Sa ajuns si pentru ca s-a renuntat la indemnul de a te spovedi inainte de impartasanie . Undeva s-a pierdut pe drum acest indemn sanatos , si nu cred ca este ok. Nu cred ca exista vreun om care sa nu aiba pacat , si nu cred ca exista altceva care sa poata curati un om ,in afara de harul lui Hristos insusi,prin taina spovedaniei ,cu puterea data preotului.
Consecinta negativa mi se pare a fi ca omul nu mai constientizeaza ca totul ii vine prin har,, ca el lasat singur e neputincios , astfel incat crede ca daca el nu isi aminyteste nici un pacat ,este curat si demn sa guste din ospatul mai presus de fire .

Pai, spuneati mai la deal ca ar fi bine ca fiecare sa se impartaseasca saptamanal, daca nu chiar zilnic.

Din cele doua afirmatii pe care le sustineti, reiese ca sustineti ca fiecare sa se spovedeasca mai intai, apoi sa se impartaseasca zilnic indiferent de pacatele de care eventual nu-si aminteste nimic.

Asta presupune macar 5 minute pentru fiecare credincios. Pana se fac niste rugaciuni inceptoare, pana ce preotul pune 2-3 intrebari, pana ce da un sfat, apoi un canon penitential, apoi absolvirea. Nu are cum sa o faca toate acestea in mai putin de 5 minute in medie.

Presupunand acum o parohie de 1000 de credinciosi activi (definiti ca cei care, acum, se spovedesc si se impartasesc macar o data pe an), ceea ce nu e deloc mult pentru Bucuresti, asta inseamna 5000 de minute pe care preotul trebuie sa le acorde, zilnic, fiecarui credincios. 5000 de minute impartit la 60 inseamna ca, de-a lungul a 24 de ore, preotul confesor trebuie sa stea...83.33 de ore la spovedit si impartasit.

Preupunand ca intreaga munca de 8 ore pe zi a preotilor ar fi numai la spovedit si impartasit, rezulta ca o parohie trebuie sa aiba 8.33 preoti confesori, care sa nu faca altceva. Lor li se audauga macar 2 preoti care sa se ocupe de Liturghii, Masluri, cateheze, casatorii, mers la bolnavi, mers la protoierie cu registrele si banii, etc. Si asa ajungem la un necesar de 10 preoti per parohie, dintre care 8 blocati in confesional.

Sunteti sigur ca e realist ce propuneti ?

In manastiri da,se poate .
Nimic cantitativ nu poate justifica o asa mare abatere calitativa de la credinta .
Mai bine sa nu te impartasesti ,asa cum zice si apostolul decat sa iti bei si mananci singur osanda

Parintele Calciu despre DEASA IMPARTASANIE FARA SPOVEDANIE si “CERBERII POTIRULUI”
 

Poate ca in foarte marile manastiri sa fie cel putin zece ieromonahi. Presupun ca realizati ca nu orice calugar poate face spovezi, ci numai ieromonahii special hirotesiti.

Si cam cate astfel de manastiri sunt in Romania ? Si ce sa faca un credincios care e impiegat de miscare in gara Bicaz, sa mearga zilnic la Manastirea Neamt la spovedit si impartasit ? Si nevasta-sa, postarita, la fel ? Si fiul lor cel mare, care e la liceu, sa mearga zilnic cu ei sau separat ?

Pai, si asa se inchide bucla si ajungem la practica de acum, in care un credincios practicant se spovedeste si se impartaseste o data sau de 2 ori pe an. Intelesesem ca sustineti altceva, ma scuzati.

Dar, poate ne spun cum o rezolva traitorii aceia ortodocsi de aici, de pe forum, care se spovedesc si se impartasesc zilnic, cum spuneti. De exemplu, dv cum faceti ? Puteti furniza datele de contact ale duhovnicului care va spovedeste si va impartaseste zilnic (fie: accept si saptamanal) ? Nu de alta, dar se pare, de pe alte topicuri, ca oamenii au dificultati de gasire a unui duhovnic chiar si in conditiile practicii actuale, in care il viziteaza poate o data la mai multe luni.

Concrect, ai vreun canon în acest sens de obligativitate a spovedaniei înainte de împărtăşanie? Nu veni cu argumente de genul că multe practici din Biserică nu au fost prinse în canoane. Nu cred că un lucru atât de important a ptut fi omis.

Practica asta a existat şi există. Ţi-am dat atâtea exemple vii pe care le refuzi să le vezi.

Faptul că există icoane cu influenţă catolică în Biserică, asta nu înseamnă că nu sunt eretice. În zadar Mihailc şi eu ţi-am adus argumente, le-ai făcut praf cu interpretările tale. Dacă nici preotul nu a reuşit să-ţi scoată cuiele din cap e clar că eu nu am nici o şansă.

Sf. Apostol Pavel se împărtăşea zilnic, însă ne atenţionează că nu merge oricum, ci doar cu pregătire. Să vedem ce spune şi Sf. Ioan Gură de Aur: "În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi... Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici."

"Intarzierea si amanarea impartasirii - care vin de fapt din relaxare , lene , nepasare si refuzul pregatirii adecvate - expun sufletele la grave vatamari venite atat din partea atacului demonilor , cat si din pricina privarii lor de har si de bunurile ceresti . Asa cum ne hranim zilnic , asa trebuie sa ne invingem indolenta si comoditatea , si sa ne pregatim si , aprinsi de inflacararea ravnei , sa ne impartasim frecvent , daca nu in fiecare zi , macar in fiecare duminica si sarbatoare . Hristos ni se da la fiecare Liturghie , iar crestinii raman nepasatori fata de primirea lui cuviincioasa si alearga in schimb cu multe cheltuieli si primejdii in pelerinaje dupa icoane , moaste sau la Ierusalim" (Împărtăşirea continuă Sfintele Taine. Dosarul unei controverse, marturiile Traditiei - Traducere şi studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr)

Au legătură, numai că trebuie să şi vrei să vezi. Trecând peste canoane, pe care văd că le-ai făcut una cu pământul, merge mai departe.

"Sfinții Părinți, fără excepții, au văzut drept prim scop al Liturghiei împărtășirea clerului și a credincioșilor mireni cu Trupul și Sângele Domnului." (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, pag. 94)

"Văd că se face multă neorânduială la Împărtășire. În celelalte zile ale anului nu vă împărtășiți chiar dacă adeseori sunteți curați [adică nu aveți păcate opritoare – n.n.], iar când vin Paștile (și alte sărbători), chiar dacă ați făcut ceva rău, îndrăzniți să vă împărtășiți?! Vai de nepriceperea voastră și de răul vostru obicei! În zadar se săvârșește Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtășiți… Acestea le spun nu ca să vă împărtășiți oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceți vrednici. Omule, nu ești vrednic să te împărtășești? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioșilor – n.n.] nu ești vrednic să le auzi…, deci, dacă (zici că) nu ești vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumeii, pentru că nu te deosebești cu nimic de ei…" (Sf. Ioan Gură de Aur - Omilia III la Efeseni)

"Îndepărtându‑ne de Sfânta Împărtășanie, ne facem vrăjmași ai lui Dumnezeu și prieteni ai diavolului." (Sf. Chiril al Alexandriei)

"Niciodată să nu neglijezi a merge la biserica lui Dumnezeu și a te împărtăși cu Tainele lui Hristos Domnul! Aceasta [demonizarea] ți s‑a întâmplat pentru că timp de cinci săptămâni [35 de zile – n.n.] nu te‑ai apropiat de Preacuratele Taine." (Sf. Macarie Egipteanul)

