Stai linistit, in .ro nici pentru tineri nu prea gasesti cineva competent, de incredere si accesibil financiar iar din partea cealalta, nici nu exista educatia necesara pentru aplecarea spre sfatul unui psiholog, rar la tineri, la batrani nici atat.

Ba ar fi destui pe aici care sa sara ca ce sa caute la psiholog, ce, preotul nu e bun?
Ca si cand orice preot ar fi bun sa puna o minte defecta, un suflet pe drumul bun.

Era doar ideea, ca nu verisoara e problema de fapt.

Exista mai multe soiuri de parinti "agresori" cu proprii copii.
Exista genul de agresori "activi", care servers ca un model prost pentru copii, vorbesc urat, se cearta in fata lor, aduca in casa, de fata cu copiii, barfe, rautati, minciuni, etc.

Si exista si agresorii "pasivi" care prin faptul ca nu le ofera o educatie si nu stiu sa administreze situatii conflictuale, si mai rau material le ofera multe si le cer foarte putin in final, ca oameni practic ii lasa in voia sortii, a societatii, a prietenlor (defecti si ei, de cele mai multe ori) si "scapa" fiecare cum poate.

Dupa cum vezi toate au ajuns un soi de escroci sentimentali, diferenta o constituie circumstantele, unele si-au gasit pe cineva cu care sa poarte razboi in principal (sotul) iar una pentru ca nu a avut norocul a ramas sa-si terorizeze in special parintii si rudele vulnerabile.

Nu stiu cum ai fost neglijata tu, dar se pare ca "neglijenta" de care ai avut parte, ti-a prins bine.
Esti om si asta conteaza pana la urma, rezultatul final.
Cu parinti ca ai lor, poate ai fi ajuns ca ele - gandeste-te bine la asta.

As zice ca are un suflet caritabil si se pare ca face lucrurile astea cu gandul la Dumnezeu deci toata admiratia.

Ca sta poate mai prost la capitolul discernamant sau din alte motive si nu se duce sa ajute pe altii care mai aparent nu sunt din vina lor intr-o situatie nasoala, e o chestiune total secundara si sunt alte discutii care nu stiu daca au utilitate in cazul de fata.

Ce/cum sadesti, asta culegi.
La extreama cealalta a parintilor neglijenti si zgarciti se afla parintii prea darnici.
Cu primii, desi nu sunt parintii ideali, copiii mai au o sansa, ca prin lipsuri si cu ceva ambitie sau/si geniu sa iasa ceva in viata, cu a doua categorie mai mult ca sigur sunt "doomed".

De ce insisti tu sa crezi ca pe ei ii deranjeaza lucrurile astea?
Nu s-ar implica daca nu s-ar simti cumva rasplatiti sufleteste.
Desi cu certitudine fata de tine se vaita, ca altfel n-ar primi ajutor daca nu ti-ar transmite ceva din "tragediile" care le traiesc pentru altii.

Unii oameni aleg sa-si inece frustrarile si simtul inutilitatii in telenovele, certudi cu vecini, cu copii vecinilor, cu rudele sau/si o iau razna.
Ei au ales sa faca ceva, pentru cineva.
Nu cinteaza pentru cine, poate fi o familie straina de betivi, de copii cu parinti abuzivi, etc.

Este irelevant, nu are cine sa o trateze, oricum.
La noi se trateaza doar extremele violente si nici alea intotdeuna.
Pentru restul teoretic exista o piata medicala dar practic nu ajung niciodata sa le fie clientela.

Ca si paraliticul - exista apa miraculoasa, dar cine sa-l arunce acolo?

Sau slabanogul, care nu se putea ridica din pat, daca nu avea prieteni care sa-l ia pe sus si sa-l aduca in fata lui Hristos, poti fi sigura ca tot in patul ala il prindea si moartea.

Iar daca paraliticul stie ca e paralitic, stie ce ii lipseste si vrea sa mearga cu bolnavii-sanatosi de genul asta lucrurile sunt de o mie de ori mai dificile, chiar si prieteni priceputi si bine intentionati de ar avea.

