Să zic...
Să nu zic...
Mai bine te respecta în primul rând şi DOAR ca soţie.

Da' de ce? nu-s tot om pana la urma? respectul initial nu a fost ca sotie, ci tot ca om; pentru ca nu am fost sotia lui de cand ne-am intalnit; am fost doar un om.

Nu pricep de ce/ce vrei sa zici de fapt.

Păi normal, când nu ţi-a fost soţ, te respecta ca femeie.
Acu' ...

În fine, nu vreau să zic nimic....

atunci de mai incepi ceva daca nu mai termini?!

but nevermind, pot presupune unde bati...

Păi am terminat de când am zis, nu-s de vină eu că tu n-ai înţeles.

Nici eu nu prea am inteles.

Dragos, nu am e une sa visez ce vrei tu sa zici prin ...nimic... penru ca nu ai zis absolut nimic inteligibil. Se pare ca nici nu-s singura care nu a inteles... dar se pare ca tu TREBUIE sa zici ceva, chiar si daca nu zici nimic prin ceea ce zici. Nu poti altfel, nu cand vine vorba de mine, nu?! Ei bine, multumesc pentru atentia ta, dar nu aveam nevoie.

Poate pe vremuri copiii nu se faceau atat de mari, in pantecele mamelor, chiar daca aveau o astfel de mostenire genetica, ci doar cat le permitea constitutia si resursele corpului matern... desigur, se mai intamplau, din nefericire, si astfel de incidente nefericite :(...niciodata nu vom ajunge, se pare, sa intelegem caile Domnului...
Pana acum insa se pare ca am avut un mare noroc, putea sa se intample ceva mult mai rau, dar se pare de data asta Dumnezeu chiar mi-a ajutat...( desi la inceputul sarcinii stiam ca avem amandoi Rh negativ, dr a insistat sa-si faca si el analiza si, surpriza...stia gresit; marele noroc sa pare e ca nu am facut eu anticorpi anti-rh, ceea ce ar fi putut fi rau pt fat....culmea cade data asta nu m-am speriat asa de rau, mai rau s-a speriat el dcat mine, chiar era putin revoltat ca de ce nu am insistat sa-si faca analizele mai din timp....poate nu m-am speriat asa rau pt ca stiam ca pana acum s-a dezvoltat normal, iar de-acum daca ar fi fost in pericol, puteam sa o si scoatem afara,( adica sa o nastem inainte de termen, e destul de mare, se pare) sa nu i se intample ceva mai rau).... ce sa zic, sper sa ma ajute si de acum incolo, si duhovnicul a spus" daca nu voia Dumnezeu, nu ti-l dadea"... chiar si sotul a spus ca nu se simte nedreptatit ca s-a nascut atat de greu, prin cezariana, si zice ca daca traieste e pt ca Dumnezeu a vrut asta, ca el si mama lui sa fie salvati, ca altfel poate n-ar fi fost...

Cred ca inteleg si eu unde vrea sa bata, dar acum chiar ce mai conteaza, tot respectul pentru el si pt tot ce face acum, in aceasta perioada binecuvantata ...
Din fericire se pare ca inca sunt multi barbati care inteleg ca ei trebuie sa sustina familia, prin truda lor, si trebuie sa-si sustina si sotia, mai ales atunci cand e insarcinata si/sau are copil/copii de crescut...( si nu sa creada ca s-ar fi descurcat ei mai bine fara ele )
Acum nu stiu daca e vreunul atata de naiv incat chiar sa creada asa ceva, dar se pare ca sotii se impart in cel putin 2 categorii ( si poate si sotiile): cei care isi recunosc propriile limite si meritele sotiei in a avea si a intretine o casa si o familie ( alminteri nu vad cum poti avea o famile fara o sotie sau fara un alt partener) , si cei care cunosc acest lucru, dar, de teama de a nu o pierde, incearca sa o sperie si sa o convinga ca fara el e neputincioasa, ca daca pleaca nu o sa mai poata face niciodata nimic in viata, samd...acu. e drept ca nici femeia fara barbat nu poate avea o familie, dar asta nu inseamna ca dacanu a functionat o casnicie ( nu a reusit sa satisfaca " standardele" lui x sau y :P) ....dar in virtutea acestei temeri, foarte multi atat barbati cat si femei se tem si accepta compromisuri. Pana la urma o astfel de relatie e o investitie pe termen lung, nu e usor sa lasi sa se duca tot ce ai investit ( afara de bani si resurse materiale, care poate ii faci la loc, in timp, e vb de sentimente si nu in ultimul rand de timp, singura resursa cu adevarat epuizabila si care nu se mai poate recupera niciodata ....dar bine, asta se intampla si intr-o afacere, spre exemplu, investesti timp, bani si chiar sentimente ( sperante, aspiratii), si ti-e greu sa renunti la ea dupa ani de zile, chiar da a nu mai merge si chiar daca sunt oportunitati multmai bune ; dar totusi o afacere e o afacere, pecand o casnicie...inseamna cu totul altceva, mult mai mult....un suflet ramane ologit dupa iesirea dintr-o astfel de relatie, dupa cum bine zice si Marin Preda in cartea sa ( cm iubit dintre pamanteni)...in fine, acum nu stiu daca acest aspect esteconform cu invatatura crestina, sau este o greseala, o eroare umana atunci cand se intampla asa ceva, defapt nu ar tb sa se intample...