"Împărtășirea zilnică și hotărârea de a primi zilnic Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos e un lucru bun și folositor, căci El Însuși o spune limpede: „cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică” (Ioan 6:54)… Cu toate acestea, noi [cei din Capadocia – n.n.] ne împărtășim numai de patru ori pe săptămână: duminica, miercurea, vinerea și sâmbăta, precum și în alte zile când se face pomenirea vreunui sfânt." (Sf. Vasile cel Mare)

Sfântul Grigorie Palama consideră împărtășirea duminicală ca pe o datorie a fiecărui creștin. (Dialog al legiuirii celei după Hris*tos)

„Este cu neputință să ajungă cineva la desăvârșire fără deasa împărtășire cu Sfintele Taine. Pentru că fără de aceasta, nici dragostea nu o poate dobândi, fără dragoste nici ascultarea de stăpâneștile porunci, iar fără ascultare nici desăvârșirea. De aceea, Sfinții Părinți nu cer desăvârșirea de la cei ce se împărtășesc, ci îndreptarea vieții prin pocăință” (Sf. Nicodim Aghioritul)

„Atât monahii, cât și mirenii, fiecare după puterea lor, să se împărtășească la fiecare Liturghie sau și mai rar, dar nu după un număr fix de zile, ci așa cum recomandă fiecăruia duhovnicul” (Sinod de la Constantinopol - 1819)

Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea din paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de Trupul și Sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au și murit(I Corinteni 11:27‑30)

Normal că NU este "ok" pentru cineva care citeşte doar printre rânduri şi trage concluzii trunchiate.

"Pentru a nu se ajunge la tot felul de excese, pentru ca cineva să se poată împărtăși (după Sfântul Simeon Noul Teolog), este obligatoriu să aibă și binecuvântarea duhovnicului, iar dacă, din anumite pricini legate de timp sau distanță, nu se poate obține binecuvântarea, este important ca respectivul măcar să nu fie oprit pentru vreo perioadă de la primirea Sfintelor Taine. Dacă nu vor fi încălcate rânduielile stabilite de Biserică pentru primirea Împărtășaniei (împăcarea cu toți, spovedania, pravila de rugăciune, postul etc.), nu se va ajunge la nici o extremă.
Ca o concluzie referitor la cele două probleme care apar atunci când se vorbește despre deasa împărtășire ( adică spovedanie și post), putem spune că nu greșește cu nimic cel care vrea să se împărtășească o dată sau de două ori pe săptămână sau chiar zilnic, ba, dimpotrivă, mult bine duhovnicesc își face. În acest caz, mirenii, dar mai ales monahii, dacă sunt sârguincioși în împlinirea cuvintelor Evangheliei și nu au impedimente pentru a se împărtăși, se pot spovedi și o dată la câteva săptămâni (clericii inclusiv) și este suficient să postească doar miercuri și vineri (monahii și lunea), atunci când nu este un post din cele patru posturi de durată. Acest sfat însă, așa cum cred că s a înțeles deja, nu este valabil pentru toți, căci majoritatea „ortodocșilor” nu prea fac cele ale Ortodoxiei. Sfatul sau, mai bine zis, îndemnul este valabil doar pentru cei care merg regulat la biserică, țin toate posturile (inclusiv miercurile și vinerile), au un canon stabil de rugăciune, fac ascultare de un duhovnic, se feresc de păcat și lucrează virtuțile. Creștini din aceștia sunt relativ puțini, dar suficienți pentru a putea împărtăși în fiecare duminică măcar câte 20 30 de credincioși (adulți), iar la mănăstiri chiar întreaga obște." (Când și cum să ne împărtășim - Ierom. Petru Prutean)

Toate acestea mă întăresc şi mai mult în convingerea pe care o exprimam în postarea 160, de la pag. 16 a topicului.
Găsesc potrivit să repet gândul:

Când mijlocul pe care l-am considerat a fi Sfânta Împărtăşanie este prezent şi ca motivaţie centrală, cred că avem cea mai bună şi sigură motivaţie. Să am nevoie de Împărtăşanie, ca de aer, să îmi fie foame şi sete de Trupul şi Sângele Domnului cred că este cea mai sigură îmboldire spre o viaţă mai curată, spre un efort mai sănătos de asceză. Ce te poate motiva mai mult, pe tine cel ce porţi dorul de Dumnezeu, decât să te împărtăşeşti de Hristos în cel mai concret mod cu putinţă, fie şi uneori, ca pe o pregustare a bucuriilor Veşnicei cu El?
Făcându-Se temei energizor al vieţii noastre, Domnul ne împinge pe Cale, precum ne şi cheamă, atrage. Ne este deopotrivă Imbold şi Îndrumător, precum şi Ţintă. Nicăieri psihologia noastră omenească nu este mai uimitoare decât în relaţia concretă cu Dumnezeul nostru, al creştinilor, Hristos.

Nu dau credinciosii asa navala ca sa nu mai existe Biserici si preoti.Lucrurile sunt in echilibru
Ba mai rau , cand preotul spune "Sa va apropiati..." nu se duce nimeni.
Deci asta inseamna ca cine vrea sa se impartaseasca des , are destul timp in care e disponibil duhovnicul
Asta inseamna ca nu putem folosi argumentul saturarii bisericilor si al programului preotilor ,pentru a admite , impartasirea fara spovedanie

Asa ca daca acest argument dispare ,cel putin raportat la realitatea de azi , nu vad ce ne ar impiedica sa ne impartasim des?
Intradevar,am extras o idee pozitiva din articol ,ca duhovnicul poate sa ne recomande o anumita frecventa . Parerea mea e ca duhovnicul vede cand avem o stare in care nu prea mai avem ce pacate sa ii zicem(nu ca nu ar fi...) si atunci ne poate lasa mai rar,ca sa ne dam seama de ce s-a anchilozat discernamantul nostru. La fel , daca vede ca nu suntem pregatiti, si suntem inca robi pacatului, iarasi ne asteapta cu rabdare si nu ne preseaza. Ba chiar ne doreste vindecarea cat mai grabnica .Deci idea prea voluntara de a ne impartasi foare des,iarasi nu e buna daca o facem din capul nostru .
Doar cand ne integram fluxului celor care au o credinta bine asezata,putem spune ca aceasta pornire nu vine din prea mult avant sau exagerare. Deci e bine sa lasam duhovnicul sa hotareasca,mai ales la inceput

Separarea impartasirii de spovedanie ,nu se poate face caci contrazice insusi dogma Bisericii.Nu litera unui anumit canon, ca nu suntem roboti, ci insusi spiritul invataturii drepte
Potrivit acestei invataturi harul ne este dat prin impartasirea cu Tainele. Iar apropierea de har nu o putem face fara curatire ,care iarasi ne e dat tot printr-o taina, taina iertarii oferite de Dumnezeu prin Hristos prin preoti a pacatelotr marturisite
Daca noi ne am curati singuri ,atunci nu ar mai fi nevoie de marturisirea cu gura ,fiecare ar face-o in gandul sau,si ar fi iertat.
Iar dadca nu ne curatim singuri,atunci rezulta ca ne apropiem de sfantul Trup cu buze necurate
Iar daca admitem ca pacatul nu ne murdareste asa repede , ca exista o perioada de gratie de la ultima impartasire , inseamna ca ,dupa ultima impartasire ,nu am inteles cum ar fi trebuit sa fim . Domnul zice : "Cine mananca trupul Meu,in veac nu va vedea moartea" .
Oare am reusit noi sa ne unim sufletul cu Dumnezeu de la precedenta impartasanie si Acela sa vina sa locuiasca la noi ? Daca nu ,eu zic sa lasam gandurile bune care le am avut inainte de ultima impartasanie ,si sa o luam iarasi de la capt ,cu o noua spovedanie ,cautand sa vedem ce ne mai tine inca sufletul legat de aceasta lume.
Caci cine isi iubeste sufletul mai mult decat pe Domnul ,le va pierde pe amandoua

Asta intrebam, cand a aparut neobligativitatea spovedirii inainte de impartasire. In link-ul dat de mine scria ca Par. Schmemann s-a insiprat din teologi catolici care au modificat slujbele si practica inainte de Conciliul Vatican II. Aveam o banuiala ca tot atunci s-a modificat si partea cu spovedania, iar pana atunci era impartasirea era legata de spovedanie, la fel ca la ortodocsi.