Cea mai buna solutie este sa te rogi pentru ea. In credinta noastra fiecare om se naste bun.

Orice copil este ca o foaie alba, pe langa slabiciunile inerente naturii umane, cel mai mult conteaza ceea ce parintii scriu pe acea foaie.
Poate sa fie botezat ca la carte si cu scufundarile in regula, daca parintii sunt varza, sanse maxime sunt sa fie si copilul la fel sau mai rau.

Din ce ati spus despre aceasta verisoara a dumneavoastra, este clar ca are nevoie de un ajutor de specialitate, de un psiholog cu care sa stea de vorba si sa-i explice ca atitudinea ei in viata nu este una normala, fireasca.

Ori acest ajutor de specialitatea nu il puteti oferi nici dumneavoastra, nici parintii dumneavoastra. Ca acuma o mai ajuta parintii dumneavoastra e adevarat, insa când acestia nu vor mai fi in viata , atunci ce va face aceea verisoara ?!

Iar fata de parintii dumneavoastra, incercati sa le explicati si sa le aratati ca atitudinea care o au fata de aceea verisoara nu o ajuta cu nimic in perspectiva, ci doar i creeaza o dependenta nefireasca de alte persoane.
Iar face mult mai bine si ar ajuta-o mult mai mult daca ar lasa-o (dar treptat, nu brusc) sa se descurce singura, sa fie nevoita sa-si gaseasca de lucru, etc.

Este absolut normal si de admirat sa va pese de parintii dumneavoastra! Sau ar mai fi o solutie- daca posibilitatile financiare si conditiile de locuit a dumneavoastra permit- sa-i luati si pe parintii dumneavoastra in SUA (bineinteles daca ar vrea si ei).

Insa trebuie sa va ganditi si la viata dumneavoastra- probabil si dumneavoastra in viitor doriti a aveea o familie, copii, un serviciu intr-un domeniu preferat, etc.

Pai daca este normal atunci ce este de admirat ?
A avea griji de parinti face parte din legea firii.Pana si paganii din fire fac ale legii.Pana si paganii din fire fac milostenie.
Insa paganii nu le fac toate acestea in numele lui Hristos, aici e diferenta.

... slabe sperante sa obtinem pepeni.

Ai castigat premiul 1 cu coronita pentru cel mai plin de ura articol de pe forum.Eu zic sa te uiti in oglinda si ai sa vezi :

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 618707) Un suflet negru, plin de ura,de repros,de macinare continua si de fobii.

Exact ce spuneai dar de fapt te refereai la tine insati.

Cu siguranta ai avut si tu o astfel de persoana in familie si te-ai ocupat de ea cu toata dragostea si atentia trecand peste latura obiectiva a situatiei..

Mda.... Cand resentimentele adunate prin ani se focalizeaza asupra unei persoane, de la un punct incolo incepi sa lasi impresia ca vorbesti despre tine, de fapt... Dar e numai din pricina unei incarcaturi emotionale prea mari, neeliberate deocamdata.

