Merci pt sfat, nu ma intereseaza.In general daca simt nevoia unui sfat il solicit eu. Opinii accept,sfaturi doar cand si de la cine consider.Tine cont de asta cand simti nevoia sa conversam, ca sa nu ne irosim timpul inutil.La revedere.

Inapoi la topic: ultimele evolutii in cazul Bodnariu

http://stirileprotv.ro/stiri/actuali...ra-copiii.html

Incerc eu un raspuns: pentru ca nimeni nu a iesit in strada sa faca o manifestatie in favoarea lor.

Cand a aparut stirea despre cazul Bodnariu pe blogurile evanghelice, bisericile au facut ceea ce stiau deja sa faca: s-au rugat. La un moment dat doi pastori romani din America au tot scris si tot indemnat comunitatile penticostale: dom'le iesiti si la o adunare de protest in fata Ambasadei Norvegiei la Bucuresti!

Acest indemm a aparut ca ceva extrem de lumesc, aproape a blasfemie pentru multi pastori din Romania. Presedintele Comunitatii Penticostale din Bucuresti a scris ca "a iesi la proteste publice este o rusine si un semn de necredinta in Dumnezeu". Cam asa ceva. Mai tarziu si-a cerut scuze, tot publice.

Apelul la iesire pentru un protest pasnic a gasit ecou la un pastor dintr-o biserica mare din Bucuresti: Daniel Bodnariu, fratele celui din Norvegia. Omul a facut o cerere la prefectura si a primit aprobare pentru un miting de maximum 60 de persoane in fata Ambasadei. S-au strans peste 450 de oameni acolo.
Mai tarziu a fost demonstratie la Washington. Si bolovanul a inceput sa se rostogoleasca...

Dupa ce s-a mai facut un protest in Bucuresti, concomitent cu altele in Timisoara, Constanta si Cluj, cazul a intrat in atentia presei, politicienilor, etc.

Biserica Penticostala NU are cultura protestului public. Am mai avut cateva palide iesiri la marsul pro-familia. Si cam atat.
A fost o surpriza uriasa faptul ca oamenii din biserici au raspuns in numar asa mare. Probabil facebookul a avut aportul lui. Nu stim.
Toate confesiunile crestine au intins o mana si s-au mobilizat exemplat. Comunicate de presa, prezenta la proteste, luari de cuvant...

Poate daca si in cazul familiei Nan sau a altor familii s-ar fi demarat proteste publice cazul lor ar fi intrat mai repede in atentia autoritatilor.

Eu sunt sigur ca, daca nu ar fi existat mitingurile, niciun politician roman (in afara de cei de la Ambasada Norvegiei) nu ar fi cunoscut numele Bodnariu. Si nici Nan.

Eu cred ca mai curand ar trebui sa vorbim de dreptul de stat. Suntem in fata unor atacuri impotriva familiilor care au la baza o filozofie sucita: aceea care pune statul inaintea si deasupra familiei. De la principiul "statul apara familia", principiu just, care sugereaza ca statul este in slujba familiilor se ajunge la ceva opus: la ideea ca familia ar fi subiect al statului. Or, vedem in Biblie, familia a existat inaintea statului. Familia, ca legatura dintre un barbat si o femeie in vederea nasterii si cresterii copiilor apare in epoca paradisiaca a lumii. Despre familie e vorba inca din partea de inceput a Genezei. Iar Exodul nu e altceva decat istoria luptei dintre stat si familii. De o parte avem un stat egipean totalitar: cel mai centralizat si autocratic stat din acea vreme. De cealalta parte avem familii reunite in triburi (tot in baza unor legaturi familiale). Poporul Familiilor pleaca de la Poporul Statului si ajunge sa prefere sa o ia prin desert vreo patruzeci de ani, spre o tara pe care nu o vazuse nimeni si pe care o vor vedea numai vreo doi insi cu ochii lor.

Anii trec si, cu ei, lumea ce veche. In mod curios, dar nu fara legatura cu ceea ce vorbim, vedem, peste ani, o alta familie care isi ia talpasita: Sfanta Familie. Care este prima actiune notabila a Pruncului Isus, dupa aceea de a se fi nascut ? Sa se apere, fugind, de un alt stat totalitar, care isi aroga puteri discretionare contra familiilor. Fugii DIN Egipt din Exod ii corespunde o fuga IN Egipt din Evanghelie. In ambele cazuri, avem aceeasi cauza: statul contra familiilor. Si, cu precadere, contra copiilor care sunt viitorul, incununarea si ratiunea de a exista a familiilor. Intr-o carte aflam de un copil urmarit de stat: copilul Moise. In cealalta aflam de un copil urmarit de stat: Il Bambino Gesu.

