http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20606
Avem doara si tehnici.
Mai vezi si Dex.

PS: merge "boli cu transmitere prin unire intima" ?:21:

O vai... Doamne fereşte... Există aşa ceva...

Oamenii care scriu, citesc şi împlinesc ce e în cartea aceea machiată şi parfumată, dar blestemată şi stricătoare de suflet, nu sunt iubitori de Hristos.

Iar acel site este al neo-protestantismului şi al ereziilor lor.

Şi cartea şi eresurile lor sunt urâtori şi hulitori de Hristos şi de Sfinţii.

Recomand lecturarea Vieţilor Sfinţilor, cele 12 volume, câte unul pe fiecare lună, sau măcar Vieţile Sfinţilor Căsătoriţi.

http://www.librariasophia.ro/img/poz...casatoriti.jpg

https://www.agaton.ro/admin/upload/C...intenie_c2.jpg https://www.agaton.ro/admin/upload/C...intenie_c4.jpg

Obsesia fecioriei... Fobia de sex (pana si cuvantul este diabolic, ce sa mai zic de fapta)... Normativitatea casatoriei... Taina Nuntii inteleasa ca vindecatoare si sfintitoare a tuturor patimilor si nedesavarsirilor si, pe acest fond, impingerea unor oameni care se vor blestema toata viata unul pe altul intr-o afacere care se va dovedi paguboasa: casatoria celor care nu se iubesc si care nu sunt potriviti unul cu celalalt...
Eu nu cred ca astea sunt lucruri crestinesti, ci abateri si deformari ale Evangheliei. Un mod prost de a intelege si trai Cuvantul, o caricatura aproape generalizata, din pacate, a iubirii in mediile care se cred, vai, crestine. Si inca ortodoxe!

Istoria Bisericii contine nenumarate momente de poticnire si rascruce, e ca un rau cu multe meandre, datorate unor tipare de gandire si practici care au ramas vii in mintea crestinilor dar care nu apartin Evangheliei. Iudaismul, aristotelianismul si alte filosofii, gnosticismul, diverse practici si mentalitati pagane - toate acestea au facut sa apara, iata, in secolul xx oameni care exalta casatoria si pun conditii aberante celor care inmuguresc in iubire.

Poate e bine sa reflectam: ce binecuvinteaza si sfinteste Duhul lui Hristos la Cununie? Iubirea sau normativitatea unor minti inguste? Ce voieste sa transfigureze, in elanul crestinului catre mantuire si sfintire, Duhul Sfant: dragostea dintre barbat si femeie sau filosofia unor teologi de ocazie? De ce ne casatorim? Ca sa ne iubim tot mai dumnezeieste? Sau ca sa implinim prejudecatile si neintelegerile unor gura-casca lipsiti si de bucuriile dragostei si de ratiunea credintei?

Poate ca atunci cand vorbim despre iubirea altora ar fi bine sa fim mai discreti, mai cumpatati. Tainele nu se abordeaza cu tractorul, ca sa nu urmeze abatorul.

Multumesc!

Cine are urechi de auzit să audă :

Normativitatea căsătoriei este Hristos. Scopul căsătoriei? Mântuirea celor doi ce-au devenit Una.

Reamintesc recomandarea: Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvântări despre viaţa de familie.

Fecioria n-a fost niciodată o obsesie, ci un dar al Domnului şi o mulţumire a binecuvântărilor de la Dumnezeu.

Iar fecioria se pierde după căsătorie. Înainte de căsătorie, este curvie, sau desfrânare. La fel şi după căsătorie, abuzarea de unirea intimă, se numeşte "desfrânare în viaţa de familie". Fără să amintesc de dejecţiile aduse asupra umanităţii, de sodomizarea soţiei, unirea intimă în dos, care o transformă nu numai în obiect folosit la pofte carnale, dar va şi dispărea din partea soţului, stima şi respectul faţă de ea.
Dacă fecioria s-a pierdut înaintea căsătoriei, Hristos prin Biserică, mai salvează, ce şi cât vrea omul să fie salvat.

Cu ce-i de vină Hristos şi Biserica că ei se blestemă? Dacă ei nu vor să aibe o relaţie vie şi înfloritoare cu Hristos şi Biserica Sfinţilor Săi, nimeni nu-i de vină, decât ei înşişi. Demonii abea aşteaptă să pună pe astfel de oameni. Şi pun pe destui mâna, prea mulţi...

Nu există creştinism, înafara Ortodoxiei.
Nu vreau să fac apropouri la desfăşurarea vieţii de familie în Hristos a frăţiei tale, frate Ioan, dar dacă nu e tocmai o viaţă în Hristos, nu înseamnă că acea viaţă nu există pentru aceia care vor s-o urmeze. Există, e plină de belşug şi binecuvântare, a plină de rod şi bucurie, e plină de virtuţi, curăţie, feciorie în căsătorie şi naştere de prunci (culmea), plină de luminare şi îndumnezeire.

Nu înseamnă că dacă frăţia ta sau sora "crinrin" sau alţii nu va-ţi păstrat curaţi trupeşte, în feciorie până la căsătorie, sau nu a-ţi avut o stare a fecioriei după căsătorie, în căsătorie, nu înseamnă că aceste lucruri minunate nu există.

Aveţi aici Campania de încurajare a Fecioriei înainte de Nuntă:

http://ortodoxiatinerilor.ro/relatii...a-la-casatorie

Suntem mii la nivel naţional, care reuşim lucrul acesta. Fiindcă iubim cu adevărat pe Hristos, nu numai din gură, ci cu sufletul şi fapta.

Abaterea şi deformarea Evangheliei, e printre altele desfrânarea. Anume mai multe persoane cu care se uneşte intim, creştinul...
Înainte de Sfânta Taină a Cununiei, sau mai rău pentru mântuirea lui... după Taina Cununiei...

Biserica, fiind călăuzită de Duhul Sfânt, nu a avut niciodată poticniri, ci mereu a învăţat sfinţenia pe om. A vindecat omenirea de pofte şi dorinţe carnale, le-a oferit înflorirea nobleţei fiinţei umane. A fi creştin, oricât de iudat sună, înseamnă a fi nobil, aristocrat, patrician, lord. Aşa sunt cetăţenii Împărăţiei Cerurilor.

Faptul că omenirea a preferat să primească în minte sălbăticiile şi carnalul şi dospirea întunericului în inima lor, asta nu-i problema lui Hristos. Domnul ne spune clar:
"Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte." - Matei 12, 30. Atât. Trupul omului a devenit Templu/Biserică, al Duhului Sfânt, lăcaş al Sfintei Treimi.

