Chiar eu am dat un citat din hotararea Sinodului Calcedon. Eu stiu ce scrie acolo, tu spui ceva gresit. Sinodul spune "Dumnezeu adevarat si Om adevarat, cum am scris eu". Nu spune ce ai scris tu, ci altceva: " desavarsit in Dum*nezeire si desavarsit in umanitate", asta insemnand in totalitate Dumnezeu si in totalitate Om. Ce inseamna in totalitate Om, nu persoana umana? Iata ce spune citatul pe care l-am dat si eu, tot din Sinod: "deofiinta cu noi, dupa umanitate, fiind intru toate asemenea noua, in afara de pacat." Deci in toate asemenea unui om, afara de pacat. Intelegi ca a devenit om ca toti oamenii? Altfel e o mare erezie, am scris mai sus.
Complet fals, inseamna ca tu negi Intruparea. Citeste mesajul precedent. Daca e Om nu inseamna ca e persoana umana? Numai evolutionistii cred ca suntem animale evoluate. A devenit Om, nu a devenit umanitatea. Acest Om s-a numit Iisus. Era Dumnezeu si Om, in acelasi timp, in aceeasi Persoana. Nu era Dumnezeu care a luat o infatisare omeneasca, cum am vazut ca ganditi voi, in mod gresit. Aia e o erezie.

A fi om, si inca desavarsit e imposibil. Numai o Persoana dumnezeiasca reusit asta.

Si tocmai acesta este si rostul pentru care Persoana dumnezeiasca si-a unit in ipostasul divin, firea divina din vesnicie cu firea umana. Pentru ca nici un om nu ar fi putut deveni persoana altfel decat prin mijlocirea singurei Persoane divino-umane, care are ambele firi. A nu fi persoana inseamna individ izolat.

Nimeni din cei care au (doar) fire umana nu poate deveni persoana fara impartasirea de Singura Persoana in care e si dumnezeirea si umanitatea.

Subiectul topicului nu e daca a fi om inseamna a fi persoana umana (si atat), ci daca a fi om presupune a fi persoana divino-umana.

Problema acestui topic (en pasant fie spus, cred ca pastorala era doar un pretext) e ca tu nu admiti ca aceasta Persoana dumnezeiasca, singura care a reusit sa fie om (si inca desavarsit) sa se numeasca persoana teandrica (la singular).

Na păi, dragilor, spor la pălăvrăgit şi la pierdut timpul pentru mântuire.

Dumnezeu să ne ierte.

Trebuie specificat de la bun început faptul că, în filozofie, psihologie, sociologie şamd. termenii de persoană (ipostas, ipostasă) şi fire (fiinţa, natură) nu sunt definiţi la fel ca în teologie. Eu mă voi referi doar la înţelesul pe care îl au în teologie aceşti termeni, fiindcă subiectul topicului este strâns legat de teologie.

Termenii persoană şi ipostas sunt sinonime, însă, în funcţie de context îndică realităţi diferite.
De asemenea, termenii fiinţa / esenţă / substanţă / fire / natură au acelaşi înţeles, însă pot indica realităţi diferite .

Persoana divină (dumnezeiască) nu este aceeaşi cu persoana umană (omenească), cum de altfel, nici firea divină (dumnezeiască), nu este aceeaşi cu firea umană (omenească). Divinul (dumnezeiescul) - fie că vorbim despre Fiinţă, fie că vorbim despre Persoane - este Necreat, pe când umanul (omenescul) este creat (făptură, zidire). Aşadar, nu trebuie confundată niciodată Divinitatea cu omenitatea sau Divinul cu umanul. De asemenea, nu trebuie confundate nici Persoanele divine (dumnezeieşti) cu persoanele umane (omeneşti) şi nici firea divină (dumnezeiască) cu firea umană (omenească).

General vorbind, firea (natura, fiinţa) indică ceea ce este comun, pe când persoana (ipostasul, ipostasa) indică ceea ce este distinct. De aceea, există însuşiri ale firii (însuşiri fireşti, naturale) şi însuşiri ale persoanei (însuşiri personale sau ipostatice).

Sf. Ioan Damaschin explică: "Tot ceea ce este comun şi se observă în mulţi, fără ca să fie în unul mai mult, iar în altul mai puţin, se numeşte fiinţă. Prin urmare, pentru acest motiv, se zice o singură fire a oamenilor, pentru că orice om este compus din suflet şi corp."

Vlădica Hierotheos Vlachos explică foarte limpede: "Spunând însă că voinţa este a firii-naturii, nu ignorăm faptul că definim ipostasul ca esenţă caracterizată de anumite însuşiri", "Ipostasul-persoana se defineşte ca esenţă având însuşiri (idiómata). Astfel, energia-lucrarea este mişcare esenţială-fiinţială a firii, dar elementul activ (energón) este persoana."