Un articol complet, l-am dat si citat si eu de multe ori pe Par. Calciu.
Parintele arata de unde e aceasta conceptie, e o intelegere gresita a Tainei Impartasaniei, luata de la catolici.
Iata ce spune Par. Calciu in articol: "Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate. Dintre acestea, numaispovedania are rugaciune speciala de iertare a pacatelor, la sfarsit (Sf. Impartasanie te intareste spre a nu mai pacatui, iti aduce un plus de har, te vindeca sufleteste si trupeste)."

Vedem ca acelasi lucru spune si Par. Pruteanu, pe care il citeaza Ovidiu in mesaje: "Tocmai de aceea problema devine delicată, căci se uită ade*seori că Împărtăşania se dă mai întâi „spre iertarea pă*catelor”. "

Parintele Dionisie, de la muntele Athos: http://www.calauzaortodoxa.ro/calauz...mpartasanie-i/

"Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."
Multa rugăciune pe care o citeşte preo*tul are harul Sfântului Duh de la Dumnezeu, că aşa a dat bunul Părinte Ceresc ca să se ierte mărunţişu*rile care le-ai avut. Spui ce păcate ai mai avut, ce-ţi mai aduci tu aminte şi aşa te apropii de dumnezeieştile Taine. Că foc arzător sunt Sfintele Taine, care ard toate păcatele, toate fărădelegile şi toate gându*rile cele rele, dar dacă eşti cu nebăgare de seamă există primejdia să te mai ardă şi pe tine. De aceea zice Sfântul Apostol Pavel: “Să se ispitească omul şi aşa să se apropie de Sfintele Taine, că de aceea mulţi dintre voi sunt bolnavi, mulţi suferă, fiindcă se apropie de Sfintele Taine fără pregătire”.
“Să nu întârziem a ne spovedi, că ori de căte ori se duce omul plin de păcate la un duhov*nic, oricât de depărtat ar fi el de Dumnezeu, când iese de la duhovnic este atâta de uşor, parcă zboară.”

Noi vorbeam de impartasirea fara spovedanie, unde scrie asa ceva in acele citate? Sau ai abandonat ideea asta?
In primul rand citatele folosite de obicei de Par. Pruteanu sunt scoase din context sau nu au nicio legatura cu subiectul pe care doreste sa il abordeze, deci nu poti fi sigur ca asa e cum ne prezinta Par. Pruteanu o idee.
In acest caz nu au legatura cu impartasirea fara spovedire, ci cu deasa impartasire.
De altfel chiar azi am citit ce spune chiar sf. Nicodim Aghioritul, care sustinea impartasirea deasa, inainte de impartasire se face spovedania.
Cei ce sustin impartasirea fara spovedania sau citatul din Sf. Vasile, cu cei ce se impartaseau de cateva ori pe saptamana. Dar nu sunt sigur daca nu era vorba de calugari in acel citat, trebuie vazut textul de unde a fost dat.
Pentru ca iata ce spune Sf. Ioan Gura de Aur, care a trait in aceeasi perioada, dovada ca inca de atunci nu se mai impartaseau prea des: „Mulţi, cu Tainele acestea o dată într-un an se împărtăşesc, alţii de două ori, iar alţii de mai multe ori. Deci către toţi ne este nouă cuvântul, nu numai către cei de aici, ci şi către cei ce şed în pustie (pustnicii). Că aceia o dată în an se împărtăşesc, iar de multe ori după doi ani”.
Deci in secolul IV era cam ca acum.
In continuare Sf. Ioan Gura de Aur spune: "„Nici cei ce o dată, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de puţine ori, ci cei ce cu ştiinţa gândului curată, cei ce cu inima curată, cei ce au viaţă neprihănită. Cei ce sunt întru acest fel, totdeauna să se apropie; iar cei ce nu sunt întru acest fel, nici măcar odată. Pentru ce? Pentru că îşi iau judecată, osândă, muncă şi pedeapsă”.
Deci trebuie sa fie curat cel ce se Impartaseste, nu ca se curata prin Impartasanie, cum spun cei pe care ii citezi tu.
Tot sfantul spune: "Mai degrabă de suflet mă voi despărţi, decât a da Sângele Stăpânesc celor nevrednici. Tot sângele meu îl voi vărsa, mai înainte decât voi da Sânge atât de înfricoşat, căruia nu I se cuvine."
Iar sfantul spune ca cel ce vrea sa se Imparatseasca trebuie sa posteasca, sa se curete de pacate, etc. "„Când auzi zicându-se «Sfintele Sfinţilor» să ştii că aceasta înseamnă că dacă nu este cineva sfânt, să nu se apropie; nu numai curat de păcate, că pe cel sfânt nu numai izbăvirea de păcate îl face astfel, ci venirea de faţă a Duhului Sfânt şi bogăţia faptelor bune”.

Ti-am mai scris despre argumentul acesta fals. Canoanele sunt in primul rand legi Bisericesti. De exemplu nu exista canoane despre cum se face Sfanta Liturghie, despre spovedanie, etc.
Dar am chiar marturia celui pe care il citezi, Par. Pruteanu. Acesta admite ca in Didahia scrie ca inainte de impartasire credinciosul trebuie sa se curateasca de pacate. Iar curatia de pacate se face prin Spovedanie (nu prin Impartasanie, cum spune parintele si cei ce au luat aceasta idee de la catolici).
Tu mi-ai spus ca unii sfinti se impartaseau fara sa se spovedeasca. Nu stiu daca e adevarat, dar nu intelegi ca aceia erau sfinti, iar ce spui tu tine de protestantism. Ei se considera toti sfinti, iar tu ai ajuns sa crezi ca esti deja sfant, asta arata de unde sunt aceste conceptii. Nu e nevoie de impartasire pentru ca esti curat, daca nu faci pacatele de moarte. Exact conceptia protestanta.
Aici arati ca nu e bine sa vorbeasca cineva cu tine. In primul rand te faci de ras, pentru ca, desi am explicat cu lux de amanunte acolo tu tot n-ai inteles nimic, nici macar acum. Preotul nu stia, dar tu stii. Iar acolo ti-am aratat ca sursa data de tine era luata tot din protestantism, nu e ciudat ca te atrag mai mult ideile protestante decat cele ortodoxe? http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=278 Tu razi de ecumenism, in loc sa inveti ceva si sa te indrepti, pentru ca vad ca deja ai luat acel duh. Iar asta actioneaza in felul urmator, te atrag in mod intuitiv toate conceptiile ce tin de acest concept, chiar daca sunt imbracate in haine ortodoxe. Si incepi, treptat sa capeti cocneptii protestante, tu fiind convins ca sunt ortodoxe. Asa ajungi sa te contrazici tot timpul cu mine, fiind convins ca ai dreptate si nu poti gresi.
Tu nu iubesti adevarul, te contrazici doar pentur ca nu te lasa mandria sa accepti ca gresesti, adevarul nu are importanta pentru tine.
In al doilea rand eu nu ti-am scris de cuie in cap, am un oarecare respect, pentru ca nu te cunosc personal. Dar tu asa ai facut si la acel subiect si intotdeauna cand am discutat (si nu doar cu mine). De multe ori ti-am spus ca esti un user rautacios si destul de agresiv. In plus ai o mandrie mare, nu te lasa sa accepti niciodata ca gresesti si nu am vazut sa fi spus vreodata ca ai gresit ceva, desi spui o multime de lucruri gresite. Nu stiu cum un ortodox obisnuit nu vrea sa se impartaseasca fara sa se spovedeasca, dar unii ca tine, care au mari probleme chiar daca se si spovedesc se gandesc la asta. Iti fac un bine, la prima spovedanie te sfatuiesc sa ii spui toate aceseta preotului, poate nu le stie. Ii spui ca tu nu esti asa, dar cineva ti-a spus ca ai unele probleme din cele enumerate mai sus (rautate, mandrie, neiubirea adevarului), preotul sigur te va ajuta sa le reduci. Ca altfel se pare ca te indrepti spre alte carari. Par. Pruteanu mai crede si ca a trai fara Taina casatoriei nu e pacat, ca vietile sfintilr sunt false in mare proportie, ca Sf. Spiridon nu a facut minunea cu caramida, ca Sf. Nicolae nu i-a dat o palma lui Arie, etc., adica toate revizuirile acestea de la catolici si protestanti. Iar azi am citit intr-o recenzie a cartii sale ca prin unirea credintei de la rugaciunile preotului e vorba de unirea cultelor (ideea ecumenista). Sper sa nu ne contrazicem in viitor si pe aceste teme "ortodoxe".