Felicitari si sarcina usoara in continuare :)!
Daca nu ai avut probleme pana acum, Doamne ajuta, posibil sa nu ai nici de acum inainte, pana la 32 de sapt cand poti intra in prenatal. Desigur, sa nu exagerezi cu efortul. Daca iti e prea greu mai ales acum pe canicula, poti merge la medic sa-ti dea concediu medical ( de risc maternal). La noi nu s-a putut ca eram prea putine angajate ( adica doar doua, si ramanea una singura; sincer, nici mie nu mi-ar fi placut sa plece cealalata si sa raman doar eu). Pana la urma s-a gasit pe ultima suta de metri o fata in locul meu, si se pare ca se descurca pana acum...dar am avut emotii, ultimele zile de munca parca au fost cele mai epuizante...si dupa ce am ramas acasa, adica de vreo 2 sapt, parca toate mi s-au ingreunat...pana la acest moment nici nu stiam cum au trecut cele treeizeci de saptamani, doar seara dupa 10 ore la munca parca mergeam mai greu pana acasa, uneori...dar cand ajungeam tot mai trageam de mine sa fac una-alta...acum cateva zile, insa, mi s-a parut grea si m-am opintit sa ridic si oala cu ciorba...cu toate ca nu m-am ingrasat foarte rau, nici fata nu e asa mare, cca 2 kg, daca mai aveam si eu vreo 95 ( doamne fereste) ??? Plus ca la noi a mai fost si canicula zilele trecute, acum s-a mai racorit dar eu tot mor de cald..

uneori esti prea scump la cuvinte!

Multumesc Fallen :*
Fallen, momentan sunt ok, chiar si pe canicula, ca oricum aleg sa merg pe jos pana la munca si inpoi acasa (daca nu pot de cald, iau un bus). Si oricum stau intr-un birou, momentan program de 4 ore (iulie si august, ca e vacanta judecatoreasca). Apoi, mai merg cat pot; ideal ar fi pentru mine pana prin noiembrie, dar daca cumva mi se recmanda sa intrerup munca mai repede, o voi face fara regrete. Oricum nu ma voi intoarce tot aici dupa cei 1 sau 2 ani, pentru ca as incurca si oricum vroiam sa incerc altceva, ceva ce vreau sa fac de ani de zile, dar nu am facut cursurile de specializare.
Cu efortul nu exagerez nici daca as vrea; nu ma lasa nici sotul nici preietenele nici macar o amarata de plasa de 2-3 kg (ma simt usless la fazele de genul, dar nu am nici o sansa). Vroiam sama apuc sa spal in cada un covoras de vreo 1,20 pe 1 metru, nici ala nu ma lasa sotu sa-l spal ca cica e prea mult efort. Asa ca practic stau ca un semitrantor cat timp e el acasa; cand e la lucru mai reusesc si eu sa fac si eu una-alta.
Acum urmeaza sa ne mutam si noi la apartamentul nostru, pe saptamana viitoare-peste 2 saptamani si parca vad ca in afara de ales culori si mobile si ce mai trebuie altceva n-o sa fiu lasata sa fac...
Sanatate sa fie, restul se rezolva pe rand.