Când ne referim la ceea ce este Necreat - Divinitate (dumnezeire) avem spre exemplu:

Ceea ce este comun
Persoanele divine (dumnezeieşti) sunt co-eterne, nedespărţite şi de-o-fiinţă - de aceeaşi fiinţă / esenţă / substanţă / fire / natură, de aceeaşi slavă (energie), de o voinţă, de o cinste, de o putere şi nimeni nu este mai mare decât celălalt, adică Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt de o mai mică importanţă decât Tatăl. Acestea sunt însuşiri fireşti (naturale) şi indică ceea ce au în comun Persoanele divine (dumnezeieşti). Sf. Ioan Damaschin explică: "Căci cu privire la Sfânta Treime ceea ce o uneşte şi o face una este examinat real din pricina coeternităţii şi din pricina identităţii fiinţei, activităţii şi voinţei, din pricina acordului felului de a gândi şi din pricina identităţii stăpânirii, puterii şi bunătăţii. Nu am spus asemanare, ci identitate şi unitate de mişcare, căci este vorba de o singură fiinţă, o singură bunătate, o singură putere, o singură voinţă, o singură activitate, o singură stăpânire, una şi aceeaşi, nu trei asemenea unele cu altele, ci una şi aceeaşi mişcare a celor trei ipostase. Căci fiecare dintre ele nu are mai puţină unitate faţă de altă ipostasă ca faţă de sine însăşi, în sensul că în toate privinţele Tătal, Fiul şi Sfântul Duh sunt unul, afară de nenaştere, naştere şi purcedere."

Ceea ce este distinct
Deosebirile dintre Persoanele divine (dumnezeieşti) sunt date de însuşirile personale (ipostatice). Tatăl este fără de început, necauzat şi nenăscut, adică existenţa Sa nu este cauzată de ceva anume, Fiul S-a născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl. ÎPS Hierotheos Vlachos explică: "Fiecare Persoana din Treime are o insusire neschimbata: Tatal este Tata, si nu Fiu, Fiul este Fiu al lui Dumnezeu, si nu Tata, iar Sfantul Duh este Sfantul Duh, si nu Tata sau Fiu. Aceste insusiri nu se pot schimba, misca sau transforma. Tatal nu putea sa devina Fiu, si nici Sfantul Duh nu putea sa Se nasca, de vreme ce purcedea din Tatal; in schimb, cea de-a doua Persoana a Sfintei Treimi, Care S-a nascut din Tatal mai inainte de timp, putea sa Se nasca si in timp, dupa trup, din Preasfanta Fecioara." Acestea se numesc însuşiri personale (ipostatice) şi indică deosebirea dintre Persoanele divine (dumnezeieşti).

Când ne referim la ceea ce este creat (făptură, zidire) - omenitate (omenire) avem spre exemplu:

Ceea ce este comun
Persoanele umane (omeneşti) sunt de aceeaşi fiinţă / esenţă / substanţă / fire / natură. Astfel, Petru este om, aşa cum este şi Pavel sau cum sunt ceilalţi oameni. Sf. Ioan Damaschin explică: "se examinează logic şi abstract ceea ce este comun între ei, ceea ce îi uneşte, ceea ce îi face unul. Căci gândim cu mintea că Petru şi Pavel sunt de aceeaşi natura şi au o natură comună, deoarece fiecare din ei este animal (fiinţă) raţional şi muritor şi fiecare este trup însufleţit cu suflet raţional şi cugetător. Această natură comună, deci, este examinată logic."

Ceea ce este distinct
De asemenea explică Sf. Ioan Damaschin: "La toate făpturile deosebirea ipostaselor se examinează real. Căci ipostasele nu sunt unele în altele. Fiecare are ceva special şi particular, adică este despărţită în sine şi are multe lucruri care o deosebesc de cealaltă ipostasă. Sunt depărtate în spaţiu, se despart în timp, se deosebesc în felul de a gândi, în putere, în figură, adică înfăţişare, în capacitate, în temperament, în vrednicie, în ocupaţie şi în toate însuşirile caracteristice, dar mai presus de toate în aceea că ipostasele nu sunt unele în altele, ci despărţite. Acest lucru se poate vedea la orice făptură."

Utilizarea sintagmei "persoană umană" cu referire la Hristos, este greşită - ca să nu spun eretică -, deoarece această sintagmă indică prin ea însăşi firea persoanei despre care se face vorbire. Persoana nu este ceva abstract, ci ea este fire (natură, esenţă) caracterizată de anumite însuşiri prin care se deosebeşte de alte persoane. A fi de acord cu această sintagmă înseamnă, ori a introduce o persoană de natură umană în Hristos, ori a denatura caracterul neschimabil/fără schimbare al Ipostasului de natură divină al lui Hristos.

Vlădica Hierotheos Vlachos explică foarte limpede cum este definit ipostasul de către Părinţii Bisericii: "Spunând însă că voinţa este a firii-naturii, nu ignorăm faptul că definim ipostasul ca esenţă caracterizată de anumite însuşiri", "Ipostasul-persoana se defineşte ca esenţă având însuşiri (idiómata). Astfel, energia-lucrarea este mişcare esenţială-fiinţială a firii, dar elementul activ (energón) este persoana."

