![]() |
Citat:
|
Daca e adevarat asta:
http://www.evz.ro/cat-de-posibil-est...-nucleare.html atunci drepturile noastre, de orice natura, au o viata scurta. Cel multcateva luni. Si totul pentru ca subumanii occidentali au acceptat in cele din urma si chiar, cu timpul, sustinut, sistemele parazitare si demonice aduse la putere prin regicide si genocide, de catre "revolutia franceza" si alte mizerii similare ce i-au urmat, astfel incat ne conduce o elita a Raului. |
|
In mesajul anterior se ia o pozitie dura impotriva bisericii crestine care are o pozitie prea permisiva in legatura cu ,,refugiatii".Pe de alta parte, sunt prezentate atrocitatile comise de ,,refugiati" in tarile care i-au primit.
|
Citat:
Dar, avand in vedere ca numele complet al unei anume persoane este barack hussain obama... |
Citat:
nitzel din dracii aia care nu-ti dau pace. |
Citat:
a cuvintelor in vorbe ? |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Atat ca si realizare "artistica" cat si mesaj. Apreciez oricum folosirea vocii de sinteza, da un gust cretin cu totul aparte la toata povestea, apreciem alegerea, stimulata probabil de lasitatea "artistului" care isi inchipuie ca in felul asta poate ramane total anonim :) |
|
Păi care-i noutatea?
|
Citeam cu toții, în luna august a anului 2015, cum un întreg sat creștin din Irak a fost șters, la propriu, de pe fața pământului. Au fost răpite zeci de familii, așa cum anunța instituția de observare a respectării drepturilor fundamentale, Open Doors, citată apoi de Reuters. Cel puțin 230 de persoane au fost răpite, unele dintre ele fiind capturate din biserica satului în care se refugiaseră. Timp de aproape cinci luni nu s-a știut nimic de soarta creștinilor din satul irakian situat pe râul Khabur. În apropierea sărbătorii Nașterii Domnului Iisus Hristos, 25 dintre creștinii răpiți în luna august au fost eliberați, așa cum anunță agenția de presă Fides, acțiunea fiind finalizată prin implicarea în negocieri a organismelor internaționale de protecție a drepturilor omului. Acest fapt a marcat un progres în negocierile cu grupul terorist islamic de stat.
Eliberați în timpul nopții lângă orașul sirian Tel Tamar, cei 25 de creștini au intrat sub protecția guvernului de la Damasc, urmând a fi repatriați în Irak, la începutul anului 2016. În scurtele declarații, au mărturisit că „Timp de cinci luni am pășit în iad. Niciunul dintre noi nu credea că mai scăpăm de acolo. Nu se poate rosti ce am trăit acolo, însă acum simțim că am înviat, așa cum a înviat Hristos!”. |
Orientul Mijlociu, cu precădere Siria, Irak și Iran, Coreea de Nord, acolo unde între 50.000 și 70.000 de creștini sunt ținuți în lagăre de detenție, țări africane precum Sudan, Nigeria, Libia au fost, în anul 2014, țările în care creștinii au suferit din pricina credinței lor sincere în Mântuitorul Iisus Hristos. O știm cu toții și, din păcate, rămâne doar o știre, acuzată de multe ori ca fiind una politică. Însă, în realitate, acești oameni chiar suferă pentru credința lor.
Este încurajator, totuși, atunci când știrile fugitive devin demersuri oficiale. Așa s-a întâmplat când parlamentarul european de origine suedeză, Lars Adaktusson a anunțat depunerea unui proiect de lege prin care se cere ajutorul Europei în problema creștinătății orientale. |
http://www.liveleak.com/view?i=d82_1...286&comments=1
http://www.veteranstoday.com/2015/04...aeli-hospital/ Cam vechi, dar se pare ca tot ce e stire mai noua e mai cetoasa, evident datorita firestii cenzuri militare instituite de toate partile. E si normal, de altfel. Nu iti publici operatiuni militare, nu mai zic black ops, pe internet!! Nici kurzii si siriacii, care nu au mai avut stat de mii de ani, nu ar face asa ceva. Cred ca doar noi romanii am fi in stare, la o adica, de asa o indiscretie suicidar-letala in termeni militari. |
Din pacate astazi, in lumea araba si musulmana, nu exista nici un guvern (intr-o tara majoritar islamica), care sa fie laic si care sa separe complet religia islamica de functionarea statului si de autoritatile de stat, in sensul ca toti cetatenii dintr-un stat majoritar islamic (indiferent de religia lor), sa fie tratati in mod egal de autoritatile de stat.