Povestea amestecului statului in viata familiilor este, asadar, lunga. Totusi, in Roma antica, vedem familia ridicata la valoarea ei de celula de baza a societatii. Nu a statului, ci a societatii. E interesant ca sintagma "Pater familias" este, gramatical, gresita. In latina clasica, ar trebui sa-i spuna "pater familiae". Dar, romanii au pastrat acest genitiv exceptional, regasit numai in aceasta sintagma care dateaza din proto-latina. Unii spun ca au facut-o ca sa arate vechimea acestei institutii, dar eu cred ca prin asta ne arata caracterul intangibil, sacru, al familiei. Oricat de puternic a fost, inca de la inceputuri, statul roman, a avut mereu constiinta ca familiile sunt de neatins. Pater familias avea puteri discretionare si putea, in principiu, sa isi si omoare copiii. Dar stralucitii juristi ai Romei au inteles un lucru: oricate abuzuri ar face Pater Familias asupra familiei, vor fi mai mici decat abuzurile pe care le-ar putea face statul.

In statele crestine medievale, nici nu s-a pus problema ca parintii sa fie separati, prin forta, de copiii lor sau sa fie separati copiii intre ei. Pentru eventualele conflicte intrafamiliale, statul nu se considera misionat. Culmea e ca un "consiliu de familie" exista si azi in Codul Civil francez, ca instanta de reglementare a conflictelor intrafamiliale. E un fel de dinozaur juridic, de care nu mai tine nimeni cont. Oricat de autocrati au fost regii celei mai vechi dinastii din Europa, nu i-a trecut niciunuia prin cap sa desparta familiile. Nici Ludovic al XIV-lea, acela cu "statul sunt eu!" nu a facut ceea ce face "Protectia Copilului" din Norvegia.

Sunt semne ca ne intoarcem la neobarbaria paganismului. Ceea ce e se intampla in Norvegia sa va intampla si in Romania. Si in Franta. Odata de mult, Iosif a fost prim-ministru in tara lui Faraon. Odata, ceva mai incoace, Richelieu a fost prim-ministru in tara lui "Statul sunt io". Dar vine vremea in care fiii Patriarhilor pierd orice posibilitate de a opri alunecarea statelor. Vine vremea in care familiile Poporului Ales a lui Dumnezeu vor trebui sa aleaga, din nou: sau vor intra in robia strainului, sau vor lua calea desertului. Dar, sa nu ne temem: la capatul acestei cai ne va arata Domnul Tara Fagaduita.

pt Penticostalul Traditional
 

Multumesc frumos, in linii mari la fel cred si eu, mobilizarea si solidaritatea au fost cele care, intr-o mare masura, au influentat evolutia acestei situatii. Si mai cred ca fara aceste elemente nu auzea mai nimeni ( sau foarte putini in cel mai bun caz) de situatia dramatica a familiei Bodnariu. Iar despre familia Nan cu atat mai putin. Ar mai fi si alte detalii care, in opinia mea, au influentat aceasta situatie si probabil, la final, cand sper ca toti cei despartiti acum sa fie reuniti, vom putea aprecia mai bine imaginea de ansamblu.

Intr-un final datorita unei drame s-a auzit si de alte drame si sunt sanse foarte mari sa fie mai multi oameni ajutati.Mai mult decat atat, sunt sanse, conform celor spuse de parlamentarii romani in ultimul link pe care l-am postat, ca acest caz in principal, cazul Bodnariu, sa determine schimbari legislative in Norway.Dumnezeu are caile Lui de a-i ajuta pe oameni, prin cine nu ne asteptam si cum nu ne asteptam. A Lui sa fie slava in veci.

https://en.wikipedia.org/wiki/Anders_Behring_Breivik
https://en.wikipedia.org/wiki/Heathe...gious_movement)
Norvegienii nu mai vor Breivikci si cum tacanitul asta face parte din miscari
religioase , probabil au crezut ca si astia mici sunt niste brevikci in devenire.
Si au actiionat profilactic.
Scandalul s-a datorat lipsei de comunicare atata tot, restul e can-can eclesiologic(ca sa citez un clasic in viata)

Nu o lua personal, nu era intentia sa-ti dau tie sfat ca individ cat o replica la alta replica de a ta.