Speri bine. Dialogul cu tine a devenit imposibil.

"Pocainta este lucrarea la care sunt chemati nu doar monahii, ci toti crestinii. Sfantul Ioan Scararul zice ca daca trece o zi, fara ca noi sa plangem, aceasta zi este pierduta pentru vesnicie. Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune ceva asemanator, ca daca nu plangem in fiecare zi nu suntem vrednici sa ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, nici macar in ziua de Pasti. Insa, daca plangem in fiecare zi, atunci putem sa ne impartasim in fiecare zi." ( Părintele Zaharia Zaharou).

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/...na-sufletului/

"Fie ca Dumnezeu să ne dea să avem mereu această zdrobire a inimii pentru a deveni fără de păcat, căci singura clipă în care omul este fără de păcat este atunci când se osândeşte pe sine. Evanghelistul Ioan spune acelasi lucru:

“Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (Ioan 1, 8-9).

Toti Sfintii spun acelasi lucru ca si Scriptura. Mi-e mila de cei care nu-i cinstesc pe Sfinti si citesc doar Sfanta Scriptura precum protestantii. Ei traiesc intr-o mare saracie duhovniceasca, pentru ca nu patrund in bogatia Imparatiei, nu devin partasi la bogatia de daruri a tuturor sfintilor.

In Biserica ne bucuram de o dubla impartasire. In primul rand ne impartasim de Trupul si Sangele lui Hristos prin care ni se daruieste viata Lui, atata timp cat si noi ii aducem ca jertfa viata noastra. Ne impartasim, de asemenea, de darurile tuturor sfintilor, pentru ca ei toti sunt prezenti in Hristos. Acolo unde se afla Hristos, acolo se afla toti sfintii si toti ingerii Lui. Daca cinstim adunarea liturgica, aducand aici toate simtamintele bune care s-au nascut din strapungerea inimii si din lacrimi, potrivit pregatirii noastre pentru Sfanta Liturghie, atunci dobandim cinstea de a deveni partasi la darurile madularelor puternice ale tuturor sfintilor, mai ales ale Preasfintei, Curatei, Preabinecuvantatei, Slavitei Stapanei noastre, de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria. Devenim, prin urmare, partasi la toate darurile sfintilor, atata timp cat ne aducem si noi darul inimii nostre, oricat de mic si de neinsemnat ar fi el. Daca, precum zice Evanghelistul Matei, am intrat in camara noastra si am lucrat in taina pocainta, si apoi aducem rodul acestei pocainte ca o jertfa inaintea Domnului, in adunarea liturgica, atunci ne vom invrednici si de intrarea din plin cu partasia darurilor tuturor sfintilor. Aceasta este cel de-al doilea fel de impartasire. Desigur, atat prima cat si cea de-a doua comuniune, nu sunt altceva decat partasia cu capul Trupului, cu Hristos, iar aceasta comuniune bogata se savarseste in Bsierica. Dumnezeu este o unitate bogata in Imparatia Lui, iar Imparatia Lui este Imparatia bogata a tuturor ingerilor si a sfintilor din toate veacurile." (Parintele Zaharia Zaharou)

O sa raspund si la aceste mesaje. Daca imi amintesc bine aproape intotdeauna dialogul dintre noi a fost in contradictoriu. La fel, am dialoguri in contradictoriu cu aceleasi persoane, la majoritatea subiectelor. Pentru ca sustinem lucruri diferite, aproape niciodata nu am avut dialoguri in contradictoriu despre credinta cu persoanele ce sustin credinta ortodoxa fara influentele din alte credinte.

Nu-ti dai seama, dar eu sustin acelasi lucru cu ce scrie aici, la fel si citatele date de mine. De aceea iti spuneam ca noi sustinem la baza acelasi lucru, dar tu nu observi ca cei pe care ii citezi, influentati de cartea Par. Schmemann, repeta invataturi din afara ortodoxiei (din care si-a luat si invatatura Par. Schmemann). Astfel, desconsidera Taina Spovedaniei si Impartasaniei.
Spovedania precede Impartasirea pentru ca acelui credincios ii sunt iertate pacatele si devine curat. Iar ca sa se Impartaseasca trebuie sa fie curat. Desigur, un sfant, care e despatimit, nu ar avea nevoie de spovedanie, pentru ca e deja curatit. Observam aici o conceptie din (neo)protestantism, ei se considera deja sfinti, iar spovedania nu o au.
Aceasta conceptie a impartasirii fara spovedanie inainte am vazut ca aduce ca argumente cateva date eronate. Sfintii spun ca in cazul pacatelor grave nu se poate impartasi credinciosul. Acestia au interpretat in mod gresit ca e vorba de faptul ca nu trebuie sa te spovedesti decat in cazul pacatelor grave. Dar e vorba de ceea ce e face si azi, cand credinciosul e oprit de la impartasire daca are pacate mai mari (dupa ce se spovedeste).
O alta idee gresita e ca singurul scop al Sfintei Liturghii este impartasirea. De fapt e scopul principal, dar sunt si pomenirea mortilor si viilor si, mai ales, rugaciunile in comun. Ar insemna ca alte slujbe nu au importanta, pentru ca nu se face si impartasirea.
In concluzie, pentru ca se impartasi cineva trebuei sa fie curat, iar ca sa fie curat trebuie sa se spovedeasca inainte, pentru ca preotul spune acea rugaciune prin care se iarta pacatele credinciosului, devenind astfel curat.

Învăţătura Sfinţilor Părinţi spune foarte clar că scopul principal al Sfintei Liturgii este împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor participanţi. Nu am am afirmat că este singurul scop.

Sunt părinţi care după terminarea Utreniei citesc rugăciunea de iertare a păcatelor celor care vor participa la Sfânta Liturghie şi care, în mod normal (dacă nu sunt opriţi), urmează să se împărtăşească.