Putem spune că Hristos este o Persoană în două firi. Putem, de asemenea, spune că Hristos este Persoana a firii umane şi a firii divine. Putem vorbi despre două firi în Persoana lui Hristos. Însă este greşit a spune că Hristos este "persoană umană" fiindcă acestă sintagmă indică natura persoanei în însăşi conţintul ei. Pe când celelalte exprimări de care am amintit, indică unirea celor două firi în Persoana lui Hristos cât şi posesia simultană a firilor de către Aceasta. Posesia simultană a firilor în Persoana lui Hristos, este posibilă tocmai pentru că Persoana Sa este de natură divină - Unul din Sfânta Treime. Iar în alt comentariu am arătat că "intrepatrunderea se face numai de catre firea dumnezeiasca, pentru ca fiind nezidita, aceasta trece prin toate si nimic nu poate sa treaca prin ea." (Vlădica Ierotheos Vlachos)

Dacă Hristos ar fi "persoană umană", după cum au afirmat unii pe aici, atunci ar fi imposibil ca cele două firi să se unească într-o "persoană umană" şi totodată o astfel de persoană să posede simultan ambele firi (divină şi umană), fiindcă întrepătrunderea nu se poate face de către o "persoană umană", ci numai de către Persoana de natură divină a lui Hristos pentru că fiind Nezidita/Necreată, numai aceasta a putut face întrepătrunderea prin care s-a realizat pentru totdeauna unirea celor două firi în Ipostasul Cuvântului.

Nu a negat nimeni Întruparea. Nu a afirmat nimeni aşa ceva. Astea sunt inveţii de-ale tale!

"Dupa unirea ipostatica a celor doua firi, a existat o singura Persoana intr-un singur ipostas. Prin gandire filosofica, Nestorie a ajuns sa sustina categoric ca fiecare fire isi are persoana sa. El spunea ca, prin unirea celor doua firi, Hristos a luat doua persoane, adica Persoana dumnezeirii si cea a omenescului (exact ceea ce ai afirmat şi domnia ta n.m.), si ca astfel, a rezultat o a treia persoana, pe care el a numit-o “persoana iconomiei” sau “persoana legii“. Dupa gandirea lui Nestorie, persoana lui Hristos nu se identifica nici cu persoana lui Dumnezeu, si nici cu persoana omului; de aceea, atunci cand cele doua firi se separa, aceasta persoana inceteaza sa mai existe.

Si aceste puncte de vedere eretice au fost respinse de Biserica. Unirea celor doua firi a avut loc in Persoana Cuvantului. Dupa cum spune Sfantul Ioan Damaschin, Insusi Dumnezeu Cuvantul a devenit ipostas in trup (aceasta este definirea corectă, ci nu că a devenit persoană umană n.m.). "Dumnezeu Cuvantul S-a făcut ipostas al trupuluiâ€". Hristos este unul, Dumnezeu desavarsit si om desavrarsit, si Se smereste intru totul, in alcatuirea Sa din fire dumnezeiasca si omeneasca. Prin urmare, si trupul primeste inchinare tocmai pentru ca Dumnezeu Cuvantul S-a facut ipostas in el. Aceasta inseamna ca Hristos nu este alcatuit din doua persoane si mai inseamna ca, prin unire, nu s-a format o persoana a legii, pentru ca Dumnezeu Cuvantul S-a facut ipostas al trupului, iar firea dumnezeiasca si cea omeneasca s-au unit fara schimbare, fara amestecare, fara despartire in ipostasul Cuvantului." (Vlădica Ierotheos Vlachos)

- Sfantul Ioan Damaschin in dogmatica scrie clar:

"Mărturisim că Hristos este din Dumnezeire si omenire, acelaşi este si se numeşte Dumnezeu desavârsit, si om desăvârşit, din două şi în două firi. Cuvântul Hristos spunem că este numele ipostasei; acest cuvânt nu indică numai o singură natură, pe cea omenească sau pe cea dumnezeiască, ci arată că este din două naturi

-Ceea ce face ca ereticii să rătăcească este faptul că ei identifică noţiunea de fire si ipostasă.

-unirea s-a făcut din două firi desavârsite, din cea omenească si cea dumnezeiască; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat

-unire, adică după ipostasă, fără schimbare, fără confundare, fără prefacere, fără împărţire şi fără depărtare. Mărturisim o singură ipostasă în două firi desavârsite a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Afirm ăm că Dumnezeirea şi omenirea au aceeaşi ipostasă şi mărturisim că după unire se păstrează în el cele două firi. Nu aşezăm pe fiecare din firi deosebit si separat, ci unite una cu alta într -o singură ipostasă compusă.

-cele două firi sunt unite una cu alta în chip real într-o singură ipostasă compusă a Fiului lui Dumnezeu si stabilim că se păstrează deosebirea lor substanţială. Ceea ce este creat a rămas creat, iar ceea ce este necreat a rămas necreat;

-Spunem deci că dumnezeiasca ipostasă a Cuvântului lui Dumnezeu a preexistat fără de timp şi veşnic, că este simplă, necompusă, necreată, necorporală, nevăzută, impalpabilă, necircumscrisă şi are pe toate câte le are Tatăl, pentru că este deofiinţă cu El; ...este desavârsită şi nu se desparte niciodată de ipostasa Tatălui, în vremurile din urmă, însă, Cuvântul, fără să se despartă de sânurile părinteşti, a locuit, cum numai El ştie, în pântecele Sfintei Fecioare, în chip necircumscris, fără de sămânţă şi într-un chip incomprehensibil si si -a luat în însăşi ipostasa Lui cea mai înainte de veci corp din Sfânta Fecioară.