De altfel eu nu iau discutiile astea atat de personal dar nu pot sa nu observ ca tu o faci.

Regretele mele daca treci printr-o perioada mai dificila, la inceput erai altfel ca om si cam pentru asta erai apreciat, sper sa vina vremuri mai bune si pentru tine.

P.S.: nu te simti obligat sa raspunzi.

Nu trec printr-o perioada dificila,pur si simplu nu ma intereseaza anumite lucruri. Ca, de exemplu, sfaturi din partea ta. Sau opinii cu privire la viata mea.Incearca, pe cat posibil, sa intelegi asta si sa iti vezi de treaba ta. Dupa cum observi eu nu fac nici o referire la aspecte personale din viata ta. Pt ca nu ma intereseaza.Pana si tu poti respecta asta.

Ok, n-ai inteles, deci iti mai explic o data.
Sau de doua ori.
De cate ori e nevoie.

Nu o lua personal.
Pentru irascibilitatea ta si originile ei - oricare ar fi ele, am toata compasiunea.
Dar in definitiv, nu e vorba de tine sau viata ta.

Cel mult e vorba de niste opinii pe care e exprimi.
Daca nu iti place o alta parere, poti sa o ignori.
Chiar si daca modul meu de exprimare iti lasa impresia ca e o adresa personala.

Dar atat timp cat mi se va parera ca e ceva de comentat, voi comenta,
Fie ca iti place sa nu.

Perfect de acord, ai reusit in cateva cuvinte sa-mi spui ceva mai interesant decat toate replicile tale de pana acum.Desi a fost, din nefericire,necesar un lung si plictisitor dialog, intr-un final,sacrificiul a meritat si ai rostit cuvintele logice.Mai bine mai tarziu decat niciodata.Banuiesc ca nu a fost foarte greu de ajuns la aceasta concluzie, dar,de obicei,cand omul scrie ceva retine mai repede. Pt viitor.

Sunt absolut convins ca asta nu te va impiedica, intr-un timp mai scurt sau mai lung, sa o iei de la capat. Voi supravietui incercarii fara sa ajung, sper, sa-ti adresez calificative de care ai avut parte, destul de recent, pe acest forum, din partea altor useri. Te rog sa apreciezi ca m-am straduit cat am putut sa ma abtin in acest sens.Over and out, iti cedez dialogul, monologul, whatever, in totalitate.

Numai bine din partea mea!

Saracutul de tine, bine ca ti-am zis-o eu, ca tu nu stiai decat cel mult sa "initiezi" in ultima instanta, un dialog ca la usa cortului, asemeni altui utilizator "faimos" pe acest forum.
Aparentele de bun simt, educatie, pedigree si etc. se pare ca nu pot fi pastrate la nesfarsit, realitatea pana la urma iese la suprafata.

Sa fii santatos si..drum bun.

Sa-ti fie rușine, mare rușine, pentru noua ta ieșire impotriva unui user de mare finețe si educație a acestui forum , de un echilibru aparte , dar mojicia si nesimțirea ta n-au margini .
Esti un etalon al mojiciei si nesimțirii ! ! !
Rusine !

Uşor bre!
Uite că nici mie nu mi-au plăcut ultimele intervenţii ale lui Pelerin de pe acest topic, lucru pe care l-am semnalat. Fineţe, fineţe...dar cu subtilităţi tot la fel de fine. Am ajuns să dăm credit drăcoveniilor din vest motivând că se poate şi mai rău. Şi văd că se tot insistă.

În cazul de faţă nu văd nimic greşit din partea lui Alin, intervenţiile au fost pertinente şi de bun simţ în dialogul cu Pelerin.
Acum, că sunt facturi mai vechi de plătit, asta nu ştiu.

P.S.:Ţie nu ţi-e ruşine de intervenţiile tale? Devii ridicol când postezi kilometri de citate din Sfinţii Părinţi şi când deschizi gura laşi de dorit. Băieţii tocmai ţi-au reglat conturile, nu era musai să intervii apelând la jigniri. Sau faptul că eşti scutit de banare îţi dă acest drept? Nu-ţi şade bine, frate! De mult am vrut să-ţi semnalez acest lucru, dar am tot amânat.