*
Eu insa ma gandeam asa:
1) ce as face daca nu as avea copilul meu acasa, langa mine, si toata iubirea si datoria mea de parinte s-ar irosi fara "obiect"? Pai, as reorienta energia asta spre alti destinatari: un caine, o ruda, o opera caritabila; as scrie povesti pentru copii, as compune cantecele, m-as ruga pentru toti copiii lumii etc. As deveni un taticut surogat pentru alti copii surogat, deh! Si astfel, iubirea mea parinteasca ar iesi totusi la iveala, s-ar manifesta totusi, in formele pe care le pot gasi din starea mea de parinte lisit de "obiectul" dragostei.
2) Ce as face daca as fi un copil nemultumit de afectiunea parintilor? As cauta un "obiect" spre care sa imi orientez nemultumirea. Poate fi, foarte bine, un alt copil. Cu atat mai bine daca parintii mei il mai si ingrijesc, in mod vadit, pe acela: toata nemultumirea, frustrarea, neimplinirea mea s-ar orienta si focaliza pe copilul acela.
3) Ce as face daca sunt un copil cu probleme emo si in familia mea nu reusesc sa ma dezvolt, sa ma linistesc, sa ma simt implinit? As cauta, pe baza unei maladii oarecare, sa dezvolt asa un aer neajutorat incat as face si muntii sa planga. As stoarce si lacrimi si atentie si bani si tot ce imi trebe de la unii binevoitori. Dar unde sa fie acestia? Pai, haide mai intai sa cautam, nu-i asa?, in propria familie. Incepem cu mami si tati si continuam cu matusi, unchi, veri binevoitori... Nu conteaza ca mai e pe acolo un copil care, de fapt, ar avea el nevoie de atentie si afectiune. E treaba lui, sa se descurce. Cine l-a pus sa plece asa departe?....

Asa se intampla cand noi, oamenii, nu ne vedem de jugul iubirii. Cand oamenii aleg sa isi pastreze pozitia (de orgolioasa si resemnata nelucrare), nefacind nimic cu ei insisi, fiecare in parte, ci deplasind si focalizind mereu atentia si afectiunea spre obiecte din afara, din exteriorul relatiei carentate.
In loc sa reparam masina stricata, rabla aia pe care ne-a dat-o Dumnezeu, noi ne orientam repejor spre rable inca si mai mari dar care ne scutesc de responsabilitatea unui travaliu autentic cu noi insine, in relatia/familia de origine.
Astfel pierdem de doua ori: ne alegem cu o rabla si mai ruginita; ne privam singuri de marea satisfactie si implinire care e mesterirea neincetata la propria viata, la propria familie.

Oare de ce fuge omul mereu de treaba lui?
A vazut careva un arbore viguros si plin de roade sa o ia la fuga din pamantul lui?... Exceptind filmul ala SF, desigur...:)
Iar fuga din pamantul tau nu e plecarea din satul, orasul, tara ta. Nu. Asta e o judecata exterioara, superficiala - imi pare.
Ci, oriunde ai fi, sa te straduiesti sa ramai in jugul tau, in talantii tai, la datoria ta care, cred eu, te poate mantui cand i te dedici cu toata dragostea...
De ce fugim de ale noastre, oameni buni? De ce si unde alergam?....
Cand vor fi roscovele strainilor mai bune decat castravetele primit din mana mamei sau a tatalui?.... Adicatelea, cand va fi mai dulce rodul unei afaceri care nu ma reprezinta, care nu e parte din crucea mea, decat rodul curat al unei vieti in care mi-am vazut, cum am putut, de viata mea asa cum mi-a fost ea daruita spre lucrare din Mana lui Dumnezeu...

Flying , esti dura si nedreapta cu biata fata..Ai vazut cu cati ani in urma a inceput threadul?Normal ca trecand timpul, situatia s-a schimbat din ce in ce mai rau si Yasmina a strans o gramada de frustrari si nemultumiri..si neputinte..Distanta poate este si el un factor "ajutator"...sa fii departe si sa nu poti face nimic..asta nu face s-o iei razna?Gandeste-te ca saraca e intr-o tara straina si poate nu poate vorbi despre chestii de astea cu oricine de acolo..Asa ca a ales sa ne spuna noua, sa ne ceara ajutorul, sa se mai descarce si ea...Sincer o cred ca nu mai poate!
Hai sa lasam criticile deoparte si sa incercam s-o ajutam..

Portretul pe care constat ca l-ai facut Yasminei in aceasta postare, arata cam asa:

..."biata fata.."
..."a strans o gramada de frustrari si nemultumiri..si neputinte.."
..."sa nu poti face nimic.."
..."o iei razna"
..."saraca"
..."nu poate vorbi"
..."nu mai poate!"
..."s-o ajutam.."