Cuvântul lui Dumnezeu era în toate si mai presus de toate, chiar când era în pântecele Sfintei Născătoare de Dumnezeu

-ipostasa Cuvântului, care era mai înainte simplă, a devenit compusă. Compusă din două firi desavârsite, din Dumnezeire şi omenire

-Nu-l propovăduim numai Dumnezeu, lipsit de omenirea noastră, şi nici numai om, lipsindu -l de Dumnezeire. Nu propovăduim două persoane deosebite, ci una şi aceeaşi, şi Dumnezeu şi om în acelaşi timp, Dumnezeu desavârsit şi om desavârsit; în totul Dumnezeu şi în totul om; acelaşi în totul Dumnezeu împreună cu trupul său şi în totul om împreună cu Dumnezeirea Lui mai presus de Dumnezeire. Prin expresia €žDumnezeu desavârsit şi om desavârsit", arătăm deplinătatea si desăvârşirea firilor. Prin expresia €žîn totul Dumnezeu si în totul om", arătăm unitatea şi indivizibilitatea ipostasei.

-Unul este deci Hristos, o singură persoană si o singură ipostasă a lui Dumnezeu Cuvântul.

Cuvântul fiind Dumnezeu s-a făcut fără schimbare om.


-Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început si veşnic împreună cu Tatăl si cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, s-a sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat si s-a născut din ea fără să se schimbe.
Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adevărat.

- s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe care a luat-o si care a fost îndumnezeită de El în acelaşi timp în care a fost adusă la existenţă, în aşa fel incât cele trei: luarea naturii noastre, existenţa şi îndumnezeirea ei de Cuvânt s-au intâmplat simultan.

-Căci unul este Hristos si una este persoana Lui, adică ipostasa. Şi totuşi are două firi, a Dumnezeirii şi a omenirii Lui."

-deci acestea sunt cuvintele Sfantului Ioan Damaschin,daca vrei sa crezi intocmai asa e bine,daca nu interpreteaza cum vrei tu...
-unde vezi tu ca apar aceste 2 cuvinte "persoana omeneasca" ?

-poate doar in mintea ta

Mă întreb, să fiu iertat de brutalitatea mărturisirii, dacă nu cumva atunci când întâlnim folosindu-se termenul de "persoană" pentru Hristos, ceea ce ne repugnă este că L-am coborî sau mărgini, cumva, pe Însuşi Împăratul nostru la calitatea de persoană.
Mai simplu spus: cum să numesc persoană pe Însăşi Persoana?
Dar dacă am această piedică, oare cum voi putea eu, ca persoană, să mai spun "Tatăl nostru"? Dacă e aşa o grozavă cădere să fim persoane, noi oamenii, cum mai îndrăznim să ne credem fii ai Persoanei (precum El Însuşi ne-a arătat şi învăţat)?
Or, dimpotrivă, îndrăznesc să spun "Tată" tocmai în virtutea unei adânci legături între persoana care sunt eu, omul, şi Persoana din Sânul Treimii. Şi care e această legătură tare, cu totul bineplăcută Domnului, în virtutea căreia El ne învaţă să mărturisim "Tatăl nostru"?
Când Dumnezeu ne-a făcut "după chipul şi asemănarea Lui", nu a avut oare, deloc, în vedere tocmai Rrincipiul Personal? Comun şi Dumnezeirii şi omului. Nu Se repetă pe Sine, Tatăl nostru, în noi, fiii Lui, atunci când ne face? Dacă nu Se repetă pe Sine, atunci cum să Îl mai numim Tată? Şi cum să ne numim fii ai Lui?
Ce fel de fiu este acela în care nu se repetă tatăl lui?

Aşadar, Capy, ţi se pare că L-am coborî (degrada, mărgini) pe Hristos dacă L-am numi persoană?
Aş vrea să îmi răspunzi exact la această întrebare, dacă voieşti, te rog frumos:
percepi ca pe ceva defăimător, ca pe o degradare, ca pe o mărginire sau chiar hulire să numim pe Hristos cu termenul de persoană?
Şi a doua întrebare: care e temeiul ultim, de neînlocuit (adică esenţial), în virtutea căruia noi îl numim pe Dumnezeu Tată? Tatăl nostru, al oamenilor! Care, oameni, noi suntem persoane: "...omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu." (1 Pt. 3-4)

Eu înţeleg aşa:
1) Fără Principiul Personal nu putem vorbi despre Fiinţă şi fiinţare. A fi presupune persoană şi persoana presupune a fi.
2) În Actul Întrupării, Fiul lui Dumnezeu, Persoana din Sfânta Treime, Şi-a însuşit (enipostaziat - a cuprins în Ipostasul Său) firea omenească, aşa cum este ea prin însuşirile omeneşti, trupeşti şi sufleteşti. În acest sens El S-a numit pe Sine Fiul Omului.
Prin aceasta, Dumnezeu Care S-a făcut Om, a deschis posibilitatea ca şi persoanele create (noi, oamenii), să devenim dumnezeu după har. Prin El, noi oamenii am enipostaziat (am cuprins în ipostasul nostru creat, de făpturi) însuşirile Dumnezeieşti: Viaţa Veşnică, dragostea, lumina, blândeţea, adevărul, înţelepciunea şi toate "roadele Duhului".
3) Tocmai Principiul Personal face posibil atât Întruparea lui Dumnezeu cât şi îndumnezeirea omului, prin Hristos.

Aceasta NU înseamnă, însă că:
a) între Dumnezeu şi om va dispărea vreodată distanţa fiinţială dintre Fiinţa Absolută şi noi, făpturile create;
b) omul devenit dumnezeu prin conţinutul fiinţei sale (sfântul), ar deveni vreodată un alt fel de ipostas - în sensul că acest ipostas făptură ar putea deveni vreodată Dumnezeu celorlalte făpturi omeneşti.