Din nou dai dovadă de ipocrizie presărată cu NESIMȚIRE, dar e alegerea ta .
In altă ordine de idei, bre sa-i spui tatucului tău sau cui îți permite .
Ai înțeles?

Nu, n-am înţeles...cum poţi jigni sistematic fără să fii banat? Sau cum poţi să acuzi pe alţii că fură când tu eşti cu mâţa-n sac? Sau ţie ţi se permite şi altora nu? Uite că am ales şi eu forma asta de mirare, aşa ca între bărbaţi.
Ai priceput?

Pentru ca nu-l baga nimeni in seama. Nici cand da copy/paste din materiale cu pretentii, nici cand se abereaza :)

Eu unul am ajuns la concluzia ca si gestul de a da click pe butonul cu reclamatia nu-l merita :))

Desi, e drept, uneori ma mai maninca curiozitatea, ca tine, sa vad ce se intampla daca as incerca.

Totusi incep sa ma intreb daca nu cumva asta e tactica de a inchide un subiect incomod.

Referitor la problema pe care n-o înțelegi :

Desfrânarea este un păcat grav şi un subiect delicat. Întotdeauna este greu de mărturisit şi de uitat. De aceea, cuvintele Sfântului Apostol Pavel rezumă bine efectele devastatoare ale acestei patimi: "Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său" (I Cor. 6:18).
Desfrânarea, alături de lăcomia pântecelui, este patima care afectează şi trupul în mod direct, nu doar sufletul. Sfântul Grigorie de Nyssa ne-a lăsat un comentariu detaliat al acestei cugetări.
Fuga de desfrânare
Unele patimi pot fi înfruntate făţiş şi puse pe fugă cu ajutorul rugăciunii şi smereniei, dar desfrânarea este singura din faţa căreia este bine să fugim. Imaginile desfrânate sau persoanele care ne îndeamnă să săvârşim acest păcat trebuie respinse din start. Orice ezitare în acest moment se poate dovedi fatală, pentru că plăcerea se furişează cu uşurinţă în sufletul nehotărât. Sfântul Grigorie de Nyssa recomandă să întindem o cursă vrăjmaşului, asemenea armatei care se preface că fuge de frică, dar care loveşte necruţător în momentul potrivit. "Dacă năvalnic se abate oştirea necredinţei, sunt de trebuinţă tăria şi strunirea. Dar dacă linia noastră de luptă stă sub ameninţarea vicleşugului, este bine să întindem curse potrivnicului. Aşadar, încordat este arcul nedreptăţilor: de folos e lupta faţă către faţă cu viclenia. Însă ori de câte ori chipul desfrâului îşi slobozeşte săgeata, să ne întoarcem spatele şi să fugim de la faţa lui. Că săgeata desfrâului pătrunde-n ochi; de aceea trebuie să ne amintim de cel ce ne porunceşte: "Fugiţi de desfrânare", căci este mai de temut decât alte nelegiuiri" (Sfântul Grigorie de Nyssa,
Împotriva desfrânării , trad. Laura Pătraşcu, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 96). Faptul că săgeata desfrâului loveşte în ochii noştri nu reprezintă o simplă expresie plastică. Desfrânarea atacă cel mai de preţ dintre simţurile trupului: vederea. Cercetătorii au ajuns la concluzia că nu mai puţin de 90% din informaţiile pe care le percepem din mediul înconjurător ajung la creier prin intermediul ochiului. Astfel, simţul tactil, auditiv, olfactiv, precum şi cel al gustului ne prezintă doar 10% din totalul informaţiilor. Evident, desfrânarea pătrunde în om prin intermediul vederii. Fuga din faţa desfrânării nu poate fi efectuată decât evitând să revedem imaginile care ne fac să dorim acest păcat. Un alt remediu este să nu ne mai întâlnim cu persoanele care ne îndeamnă să facem desfrânare.

Apropos de titlul topicului, n-ati vrea sa lasam "cazul" si sa ne concentram mai degraba pe solidaritate?...:)
Ziceam si io, iertare!....