Curios portret. Ma intreb ce reactie va avea Yasmina, vazindu-l... Chiar sunt curios cum i se pare aceasta imagine perceputa a ei!
Oare ce tip de sugestii contine un astfel de portret? Ce mesaj central ii transmite portretizatului?
Si invers, ce putem crede despre cel care a facut un astfel de portret?

Multumesc pt premiu! Daca tot te ocupi tu cu incornarea si festivitatile ,ai grija sa ma premiezi cu o gramada de flori,sa stim o treaba!


Sincer,tot ce ti-as dori in momentul asta este sa o ai pe verisoara mea alaturi.
Sa traiesti cu hartuielile ei,cu rautatile ei zilnice.
Daca Dumnezeu te-a lipsit de experienta in acest"domeniu",taci si adu-i slava!
Daca tot te mananca falangele sa tastezi,fa-o pe blogul tau si nu ma mai necaji pe mine si asa le am pe ale mele.

Faptul ca descriu in mici detalii realitatea familiei mele si o pun la ecografie nu stiu de ce ma face pe mine neaparat "the bad guy"??
Ce am scris atat de socant? O fi verisoara mea singura bolnava mintal din Romania?Am scris "nebuna"pt ca asta este termenul popular acceptat si nici nu cunosc ce diagnostic medical are boala ei ca sa exprim pompos cu"depresiva","bipolara","paranoica"...

Va inteleg perfect, si eu am avut de-a face cu astfel de oameni. Nu au dreptul sa judece cei care nu au avut astfel de experiente. Un om bolnav mintal il poate imbolnavi si pe cel din preajma lui, cel mai bine este, pe cat posibil sa fie evitati, nu se ajunge niciunde cu ei, tratati, si Dumnezeu cu mila!

:))
departe de realitate insa inteleg ca este facut din bunavointa si multa compatimire.
Se iarta.

Nu am pozat in victima niciodata,nu pot sa accept compatimirea altora ,imi face rau.
De obicei tin aproximativ totul pt mine si nu exteriorizez problemele pe care le am in viata,la un moment dat. Ca sa le exteriorizez trebuie sa fie enorme si nu am nevoie de compatimire-pt ca asta ar implica deja ca sunt ranita iar eu nu simt asta-sau poate o simt numai in intimitatea fiintei mele,nu trebuie sa recunosc neaparat in fata orisicui ca sa primesc o imbratisare si sarutarea lui Iuda.

Nu are rost sa fi o carte deschisa in fata oamenilor pt ca primesti mesaje contradictorii din toate partile si in majoritatea cazurilor ,oamenii nu sunt sinceri si nu-ti doresc binele.
De obicei nu cer sfaturi(dar sunt o gramada care mi le ofera pe gat,cu forta) iar atunci cand am urmat un sfat de la"prieteni" a fost dezastruos ,pt ca nu a fost spre binele meu.
Mai bine iti urmezi alegerile personale si chiar daca nemeresti prost nu mai ai pe nimeni pe post de tap ispasitor,tu esti singurul de tras la raspundere.Mult mai de preferat in cazul meu.

Un alt fenomen se intampla si daca expui experiente neplacute,se strang toti compatimitorii de serviciu care nu te compatimesc pe tine ci se usureaza ca nu li s-a intamplat lor!
In fine,nu sunt atat de dezamagita de oameni pe cat pare doar ca sunt intr-o oarecare masura mai precauta.

Acest discurs nu se refera la topicul de fata,este doar o cugetare in termeni generali.
Multumesc tuturor pt comentarii,chiar daca nu am timpul necesar sa raspund tuturor userilor ,cel mult sa stiti ca reflectez la cele scrise.

Multumesc si multumesc :)

Nu mai este posibil ...tatal meu vitreg a inceput deja sa manifeste semne de dementa senila!!
O sa fie destul de serios,pt ca observ ca vb cu dumnealui la tel si nu-si mai aminteste lucruri banale.
Asa ca se explica mai bine cum oamenii astia fara scrupule il jupuiesc de bani,este chiar o situatie clasica pe care am mai intalnit-o si la altii...