-eu asa consider ca il "marginim" daca il numim "persoana omeneasca"
-deci este Persoana divino-umana,sau Persoana (Ipostas) dumnezeiesc,Dumnezeu desavârsit şi om desavârsit, o singură ipostasă (persoana) a lui Dumnezeu Cuvântul.
-s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe care a luat-o si care a fost îndumnezeită
-Căci unul este Hristos si una este persoana Lui, adică ipostasa. Şi totuşi are două firi, a Dumnezeirii şi a omenirii Lui.

-da este Dumnezeu,ipostas (persoana) a Sfintei Treimi dar nu "persoana umana"

-"Sfinta Treime este o singură fiinţă, în trei ipostase (persoane) desavârşite, simplă, mai presus de desavârsire si mai înainte de desavârsire"

CAPITOLUL XIII Despre însuşirile celor două firi

"Mărturisind că acelaşi Iisus Hristos, Domnul nostru, este Dumnezeu desavârsit si om desavârsit, spunem că acelaşi le are pe toate câte le are Tatăl, afară de nenaştere şi le are pe toate câte le are Adam cel dintâi, afară de păcat numai, adică: corp si suflet raţional si cugetător. Potrivit celor două firi, el are duble însuşirile naturale ale celor două firi: două voinţe naturale, cea dumnezeiască şi cea omenească; două activităţi naturale, cea dumnezeiască si cea omenească; doi liberi arbitri naturali, cel dumnezeiesc si cel omenesc; si înţelepciune si cunoştinţă atât dumnezeiască cât şi omeneasca. Căci, fiind deofiinţă cu Dumnezeu şi cu Tatăl, voieşte si lucrează liber ca Dumnezeu; dar fiind deofiinţă şi cu noi, acelaşi voieşte şi lucrează liber ca om. Ale Lui sunt minunile, ale Lui sunt si patimile."

",... chiar dacă a murit ca om, si chiar dacă Sfântul Lui suflet s-a despărţit de corpul Lui prea curat, totuşi Dumnezeirea nu s-a despărţit de cele două, adică de suflet si de corp, şi astfel nici unica ipostasă nu s-a despărţit în două ipostase. Căci corpul si sufletul au avut de la început, în acelaşi timp, existenţa în ipostasa Cuvântului, si cu toate că în timpul morţii a fost despărţit sufletul de trup, totuşi fiecare a rămas, având existenţa în unica ipostasă a Cuvântului. Astfel, unica ipostasă a Cuvântului a fost si ipostasa Cuvântului si a sufletului si a trupului.

Niciodată, nici sufletul, nici corpul n-au avut o ipostasă [persoana omeneasca] proprie, alta decât ipostasă Cuvântului. Ipostasa Cuvântului a fost totdeauna una şi niciodată două. Prin urmare, ipostasa lui Hristos este una totdeauna. Chiar dacă spaţial sufletul s-a despărţit de corp, ipostatic, însă, era unit prin Cuvânt."

Adica (una singura) si divina si umana simultan. Esti de acord Capy cu Sf. Ioan Damaschinul?

Da, sunt de acord cu ce spune Sf. Ioan Damaschin însă numai cu ceea ce spune el, nu şi cu răstălmăcirile tale. El specifică clar că este vorba despre unica ipostasă a Cuvântului care este si ipostasa Cuvântului si a sufletului si a trupului Domnului Hristos, o ipostasă compusă din două firi, pentru a nu lăsa loc de interpretări. Sfântul Ioan Damaschin nu vorbeşte despre două persoane care sunt o singură persoană sau despre o ipostasă (persoană) compusă din două ipostase (persoane). Tu însă omiţi din cuvintele Sfântului Ioan pentru a face interpretări personale.

Pusi in fata unei dovezi de necontestat, avem doua optiuni: fie s-o acceptam si sa recunoastem ca am fost in eroare, fie sa luptam impotriva ei. Pana acum, ai dovedit ca te-ai focusat pe-a doua. Dar iti poti reveni.

Hotărârile Sinodului al cincilea Ecumenic:
Sinodul se referă la firea dumnezeiască (divină) şi la firea omenească (umană) unite în persoana lui Hristos. Se arată clar că Hristos este Dumnezeu şi om, că este de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, iar nu persoană omenească.

Firea umană - arată că Hristos este şi om ca toţi oamenii, afară de păcat şi afară de zămislire prin sămânţă bârbătească (fiindcă Întruparea şi zămislirea Sa în pântecele Născătoarei de Dumnezeu, s-au făcut prin creaţie de la Sfântul Duh şi din Fecioara Maria, iar nu prin sămânţă bărbătească). Deci, este om ca ceilalţi oameni, nu persoană omenească.

Firea divină - arată că Hristos este şi Dumnezeu după fire, fiindcă Hristos are şi aceeaşi fire cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, fiindcă Ipostasul Cuvântului întrupat este Unul din Treime, care se naşte din Tatăl mai înainte de toţi vecii, fără a se confunda cu Persoana Tatălui sau cu Persoana Sfântului Duh.