Cine dă definiţia Iubirii? Compromisul? Modernismul? Filosofia? Psihologia? Aparentul şi încurajatul echilibru al materiei cu sufletul? Sau Sfinţenia? Şi Duhul Sfânt? Taine, frate Ioane, taine. Pe care doar în har, le vezi, le înţelegi, le trăieşti, le dăruieşti...

Ce este transfigurarea? Ce este dragostea dintre bărbat şi femeie? Ce este filosofia, faţă de ce este Teologia? Cine dă definiţia lor şi cu ce scop?

Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă. - Romani 1, 28-31.

Sunt creştinii printre acei oameni ? Niciodată. Greşesc acei oameni ? Deosebit de mult...

Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. - I Corinteni 6, 13.

Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? - I Corinteni 6, 18-19.

Ne căsătorim ca să ne mântuim unul pe altul şi unul prin altul şi ca să ne curăm, luminăm şi îndumnezeim în Taina Căsătoriei. Lucruri astea nu sunt glume, cum nici Hristos, Duhul Sfânt, harul, Apostolii, Sfinţii nu sunt glume, ei sunt şi azi şi fac acelaşi lucru. Cum nici boala, moartea, iadul sau Împărăţia Cerurilor, nu sunt glume.
Şi nu vor fi vreodată.

"Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer." - Matei 22, 30.

Căsătoria este o condiţie trecătoare a materiei căzute, pentru înmulţirea în comuniunea a oamenilor şi asumarea responsabilităţii pocăinţei pentru redobândirea Raiului pierdut.

Iubirea şi tractorul, spui? Discreţia şi abatorul? Taine? Of...

Sfânta Treime, Hristos, harul Duhului Sfânt, Biserica, Sfinţii. Atât. Restul... trecător şi efemer, lugubru, sinistru, care ne răpesc timpul vieţii.

Grijă mare... Foarte mare grijă la gânduri, cuvinte şi fapte.

"Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine." - Luca 7, 23.

Da Igor, zici bine despre demnitatea casatoriei si despre darul fecioriei.
Nu am de gand sa te contrazic in vreun fel.
Numai ca eu m-am referit la altceva, anume la modul cum sunt deformate aceste lucruri din nenumarate pricini, printre care vechile mentalitati (precrestine) si pudibonderiile pietiste care au urmat.
Iar a da recomandare unui om sa se casatoreasca, in afara cazului ca ii esti duhovnic (asadar faci parte dintr-o relatie de ascultare in Biserica), mi se pare o prostioara - ca sa ma tin la blandeturi.
Daca ai fi constient de gravitatea/maretia casatoriei ai fi un pic mai retinut cand ii indemni pe altii sa dea buzna la casnicie. Esti sigur ca toti oamenii trebe impinsi la Preotie, de pilda?

Da, aici, da sunt de acord, că mentalităţile precreştine, fiind lipsite de desăvârşire, nu că au greşit, dar aveau altă măsură, altă înţelegere, altă abordare, alte atitudini faţă de căsătorie şi multe altele ale lor de atunci. Dar nu-i de vină Hristos, nici Sfinţii, Biserica, creştinii.
Dacă atâta-i duce căpşorul, şi asta vor, asta fac...

Iar "pudibonderiile", aici există măsură. Nobleţea, aristocraţia, unui creştin, cuprinde şi pudicitate. Întro măsură sau alta a sfinţeniei ce o doreşte, a Împărăţiei ce o râvneşte.

Frate Ioan... duhovnicul îi da mai mult o ascultare, decât o recomandare.
În plus, a venit pe forum, să ceară ajutor, sfaturi. Le-a primit.
Şi apoi mai în plus, sunt vrednici de căsătorie, calificaţi, să-i spunem modern, iar în Hristos, vor fi fericiţi şi împliniţi.

Şi sunt şi încurajaţi spre căsătorie, fiindcă n-au rezistat trupeşte în feciorie până la căsătorie, deci acum, în concubinaj, sunt în desfrânare şi curvie. De asta trebuie să-i ferim mai mult ca de orice. Fiindcă îi perciclitează, le pune în foarte mare pericol mântuirea.
Duhul Sfânt, în Biblie, trage semnale puternice de alarmă, faţă de acest subiect.

În plus, vedem depravarea societăţii, ateismul, incalificabilitatea căsătoriei, respingerea ei, nedorirea sfinţeniei, a mântuirii, a lui Hristos, când un om are în timp, mai multe persoane cu care se cunoaşte intim şi i se pare un lucru normal, Doamne fereşte.

Iar sunt nişte oameni atât de minunaţi, un caz atât de fericit şi binecuvântat, să fie aici pe forum, să-i putem sprijini şi întări, cum să nu se căsătorească?

Să se căsătorească ! :) Amin ! Să le ajute Dumnezeu.

Iar acestea, ca o recomandare, un sfat, o povăţuire, nu o ascultare duhovnicească.

Niciodată gravitate. Căsătoria e unul din cele mai minunate lucruri ce s-au întâmplat omenirii, după căderea primilor oameni, Adam şi Eva. Nu pentru dulceaţa unirii intime ce-o aduce căsătoria (asta-i bonus) ci pentru posibilitatea ca prin căsătorie, să redobândim cerurile, Raiul pierdut, veşnicia în Dumneu Iubire Infinit...

Iar Căsătoria, e un cu totul alt lucru, faţă de Preoţie.
Căsătoria îţi deschide Cerurile. Dar Preoţia te pune în căsătorie şi îţi arată drumul, te călăuzeşte spre Cerurile deschise.

Doamne ajută.

Igor, a fi pudic, cel putin uneori, cred ca e lucru bun. Mi se mai intampla si mie, uneori...:)
A fi, insa, pudibond e deja altceva. E o deformare de caracter, printre altele... Nu e o virtute, ci o meteahna.

*
O parte a crestinilor a "ajutat" la instalarea, copios cultivata mai apoi prin secole, a pudibonderiei. Aceasta a avansat in asa fel incat cea mai mica sugestie/aluzie catre actul sexual ii face pe unii sa paleasca ori sa roseasca. Unii mai si lesina, parol!
Ei bine, astfel de cazuri tin mai mult de patologia sufletului si de meschinarie, nu de sanatate ori virtute.