Da, dar mama ta se pare ca e o persoana lucia si induhovnicita, deci stie ce face si de ce face..

Pana la urma nu pe verisoara ta o ajuti ci pe ea sa-si faca casa in Cer.

De fapt ai putea sa-ti faci si tu, in aceeasi bani, aproband-o in nevointa ei total impotriva logicii acesti lumi, dar nefiind de acord, te pagubesti singura de lucrul asta.

Nu prea pot sa fac diferenta intre agonisirea "casei in cer" si gloata de cersetori sentimentali si profitori oportunisti.
Defectul meu...

Important este sa nu ne complacem in defectele noastre mai rau chiar, crezand ca sunt un soi de virtute.

Vezi tu, daca tot ai decis ca e nebuna, nu prea poti sa o faci vinovata pentru faptele ei, e un om care trebuie ajutat fara sa poti pretinde prea mult de la el.

Si din moment ce tragem nadejde ca Dumnezeu sa nu faca diferenta intre cersetoria noastra sistematica dupa iertare in timp ce ne intoarcem sistematic la pacatele noastre..poate ar trebui sa facem si noi la fel.

Matei 7:12
Marcu 6:31
Ioan 13:15

A facut-o deja :)

Dar stii cum e, desi stie ca e gresit, nu se poate abine sa nu se imprieteneasca pe termen lung cu propriile defecte..

Cam la fel ca si altii de pe aici, de altfel.

Inseamna ca nu e disperata inca. Probabil are cine o intretine.

Buna dimineata!
Cum ati dori cafeaua? Cu frisca, simpla, dubla?.........:)
P.S. Citeste mai si tu, macar din consideratiune oarecare onorabilissima, topicul. Iti place sa traiesti in trecut?

...:) Asa credeam si eu ca vei zice. Ma bucur ca suntem in aceeasi zona; uneori ma simt cam stingher...
Pe de alta parte, ar fi de cugetat, poate, la rolul de luptator neinfricat si putin inclinat spre anumite cooperari. Chiar e inevitabil? Chiar aduce maxim de satisfactie si implinire? Indoi-m-as... Zic si eu, sa nu fie cu suparare pe rumanul prost, te rog!
De aici din scaunul meu se vede cum ca nu ai vrea deloc sa iei legatura cu un psi/consilier. Iar pe noi ne mira aceasta, pe cuvant de pionier! Pentru ca situatia recomanda puternic o astfel de lucrare, fie si pe o perioada scurta - cateva intalniri de clarificare, linistire, suport. Feis tu feis, Yasmina! Concret.

Umbla o gluma mai demultisor de cand cu Obama:
-Cum va place cafeaua?
-Ca si presenditele(black).

:)

Sa stii ca daca zici tu, poate o s-o fac - cel putin o sa ma gandesc la asta,desi am aceeasi senzatie cu vizita unui stomatolog chirurg...

Nu, nu, nu! De o mie de ori nu!
Un bun psi e fratele care te sprijina sa pasesti pe raze mai subtiri/mai diafane ca ale lunii... Pe drumul tau sufletesc adevarat (macar in ordinea aceasta, lumeasca - iar asta nu e chiar putin!) si inca nestiut/neasumat in totalitate de tine...
Viata sufleteasca nu e de dus la intamplare, empiric mereu... Are si ea legile ei, cerintele, limitele, cursele, ocaziile, dramatismul, tragismul nobil, taina... Nu putem merge in necontenita aventura fara o oaresce calauza, da-ti seama te rog!
Preotul si consilierul sunt resurse de neevitat. Nefericit acela care nu are parte, fie ca vrea sau nu, de acestia.

http://www.hopa.ro/poze/mare/017_1272897118.jpg


Sincer,cred ca e mult mai usor de trait langa verisoara ta decat langa tine.
Daca Dumnezeu ti-a dat o experienta in acest"domeniu",taci si adu-i slava!