După cum ţi s-a mai spus, convingerile tale şi modul tău specific de a interpreta şi trunchia ideile fac ca dialogul cu tine să fie imposibil.

Te poţi spovedi ori de câte ori simţi nevoia fără a te împărtăşi. Te poţi împărtăşi de mai multe ori în urma unei singure spovedanii, dar numai cu binecuvântarea duhovnicului. Exemplul cel mai simplu pe care îl poţi pricepe sunt mai multe zile de sărbătoare consecutive (de ex anul acesta praznicul Învierii Domnului a fost urmat de o zi de duminică). Deci se poate. Vorbim de ortodocşi practicanţi care au o relaţie strânsă cu un duhovnic. Nu punem în discuţie pe cel care merge formal la biserică sau care este la început de drum. Clar că în acest caz teoria ta stă în picioare şi învăţătura Bisericii asta ne şi recomandă: înainte de a ne împărtăşi ne spovedim.

ps: când spun că "te poţi împărtăşi de mai multe ori" fac referire la de câteva ori (să spunem o medie de 4 ori - dacă ar fi să te spovedeşti la o lună de zile) şi nu cum ai interpretat tu.

Sfinţii au ispite mult mai mari. Apoi, cu cât se apropie mai mult de Lumină, cu atât îşi văd mai bine păcatele, în concluzie, au nevoie de spovedanie.

Sa luam aminte !
 

Vom dovedi din Scripturi și din mărturiile patristice că este necesar ca toți credincioșii și creștinii ortodocși, care nu sunt opriți de duhovnic, să se împărtășească des cu Trupul și Sângele Domnului nostru și că deasa împărtășire aduce mult folos sufletelor și trupurilor lor, iar amânarea, dimpotrivă, le aduce mare vătămare și chiar pieirea.
Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind canoanele 8 și 9 apostolice, insistă asupra poruncii pe care o dau acestea. Aceste canoane sunt foarte aspre și foarte dure, fiindcă ele îi despart de comuniunea bisericii și îi afurisesc pe cei care merg la Sfânta Liturghie și nu stau până la sfârșit, nici nu se împărtășesc. Și alte canoane, ale Sinoadelor, poruncesc același lucru să fie adică toți pregătiți și vrednici să se împărtășească.
Când se împărtășește creștinul, ce minte își poate închipui darurile și harismele pe care le primește de la Dumnezeiasca Împărtășire? Și cum ar putea limba noastră cea slabă să le înfățișeze rând pe rând?
Celor care nu se împărtășesc des li se întâmplă toate cele potrivnice, fiindcă nu sunt pecetluiți cu Cinstitul Sânge al Domnului nostru, cum spune dumnezeiscul Grigorie Teologul.
Așadar, frații mei, dacă vom face cum ne poruncesc Sfinții Părinți și ne vom împărtăși des nu numai că vom avea ajutor și împreună-lucrător cu noi harul dumnezeisc în această viață vremelnică, ci și pe îngerii lui Dumnezeu îi vom avea ajutători și pe Însuși Stăpânul Îngerilor.
Acest Sânge stăpânesc este mântuirea sufletelor noastre, de el se bucură sufletul, cu el se împodobește, cu el se încălzește. Acest Sânge face mintea mai strălucitoare și decât focul, acest Sânge face sufletul mai frumos și decât aurul. Cei ce se împărtășesc cu acest Trup stau împreună cu îngerii și arhanghelii și cu puterile cele de sus, ca să se îmbrace cu acest veșmânt împărătesc și să aibă cu ei armele cele duhovnicești. Cei care se împărtășesc cu el Îl poartă în ei pe Însuși Împăratul.
Vezi câte harisme primești dacă te împărtășești des? Vezi cum deasa împărtășanie mintea o strălucește, cugetul îl luminează, toate puterile sufletului le curăță? Dacă vrei să-ți omori patimile trupului, vino des la sfânta Împărtășanie și te vei bucura de toate acestea!
Fără deasa împărtășanie, nu putem să ne eliberăm din patimi și să urcăm la înălțimea nepătimirii.
Și dacă nu ne împărtășim continuu (dacă ar fi cu putință chiar și în fiecare zi) cu cinstitul Trup și Sânge al Domnului, nu vom putea să scăpăm din cursele diavolului.
Mulți află singuri multe virtuți și consideră că se vor mântui numai cu împlinirea acestora, fără deasa împărtășanie, lucru care este întru totul cu neputință, fiindcă aceștia nu vor să se supună voii lui Dumnezeu să se împărtășească des potrivit rânduielii bisericești la fiecare liturghie sărbătorească la care participă.
Este un lucru cu neputință să nu iubească cineva pe Hristos, când se împărtășește cu Sfântul Lui Trup și Sânge și să nu fie iubit de Hristos.
Ce alt bine ai dorit, creștine, și nu l-ai primit de la deasa împărtășire? Îți place să sărbătorești în fiecare zi? Îți place să faci Paștile oricând voiești și să te bucuri cu bucurie negrăită în această viață chinuită și întristată? Aleargă neîncetat la Sfintele Taine și te împărtășește după cuvenita pregătire și te vei desfăta deplin de toate.
Voia lui Dumnezeu ... este ca noi creștinii să ne împărtășim neîncetat cu Trupul și cu Sângele Lui, încât prin deasa împărtășire să fim păziți și în viața aceasta de cursele și meșteșugirile diavolului și când va ieși sufletul nostru în ceasul morții, să zboare ca un porumbel cu toată libertatea, fără să fie împiedicat deloc de duhurile cele din văzduhuri.
O, minune! O, slavă, pe care le vor primi creștinii de la deasa Împărtășanie și în viața de acum și în cea viitoare.
Chiar dacă mărturisirea și satisfacerea dumnezeieștii dreptăți pot să ierte păcatele, totuși este necesară și dumnezeiasca Împărtășire la iertarea păcatelor, fiindcă la o rană purulentă, mai întâi îndepărtează cineva viermii pe care îi are, apoi taie părțile putrede și apoi pune alifia, ca să se vindece, fiindcă, dacă o lasă astfel, ajunge iarăși la starea dintâi. Așa este și cu păcatul. Mărturisirea lui scoate viermii pe care îi are, iar satisfacerea dumnezeieștii dreptăți prin faptele bune taie părțile putrede și apoi Dumnezeiasca Împărtășire devine ca o alifie și îl vindecă. Fiindcă dacă nu i se dă dumnezeiasca Împărtășire, iarăși ajunge nenorocitul păcătos la starea dintâi și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi (Mt. 13, 45).
Eu stau și mă întreb dacă creștinii de astăzi mai pot să sărbătorească fie duminicile, fie alte sărbători ale anului duhovnicește, cu adevărată bucurie, dacă nu se împărtășesc des cu dumnezeiasca Împărtășanie, care este temeiul și pricina a toată sărbătoarea și prăznuirea. Așadar, în mod sigur, cei care nu se împărtășesc des sunt lipsiți (o, nenorocire!) de toate aceste bunătăți cerești și dumnezeiești, dar pe lângă aceasta, sunt și călcători ai poruncilor și ai hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și ale sinoadelor și ale tuturor Sfinților Părinți. Sunt sub pedeapsa afurisaniei pe care au dat-o Sfinții Apostoli și Sinodul din Antiohia. Unii ca aceștia, prin amânarea Împărtășaniei, dau loc și îngăduință diavolului să îi arunce în felurite păcate și alte multe ispite.
Ah, frații mei, dacă am vedea măcar odată cu ochii cei înțelegători ai sufletului nostru de ce înalte și ce mari bunătăți ne lipsim dacă nu ne împărtășim des, atunci da, am vrea să facem toți tot ceea ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim, dacă ar fi chip și în fiecare zi. Dacă însă până acum am arătat mare nepăsare față de Sfânta Împărătșanie, de acum înainte, vă rog cu dragoste frățească, din inimă, să ne trezim din somnul greu al trândăviei, să ne punem toată râvna și grija pentru aceasta!