E drept ca prin aceste consideratii nu vrem, Doamne fereste, sa facem apologia nesimtirii, a grosolaniei, a destrabalarii etc. Sunt un om care trage, atat cat mai e omeneste posibil, la curatie si asa am fost de cand ma stiu. Mai cred si ca lumea e plina de obscenitati, de tot felul de mizerii ale unei moralitati invinse de senzualitati necontrolate si mult prea exaltate.
Dar solutia nu e nicidecum negarea sau interpretarea rusinoasa a vietii, ci intelegerea lucrurilor in alcatuirea lor naturala, mai intai si apoi la niveluri tot mai inalte (spiritualizate, induhovnicite).

Mereu am fost o persoana modesta si niciodata nu am suportat superioritatea indiferent de ce functie detin. Am crescut intr.o familie modesta,stiu ce inseamna greul,dar odata ajunsa la facultate nu mi.am schimbat mentalitatea doar prin prisma functiei pe care o voi avea. Pot spune ca sunt si o fata cuminte,desi nu stiu exact la ce va referiti,am avut o educatie mai stricta si poate asta mi.a prins bine,nu sunt genul sa pierd noptile prin cluburi,sa am un anturaj " rau" etc,ba din contra sunt destul de linistita,mi.am ascultat parintii mereu doar relatia mea a fost motiv de discutie intre noi.

Ma gandesc ca acest baiat nu a aparut in viata mea intamplator,poate chiar e jumatatea mea sau poate trebuie sa invat ceva din aceasta experienta.

pt. Igor
 

Domnule Igor,

Nu prea înţeleg în numele cui vorbeşti tu, scri tu, dai sfaturi, te prezinţi ca noi, nu ştiu şi nu se înţelege care noi, ''tratezi'' şi ''rezolvi'' probleme, faci ''îndemnuri''...

Eşti cumva tu reprezentantul vreunei mînăstiri?
Eşti tu vreun călugăr rătăcit pe forum?
Eşti tu însărcinat de vre-un preot sau vre-un stareţ sau vre-un duhovnic să îndrumi ortodocşii sau forumiştii?
Eşti tu un ortodox care poţi să-ţi permiţi să vorbeşti în numele tuturor ortodocşilor?


Ai un limbaj foarte bisericos, alunecos, tumultos în care amesteci toate de-avalma, inclusiv judeci, jigneşti, dai sentinţe, ştii tu totul mai bine ca toţi... (şi eu păţesc la fel)

Nu vreau să te critic sau să te opresc, dar nu prea înţeleg ''tratamentele'' tale...

Eşti medic, eşti duhovnic?.. sau eşti vreo tincuţă în haine monahale... de cuvînt îndestulător?

Cine te pune să foloseşti tu toate scripturile, toţi sfinţii, toată ortodoxia, toate bisericile şi să vorbeşti de parcă ai vorbi în numele tutuor?

Deci nu vreau să te critic, ci pur şi simplu, citind ce scrii şi cum scrii, nu îţi poţi da seama cu cine stai defapt de vorbă... Eu nu-mi pot da seama ci mă simt aşa ameţit de cap şi jignit şi călcat în picioare în locul oricui m-aş pune dintre cei cărora le scrii tu ca din partea orotodoxiei.

Nu ţi se pare că ar fi frumos să vorbeşti doar în numele tău şi eventual al Duhului de la Dumnezeu care locuieşte în tine?

Eventual în numele a ceea ce ai priceput tu din scripturi... dar nu să ajungi să laşi să se înţeleagă că ceea ce tu îndemni, sfătuieşti şi judeci şi condamni şi ştii ar fi defapt în asentimentul întregii ortodoxii de la Adam şi pînă azi...

Te rog frumos să încerci să mă lămureşti căci eu vrînd să citesc ce răspunzi unuia sau altuia am impresia că stau de vorbă cu o tincuţă care şi-a luat haină monahală şi s-a apucat să facă tratamente pe net.

Te rog nu te supăra, dar te rog să-ţi clarifici felul în care pui problema, adică cine eşti şi pe cine reprezinţi şi în numele cui vorbeşti şi de pe ce treaptă te adresezi tu interlocutorilor tăi cărora le răspunzi folosind mulţime de argumente ''ortodoxe''.

Deci te rog nu te supăra şi te rog fă-mă să înţeleg cine este acest Igor Paslusnik? E numele tău?
De ce ai acolo o carte care se deschide singură?
De ce amesteci toate şi le aduci pe toate cele din ortodoxie în argumentaţie împreună cu părerile tale de multe ori auto-îndreptăţite prea mult şi trecînd cu ele peste buna cuviinţă a unei discuţii căci judeci şi calci în picioare şi jigneşti de parcă nu ai jigni...

Te rog deci să mă lămureşti ca să ştiu cum să încerc să-ţi citesc postările.
Altfel am impresia că stau de vorbă cu un om deprimat care dă mulţime de sfaturi şi îndemnuri ca o tincuţă îmbrăcată călugăreşte sperînd ca astfel, prin mulţimea deşartă a textelor date deavalma, să se auto-trateze pe sine folosindu-se de drogul ăsta deşertificator şi risipitor ce-i încîntă lăudăroşenia...

Spune dragul meu, cu cine stăm noi de vorbă cînd citim ce scrii şi în numele cui vorbeşti?

În numele unui călugăr, a unui mirean ortodox, al unui preot, al unei mînăstiri... deci te rog să-mi clarifici aceste aspecte dacă vrei să te pot crede că eşti de bună credinţă.

Trebuie să răbdăm superioritatea altora dacă ea se dovedeşte dreaptă iar tu nu trebuie să ai complexe de inferioritate, toţi greşim şi toţi suntem păcătoşi în general aşa că nu trebuie ca modestia exagerată să nu te lase să-ţi împlineşti iubirea. Mă refer la iubirea de Dumnezeu.

E foarte bine că nu-ţi doreşti bogăţii lumeşti căci modestia asta numită sărăcie, pe care nu vrei să o părăseşti pentru funcţii, te eliberează de toate dorinţele deşarte. Deci eşti de apreciat pentru o astfel de modestie.

Mă bucur să aud că ai dus pînă acuma o astfel de viaţă curată. De ce şi pentru ce vrei să ţi-o strici?

Păi tu pui pe seama superstiţiilor relaţia ta? Sau crezi că Dumnezeu vrea să-ţi dăruie ''experienţe'' să nu zic sexuale?

Deci în primul rînd trebuie să-ţi lămureşti dacă e iubire ceea ce simţi pentru el, adică gîndindu-te la alţi băieţi ar trebui să fi sigură că numai el e alesul... trimisul... marea ta iubire... şi în orice alte condiţii, cînd alţi pretendenţi ai cunoaşte sau ai întîlni, inima ta ar înclina numai şi numai spre el.