Eu nu stiu de unde au ajuns unii la diagnostice din astea, cum ca fata este bolnava mintal.
Intre o boala mintala si una sufleteasca este o diferenta.
Ori eu cred ca ea are probleme sufletesti.
Daca in 3 ani de cand a fost deschis acest topic nimeni n-a stiut s-o sfatuiasca si s-o ajute, ci doar s-o critice pe forum deschis, mi se pare oribil.

Prima greseala a fost ca nu a fost orientata profesional la varsta potrivita.
Este singurul copil la parinti? Ei au vreo scoala, vreo pregatire?

In al doilea rand faptul ca nimeni (rude mai cu scoala, cunostinte, etc.) nu s-au gasit s-o orienteze putin. In tara functioneaza multe cu pile. Chiar nu s-a gasit cineva si pentru ea?
Si la institutia aia care se ocupa in tara de someri si pregatire profesionala? N-au gasit nimic pentru ea?

Da, spun si eu ca nu (numai) cu bani trebuie ajutata.
Numai cine nu a trecut prin astfel de situatii nu stie cum este sa fii lasat singur, de izbeliste intr-o astfel de situatie.
Fiecare vine cu idei ca profesia aia nu e buna, ca ailalta e platita nu stiu cum.

Este problema generala a oamenilor: judecat, criticat, lasat singur si de izbeliste.
Ce bine e ca mie mi-e bine. De restul nu ma intereseaza.

Si sa vin pe forum sa scriu asa despre o ruda de-a mea in loc sa fac ceva s-o ajut, mi se pare oribil.
Da, o avea femeia probleme si o fi si gresit. Dar nu este numai vina ei ca a ajuns asa.
Acum e mai bine s-o lase toata familia de izbeliste?

Nu stiu ce scoala are Yasmina si de ce s-a dus in alta tara si cum se descurca acolo. Cred ca nu ii este usor. Si cred ca de fapt are si ea insasi probleme.
Daca ii era mai bine, o lua pe verisoara ei la ea si o angaja undeva, sau venea in tara si vedea exact situatia si ajuta si parinti si verisoara.

Era bine sa fi facut la vremea aceea un curs. Sa fi discutat cineva cu ea, cu cartile pe masa: uite fata, ce ti-ar place sa inveti sa faci, sa lucrezi? Uite meseriile sunt astea si iti trebuie scoala asta pentru ele.
Ai fi buna pentru asta sau asta.

Dar numai critica si dat cu ea de pamant si nimic nu e bun?
Chiar vanzatoare sa fi invatat.
Am inteles ca in tara se cauta mereu vanzatoare, ca se deschid magazine intr-una.

N-a facut macar un curs de PC!!! De ce? Ce rau i-ar fi facut?

Trebuie sa fie cineva si in tara care sa se ocupe cu orientare profesionala. Dumnezeule, ca nu e in codru acolo!
Indiferent de varsta.
Dar trece timpul si in detrimentul ei.
Orice poate sa invete si acum. Si o sa-si revina si sufleteste.
Altfel chiar ajunge bolnava mintal.

Faceti ceva pentru ea!

Portretizata si-a spus deja pararea...:) cat despre mine, cred ca ma cunosti deja...cand simt situatii de nedreptate, iau foc..Sunt constienta ca n-am cum sa fac o lume mai buna, fara rautati ,jigniri..dar tot nu ma pot abtine....Sunt genul de persoana prea empatica, poate prea miloasa...sensibila nu cred ca-i cazul..dar oricum, am permanent in mine dorinta de a ajuta si de a face bine...ce sa fac..Luptatoare ninja nu sunt dar nici frica nu mi-e sa-mi exprim veto daca e cazul...:)

Eu inteleg ca Yasmina tocmai asta face, isi ajuta parintii, care, la randul lor o ajuta pe verisoara ei. Fara sprijinul Yasminei, mi-e greu sa cred ca ei ar putea-o sponsoriza asa, la nesfarsit pe verisoara ei. Ti se pare putin lucru? Pe Yasmina n-a sponsorizat-o nimeni.