Extrase din Sfântul Nicodim Aghioritul Despre dumnezeiasca împărtășire, ignorata comoară

Vorbim de Impartasirea fara Spovedanie, in alt mesaj aratam ca Sf. Nicodim spune ca inainte de Impartasire se face Spovedania. Iar Sinodul din acea vremea dat dreptate ambelor tabere, deci nu e gresita nici spovedania mai deasa, nici rara. Fiecare dupa ce masura are, daca e mai vrednic sa se spovedeasca mai des.
Impartasirea fara spovedania nu o sustine nimeni, decat Par. Pruteanu (si Diac. Ica), fiind luata de la Par. Schmemann. Numai ca aceste din urma a luat-o de la teologi catolici, care erau influentati de idei protestante (asa cum se arata in articolele date de mine). Deci sunt straine de ortodoxie.
Practica in Biserica, la fel cum spun toti duhovnicii si sfintii citati, este ca inaitne de fiecare Impartasire sa se faca spovedania. Se accepta maixim o zi diferenta intre Spovedania si Impartasire. Cine se Impartaseste fara sa se Spovedeasca face o mare greseala, practic ia Sfanta Impartasanie cu nevrednicie, fara sa se fi curatit inainte prin Taina Spovedaniei.

Scopul principal este prefacerea Sfintelor Daruri si, desigur, impartasirea cu ele. Dar Par. Pruteanu si alte link-uri sugereaza ca cine merge la Liturghie si nu se Imparatseste face un mare pacat, ca Sfanta Liturghie nu ar avea rost daca nu se Impartasesc credinciosii din biserica, etc. Adica ce spuneam eu.
Parintele Calciu spune: "Iertarea pacatelor, fie ele si comune, nu se obtine nici prin citirea rugaciunilor pregatitoare (Canonul Sf. Impartasanii), nici prin rugaciunile Sf. Liturghii si nici prin simplul act al impartasirii, (cum afirma parintele Braga) care este o conceptie laxa, catolica, oricat de confortabila s-ar parea, ci dupa invatatura bisericii, numai Sf. Maslu si spovedania te curata de pacate.
Altfel, daca numai rugaciunile citate de parintele Braga sunt suficiente sa-ti obtina iertarea pacatelor (care constituie o gresala grava), nimeni nu ar mai trebui sa se spovedeasca decat pentru pacatele foarte mari, mortale."
La fel am putea spune ca daca i se spune Molitva dinainte de Spovedanie i se iarta pacatele. Se mai practica, foarte rar, spovedirea colectiva, pe care Parintele Calciu o numeste un simulacru de spovedanie. Dar si acolo e tot un fel de spovedanie, la sfarsit se citeste rugaciunea de dezlegare.

Desigur, si in citatele date de mine parintii spun de spovedanie cat mai deasa.
In niciun caz, cel mult o zi de la ultima spovedanie (pentru ca nu se aduna asa multe pacate intr-o zi, ca intr-o saptamana). Ceea ce scrie Par. Pruteanu este o invatatura de la catolici si protestanti, asa cum se demonstra in articole.
Asta afirma Parintele Pruteanu. Dar rar gasesti un preot care accepta sa impartaseasca un credincios la o saptamana, cu atat mai mult in zile consecutive. Deci tot cei care sustin Imparasirea fara Spovedire o practica.
La asta m-am referit si eu, ca doar nu sa nu te spovedesti niciodata. Si e o mare greseala sa se spovedeasca cineva la o luna si sa se impartaseasca in acest timp de mai multe ori. Chiar si la o saptamana se aduna o gramada de pacate.
Aici nu ai inteles exact, sfintii se vad mari pacatosi, dar asta nu inseamna ca au pacate mai mari decat un credincios obisnuit. Doar ca un credincios obisnuit nu-si da seama cate pacate are, multi se gandesc doar la pacatele mari. Tocmai de aceea au nevoie de curatire prin spovedanie inainte de Impartasire.

Canoanele aduse în discuţie spun foate clar cum e treaba cu împărtăşirea. Pr. Pruteanu doar aminteşte de ele. Nu părintele a dat canoanele.

Sf Nicolae Cabasila spune clar că numai păcatul de moarte te opreşte de la împărtăşire, bineînţeles, aici este treaba duhovniclui, el stabilieşte cum şi când te împărtăşeşti.

"pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această "Pâine" când n-ai greşit de moarte!"

Desigur ca nu sunt date de Parintele Pruteanu acele canoane, doar ca le interpreteaza cum doreste, ca sa para favorabile ideilor sustinute. Am dat intelegerea corecta a canoanelor intr-un mesaj. In multe articole Parintele Pruteanu interpreteaza eronat sau exagerat citate din sfinti sau din invatatura.
Iar eu am repetat de vreo patru ori ce spune sf. Nicolae Cabasila acolo si ca Par. Pruteanu si cei ce sustin impartasirea fara spovedanie dau o interpretare complet eronata, ca sa se potriveasca invataturii lor. Din cate imi dau seama si catolicii au gasit acea intereptare, dovada ca Par. Schmemann de acolo a luat toate aceste invataturi pe care le repeta si Par. Pruteanu.
Sper sa intelegi de data asta, in citatul acela sfantul spune ca nu se poate impartasi cel ce face un pacat de moarte. la fel e si astazi, preotul nu-l impartaseste pe cel ce a facut un astfel de pacat, chiar daca se spovedeste. Ii da un canon si amana impartasania un timp. Chiar si sfintii dau astfel de perioade de oprire de la impartasanie pentru pacate diferite. Asadar, daca nu spune un pacat de moarte la spovedanie nu se poate impartasi.
Iar cel ce nu are pacate de acest fel, dupa ce se spovedeste, preotul il poate impartasi. Nu are nicio legatura cu ce spune Par. Pruteanu si Schmemann. E foarte usor de inteles.

Asta e formalismul de care ţi-am mai spus, trasformarea spovedaniei într-un act formal.
Adică, binecuvântarea duhovnicului nu are nici o însemnătatea atâta timp cât tu ştii că cel mult o zi de la spovedanie te poţi împărtăşi. Asta e doar părerea ta, ceva oficial în acest sens ai? Sau inventăm noi "tradiţii"?

Nu afirmă părintele Pruteanu. Împărtăşania în zile de sărbătoare consecutive se practică, numai că tu nu ai văzut (încă).

Rar ai găsit tu! Eu am găsit şi invers!

O fi greşit cu binecuvântarea duhovnicului?

Şi? Într-o zi nu poţi aduna la fel de multe, adică de când te-ai spovedit până urmeză să te împărtăşeşti? Nu sesizezi formalismul? Care mai sensul rugăcunii inimii? Care mai sensul rugăsiunilor de dimineaţă/seară unde cerem iertarea păcatelor? Care mai e sensul canonului de dinainte de împărtăşire?