Mergi pejos cat poti de mult, plimba-te, daca nu ai " restrictii de viteza" :D ( de la medic), poti sa mai faci si treaba, cat o sa mai poti...nu trebuie neaparat sa stai in varful patului de pe acum, vei sta la iarna cand nu te vei mai putea misca, si, crede-ma, nu e prea placut....nici fizic nici psihic...pemine parca ma deranjeaza mai tare sa mor de cald in casa, in pat ( nu e prea fain sa stai in pat cu ac pornit, te ia durerea de cap), decat daca as umbla pe afara...tot ncerc sa--mi fac de lucru sa mai ies, mai ales dimineata...mai grav e ca nu ne sta in fire sa iesim sa ne plimbam fara niciun scop, simtim nevoia macar sacumparam ceva, o paine, un suc, un kil de fructe, un pepene...si facem ce facem si tot venim cu greutate...
Si pe mine ma exaspereaza astia care nu te lasa sa faci chiar nimic, mai ales ca ma tem ca-mi ies din forma si dupa ce nasc vor avea pretentia sa le fac pe toat care le faceam inainte, inca din prima zi, eventual...
Iar cu mutatul iarasi nu inteleg de ce acum m-au scutit de eforturi care ar fi fost mult prea mari ( carat mobila, bagaje, iar alminteri nu m-ar fi inteles daca spuneam ca e prea greu si ma doare coloana..( ma tem ca e vb de oameni tampiti care nu realizeaza ca sunt lucruri care nu se mai pot repara sau inlocui, sau cel putin nu ccu banii oe care-i economisesti daca faci singur o astfel de treaba, inloc sa mai platesti un om sau 2-3...)
Dar stai linistita ca vor ramane destule de facut si pt tine, dupa ce va mutati, de aranjat, de facut ordine, cat mai poti...va veni si vremea cand nu vei mai putea cu adevarat sa le faci pe toate la fel de bine, si abia atunci va fi frustrant, mai akes daca esti perfectionista...
Ce voiam sa/mai iti zic e sa nu teiei dupa unii si altii de pe aici care zic ca ce-ti mai trebuie vacanta, etc; daca aveti posibilitatea nu o ratati, mai ales ca sunteti inca la inceput si te simti bine, desigur nu te arunca la ascensiuni pe munte , sau la drumuri lungi cu masina pana nu stiu unde ( Grecia, Turcia, etc), si desigur nu cu risc de insolatii sau petreceri pana-n zori...dar macar o saptamana, sau cateva weekenduri, prin imprejurimi- aveti locuri frumoase, in apropiere - pe la cateva manastiri, sau pe la bai, sau la poalele muntilor,,ar fi nemaipomenit ! In fond starea ta de bine se transmite si copilului, trebuie in primul rand sa te simti bine, nu il " hranesti" cu grija si cu preocuparile pt viitorul lui.- cumparaturi, medici, casa, scoala, etc...
In fine, mergi si la biserica de cate ori ai posibilitatea si simti nevoia, vezi daca poti sa te impartasesti cat mai des, ia aghiazma si anafura in fiecare dimineata, pe cat posibil ( si eu m-am tinut sa iau, inca de la inceput, cu toate ca nu eram mare " fan" al acestui obicei, desigur am mai avut indoieli, sau am uitat, sau m-am socotit nevrednica, dar parca asa a fost sa fie, a fost voia Domnului sa ma tin de acest obicei...)
Dumezeu sa--ti ajute sa ai o sarcina usoara si un copilas frumos :) !

Cred ca ai lasat deoparte ce ar fi mai important, sa nu te stresezi, sa nu traiesti intr-o stare de ura continua pe cei din jur pentru lucrurile care ti se par ca nu ti le ofera, mai ales ca tu ai ales sa convietuiesti cu ei in aceeasi masura in care ei te-au acceptat pe tine.

De cand nu mai maduc la serviciu, zau daca mai am vreo problema cu cineva...poate doar cu ai mei, ca au tendinta sa ma controleze non-stop, cand nu e el acasa, ma " controleaza" mama, pe unde sunt, ce fac, de ce am iesit din casa, daca am dormit ( de ce as dormi ziua, ca sa nu mai dorm noaptea???), daca m-am odihnit...si tare ma temca dupa ce voi naste ma voi procopsi si cu soacra pe cap, sa ma " pazeasca"( sa nu cumva sa ajung din greseala pe la vreo biserica sa-mi fac molifta, cand o fi el plecat cu treaba...)

Pai nu-I rau ca mama ta iti poarta de grija si este atenta,grijulie ,prezenta,sfatoasa. Mama este un job pe toata durata vietii.
Si acum mama ma cearta prin telefon cand aude ca am mancat prea iute,ca aia ,ca ailalta. Daca inainte cand eram adolescenta si tanara nu-mi placea,acum chiar imi face placere sa stiu ca cuiva ii pasa de mine :)

Nici nu vreau si nici nu pot sa-mi imaginez cum va fi fara mama...Avem o iubire care dureaza de ani de zile :)

Pana l-a urma s-a convins si sotul ca e ok sa duc si eu doua plase cu cumparaturi de la piata, ca e in regula a misc si eu, ca i le-a zis doctorita vineri, cand am fost la control si l-am luat si pe el cu mine.

Concediul o sa il facem la mare; nu-s genul petrecaret defel, deci nici un stres in legatura cu asta si, desi imi place sa stau la soare, luam o umbrela maaare de infipt in nisip sa imi tina umbra, mie si unei prietene care si ea e graviduta, Am mai fost pana la sovata intr-un weekend doar cu fetele; relaxare, aer curat, plimbari lungi si lacuri cu apa sarata :)
Iar acum au inceput nuntile; weekendul asta am fost la nunta si weekendul viitor mergem la alta nunta.
Weekendul sta a prins foarte bine, in conditiile in are am mers e vineri, am fost cazati la pensiunea unde s-a tinut nunta si ne-am intors ieri dup amiaza acasa. Am fost in Toplita; din nou aer curat, relaxare si liniste (vineri si duminica).

Fallen, pe cand trebuie sa ajunga mica minune in bratele tale?

Mama nu ti-o poti alege dar sotul/soacra da.