Dar trebuie să îl şi cunoşti cu adevărat, căci dacă îţi faci doar vise frumoase şi basme şi poveşti despre el... atunci te vei complexa singură gîndind că e Christos sau Făt Frumos... deci îndrăzneşte să-ţi dai seama ce faci... căci o relaţie fără iubire e un calvar, o iubire închipuită e mai rea decît o ură, căci te face prizonieră pentru o viaţă unei minciuni.

Eu te sfătuiesc să-l iubeşti mult mai mult pe Dumnezeu şi văzînd ce zice prietenul tău şi cum se manifestă în faţa marii tale iubiri de Dumnezeu sincere... să tragi tu concluzia dacă îl iubeşti şi pe el cu adevărat sau doar din complexul tău de inferioritate şi modestie exagerată... care n-ar trebui să fie un argument, căci n-ai de ce să fii complexată... orice om e foarte frumos şi foarte bine făcut de Dumnezeu... nimeni nu e mai de apreciat şi mai superior ca altul doar aşa că îşi dă aere de superioritate şi te ia peste picior şi în balon.

Deci îndrăzneşte să te lămureşti şi apoi să-ţi dai seama pe cine şi cum iubeşti şi ce vrei de la viaţa ta şi de la Dumnezeu.

Părinţii sunt împotriva căsătoriei? Dumnezeu nu e împotrivă !
 

Da, aşa da, total de acord. Foarte corect şi frumos spus şi formulat.

Ce frăţia ta numeşti "pudibond", eu numesc habotnic: "vai, nu mănânc la masă cu vameşii şi păcătoşii, că uite ce stricaţi sunt ei şi ce mult mă lupt eu, şi ei miros urât şi eu sunt curat şi pe dinăuntru şi de dinafară".
Nu aşa frate.
Cu cât vezi mai bine, cu atât ţi se arată, în ce măsură au ceilalţi nevoie de Hristos şi Îl oferi, în măsura în care Îl ai şi tu, dăruitorul.

Dacă Domnul Hristos, s-a băgat în rahatul şi murdăriile şi puroiul nostru, ne-a tăiat cu cuvântul şi ne-a curăţat şi ne-a vindecat, nu la fel trebuie să facem şi noi? Ba da, în măsura dragostei noastre, a discernământului şi scopului nostru.

Dar ! Frate Ioane !

Când ne băgăm poate în cele mai adânci abisuri al iadului: consecinţă a căderii din nemurire, din Rai, "dobândirea hainelor de piele" cum spune la Facere, trupul cel greu, carnea, omul care-a devenit cautător al plăcerilor, ca să înlocuiască adevărate plăceri pierdute din Rai, dătătoarele de viaţă plăceri, cum e ascultarea de Dumnezeu, omul căzut care uşor e tras demoni în falsele plăceri lascive, senzuale, voluptoase, pervertite, ca să eşueze să găsească adevărata plăcere din viaţa aceasta căzută: a primi înţelegerea cunoaşterii trăirii înmulţirii dăruitoare prin Duhul Sfânt a Domnului Hristos şi Hristosul lui Dumnezeu.

Aici deci, în aceasta, nu mai poate fi vorba de pudibonderie, nici de habotnicie, fiindcă aici e lupta cea mare, practic, între suflet şi trup.

Primeşte-mă frate Ioane cu ce îţi spun ca o mireasmă a vieţii, să nu îţi fiu mireasmă a morţii:

"Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă." - II Corinteni 2, 15-16.

Şi acum mireasma care pe unii din voi vă ucide, iar altora vă dă viaţă :

"Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului." - Romani 8, 5.
"Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii." - Romani 8, 12-13.
"îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte." - Romani 13, 14.
"Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - I Corinteni 6, 18.
"De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei" - Romani 1, 24.
"Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate" - Romani 8, 8-10.
"Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor" - Efeseni 5, 3.
"Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" - Romani 7, 21-24.
"De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?" - Iacov 4, 1.
"Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos." - II Corinteni 10, 3-5.

Mai mult de atât, eu unul, aici, în digital, n-am ce să fac.

Fie vouă după credinţa voastră.

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

Nu sunt deloc complexata,dar nu am vrut sa fiu ca cei care ajung "sus" uita de unde au plecat. Poate si de asta nu m.a deranjat ca el nu are studii superioare.

De.a lungul timpului am mai avut tangente cu baieti care s.au dovedit interesati de mine dar pe care eu i.am refuzat,deci cred ca asta nu e o problema.

Igor, nu stim noi pentru cine voieste Dumnezeu casatoria unuia sau a altuia. De unde sa stim daca Domnul binecuvinteaza casatoria lui Ion cu Ana, de pilda?
Una e sa cugetam ca Domnul binecuvinteaza casnicia ca alternativa la libertinaj ori desfrau, alta e sa indemnam pe oricare doi tineri sa se casatoreasca, in baza argumentului ca Domnul binecuvinteaza casnicia.
Igor, Dumnezeu binecuvinteaza si pe tractoristi, atunci cand ei pornesc sa are ogoarele... Ar trebui acum sa indemnam pe toti tinerii sa devina tractoristi, pe temeiul ca noi suntem crestini oratori? Ma tem ca am pacatui, nu de alta dar poate ca Domnul vrea ca unii din ei sa fie patiseri ori strungari. Sau, poate, ii voieste scafandri, mai stii?

Asadar, una e sa ne bucuram atunci cand doi tineri se casatoresc, din iubire si credinta,
alta e sa zicem oricui, asa la gramada, casatoriti-va!
Ultima varianta nu e nici treaba noastra, cred, nici lucru cu discernamant. Daca se iubesc unul pe altul si daca Domnul voieste ca ei sa isi uneasca vietile si sa se desavarsasca impreuna, fii linistit ca vor gasi o cale, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca si acest pas.

Eu va inteleg si in acelasi timp o inteleg si pe mama mea. Dar atunci cand sunt sentimente si eu sunt fericita cu el,mai conteaza faptul ca nu e la acelasi nivel cu mine? Oare nu pot doi oameni sa isi faca o situatie impreuna pornind de la nimic,mai ales daca se si iubesc?

Pai asta este o falsa problema ca nu ar fi la "accelasi nivel" cu dumneavoastra! Trebuie sa fiti constienta de faptul ca nici o meserie (atata timp cat este legala si morala) nu poate fi considerata superioara sau inferioara altei meserii! Orice meserie are rolul si importanta ei in societate, si contribuie in mod egal la progresul societatii!