"Liturghia este o împreună slujire, nu preotul este slujitorul. Nu! Din însăşi cunvintele noastre noi ne osândim. Noi suntem împreună slujitori cu preotul. Dovadă, toate rugăciunile, în afară de una singură din timpul Heruvicului care îl priveşte strict pe preot ca slujitor, sunt la plural şi la toate rugăciunile răspundem Amin. Ce înseamnă Amin? Aşa să fie? Nu! Înseamnă altceva, mult mai adânc, mult mai dinamic. Înseamnă că eu îmi împropiez şi îmi fac al meu tot ceea ce preotul spune. Preotul este capul adunării, el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii. Deci, preotul nu spune ceva ca un mijlocitor rupt de oameni. Nu! Şi eu când eu spun Amin am osândă. Când preotul spune "luaţi mâncaţi ...beţi dintru acesta toţi", noi ce spunem fiecare? Amin. Minţim în faţa lui Dumnezeu.
Noi ne jucăm cu cuvintele în Sfânta Liturghie."

Înţelegi acum de ce "interpretările" au sens? Poate acum vei înţelege de ce în primele veacuri toţi cei care participau la Liturghie se împărtăşeau, pentru că cei care erau opriţi sau catehumenii ieşeau afară din biserică la Liturghia credincioşilor.

ps: cuvântul l-am extras dintr-o predică înregistrată, trebuie să respect dorinţa autorului de ai păstra anonimatul

Cei care aveau păcate de moarte fiind opriţi de la împărtăşire ieşeau afară din biserică la Liturghia credincioşilor. Ştii Liturghia se compune din Liturghia catehumenilor (prima parte pâna la "Cei chemaţi ieşiti") şi din Liturghia credincioşilor (a doua parte până la sfârşit). Apoi, Sf Nicolae Cabasila explică foarte clar cum e cu păcatul de moarte (pentru cine vrea să vadă):

"Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică – Trupul tainic al Său –, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? „Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi”, zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5:17). Prin urmare credincioşii care n‑au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul."

Sf.Nicolae Cabasila a trait acum 700 ani cand oamenii erau mai curati.Acum au aparut tot felul de ispite ,scandaluri la servici ,pe strada ,oamenii umblau decent imbracati ,viata nu mai este acceasi.
Hristos a spus sa mergem la nunta in haine fara de pata.
Chiar si asa ,spovediti ,suntem nevrednici ,mai uitam din pacate ,dar macar sa facem ceva.

Nu am spus că e greşit a ne spovedi înainte de împărtăşire, nici nu am de gând să stabilesc reguli, ci doar am arătat că se poate şi altfel.

Tocmai că sunt, să spunem, mai multe ispite, deşi ele erau şi acum 700 de ani, noi avem prilej (de mai multe ori) de a le gestiona creştineşte, adică a-l ierta pe cel de la servici sau a-i împăca pe cei care se ceartă, a te ruga pentru cel/cea care umblă indecent pe stradă etc..

A trăi Liturghia înseamnă un mod de viaţă sau, atfel spus, nu o trăim numai când suntem la biserică, ci în fiecare zi prin felul cum ne trăim viaţa. Parintele Dumitru Staniloae spunea că „definiţia cea mai cuprinzătoare a Sfintei Liturghii este că ea este continuarea principală a lucrării lui Hristos în orice timp."

Da ,trebuie sa incercam sa fim cat mai buni si smeriti.E posibil ,dar sa dorim asta

De fapt nu ai spus tu, l-ai citat pe Par. Pruteanu, care repeta ce spunea Par. Schmemann, cel care a scris acea carte dupa ideile teologilor catolici, care, la randul lor, voiau sa reformeze practica dupa conceptii protestante. Intelegi acum de ce spun de protestantism (ecumenismul fiind o invatatura de tip protestant). Chiar si parintii citati au influente ecumensite: Par. Schmemann, Par. Pruteanu, Diac. Ica. Si chiar acel preot care avea un articol, influentat de Diac. Ica, scrisese o carte despre ecumenism si dialogurile interculte.
Revenind la transformarea spovedaniei intr-un act formal, observi absurditatea si chiar ilaritatea acestei idei? Adica, pentru a nu deveni act formal spovedania, mai bine o elimini inainte de impartasanie (o pui la o luna, cum zic ei). Nu devine formala pentru ca dupa spovedanie preotul nu da intotdeauna acceptul pentru impartasire. Adica ce spune Sf. Cabasila in acel citat, pe care il invoca in mod gresit cei citati de tine si tu nu-l intelegi, desi ti-am repetat de cateva ori. Parca as vorbi cu cineva care n-a fost niciodata sa se spovedeasca si nu stie ca preotul opreste de la impartasit pe unii (de exempu pe cei care traiesc necununati), adica pe cei cu pacate mari.
Legat de faptul daca e doar parerea mea, tot nu ai inteles ca tu exprimi o parere care e catolico-protestanta, sustinuta de un singur teolog (par. Schmemann), dupa care s-au luat cative teologi cu vederi moderniste (par. Pruteanu si Diac. Ica). In tabara cealalta sunt toti marii duhovnici, toti sfintii si toata Biserica. Intoarcerea la primele 3 secole e o conceptie pur protestanta, achieseaza la ea doar cei ce sunt atinsi de conceptiile ecumeniste. Citeste cu atentie ce scriu cei pe care ii sustii, inclusiv cartea Par. Scmemann, pentur ca nu ai inteles ce spun ei exact si de ce a totul gresit in argumentele lor.
Din cate imi amintesc parintele se referea la preoti, nu la credinciosi. Eu nu am auzit nici sa se imparatseasca la o saptamana (la catolici, da), cu atat mai mult in zile consecutive.
Depinde in mod hotarator de duhovnic. Si Arie si alti eretici erau preoti. Spunea odata cineva de un preot din zona Sibiului care ii impartasea si pe luterani, de exemple. Nu e un secret ca unii preoti (chiar si ierarhi, sa ne gandim la patriarhii Constantinopolului) au ajuns sa fie influentati de idei ecumeniste, neintelegand de ce se spune in Crez ca Biserica e Una.
Se spune ca ascultarea de duhovnic sau epicop se face pana la invataturi gresite. Asadar, daca un preot zice sa te spovedesti fara sa te impartasesti il refuzi politicos si apoi, tot politicos, ii explici ca acestea sunt invataturi straine, ca sa nu sminteasca si pe altii.
Asta cu o zi e mai mult o exceptie, aproape toti se impartasesc tot atunci cand se si spovedesc. Te las pe tine sa raspunzi, intr-o luna se aduna mai putine pacate decat intr-o zi? Spui de formalism, dar nu observi ca minimalizezi rolul Tainei Spovedaniei, la fle ca Par. Pruteanu (care repeta ce spune Par. Schmemann). Ceea ce spui tu sunt conceptii de la protestanti, care nu au Taina Spovedaniei, spun ca sunt iertati prin rugaciuni. Fiecare are rolul lor, rugaciunile, spovedania, impartasania. NU te lua dupa cei ce se cred mai intelepti ca Biserica, nedandu-si seama ca ca adopta de fapt idei protestante.