"Deci este om ca ceilalti oameni, nu persoana omeneasca".
:24::24:
M-ai spart, Capy. Nu te mai agita ca un Pepsi, fii negazos ca un Cappy Tempo, caci subiectul ne depaseste pe toti, in primul rind pe tine.
Afirmatia de sus e antologica, e buna de banc.
Am impresia ca acest subiect hipnotizeaza; si nu inteleg de ce; este complet aiurea sa faca mirenii "hristologie de amatori" (suna aiurea, stiu!), in conditiile in care acest subiect delicat a fost dezbatut definitiv in Biserica.
Capy, oamenii sunt sau nu persoane umane? Tu esti persoana umana? Da sau nu? Daca da sau nu, de ce?
:71:
Scuze ca revenii, dar afirmatia subliniata mai sus m-a facut sa rad aproape un sfert de ora.
Capy, eu zic sa iti intrebi duhovnicul ce plata poate lua cineva pentru smintirea in Post cu subiecte aiuristice.
Asta daca ai duhovnic, desigur. Si in cazul in care respecti autoritatea Sinodului. Ah, am uitat: sinodalii sunt niste ecumenisti care au semnat la Chambesy, si strica subtil prin pastorale cripto-eretice hristologia pe care o cunoaste poporul credincios, planuind sa ne uneasca cu coptii, nestorienii si eritreenii. Asta e mesajul ascuns al topicului, nu?
P. S. "Capy" vine cumva de la "capos"?

Eu zic că nu ai pentru ce râde şi că mai degrabă ar fi cazul să plângi pentru aberaţiile pe care le emiţi. Tu nu înţelegi esenţialul.
Aici nu vorbim despre mine, despre tine sau despre alţii oameni, care suntem persoane omeneşti. AICI VORBIM DESPRE HRISTOS !!! Ce nu îţi este clar? Cum să faci asemănare între Hristos a cărui zămislire s-a făcut în chip negrăit şi noi oamenii lumeşti care ne-am născut din împreunare trupească, în pofte şi păcate trupeşti???? Cum să spui că Hristos este persoană omenească, de vreme ce nici un Sinod Ecumenic şi nici măcar un singur Sfânt, nu au vorbit şi nici nu au scris aşa ceva ??? Ipostasul (Persoana) Cuvântului întrupat este Unul din Treime. Hristos este Persoană în două firi - sunt două firi unite în Persoana lui Hristos, însă niciodată două persoane - nici două persoane separate, nici două persoane una alături de alta, nici două persoane una în alta, nici două persoane care devin o singură persoană.

"La fiecare făt există unele stadii, până când vine ceasul ca să se nască. Mai întâi are loc zămislirea, în continuare, după un răstimp, are loc conturarea membrelor trupului său, apoi se dezvoltă puţin câte puţin, iar pe măsură ce se dezvoltă urmează şi mişcarea, şi, în cele din urmă, după ce se încheia dezvoltarea, iese din pântecele mamei sale.

Câtă vreme la dumnezeiescul făt avem o creştere progresivă, totuşi nu a existat un interval de timp între concepţie şi conturarea membrelor. Sfântul Vasilie cel Mare spune categoric în acest sens: cel purtat în pântece a fost imediat desăvârşit cu trupul şi nu a luat formă după un scurt timp. Cu alte cuvinte, membrele trupului Său s-au format imediat, adică El a fost creat om desăvârşit, dar nu s-a aflat de îndată la mărimea vârstei de nouă luni. Se dezvolta puţin câte puţin, câtă vreme trupul Său a fost alcătuit de la început."

"Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Şi-a format Sieşi trup din sângiurile pure şi preacurate ale Născătoarei de Dumnezeu, trup care este însufleţit de raţiune şi suflet noetic, nu prin sămânţă, ci prin creare de la Sfântul Duh.[" ([url="http://www.pemptousia.ro/2013/03/buna-vestire-a-nascatoarei-de-dumnezeu/"Vlădica Ierotheos Vlachos[/URL])

Sf. Ioan Damaschin spune că Hristos este "singurul lucru nou sub soare" şi că "nu este cu putinţă să găsim o specie Hristos. N-a fost un alt Hristos, din Dumnezeire şi omenire, acelaşi şi Dumnezeu şi om."

"nu a existat un interval de timp între concepţie şi conturarea membrelor".
???????
De unde sa stii asa ceva?!
A fost Om, adica a trecut prin toate ale noastre, de la dezvoltare embrionara, la foame, angoasa, manie (vezi episodul smochinului neroditor), absolut orice, in afara de pacat.
Si sfintii pot gresi. Nu are nimeni de unde sti asta, nici macar Vasile cel Mare. Poate ai uitat ca a fost si copil ca toti copiii, aparent. Vezi episodul cu ramasul in Templu, cind l-au crezut pierdut.
Incearca sa nu mai raspunzi brutal sau dur, dar adevarul ca un apollinarism inconstient strabate postarile tale. Dupa tine, umanitatea Lui era si mai mult nu era ca a noastra.
Bineinteles ca nu era cu pacat!!! Nu sunt arianist sa zic asta!!! Dar in afara de asta, tot ce inseamna fiinta umana nu I-a fost strain. Chiar dupa crucificare, a mincat.
"ce nu a fost asumat nu a fost vindecat" iti spune ceva? Cine a scris asta, si la ce se referea?
Pentru hristologie, Sinodul de la Calcedon este normativ. Mai citeste despre uriasa lui importanta.
Daca nu a fost copil nenascut ca toti copii nenascuti aflati in pantece, atunci de ce a fost noua luni acolo? nu iti e clar ca Ii vatami, figurativ vorbind umanitatea? Practic, stirbesti importanta Rastignirii. ai idee ce inseamna asta in ordinea pacatelor? tu te joci cu focul, si zici ca de ce suntem noi pirofugi. Nu am nici un chef sa ajung in Iad. Nici colegii mei. Ar trebui nici tu.
Trezeste-te!!!! Hulesti pe Hristos in post, pe un forum public!
zi merci ca nu putem sa auzim demonii. Cred ca arhiconii din preajma ta sunt pe cale sa ajunga in extaz. Insa tu ai motive de tristete.