Modestia şi cuminţenia sunt virtuţi şi atunci când omul nu are libertate şi condiţii. Libertatea o dă Hristos, care aduce modestia şi cuminţenia.
Sunt unii oameni născuţi în familii modeste, care sunt aroganţă. Sau născuţi în familii arogante care sunt modeşti.
Sunt unii oameni născuţi în familii stricte, care sunt răi şi păcătoşi. Sau născuţi în familii rele şi păcătoase, care caută sfinţenia.
Pe forum nu poate să facă dovada cuminţeniei şi dorinţei de îmbunătăţire. Aici vine să culeagă pentru mântuirea ei.
Iar când va avea daruri, nu se va lăuda cu ele, ci le va înmulţi şi dărui, mulţumind lui Dumnezeu, cu bucurie.

Mama şi orice femeie, dacă nu are pe Hristos temelia şi centru vieţii ei, va greşi. Mult sau mereu.
Mama surioarei noastre "bublişor", spune să nu-l ia de soţ pe prietenul ei, fiindcă e mai sărac, nu are facultăţi, părinţii lui nu sunt foarte străluciţi, deci mama lui "bublişor", nu are pe Hristos în viaţa şi mintea ei.

Deci mama ei, crede mama ei că îi doreşte binele fiicei ei, dorindu-i un confort cât mai bun, lux, comoditate, alături de un soţ cât mai bogat, înstărit, aşezat, fără să se gândească la riscuri, ci doar la un aparent şi prea trecător bine, al fiicei ei. Deci mama ei, din mândria ei, crede greşit că îi doreşte binele, o ţine departe de mântuire, căsătorindu-se cu un băiat modest, asemenea ei, lângă care are mai mari şanse să se îmbunătăţească unul pe altul în Hristos, decât şanse ar avea la unul mai bogat, care complexat de oarecare inferioritate ce-a va vedea la ea, o va desconsidera, poate cu timpul o va înşela, o va neglija şi altele mai grave, Doamne fereşte.

Deci iată, sufletul, raţiunea, conştiinţa surioarei noastre "bublişor", care tinde spre mântuire, tinde spre Domnul, vede în inima ei, simte, că mama ei nu o învaţă de bine, n-o învaţă spre mântuire şi simte nevoia să respingă dorinţa mamei, şi bine face, dar totuşi nu are curajul să facă pasul hotărâtor spre căsătorie şi îmbunătăţirea alăuturi de el, în Hristos, prin Biserică, întro viaţă cu lupte, care oricum le va avea, dar cu mai mari şanse de biruire.
Pentru că ei sunt cu adevărat pe aceaşi poziţie, se iubesc de 8 ani, au început unirea intimă unul cu altul...

Nu pot da cu piciorul la 8 ani, şi la ieşirea din feciorie unul cu altul. Să o ia de la început cu un altul, despre care nu ştie nimic? Şi mai grav, cu acela să se căsătorească după câteva luni, regretând mai târziu? Numai fiindcă a ascultat de mama ei bolnavă de mândrie şi lacomă după bani?

Nu... asta nu...

Iar omul superior care să o ajute să crească şi pe ea şi pe el, le va fi duhovnicul, toţii preoţii şi episcopii cei buni şi de dragoste jertfelnici. Fără să mai amintesc de Sfinţi, care orice carte a unui Sfânt canonizat o va deschide şi va citi, în acel moment, Sfântul îi vorbeşte şi le vorbeşte.

Şi tu faci pe "duhovnica", soră "crinrin"? Pe lângă "nacu simona", a mai răsărit o "duhovnică"? Ce multe femei duhovnici pe forum... Mai înainte o luai în şuturi pe "bublişor" şi acum, cu acelaşi ton atoateştiutor, vii să o înveţi duhovnicie? Dorindu-i practic şi tu, demolarea fericirii ei ?

Se luptă vrăjmaşul puternic...

Nu. Este şi va rămâne o fată cuminte, graţie dragostei ei pentru Hristos, nu numai a educaţiei de acasă, care educaţie se poate strica, se poate îmbolnăvi, fiindcă unde nu este Hristos, cel puţin nu este în mintea mamei ei, apar atâtea riscuri de învăţătură mincinoasă şi greşită, în nesăbuinţe...

Da, va primi Sfintele Taine ale Împărtăşaniei, depinzând şi de dragostea, chibzuinţa, rugăciunile şi discernământul duhovnicului, cât şi mai ales de pocăinţă ei şi a lor şi îndreptarea ei şi a lor.

Relaţiile trupeşti le vor opri, dacă nu le-au şi oprit deja, fiindcă se pregătesc de nuntă. Şi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, trebuie să fie curaţi. Dacă nu chiar cu 6 luni, vor reuşi, dacă se apropie de Hristos şi de Biserică.

Îi spui că nu e deloc cuminte? Eşti tu, soră, tare cuminte, nu? Ai fost extrem de cuminte, în tinereţile tale, aşa-i? Bârna din ochiul tău, soră, apoi paiul din ochiul altora. Ai văzut cât ai suferit din pricina nesăbuniţei şi neascultării tale, provenite din mândrie? Smereşte-te şi mulţumeşte lui Hristos şi nu mai repeta greşelile.

Iar aceea care frecventează discotecile, în anturajuri rele, nu e cuminte, şi nu va fi preacurând cuminte, cât timp stă în acele medii stricăcioase de suflet, de trup şi mântuire.
Iar "bublişor", nu e una din acele fete, numai pentru simplul fapt că e aici, căutând să culeagă pentru mântuirea ei.

Uite dragă Igore, îţi fac o analiză pe text, te rog să nu te superi.

Aici dai un răspuns bun, care reprezintă ceea ce ai înţeles tu din textul lui Ioan67.


Nu se ştie din cine citezi, pare că din ceva călugăr dar pare să fie şi vocea ta ''călugărească'' dacă te adresezi lui Ioan cu frăţia ta, deci pare că vocea ta se erijează sub cuvintele altuia, unui duhovnic. Deci nu-s lămurit dacă e citat inventat de tine susţinînd tu că aşa spun habotnicii, e un citat din vreun călugăr care spune el cum spun habotnicii?.. sau ce e? Sau e o pistă falsă pentru a amesteca termenii deoarece habotnicii nu sunt totuna cu sclifosiţii sau cu fariseii... ci habotncii sunt nişte credincioşi care cred ei că prin mulţimea habotniciei lor, făcută ca să fie văzuţi de oameni, vor fi mai degrabă ascultaţi de Dumnezeu. Deci nimic rău în a fi habotnic departe de ochii oamenilor şi dacă habotnicia ta nu este defapt o necredinţă îmbrăcată în mulţime de nevoinţe şi habotniceli...

