocutorul a avut sau nu intenția de a ne răni? Sunt convins că da.
Uneori o face chiar cu scopul de a ne face rău, alteori, însă, poate s-o facă doar ca să ne testeze (să vedem apoi noi înșine cum îi facem față) sau poate s-o facă, așa cum spunea Daniel Ortodox, ca să rănească mândria din noi. Sau poate vrea să ne trezească dintr-un somn ucigător de suflet, din vreo boală sufletească de care nu suntem conștienți.

Totuși, oricare ar fi motivul, cred că felul în care trebuie să răspundem ocărilor îl cunoaște orice creștin. Și putem, în felul ăsta, să schimbăm paguba în folos duhovnicesc.

Subscriu.
Vreau să spun: La mulți ani! :)

Păi dacă nu eşti psihiatru cum de ţi-ai permis şi cum de îţi permiţi să dai diagnostice psihiatrice, şi direcţionate special şi făcute aşa la grămadă (la general, fără o ţintă fixă), şi fără să ai vreo dovadă, fără vreo consultaţie? Şi s-ar putea chiar şi fără vreun drept, pentru că nu ştiu dacă psihologii au dreptul de a pune diagnostice psihiatrice. Vrei să îţi fac un mic inventar despre diagnosticele pe care le puneai pe aici pe forum? Sau nu te "auzeai" când vorbeai despre paranoici, despre nevrotici, despre obsedaţi? Oare astea nu sunt boli psihice, şi oare ele nu sunt de dreptul şi competenţa psihiatrilor? Sau şi psihologii îşi permit?

Dar am văzut că unii au aşa nişte obiceiuri de diagnosticare psihiatrică pe aici pe forum ... Nu vreau să mă apuc acum să dau nume (nu este cazul aici al lui Ioan Cezar), dar ce pot să spun este că unii vor plăti binişor la Dumnezeu pentru cuvintele şi faptele lor, făcute la adresa mea sau cu referire la mine, scăpate aşa "din greşeală", dar pe care le-am reţinut şi voi avea grijă ca Dumnezeu să ţină cont de ele. Şi cu dedicaţie specială pentru cei care nu au putut să nu se "împiedice" de mine: "Staţi liniştiţi, bisericarilor, că Dumnezeu nu are nevoie de "serviciile" voastre, de slugăreala, de limbismele voastre şi, vai, de lipsa voastră de orice coloană vertebrală, de orice conştiinţă creştinească minimală! Vă întrevăd o plată până la ultimul codrant!"

Gaz peste foc... De parcă n-ar fi și așa destul de cald.
Fraților, e vreme de rugăciune, de liniștire, de îmblânzire a inimilor, de smerire. Să învățăm de la Maica Domnului.
Poate ar trebui abandonat subiectul ăsta atât de fierbinte (împreună cu toate patimile care-l însoțesc), măcar până trece postul.

Amin!!!

Ar trebui acest topic închis, măcar pt. o perioadă.

dupa parerea ta urmatoarele cuvinte apartinand lui Cezar, sunt jigniri sau ocari? eu zic ca sunt jigniri, pentru ca nu face decat sa aduca cuvinte abjecte si ironii, unui om pe care nu il cunoaste, legandu-se din punct de vedere fizic de om.

"am tot scris mereu împotriva putregaiului "

"îţi cunosc deja patternul (nevrotic) de conduită"

"Ştiţi ce încep să cred? Că tu şi Mihaela, cu puţină îmbărbătare reciprocă aţi putea fi întemeietorii primului club UFO de pe forum. Dacă îi daţi drumul, vă trimit şi eu nişte materiale, semnate de mine şi premiate la concursurile şcolare, printr-a şaptea..."

"Doar imaginaţia delirantă a unor comentatori idolatri"

si "aprecierile" continua legat de intelect, de psihic, etc.

Vreau doar sa reamintesc ca a treia postare a mea pe acest thread, pe la pagina 3 a fost urmatoarea:

"Tocmai asta spuneam Cezar, ca si daca nu aparea aceasta fotografie eu tot credeam ca cel botezat canonic in sfanta noastra Biserica este umplut de har dumnezeiesc. Nu am nevoie de fotografii, de confirmari de nimic, cred cu tarie acest lucru: in Sfanta noastra biserica ortodoxa harul dumnezeesc lucreaza. despre alte biserici nu stiu, e treaba lor. mie imi e suficient ce am in biserica mea."

care confirma de la inceput ca nu sunt amatoare de minuni, de efecte, cum a tot incercat sa acuze pe jumatate din acest thread acest om, Cezar. Pur si simplu a vrut sa jigneasca gratuit, in mod grosolan o femeie, si mai avea pretentia sa nu ii raspund cu nimic.

Acum mai crezi ca a vrut sa raneasca mandria din mine sau pur si simplu a vrut sa jigneasca.
Te intreb N. Priceputu daca eu acum iti spun, a sa gratuit, ca asa am eu chef, ca esti nebun, dus cu pluta ca asa vad eu ca sunt mare psiholoaga, cum te simti? ocarat si ranit in mandrie sau jignit la propriu?