"nu a existat un interval de timp între concepţie şi conturarea membrelor".
???????
De unde sa stii asa ceva?!
A fost Om, adica a trecut prin toate ale noastre, de la dezvoltare embrionara, la foame, angoasa, manie (vezi episodul smochinului neroditor), absolut orice, in afara de pacat.
Si sfintii pot gresi. Nu are nimeni de unde sti asta, nici macar Vasile cel Mare. Mai ales ca pe vremea aceea nu se stia embriologie. Poate ai uitat ca a fost si copil ca toti copiii, aparent. Vezi episodul cu ramasul in Templu, cind l-au crezut pierdut.
Incearca sa nu mai raspunzi brutal sau dur, dar adevarul ca un apollinarism inconstient strabate postarile tale. Dupa tine, umanitatea Lui era si mai mult nu era ca a noastra.
Bineinteles ca nu era cu pacat!!! Nu sunt arianist sa zic asta!!! Dar in afara de asta, tot ce inseamna fiinta umana nu I-a fost strain. Chiar dupa crucificare, a mincat.
"ce nu a fost asumat nu a fost vindecat" iti spune ceva? Cine a scris asta, si la ce se referea?
Pentru hristologie, Sinodul de la Calcedon este normativ. Mai citeste despre uriasa lui importanta.
Daca nu a fost copil nenascut ca toti copii nenascuti aflati in pantece, atunci de ce a fost noua luni acolo? nu iti e clar ca Ii vatami, figurativ vorbind umanitatea? Practic, stirbesti importanta Rastignirii. ai idee ce inseamna asta in ordinea pacatelor? tu te joci cu focul, si zici ca de ce suntem noi pirofugi. Nu am nici un chef sa ajung in Iad. Nici colegii mei. Ar trebui nici tu.
Trezeste-te!!!! Hulesti pe Hristos in post, pe un forum public!
zi merci ca nu putem sa auzim demonii. Cred ca arhiconii din preajma ta sunt pe cale sa ajunga in extaz. Insa tu ai motive de tristete.

Scuze pentru postarea dubla.

Wait whaaaat...

Deci Iisus era gen.. un mini bebelus inca de la inceput, iar dupaia tot ce s-a intamplat in 9 luni este sa se expandeze proportional.

Cred ca din punct de vedere biologic nu este deloc posibil asa ceva. Si nu cred ca aveau cum sa se uite in pantece acum 2015 ani.

Exact; pe vremea aceea era teoria aiuristica a homunculilor. Ca sa nu mai repet ca in plus, asa teorii vecine cu blasfemia altereaza umanitatea Domnului.
Conceptia s-a facut fara pacat, fara samanta umana. Corect. Dar, a trecut prin toate stadiile.

Tu ştii mai bine ca Sf. Vasile cel Mare??? Eu nu am zis că nu a fost copil, ci am spus cu totul altceva, că nu s-a născut ca noi din împreunarea trupească a părinţilor (mama şi tată) şi nici din sămânţă bărăbătească. Nu a fost ca noi: ou, zigot etc, ci, Fiul lui Dumnezeu a fost desăvârşit cu trupul, încă din pântecele Născătoarei de Dumnezeu chiar dacă trupul Său era de mici dimensiuni, trupul era conturat cu membre şi tot cei îi trebuie.

Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu Şi-a format Sieşi trup din sângiurile pure şi preacurate ale Născătoarei de Dumnezeu, trup care este însufleţit de raţiune şi suflet noetic, nu prin sămânţă, ci prin creare de la Sfântul Duh.

Deja începi să inventezi şi arăţi că habar nu ai despre ce se discută. Cred că ar fi cazul să nu mai faci afirmaţii despre care habar nu ai.
Sf. Grigorie Teologul a spus acea frază şi se referea la Apolinarie, care considera că Logosul a luat un trup fără suflet raţional ( ), un suflet care era lipsit de minte...
Nimeni nu a afirmat aşa ceva aici. Eu am spus clar că Fiul şi Cuvântul (deci Logosul) Şi-a asumat firea umană fără lipsuri adică, trup însufleţit de suflet raţional şi mintal. Însă tu confunzi firea omenească cu persoana.

Şi când am negat eu asta? Însă, ţi-am spus. Ţi se trage de la faptul că, confunzi firea omenească cu persoana şi deja deviezi de la subiect, inventând erori pe care nu le-a exprimat nimeni pe acest topic. Eu nu înţeleg de ce te arunci într-un discuţie pe chestiuni dogmatice de vreme ce habar nu ai despre ce se discută şi spui o grămadă de tâmpenii şi că eu l-aş huli pe Hristos in post, pe un forum public? Cine, eu sau tu??? Dreptul la opinie este liber, bineînţeles, din păcate şi dreptul la ignoranţă şi prostie. Aici se discută chestiuni dogmatice NU SE PĂLĂVRĂGEŞTE!!!