Iar trag concluzia că eşti călugăr, frate de mînăstire... căci pe tine te vezi frate în timp ce lui am impresia că îi spui doar aşa... ca să te dai călugăr.

Citatul ăsta pare că ar fi din sfinţă, din duhovnici, din călugări, pare o înţelepciune... defapt dacă analizez textul mai profund mie îmi rezultă că iar te lauzi că tu Îl ai pe Hristos şi că cu cît îl dăruieşti mai mult altora cu atît îl ai mai mult. Mă gîndesc dacă îţi dai seama că nu poţi dărui abuzînd, adică devenind un risipitor care tot dăruie cu forţa şi cu deasila... defapt doar ca să se laude că el Îl are pe hristos mai mult ca alţii. Îţi dai seama unde îţi este duhul cînd dai astfel de ''înţelepciuni''?
Aici foloseşti un limbaj neaoş, călugăresc,

Tu întrebi, tu răspunzi, şi iată cît eşti tu de vrednic că practic te dai mîntuitorul care se bagă în orice mocirlă. Deci iar rezultă că te lauzi şi că împlineşti ce ne-a cerut hristos întărind că asta trebuie să faci şi tu şi noi.

Dragul meu, noi ceilalţi nu trebuie să nu ne băgăm aşa ca tine ci trebuie să avem grijă de hainele cele albe şi curate pe care ni le-a spălat. Trenuie să-i urmăm cu grijă să nu recădem, să nu ne remurdăprim, să nu ne lăudăm.


Aici eşti deja aiuritor... căci foloseşti acest frate nu pentru a rezona cu frăţietatea ci a te lăuda tu că eşti frate de mînăstire... sau că eşti ceva duhovnic care se auto-îndreptăţeşte ''slujind''.

Deci iată ce mare filozofie şi ''înţelepciune'' scoţi din tine adică zici că tu cu Hristos sau tu cu călugării sau tu cu sfinţii înţelepţi cînd vă băgaţi în iad... defapt căutaţi înţelegerea şi cunoaşterea trăirii a lui Dumnezeu. Păi e defapt complet aiurea ce susţii căci pot trage concluzia simplă că nu Dumnezeu ci că tu te bagi în iad ca să cunoşti, adică păcătuieşti ca să cunoşti şi să înţelegi... deci păcătuieşti pentru cunoaştere iar asta e o patimă foarte grea, e un satanism, o nenorocire ce caută ştiinţă şi lăudăroşenie prin păcătuire.

Adică susţii că eşti în stare să intrii în orice mocirlă ca Hristos, ducînd tu lupta cea mare... a ortodoxie... cu tot păcatul şi cu toată lumea... deci defapt te foloseşti de Hristos ca să te erijezi la meritele luptei Sale... să cad eu sau alţii pe spate la ce lucruri mari săvîrşeşti tu... Păi dragul meu, cu cine te lupţi? Ca don Chihote tu te lupţi cu morile de vînd? Tu visezi vre-o luptă şi te pui lîngă apostoli, lîngă sfinţi, lîngă călugări, lîngă Hristos dînd impresia că tu te lupţi aşa ca ei? Nu-ţi miroase a lăudăroşenie?

Şi iată ai ajuns să vrei să fii primit ca o mireasmă a duhului sfînt... adică tu îi ceri lui Ioan ca să te primească pe tine şi nu pe Dumnezeu aşa... păi îţi dai seama în ce abis al lăudăroşeniei eşti căzut?

continuarea mai jos

continuare pt. Igor
 

Aici eşti Apostol, eşti mucenic, eşti mireasmă, eşti toată ortodoxia şi toţi călugării şi toate bisericile... tu, tu împreună şi cot la cot cu ei... nu ţi se pare că defapt mireasma aia vine din lăudăroşenie delirantă ce se încîntă cu sine?

Dragul meu, nu doresc să te lovesc sau să te cert ci îţi fac analiza asta ca să te linişteşti şi să încerci să te lămureşti ce fel de duh vorbeşte în tine ca să te ceercetezi în ce necredinţă foarte lăudăroasă apari mimînd credinţa călugărească, apostolică, ortodoxia...

Iar aici cu vorbe catastrofale, melodramatice dai citate peste citate sperînd tu că...
sperînd tu că iată:
Ai făcut tu tot ce se putea pentru salvarea noastră...

Păi dragul meu Igor, te rog revino-ţi la liniştea credinţei... căci nu trebuie să ne mîntuieşti ca tincuţele şi nici să ne vindeci învederîndu-ne judecător toate citatele scripturistice sau ale sfinţilor... defapt doar te surpi pe tine însuţi şi cazi într-o profunăd lăudăroşenie ce vine dintr-o necredinţă, căci necredinţa, bat-o vina, e cea care te mînă să faci tot ce e posibil ca să ne mîntuieşti şi iată că noi tot nu ne mîntuim... deci tu practic nu crezi că Dumnezeu ne poate mîntui şi de aceea te ridici tu în numle întregii ortodoxii şi a tuturor scripturilor şi faci tot ce se putea... aici în digital... căci dacă ai fi de faţă ai face şi mai mult... mai mult ca Corogeanu sau ca cine ştie ce Tincuţă.


Şi iată termini apoteotic de parcă ai fi Hristos, sau un Apostol sau ortodoxia sau un Duhovnic foarte mare sau un călugăr plin de Har... defapt tu nu faci decît să dai apă la moară necredinţei tale foarte lăudăroase care face tot posibilul ca să te piardă, să te condamne la mîndrie şi prostie.

Deci te rog mult să te opreşti din felul acesta aiuritor de a-ţi mărturisi ortodoxia. Linişteşte-te posteşte şi nu te mai lăsa tîrît de slava deşartă.

Iartă-mă dacă iar am fost prea dur cu tine, dar nu-ţi vreau răul şi cred că te duci în jos pe topogan spre iad crezînd că urmezi lui Hristos sau că mîntuieşti sau că aperi ortodoxia.

Îţi recomand să scrii maxim 10 rînduri la o postare cum m-a sfătuit şi pe mine Copăcel şi să dai maximul un citat şi să vorbeşti doar în numele icoanei la care te închini, sau bisericii şi a crucii unde cazi şi te rogi.

Less is more!