Pui problema de parca e obligatia exclusiva a Yasminei sa-i faca verisoarei un rost in viata, si inca fara cooperarea acesteia. Pai, cum vine asta?

Tu, daca ai o afacere care nu functioneaza decat daca angajatii se tin de treaba, te-ai simti obligata moral sa-ti angajezi o ruda nemultumita, recalcitranta, neproductiva, care nu stie sa faca nimic si nici nu e dispusa sa invete, care considera ca altii sunt mereu datori sa-i dea iar ea nici macar prin atitudinea sa nu se arata cat de cat recunoscatoare si ceva mai umila? Ai angaja-o doar fiindca ti-e ruda?

A spus Yasmina la un moment dat, ca daca tot trimite bani ca verisoara ei sa faca cursuri, macar sa le valorifice, sa-i dea un impuls, sa gaseasca ceva s-o motiveze si sa inceapa sa mearga pe cont propriu. Nu cred ca o scot pe Yasmina banii afara din casa sa-i dea pe cursuri facute doar asa sa fie facute.

Stii, un proverb japonez zice ca daca un om iti cere un peste, sa nu-i dai. Mai bine sa-l inveti sa pescuiasca.
Si, din cat am inteles, Yasmina, asta incearca sa transmita parintilor ei si rudelor, ca e preferabil sa o invete pe verisoara sa pescuiasca, nu sa i se tot dea peste. Problema e ca si verisoara trebuie sa vrea.

Sa vrea si sa poata. Totusi!
Cred ca in plasa unor relatii incurcate de familie, cum e acolo, e cam greu sa vrei si sa poti ceva serios... Problema imi pare (ma bazez aici pe flerul profesional) mult mai complicata decat arata varful de iceberg pe aici. E o problema de neam, de familie, radacini multe etc.
Yasmina stie mai bine, cred. Si nu prea poate face mare lucru, decat sa lucreze cu ea insasi pentru a nu se lasa inca si mai prinsa in incurcaturile de acolo....
De-aia ziceam de un pisicolog. In chestii din astea care cuprind familionul, daca nu esti bine orientat si sustinut, ajungi sa devii confuz foarte si plin de resentimente.
Iar americanii au terapeuti foarte eficienti pe probleme de acest gen. Ei traiesc in mijlocul tuturor babiloniilor lumii... Ar merita incercat, asadar, cateva sedinte de consiliere, pentru clarificare si detensionare, mai intai.

E posibil ca manifestarea dragostei mele sa-l vatame pe celalalt?
€“ Daca celalalt este marinimos si tu ii arati multa dragoste, atunci se schimba in sensul cel bun si se straduieste cu orice chip sa te multumeasca, sa nu te intristeze.Daca insa ii arati dragoste multa celui obraznic, el devine si mai obraznic, fiindca dragostea cea multa pe cei marinimosi ii face si mai marinimosi, iar pe cei obraznici ii face si mai obraznici. Asadar, cand vezi ca nu ajuti cu dragostea ta, o micsorezi cu discernamant; facand lucrul acesta tot din dragoste.


...si dragostea are nevoie de discernamant. Daca cineva, de pilda, este lacom la mancare, nu trebuie sa-i dai mereu mancaruri gustoase, caci aceasta il va vatama. Vei face mancare gustoasa pentru unul care nu are pofta de mancare, ca sa o poata manca... este dovada de dragoste a-i dai dulciuri unui diabetic?( Cuv. Paisie Aghioritul)

Am inteles ce vrei sa spui, flying..:)Ai dreptate...Cred c-am mai spus-o intr-o postare mai veche,am avut in viata si deceptii..adica oameni care cereau ajutor, i-am ajutat si nesimtirea/obraznicia lor a crescut...Intr-adevar trebuie sa-mi ajustez doza de dragoste in functie de om...
Oare de ce nu pot fi toti "iubibili" intr-o maniera completa?