De ce? Probabil pentru ca, in lumea noastra, unde nu e paine (a se citi fripturi, ciolane si toate "bunatatile", la nesfarsit) si (mult) circ - nimic nu este...:((

Hai sa ne reamintim pe ce lume traim: https://www.youtube.com/watch?v=lGgu6trAdjk
Intr-o lume care creaza si gusta astfel de productii, ce asteptari ai Pelerinule?

Am citit doar o scurta declaratie a lui M. Bodnariu dupa ce a fost acolo delegatia parlamentara. Spunea ceva de genul: "Exista motive serioase pentru care nu am dat declaratii in presa norvegiana ci doar in cea romana. Le voi spune la momentul potrivit." El mai adauga ca de ce incearca sa se apere. de aia situatia lor devine mai grea. li s-a dat de inteles ca si-au inrautatit situatia cu valva pe care au facut-o si ca prognoza este foarte sumbra.
TVR-ul a fost acolo si au luat interviu. Urmeaza sa il dea pe post. Ruth a plans 4.5 ore, Marius nu a putut zambi. Sunt timorati, amenintati ca nu isi mai vad copiii, probabil nici prea buni vorbitori. Orice cuvant poate fi folosit contra lor. Au lasat TVR-ul, parlamentarii si pe parintele episcop sa vorbeasca pentru ei.
Totusi, nu uita niciodata sa multumeasca pentru sustinere, dupa fiecare protest, pe aceasta pagina facuta de niste apropiati:
https://www.facebook.com/Norway-Retu...15965/?fref=ts

Acum as vrea sa amintesc, desi subiectul e solidaritatea, o alta latura a problemei: dragostea dintre parinti si copii. Nu dragostea vazuta prin prisma legilor unei tari (in definitiv, ce cauta legea aici? Oare sentimentele trebuie legalizate si aprobate de comunitate? Oare aceste bunuri intrinseci ale unei persoane pot fi cenzurate de altii? Relatia, da, ok. Dar sentimentele?), ci sentimentul firesc dintre parinti si copii.

Oricate greseli face un copil fata de parintii lui, noi stim cu totii ca dragostea e mai puternica. Parintii iarta, mai devreme sau mai tarziu.
Similar, copilul isi iarta parintii chiar daca i-au frustrat mult dorintele, asteptarile, nevoile.
De fapt, psihologii au descoperit ca pana si parintii isi iarta copiii tot din structura lor afectiva de copil... Cu adevarat copiii sunt fiinte foarte iertatoare! Forta vietii, a iubirii, este asa de mare in ei incat iarta mereu. Altminteri nici n-ar mai putea trai. Dar ei traiesc si se joaca si rad adeseori cu lacrimile pe obraz. "Copilul rade/Intelepciunea si iubirea mea/sunt jocul."

A nega aceasta disponibilitate fireasca a iubirii e, pentru mine, mai intai o agresiune adusa naturii copilului. A copilului din fiinta omului, nu doar a copilului ca stadiu de dezvoltare.

*
Eu ma tem de aceste interventii legaliste in viata de familie. Exceptind cazurile foarte severe, unde parintii pot aduce mutilari majore copiilor, eu sunt pentru a lasa lucrurile in firescul lor. Sistemul familiei trece si el, ca orice sistem viu, prin momente de cumpana, de criza. Daca chiar vrem sa ajutam, ce putem face este, cred, sa punem si noi umarul pentru ca aceste momente sa fie ale unei cresteri. Nu sa despicam familia! Chiar daca raman urme, e preferabil sa fie continuat procesul de dezvoltare a iubirii firesti, iar nu sa taiem viata. O familie nu e o gulie sau un bustean bun de taiat cu toporul, ci un sistem de oameni vii, care traiesc o taina.

*
Cand eram copii, sa ne amintim, ne speriau foarte tare povestile cu capcauni si vrajitoare care furau pe copii si ii desparteau de parintii lor. Ne mai temeam si de mama vitrega, de tatal vitreg, de fratii si surorile vitrege...
Poate ca astazi Norvegia ar face bine sa isi aminteasca de povestile din copilarie, pentru a nu fi perceputa ca vrajitoare sau capcaun sau ca un parinte vitreg...
Cu atat mai mult cu cat familia despre care vorbim este parte a unei traditii diferite, in privinta raporturilor dintre membrii familiei, de cea nordica. E drept ca daca traim la Roma traim ca romanii, si totodata la fel de drept imi pare a fi, dincolo de aspectele legaliste, sa tinem cont si de specificul vietii sufletesti al celor pe care i-am primit printre noi, la Roma...