Eu inteleg ca religia majoritara dintr-un stat are importanta ei, dpdv istoric si cultural la dezvoltarea statului si poporului respectiv (cum in Romania, Grecia sau Rusia ortodoxia are un rol important in dezvoltarea istorica si culturala a poporului roman, grec sau rus, in Polonia sau Franta religia catolica, etc), insa mi se pare absurd si anormal ca un cetatean dintr-un stat sa fie persecutat, discriminat (sau chiar sa-i fie pusa in primejdie viata ori integritatea fizica), numai pentru ca nu impartaseste religia majoritara din acel stat! Acum nebuni de astia care sunt in stare sa omoare un om numai pentru ca nu este de religia majoritara din tara respectiva se pot gasi oriunde, insa conteaza atitudinea generala a autoritatilor de stat din tara respectiva! |
Pai se pare ca pana la povestea cu ISIS & Co, in Siria se putea trai - crestini si diverse soiuri de musulmani impreuna.
|
Situația în care își desfășoară viața de zi cu zi creștinii din Siria este calea unui martiriu trecut sub tăcere de agențiile de presă occidentale. În zonele din Siria ocupate, mulți dintre creștini și-au abandonat casele, migrând în Liban sau Europa. Dar, nu toți au plecat. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Bisericii Ortodoxe, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene. Veștile ce vin din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor. Ultima mărturie aparține jurnalistului Stoyan Zaimov, care a relatat pentru Christian Post drama prin care a trecut, în plin ianuarie 2016, orașul Deir el-Zour. Conform informațiilor, 300 de persoane, inclusiv copii și femei, au fost masacrate în piața publică a orașului.
Observatorul sirian pentru Drepturile Omului a confirmat masacrul, menționând faptul că este doar o mică parte care s-a aflat dincolo de bariera creată de forțele rebele jihadiste. Războiul de aproape cinci ani din Siria a ucis aproape 250.000 de persoane, ONU avertizând că cel puțin 400.000 de oameni din satele siriene trăiesc sub asediu și au nevoie urgentă de ajutor. |
Citat:
Si toata aceasta drama fiindca lacomii politicieni americani si fanaticii politicieni israelieni au avut dintotdeauna o obsesie cu Siria "dinastiei" Assad, ca cica e din "axa raului"... Dumnezeu si Maica Sa sa ii miluiasca pe acei crestini! |
Citat:
|
Tămâie și praf de pușcă – miresmele Liturghiei din Siria și Irak
„Încă aducem Ție această slujire cuvântătoare și fără de sânge și te chemăm și te rugăm și cu umilință la Tine cădem: Trimite pe Duhul Tău cel Sfânt peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Și fă, adică, pâinea acesta, Cinstitul Trup al Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstitul Sânge al Hristosului Tău. Prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt. Amin. Amin. Amin.” Acesta este miezul, momentul în care preotul își pleacă genunchii, pe cei fizici și pe cei ai inimii – Epicleza euharistică sau rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt peste pâinea și vinul așezate pe dumnezeiescul Altar. Prezența lui Hristos, în sensul deplin al cuvântului, se realizează prin minunea care se săvârșește în fiecare dumnezeiască Liturghie, sub ochii noștri, ai credincioșilor – prefacerea darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele Mântuitorului.
Este momentul care schimbă lumea. Acel „peste noi” reprezintă rugăciunea Bisericii pentru întreaga lume, așa cum o percepem fiecare, deși în sens restrâns se referă la comunitatea prezentă în biserică la acel moment. Pentru că dumnezeiasca Liturghie unește. Unește oameni și comunități. Când noi, creștinii, ne bucurăm de liniștea și bucuria venirii Duhului Sfânt la momentul epiclezei, spune Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei și al Întregului Orient în cuvântul său de la Buna Vestire, „să avem conștiința că sunt biserici în care venirea Duhului Sfânt este cu multe lacrimi. Cu multă durere”. Abdeslam. Barakaoui. Atentate. Stat Islamic. Marea Moschee. Sunt cuvinte care sperie pe orice european. Panică, fum și teroare. Toate statisticile arată că Europa este într-una dintre cele mai învolburate perioade din istoria recentă. Dar cui îi mai pasă de statistici, atunci când ne gândim că suntem victimele acestui război declarat bătrânului continent?... Și, totuși, în Europa și în bisericile noastre, viața continuă liniștită. Mesaj în Mosul - „Acest om a fost potrivnic musulmanilor” Situația în care își desfășoară viața de zi cu zi creștinii din Siria și din Irak este calea unui martiriu trecut sub tăcere de agențiile de presă occidentale. În zonele ocupate din Siria, mulți dintre creștini și-au abandonat casele, migrând în Liban sau Europa. Dar, nu toți au plecat. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Bisericii Ortodoxe, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene. Veștile care vin din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor. Ultima mărturie aparține unui copil armean, locuitor al unui sat ocupat din nordul Siriei, care a reușit să evadeze din mâinile soldaților jihadiști. Mărturia prezentată de cotidianul Al Jazeera este cutremurătoare: „Pe noi, copiii creștini, ne foloseau ca să-și satisfacă plăcerile sau să probeze armamentul nou. Ne obligau să mergem de cinci ori pe zi la moschee. Când mergeam spre rugăciune încolonați, am văzut capete tăiate, puse pe un gard de piatră. Apoi, de Ramadam, am văzut un tânăr care nu a respectat postul lor, pe care l-au răstignit timp de trei zile. Am văzut și o femeie ucisă cu pietre...”. Da, în anul 2016! Erau creștini răstigniți, întocmai ca Mântuitorul nostru! Cu lejeritate, un grup jihadist fundamentalist a revendicat răstignirea a doi creștini sirieni. Pe una dintre Cruci era pusă și vina: „Acest om a fost potrivnic musulmanilor”. Adică, a urmat până la capăt lui Hristos! Situația prin care trece creștinismul din Siria și Irak este critică. În doar trei ani de război civil, 100.000 de oameni au fost uciși, conform statisticilor ONU. În realitate, numărul aproape se dublează. Toate acestea sunt doar o fărâmă din ceea ce se petrece sub ochii noștri, în anul 2016, într-o lume care acordă asistență juridică și socială până și animalelor de companie. Frații din Siria și din Irak nu speră la o viață mai bună, ci doar la dreptul la viață – un sentiment pe care noi, occidentalii, l-am uitat de mult timp. Tămâie și praf de pușcă Una dintre pietrele prețioase din lada de comori arhitectonice ale Siriei este mănăstirea Saydnaya. Acest loc este numit „inima în care pulsează creștinismul sirian”. De fapt, este un oraș de biserici. Sau mai bine zis, a fost. Existau nu mai puțin de 40 de Sfinte Altare. Rugăciune, frumusețe, arhitectură, istorie și ruine... Un loc în care creștinii s-au rugat de 1500 de ani, un loc în care femeile musulmane veneau și ele, pentru a rămâne însărcinate. Așa cum informează agenția de presă rusă ITAR-TASS, citând surse locale, în dimineața zilei de 27 septembrie 2013, rebelii au devastat mai multe sfinte altare, au furat obiecte bisericești și au bătut maicile viețuitoare de la Saydnaya. Mănăstirea a fost arestată în sensul propriu al cuvântului. Fără alimente și apă, fără electricitate, fără căi de comunicare, fără cele necesare vieții, maicile de aici au îndurat. Astăzi este ruină la Saydnaya, însă maicile nu au plecat și nici nu au intenția de a pleca, pentru că se află acasă! Peste graniță, în Irakul devastat, mănăstirea Sfintei Ecaterina se încăpățânează să străpungă istoria. Este în zona ocupată. Veștile vin greu. Jurnalistul american de origini egiptene copte, Raimond Ibrahim, confirmat și de televiziunea Al Jazeera scria, la data de 25 noiembrie 2015, despre drama mănăstirii irakiene. Câteva maici înfruntau moartea și împărtășeau credința Răstignitului într-o lume potrivnică. De cel puțin trei ani se aflau în teritoriul cucerit de către Statul Islamic. Cu toate acestea, maicile nu și-au părăsit casa, nici Sfânta ocrotitoare! În noaptea prăznuirii Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina din anul 2015 au primit cununa ocrotitoarei lor. „Dealul de pietre”, colina pe care era așezată mănăstirea, a fost luat cu asalt. Cupola bisericii închinată Maicii Domnului și chiliile au fost bombardate, ruina așternându-se pe ceea ce odinioară era o mănăstire înfloritoare. Soarta micilor din mănăstirea Sfintei Ecaterina s-a putut doar intui atunci. Astăzi, în martie 2016, episcopul chaldeean de Bagdad și Mosul a postat o informație despre întoarcerea maicilor la mănăstirea de Sfintei Ecaterina. Deși autoritatea eclezială le-a solicitat să plece de acolo pentru că nu li se poate garanta viața, ele au refuzat. Slujesc fiecare dumnezeiască Liturghie ca și cum ar fi ultima. Tămâie și praf de pușcă. Euharistie și moarte… Viață în Împărăția lui Dumnezeu! |
Citat:
|
Citat:
Ortodocsii au primit la ei toate religile, si i-au pus chiar sefi, chiar de cele mai multe ori. |
Editat . . .
|
khttp://lonews.ro/politici/22683-irak...iei-turme.html
Tradator. Sau las, ca altii, care isi scot engolpionul cind intra in tabere de refugiati, sau ca altii, care desi pastoresc crestini, aleg sa salveze pe altii, ca de, asta e trendul, asa ne conformam. Subiectivism politic de doi bani. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 16:16:12. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.