Nu spun că n-ai dreptate, precis că ai înţeles tu preabine destule şi că ai dreptate să susţii că cei de la care au înţeles au dreptate dar e vorba de duhul în care ar fi trebuit să le spui... şi tu le spui într-un duh risipitor şi lăudăros şi lacom, un duh deşertificator, foarte lacom de slavă deşartă şi de mărire de sine... deci cred că nu te afli pe un drum bun dacă continui aşa.

Iartă-mi deci analiza şi te rog să te lămureşti în ce duh scrii tu toate astea şi în numele cui.

Parintii sunt impotriva
 

Orice se poate intampla, dar nimic nu este intamplator, desigur.
Insa chestia cu jumatatea, cu sufletul pereche tine mai degraba de un aforism, ori de un amatorism filozofic, ca si zodiile, norocul , destinul si tot ce NU se poate controla si stapani de vointa si cunoasterea omului.
Insa nu ar trebui sa te opresti aici, ci cauta sa mergi catre un adevar palpabil, in care sa te implici constient, rezonabil si responsabil.
Este de apreciat si faptul ca esti o fata modesta, drept pentru care nu ar trebui niciodata sa uiti de unde ai plecat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te multumesti cu putin, sau cu orice.
Ca esti cuminte, comparativ cu alte fete, aici este si meritul parintilor tai, pe care ii felicit si ii respect.
Si eu am o fata studenta la buget(urmeaza primul an) si este la fel de cuminte, si a inteles si importanta cuminteniei inainte de casatorie, la fel cum a inteles si iubitul ei, student si el.
Deci pana la urma viata noastra nu este totusi un hazard, ci noi insine ne-o construim si daca nu stim sa-i punem piloni de rezistenta si tot ce mai trebuie, atunci macar sa luam in considerare un proiect avizat, caci prezinta oricum mai multa garantie si protectie.
Asa cum noi toti de pe forum ne-am silit sa te ajutam fiecare cum a crezut de cuviinta, aducand dovezi, experienta si bunavointa, asa si tu ar trebuie sa nu te opresti doar la nivelul unor constatari empirice, ci zbate-te sa-ti dezvolti orizontul cunoasterii, sa stai de vorba - dupa cum toti te-au sfatuit- cu unul sau cu mai multi preoti duhovnici, si sa cauti sa implinesti ceeea ce majoritatea dintre ei te sfatuiesc.
Daca insa nu te atrage credinta, ceea ce nu este un repros din partea mea, caci nu este obligatoriu sa fim toti la fel, atunci macar asculta de parinti. Daca nici acest lucru nu te indeamna inima sa faci, atunci consulta macar un psiholog,sau un doctor, care este oricum deja introdus in starea de spirit a breslei in care vei ajunge si tu.
Suntem cu inima alturi de tine si ne rugam sa-ti gasesti cat mai repede usurare de toate indoielile tale si sa iti gasesti pacea sufleteasca.
Iti doresc sa devii un doctor adevarat, caci avem foarte multa nevoie de astfel de oameni.
Maica Domnului sa fie cu tine!

Păi el nu s-ar putea simţi complexat şi inferior dacă nu are studii superioare şi tu ai? Sau poate el se laudă că e un jmecher plin de bani.

Păi dacă dealungul timpului ai refuzat mulţi băieţi, pe acesta nu-l refuzi doar pentru că crezi tu că ţi-a sosit timpul măritişului? Sau de ce nu-l refuzi şi pe acesta? Oare din superstiţia asta, a sosirii timpului de măritiş, refuzi să vezi că n-are facultate şi că tu fiindu-i superioară poate că el nici măcar nu te iubeşte ci doar te consideră superioară părîndu-i că te poate folosi ca să fie şi el mai sus prin tine?.. şi tu prin banii lui?

De ce nu vrei să te lămureşti dacă îl iubeşti? Nu zic să te îndoieşti de iubirea ta pentru el ci zic să te lămureşti dacă nu cumva ''iubirea'' ta sau a lui nu are la baza tot felul de interese şi superstiţii. Superstiţii care defapt nu sunt iubire ci iluzia unei iubiri ajungînd voi amîndoi pînă la urmă într-o capcană a căsătoriei. Şi asta pentru că nu vreţi să vă lămuriţi dacă vă iubiţi şi dacă sunteţi unul pentru altul tot ceea ce vă doriţi... tot ce vă doriţi după Dumnezeu.

"vsovi" iartă-mă te rog şi pomeneşte-mă pe mine păcătosul şi iubitorul de Hristos.

Din cate stiu eu nu se simte complexat de faptul ca eu am studii superioare si el nu. Asa cum bine ati citit in celelalte posturi noi suntem de 8 ani impreuna,eu eram o copila cand am inceput prietenia cu el,am crescut impreuna si faptul cum ma simt alaturi de el,ca imi ofera liniste,implinire,intelegere ma face sa raman in continuare in aceasta relatie.
Nu este un "jmecher" plin de banj,ci doar un baiat modest care a trecut prin multe,nu a avut o copilarie tocmai fericita si care munceste pt a avea un trai decent. Interese nu cred ca sunt pt ca nu e unul mai cu "mot" decat celalalt.

N-am dragul meu frate şi prieten de ce să te iert... că nu mi-ai greşit mie cu nimic ci văd cum îţi strici singur credinţa şi mă doare pentru tine ca de orice om.

De aceea te sfătuiesc şi te rog să încearci să răspunzi mai des dacă vrei dar mai lămuritor, mai clar, mai simplu, şi cu maxim unul două citate încercînd să nu te erijezi împreună cu citatul la vrednicia ce decurge din el... ci să te foloseşti de el ca un păcătos fără să arăţi că tu te consideri păcătos.

Eu cred că-ţi foloseşte să discuţi postînd mai des dar cu un text mai limpede, mai liniştit...

Deci ne iartă Dumnezeu, iar eu nu am de ce să te iert căci nu mi-ai greşit mie cu nimic ci eu ţi-am greşit băgîndu-mă în discuţia ta cu alţii şi de aia te-am şi rugat să nu te superi însă trebuie să încercăm să primim îndreptarea... să ne dăm seama, să ne lămurim, să ne cercetăm dacă suntem în duhul Credinţei aşa cum sfătuia sf. Ap. Pavel.

Acuma nici prea scurt şi des nu e bine să postezi ci uite postează cîte 10 rînduri şi un citat maxim două.