Am scris ca parinte, in mod subiectiv, evident, gindindu-ma cu groaza la ipostaza nenorocita de a fi vreodata despartit de copiii mei. Am trait asta o data si as vrea sa nu i se intample nimanui. Este un lucru deosebit de dificil de suportat, e trecerea unei sabii prin inima, iar unii chiar nu pot face fata situatiei. Dumnezeu sa ii ajute pe toti cei implicati in aceasta poveste dureroasa.

Domnilor, sa dam dovada ca suntem CRESTINI!

Orice om care a urmarit cat de cat cazul stia deja lucrurile astea.

Sistemul este unul de tip inchizitorial, nu functioneaza nici mcar pe de parte dupa normele statului de drept si a prezumtiei de nevinovatie.

Se recurge la presiune, teroare, tortura psihica, atat asupra parintilor cat si asupra copiilor, sub pretextul "binelui" copiiilor.

Cum e posibil ca faptul ca doresti sa pui lucrurile in lumina, sa mearga impotriva ta?
VInovatii se ascund, nu ies in lumina.

Iar in cazul asta este clar cine sunt vinovatii.

Acum daca tot au incalcat codul tacerii stabilit de mafia norvegiana, ar trebui sa mearga pana la capat pentru ca este singura lor sansa.

Ar trebui sa spuna in detaliu tot ce li s-a spus, sa arate tot ce au fost pusi sa semneze pentru ca altfel lumea nu va sti ce se intampla acolo de fapt.

Daca ei tac, si restul sustinatorilor vor tace si ei iar satanistii astia isi vor duce intentiile pana la capat.
Revolta fata de o injustitie evidenta e singurul lucru care mai poate rezolva ceva.

Si nu in ultima instanta a intarzia macar pentru noi toti, ceea ce au astia de gand sa faca.

Pentru ca ceea ce se intampla acolo e doar un inceput.
Nu se vorbeste prea mult dar se pare ca si in mult civilizata Germanie exista un sistem asemanator.

Daca inchidem ochii si plecam capul cum vor unii, in cativa ani o sa-l avem si la noi si lumea va considera ca e normal si bine.
Ca lor nu li se poate intampla sa-si piarda copiii, doar betivii si aia care ii bat si ii lasa flamanzi, doar lor li se poate intampla asta.

Uite ca e suficient sa ne uitam la aia "civilizati" ca sa vedem valul care urmeaza.

Iată o atitudine creştină! Sunt în asentimentul tău frate şi prefer sistemul nostru ruginit, cu toate lipsurile lui, pe care îl consider, din mila lui Domnului, mai bun decât cel din Norvegia şi alte ţări nordice, bineînţeles, exceptând cazurile severe. Mulţumesc pentru acest cuvânt. :)

Pelerin, sunt curios tu cum ai comenta "această latură a problemei"...nu insist, doar dacă consideri că merită efortul. :)

Total de acord cu dumneavoastra!

De ce "crestinismul" occidental nu mai e crestinism:

DOVEZILE UNUI CONCUBINAJ DE CEA MAI JOASĂ SPEȚĂ ÎNTRE MIȘCAREA PENTICOSTALĂ DIN NORVEGIA (ȘI NU NUMAI), O MARE PARTE DIN MEDIA CREȘTINĂ ȘI BARNEVERNET

https://popaspentrusuflet.wordpress....i-barnevernet/

Pentru ca n-au voie sa-si bata copiii ?!

Oameni buni, una este ca-i mai dai o palma la fund copilului sau il mai certi ori pedepsesti (inclusiv in Romania inainte de 1990 se mai intampla), ceea ce este un lucru absolut normal. Copilul trebuie invatat sa-si asculte si sa-si respecte parintii, sa stie ca aia are voie sa faca si aia nu, etc!

Si cu totul alta este sa-ti bati copilul de sa-l nenorocesti sau sa-l bagi in spital, ori sa-i produci leziuni fizice grave. Doar aceste cazuri extreme ar trebui sa fie considerate violente fizice asupra copiilor.

Si cine trage linia de demarcatie ?

Tu, tovarase Florin, iti bati copiii ?