Daca e cineva oarecare nu au mare importanta citatele din acea persoana, e ca si cum as cita ce imi spune vecinul, care nu e teolog.
Daca e cineva cunoscut nu cred ca e nevoie de acceptul sau, cu atat mai mult sa ti-l dea tie personal. In acest caz ar putea fi o strategie, ca sa comentez eu si apoi sa spui ca sfantul respectiv a spus asta.
Iti repet ca aceasta intoarcere la origini e o conceptie strict protestanta. Biserica nu s-a aflat in eroare din sec. IV, in niciun lucru. Catehumenii erau cei ce nu erau inca in Biserica, deci Botezati. La fel, cei cu pacate de moarte erau considerati afurisit o perioada de timp, cat dura perioada de poainta. Acestia nu stateau nici la rugaciuni, nu numai la Impartasire, plecau dupa citirea Evangheliei. Nu stiu daca plecau si cei cu pacate de moarte, n-am citit, e posibil.
Tu esti cel care nu intelege (ma indoiesc ca nu ai vrea sa intelegi). Acel citat nu are nicio legatura cu spovedirea doar cand sunt pacate de moarte, ca la catolici. In acest citat, pe care l-am citit si eu la Par. Pruteanu, se arata si mai clar ca nu are nicio legatura cu spovedania. E vorba de pacatele care opresc de la Imparatsanie, nu stiu de cate ori sa iti scriu asta. Se pare ca nu stii, o sa dau si un link., cu pacatele ce opresc de la Impartasanie si perioada: http://www.sfaturiortodoxe.ro/sfintelecanoane.htm
Asta dupa ce se spovedeste credinciosul, nu ca s-ar spovedi doar cand omoara pe cineva. Se pare ca la catolici tot de la acei teologi care au interpretat gresit aceste lucruri s-a ajuns sa se spuna ca doar la pacatele de moarte trebuie sa te spovedesti, la cele usoare nu. Nu vezi ca e exact invatatura de la catolici, ei fac asa?

Cătălin, nu are sens să mai continuăm. Răstălmăceşti idei doar pentru a demonstra ceea ce tu vezi mereu: ecumenism şi infleunţă catolică. Dacă nici acel cuvânt despre sensul adânc al Sfintei Liturghii nu te-a mişcat, e clar că îmi pierd timpul degeaba. Îţi recomand să citeşti cărţi care explică Sfânta Liturghie şi apoi să încerci să fii atent la fiecare moment, la fiecare cuvânt din Liturghie, numai aşa, poate, vei înţelege.

Este interesant faptul că o încercare de revenire la Tradiţia ortodoxă autentică este interpretată drept o influenţă catolică.

De vreo 20 de pagini nu mai avea sens sa continuam, dar tu nu esti interesat de ce spun parintii si care e adevarul, repeti tot timpul ce spune Par. Pruteanu, desi e contrazis de toti marii duhovnici. Important nu e ca cineva sa nu greseasca, ci sa nu persiste in ea, chiar daca i se spune adevarul. Noi nu avem cum sa ne intelegem, nu numai la acest subiect, ci la majoritatea ne-am contrazis, pentru ca noi credem lucruri diferite. Daca marturisesti credinta ortodoxa nu avem cum sa ne contrazicem aproape niciodata. Nu iti poti da seama ca spui lucruri gresite pentru ca cei care sunt in eroare nu-si dau seama de asta. De exemplu daca discutam cu un adventist putem sa-i aducem toate arguementele, el tot va crede ca are dreapta credinta si ca noi suntem in greseala. Tu razi de ecumensim, dar ce te impiedica sa citesti articole despre ecumenism, o sa fii surprins cate idei sunt acolo care se potrivesc cu ce crezi tu. Pana atunci e imposibil sa ne intelegem, ar insemna ca si eu sa cred lucruri gresite ca sa fim de acord.
Eu ti-am dat articole, daca nici Parintele Calciu nu stie ce spune... Daca vrei sa intelegi, te indrepti cu pasi mici pe un drum gresit, citeste invatatura ortodoxa, dar si articole despre ecumensim si despre invatatura protestanta. Nu poti vedea ceva gresit decat daca ai cunostintele necesare.
In primul rand e vorba de influenta protestanta, nu catolica. Trebuie sa intelegi ca nu exista reintoarcere la ceva din primele secole, pentru ca Biserica nu poate fi in eroare secole intregi. Tu nu ai citit niciodata ca asta e conceptia protestantilor? In al doilea rand nu cred ca ai inteles ce spun cei pe care ii sustii aici, Par. Pruteanu si Par. Schmemann (de fapt parintele Pruteanu repeta ideile Par. Schmemann). Ei spun ca in sec. IV a inceput sa patrunda aceasta practica gresita in Biserica si abia in sec. XIX, unii au revenit la practica impartasirii fara spovedanie.
Eu am mai dat aceste articole, legate de intoarcerea la Traditie: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...erica-primara/
Uita-te la titlul articolului, ratacirea de tip protestant a intoarcerii la Biserica primara. Aici e o analiza mai detaliata: http://www.pemptousia.ro/2012/11/%E2...i-contextuala/

Pentru cei ce doresc sa afle adevarul: Protoiereu Vladimir Vorobiev “Este cu neputinta o intoarcere mecanica la primele veacuri crestine. Problema consta in faptul ca in primele vea*curi masura vietii duhovnicesti era alta. E de ajuns sa amintim aici prigoanele. Daca acum incepem sa ne impartasim des, fara sa ne marturisim, vom obtine un rezultat cu totul nou, infricosator. Aceasta NU este o cale de urmat”. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...ata-la-nevoin/

Fericitul Filotei Zervakos a fost ucenic al Sfantului Nectarie de Eghina: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/...-cuminecaturi/
El analizeaza o scrisoare a ucenicului Sf. Grigorie Palama adresata parintilor sinaiti care se impartisera in doua tabere, unii spuneau ca trebuie impartasire deasa si fara post, iar altii ca numai la 40 de zile, cel putin.
Raspunde primilor: "Spuneti adevarul ca împartasania deasa este impusa de canoane si ca crestinii din timpurile apostolice se împartaseau la fiecare Liturghie, dar trebuie sa spuneti si ceea ce Sfântul Apostol Pavel, gura lui Hristos, zice: “Sa se cerceteze omul pe sine însusi si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, manânca si bea siesi osânda, ca unul care nesocoteste Trupul Domnului“ (I Co 11, 28-29). Daca vreti sa va împartasiti des, ca Sfintii Apostoli si primii crestini, trebuie sa se cerceteze fiecare pe sine si sa va gânditi bine daca sunteti si voi ca Sfintii Apostoli, daca sunteti la masura virtutilor Sfintilor Apostoli si a primilor crestini. Aceia aveau dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu, în vreme ce voi aveti multa dragoste fata de voi însiva si foarte putina fata de Dumnezeu. Aceia aveau o asa de mare iubire întreolalta, încât erau bucurosi sa se jertfeasca unul pentru altul. Voi însa va certati si îi pizmuiti pe fratii vostri, fiindca nu îmbratiseaza parerea voastra. Aceia, primii crestini, aveau toate în comun, banii, averile, mijloacele de subzistenta si nici unul nu zicea: acesta este al meu, acesta este al tau. Voi, desi sunteti monahi, nu aplicati aceasta. Preotul, putin înainte de a chema la Sfânta Împartasanie, zice cu voce tare: “Sfintele Sfintilor“, voind parca sa ne avertizeze si sa ne spuna: “Judecati si gânditi-va bine, daca sunteti sfinti, atunci sa va apropiati, fiindca Cele Sfinte se dau numai Sfintilor”. Daca avem într-adevar frica de Dumnezeu, credinta fierbinte si dragoste curata din tot sufletul si din toata inima, atunci sa ne apropiem daca nu, sa ne retinem un timp, si dupa ce ne-am ostenit si nevoit cu ajutorul lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l cerem totdeauna, sa fim si noi sfinti, sa fim ca Sfintii Apostoli si crestinii primelor veacuri, atunci sa ne apropiem des. Întrucât nu suntem imitatori ai virtutilor lor, sa fim atenti, ca nu cumva apropiindu-ne cu nevrednicie, în loc de folos sa ne producem paguba, fiindca Sfânta Împartasanie e foc care-i arde pe cei nevrednici."

Cătălin, tu împărtăseste-te rar, după cum crezi -
Si lasă-ne pe noi în pace să ne împărtăsim des. Cu binecuvântare de la duhovnici, bineînteles! :)