Nici eu nu cred ca sta in puterea Yasminei sa repare ceea ce parintii verisoarei au stricat prin grave carente de parenting. Nu stiu, imi pare ca practic, parintii ei au "programat-o" sa functioneze asa virusat, iar Yasmina nu cred ca are cum sa rezolve asta.
Poate intr-adevar sa lucreze la ea insasi, sa inteleaga problema verisoarei in contextul duhovnicesc mai larg, al neamului din care provine.


Referitor la ce zice Sophia, ca psiholog, crezi ca e vorba de o tulburare de personalitate dependenta de altii, sau e ceva mai intricat? Sau nu te pronunti?
Fiindca e bine de stiut pentru apartinatori cum trebuie sa se poarte cu cei din familie care se comporta disfunctional, intai de toate pentru a intelege mecanismul disfunctional si a nu contribui la agravarea situatiei, si in al doilea rand,sa n-o ia razna si ei.

Nu ma pot pronunta, nu am vazut omul, familia... Nu am stat de vorba cu ei.
Dar Yasmina ii cunoaste si, in baza a ce a scris ea, cred ca intr-adevar e vorba de un om bolnav, caruia i se poate pune un diagnostic si care ar trebui sa isi faca tratamentul psihiatric si psihologic. Desigur, parintii si ceilalti apartinatori trebuie sa fie si ei instruiti, sa li se explice ce si cum, care sunt limitele, ce e folositor sa faca si ce e daunator etc. Dar asta e strict treaba medicului curant!

Daca ei nu sunt hotarati sa apeleze in mod serios la ajutorul psi specializat, nu prea vad ce se poate schimba...

La psiholog o duce cand isi poate controla starile.Pana atunci trebuie sa ia
medicatia de la psihiatru si sa continue cu tratamentul anxiolitic pana isi
face efectul si apoi la psiholog.(daca isi poate permite).

Iar intelegi numai ce vrei tu.
Eu nu m-am referit (numai) la ajutor banesc.
Mai intai ca mie nu-mi place ce scrie ea aici pe forum despre verisoara ei. O face nebuna si in tot felul si ii da vina numai ei.
Si nu este asa. Nu este numai vina verisoarei.

Pe urma eu am mai scris ca nu stiu nici eu si nici tu si nici altii ce situatie are Yasmina.
Am spus doar ca fata trebuia ajutata inca de acum 3 ani.
Yasmina scria atunci ca fata isi dorea sa faca un curs, sa invete ceva. Si nu s-a facut nimic. De ce?
Si m-am infuriat ca toti critica dar nimeni nu ajuta oamenii cu ceea ce au nevoie.
Am intrebat ce este in tara, daca exista ceva institutii care se ocupa de orientare profesionala, de someri.

Fata nu este nebuna si nici bolnava mintal. Este daramata psihic si are nevoie s-o indrume cineva. Chiar sa-i puna o pila sa munceasca undeva.

Si da, trebuie facut asa ceva, mai ales pentru o ruda.
Eu n-as putea sa-mi las rudele asa in halul asta.
M-am straduit sa ajut si straini, atat cat am putut. Nota bene, nu cu bani, ca nu am, dar cu ajutor concret si dus cu ei la institutii unde sa primeasca totusi consiliere profesionala si alte sfaturi. Macar ceva.

Nu stiu daca fata asta mai are pe cineva si nici daca Yasmina are frati sau surori de-si permite sa dea cu piciorul asa la oamenii din jurul ei.

Eu sunt ingrozita ca se duc toti pe rand si nu prea mai am pe nimeni si tin de cei pe care ii mai am. Macar ca mentin contactul.

Nu stiu ce este in familia Yasminei, dar mi-e mila de fata asta pe care nici n-o cunosc.
Este lasata de izbeliste si nu ma refer la bani.
Si se mai da cu ea de pamant aici pe forum.
Este verisoara ei si are datoria s-o ajute cumva. Ca om, daca nu ca ruda.