Si mi se pare absurd ca statul norvegian (sau orice alt stat) sa se amestece in dogma unei religii, sa-i impuna unei confesiuni religioase ca pastorii sa fie neaparat si femei, etc!

Atata timp cat o confesiune religioasa dintr-un stat nu indeamna la violenta fizica, la nesupunere civica, la acte antisociale (gen huliganism, crime, violuri, sacrificii umane sau acte de cruzime si tortura fata de oameni sau animale) sau la a-i ataca fizic ori persecuta pe membri altei confesiuni religioase, autoritatile statului respectiv nu ar trebui sa le intereseze cum practica dogma religioasa aceea confesiune.

Educatia se poate face foarte bine si fara violenta fizica.

Da, dar se pare ca nu de oricine.

Linia de demarcatie o trage firescul uman si bunul simt omenesc! Oricum, daca un copil este maltratat sau batut grav intr-o familie, exista medici legisti care pot constata acest lucru, exista certificate medicale, exista psihologi, etc!

Dar nici sa cadem in absurd si ridicol- ca daca intr-o familie un copil sau un adolescent mai rebel s-a certat cu parintii si i-a jignit, iar parintii (doar sunt si ei oameni) au reactionat si i-au dat o palma, gata de acum - l-au maltratat!

Pai cati oameni am cunoscut si cunosc- ma refer oameni la 50- 60 de ani sau mai mult (muncitori, soferi, ceferisti, etc) , care au spus sincer ca in tineretea lor parintii lor le-au mai dat o palma, ar fi trebuit (dupa asa-zisa logica a sistemului norvegian) astazi toti sa fi ajuns pe la Socola!
Insa nu este de loc asa- toti au familii reusite si fericite, au copii, nepoti si sunt oameni realizati si impliniti!

Eu inca nu am copii. Dar atunci când voi aveea, in primul rand voi incerca a-mi educa si creste copii de asa maniera incat sa-i fac sa inteleaga cu vorba buna, dar daca vreodata ma voi confrunta cu o situatie in care copii sa faca vreo obraznicie mai grava, nu voi ezita sa le mai dau si o palma la fund .

Aha, nu ai copiii dar dai sfaturi despre cresterea lor. Si nu te sfiesti sa anunti ca atunci cand vei avea, ii vei bate.

Bravo, tovarase.

Si uite ca Norvegia, cu "absurda si ridicola" regula de a nu-ti bate copiii, si probabil si alte reguli "absurde si ridicole", este pe o pozitie foarte (cea mai) buna in clasamentul pentru Human Development Index:
https://en.wikipedia.org/wiki/List_o...elopment_Index

Ciudat, nu?

Ma indoiesc de relevanta acestui clasament! Daca intradevar acel clasament ar fi facut corect si normal, pe primele locuri ar trebui sa se afle tari in care familia traditionala (formata dintr-un barbat si o femeie) este protejata si incurajata de stat, tari in care morala publica si bunele moravuri sunt la loc de cinste (unde consumul de droguri sa fie cat mai redus sau inexistent, crimele , violurile si alte infractiuni sa fie cat mai putine), tari in care propaganda publica pentru tot felul de porcarii si lucruri anormale (homosexualitatea, avortul, etc) sa fie interzisa prin lege, tari in care rata divorturilor sa fie cat mai mica, etc!

Ori mai degraba incurajeaza familia traditionala si apara bunele moravuri si morala publica autoritatile de stat din tari precum Rusia sau Belarus, decat din asa-zisele tari democratice precum Norvegia.

Ce intelegi tu prin "bataie"?
Tu ai copii? Cati? I-ai dat la vreo unul o palma la fund, macar?
Sau implicarea ta in educarea lor a fost una marginala?

Serios, ai copii? Cati? N-ai dat nici o palma la fund macar?

Si Romania avea inainte de '89 productii record la hectar.
Ciudat, nu?

N-am copii, dar eu am fost educat fara violenta fizica, si nu ma consider o catastrofa sociala.

Serios? N-ai primit niciodata nici o palma, macar?
Ce-ti faceau parintii cand aveau o "criza de personalitate" la 2-3 ani asa?
Sau nu-ti aduci aminte si ei prefera sa nu vorbeasca?
Ca ai fi fost un copil care n-a avut niciodata asa ceva, ma indoiesc.