Capy, o întrebare personală, dacă-mi permiți: ești fostul utilizator catalois?

Da, stiu mai bine. Pe vremea nu se avea habar de histologie sau embriologie. Nu avea cum sa fie direct fetus.
Tot Vasile cel Mare credea ca...broastele se formeaza din...namol!!!
Sa mori de ras.

Deci un mini bebelus de 0.1mm care se expandeaza timp de 9 luni. :)))

Am auzit-o si pe asta.

Maine o sa zica cineva ca Iisus era de la inceput in forma de adult si avea si barba si par lung inca din pantece.

Nu sunt, şi nici nu am auzit de acel personaj!

:41::24:
Tare de tot, aba4, unii confunda evlavia cu autoanularea inteligentei si logicii. Rationament: daca X e sfant, atunci are dreptate in toate. Mda. Uite, de asta P si NP nu adopta institutia cultului sfintilor: pentru ca e marcata de mult subiectivism si credulitate. Cu alte cuvinte, evlavie si superstitie.
Mai era unul care credea ca toti sfintii au aura ca cea din icoane sau ca toti episcopii zugraviti cu aura in tablourile cu sinoade ecumenice sunt sfinti. Cine stie istorie a Bisericii, obiectiva nu apologetica, stie ce spun...
Evlavia fata de Domnul duce la mantuire.
Evlavia fata de personaje din istoria apologetica a Bisericii duce la afirmatii caraghioase.

Acum ma pregateam sa scriu despre asta, vad ca ai scris tu inainte. Unii au nevoie nu de teologie, ci de repetarea claselor 1-4 la scoala.

Samanta umana poate fi si gametul feminin nu numai cel masculin ...

Ai dreptate. Eu ma exprimam in modul acela vechi, al cartilor ortodoxe apologetice de epoca.

Deci tu esti om, ca noi toti, dar nu esti persoana omeneasca. Inseamna ca avem printre noi doi extraterestri, tu si cristirg.
Uita-te tu in DEX si o sa vezi ca orice om este o persoana, adica o persoana omeneasca. Crezul: "Si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut Om." Intruparea inseamna ca S-a facut Om. Tu si cristirg negati Intruparea, din nestiinta.
Si-a laut firea umana si S-a facut Om. Confunzi termenii. Firea umana este tot ceea ce caracterizeaza oamenii. Firea animala este ceea ce caracterizeaza animalele. Firea umana o au toti oamenii. Oamenii sunt persoane, persoane omenesti.
Mai clar de atat e imposibil sa explice cineva, si un copil de gradinita intelege.

Faptul ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, deci S-a facut Om (care insemana persoana umana) sta la baza invataturii crestine. Cine neaga aceasta nu spune doar o erezie, neaga toata invatatura crestina.

Cata, iti pierzi vremea. Da-l in pisici de Capos. Daca el il pune pe Vasile cel Mare, si stiinta mediocra si hazlie din acele vremuri, mai presus de cele ni se spun chiar de Domnul despre El Insusi...

In acea privinta poate e cum spune sf. Vasile, dar nu are legatura cu ce discutam. Si daca se intrupa direct la 30 de ani, tot Om era.

Aici nu este vorba nici despre broaşte, nici despre aurele sfinţilor.

Nu întâmplător, Hristos mai este numit de către Sfinţii Părinţi şi Noul Adam, fiindcă trupul Său însufleţit de suflet raţional şi mintal, Şi l-a creat prin puterea şi lucrarea creatoare a Sfântului Duh. Deci, nu prin sămânţă bărbătească şi împreunarea trupească, dintre bărbat şi femeie, aşa cum se întâmplă în cazul nostru. Aşa că, nu avea de ce să fie zigot, cum este în cazul nostru, unde concepţia are loc prin fecundarea ovului de către spermatozoid.

Aşadar, S-a Întrupat de la Sfântul Duh şi din Fecioara Maria creându-Şi trup însufleţit de suflet raţional şi mintal, prin puterea şi lucrarea creatoare a Sfântului Duh.

Așadar, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, luând trup omenesc. Dar sufletul? A luat și suflet omenesc?

Nu cred; gindeste-te ca pe atunci nu se stia despre morula, blastula, gastrula, etc.
Zigotul a fost format prin actiunea suprafireasca a Sfantului Duh. Dupa aceea, totul a luat mersul naturii (ma refer la viata Sa intra uterina).

Nu nu era! Ca sa fi om presupune sa treci prin toate etapele inclusiv nasterea.

Si daca era la baza un act sexaul pentru mine ar fi fost mai bine pentru ca ma puteam raporta mai mult la El. Ar fi fost o dovada si mai mare de intelegere si iubire a creatiei.

https://s6.postimg.org/s3776p441/24_239.png

Si-a luat firea umana nu înseamnă că S-a făcut persoană omenească.
Firea omenească nu se confundă cu persoana omenească. Nici un Sinod Ecumenic nu a făcut aceastăî confuzie. Nici un Sfânt Părinte nu a făcut această confuzie. De la confundarea firii cu persoana s-au născut alte confuzii care au dus la erezie.

Bineînţeles. Din moment ce am spus că Hristos Şi-a asumat firea omenească fără lipsuri adică, trup însufleţit de suflet raţional şi mintal. Dacă firea este omenească, este limpede că şi sufletul este omenesc!