Apoi dacă mai ai ceva de zis, mai postează unul şi apoi încă unul şi tot aşa ca să te faci înţeles. Şi cred că aş putea citi mai bine şi aş putea înţelege mai bine mai ales dacă prin texte nu ai abuza şi nu ai speria cititorii făcîndu-i în toate feleurie de parcă tu te-ai lupta cu toate sectele, eresurile, dracii, păgînismele, duhurile rele, satanele, iadurile şi de parcă tu ai apăra ortodoxia şi nu Dumnezeu.

Mersi că ai citit ce ţi-am spus... şi sper că te redresezi din alunecarea în duhul necredinţei şi lăudăroşeniei...

Dar ce s-a întîmplat cu dragostea dintre voi în aceşti 8 ani?.. eşti fericită că îl iubeşti pe el? E fericit el că te iubeşte? Vă bucuraţi voi că sunteţi împreună şi că simţiţi iubire unul pentru altul?

Că doar eşti liniştită... e egal cu zero, e ca şi cum ţi-ar fi un body-guard care te-ar păzi să nu ţi se întîmple ceva rău... dar îl iubeşti tu mult pe Dumnezeu cu recunoştiinţă pentru că l-ai întîlnit şi pentru că ţi l-a dăruit şi că ai o relaţie cu el de 8 ani?

Şi cînd te întreb dacă vă iubiţi mă gîndesc şi la fidelitate şi la dorirea binelui pentru partenerul de viaţă şi mai ales dorirea mîntuirii lui... căci de astea se bucură iubirea ce ne vine de la Dumnezeu... se bucură să ne iubim unii pe alţii şi să ne rugăm unii pentru alţii.

Parintii sunt impotriva
 

Tu vrei sa o faci sa-si puna serios intrebarea:Il iubesc ? Sau mai degraba o ispitesti daca e in stare sa-ti dea acel raspuns deplin:Il iubesc atat de mult incat mi-as da viata pentru el.

Oare avem dreptul asupra acestor analize coercitive? Sa lasam fata sa-si traga sufletul.
Nu-i putem pompa cu de-a sila nici credinta, nici iubire, nici casatorie, nici despartire.
Apoi noi am neglijat un lucru: toti o consideram lipsita de discernamant, ca si cand Hristos nu S-a intrupat si pentru ea, ca si cand ar exista un timp strict al deciziilor luate corect, ca si cand doar ei nu i se mai ingaduie a gresi si ca si cand daca acum ar lua o hotarare care sa ne uimeasca pe toti, asta ar insemna ca de-acum inainte nu se va mai confrunta cu situatii in care sa trebuiasca sa ia decizii capitale. Si peste toate astea noi venim ca unii cu desavarsire curati si statornici in credinta si iubire.
Bublisor ar trebui sa stie ca si noi ne luptam, nu cu lumea si cu oamenii, ci cu noi insine, cu patimile noastre, cu nedesavarsirile noastre, cu multele noastre slabiciuni si ca niciunul dintre noi nu este desavarsit si fara de pacat.
Viata este o lupta continua si nu consta intr-o singura victorie, sau o singura infrangere, dar in acelasi timp viata este plina si de frumusete, daca avem constiinta impacata.

Acel adevăr este dragostea lui, declarată, mărturisită, susţinută, alături de dorinţa lui de a se căsători cu ea şi a fi o familie împreună.

Unde spune Hristos, că nu trebuie să ne mulţumim cu puţin? Când? Unde? Sau care Apostol, sau Sfânt Părinte, spune asta?

Dacă părinţii ei sunt manipulatori şi posesivi, să nu-i asculte. Dacă nu o îndeamnă la mântuire şi căsătorie, fiindcă acel băiat nu câştigă suficient, nu are diplome şi alte aberaţii, părinţii ei, amândoi sau numai unu, greşeşte cumplit.

Felicitări fetei tale, surioară. Dar cu "bublişor", dacă a înţeles mai târziu importanţa fecioriei, ce facem? E de lepădat? Niciodată. O ajutăm cum putem.
Şi dacă ea îl iubeşte pe iubitul ei cu care e de 8 ani, şi dragostea-i este împărtăşită şi susţinută de a lui, au toate clauzele posibile, mai ales de la Dumnezeu, să se căsătorească, spre mântuire.

Doar cu Hristos şi în Hristos, prezintă o garanţie şi protecţie, inclusiv în cazul lui Iov.

Da, de acord, dar acea dezvoltare a orizontului cunoaşterii, să fie numai prin prisma Bisericii şi a lui Hristos, altfel, este o dezvoltare spre iad.

Când părinţii te învaţă prostii din orgoliile şi patimile lor, nu trebuie să asculte de ei.

Orice îţi spune psihologul, până la urmă tot cum vrei tu vei face. Important e să vrei să faci ce te învaţă Hristos, Biserica, Sfinţii.

În inima ta, tu o vrei despărţită de prietenul ei, cu asta inimă îi eşti alături tu, soră... Of... Şi ne mirăm că musulmanii fac 8 sau 10 copii şi de altele ne mirăm, dar nu ne mirăm de ce nu este Hristos în viaţa noastră...

Când o persoană îşi dă viaţa pentru altă persoană, nu înseamnă nici că se sinucide, nici că se pune în faţa gloanţelor, ci că îşi jertfeşte viaţa pentru acea persoană.
Dacă şi-au jertfit deja unul cu altul 8 ani din viaţă, e firesc că se iubesc. Apoi, dacă se despart, e ca şi cum acei 8 ani de viaţă, au fost aruncaţi la gunoi.
Cât de mică trebuie să fie inima unui om, să-şi dorească aşa ceva?

Dragostea nu e coercitivă, deci nu constrânge, e libertatea prin excelenţă. Sigur că îşi trage sufletul, tu te simţi obosită nu ea, dooamnă "duhovnic".
Când aduceţi acel canon, doamnă duhovnic?

Dar ţi-ai dori, aşa-i, doamnă "duhovnic"? Analizând psihologic, lucrurile despre care vorbeşti, le doreşti şi le înmulţeşti înăuntrul tău. Deci aveţi spirit dictatorial.

Nu, eu n-am considerat-o nicio secundă lipsită de discernământ. Ci cu multă iubire faţă de el.
Da, există un timp strict al deciziilor luate corect. Când Hristos, prin harul Duhului Sfânt, locuieşte înăuntrul omului.

I se îngăduie a greşi. Tocmai de aceea se străduieşte, şi prin noi, să nu greşească. Căsătorindu-se cu el şi înmulţind împreună o viaţă în Hristos, nu vor greşi.
În plus, toate deciziile sunt oarecum capitale, pentru mântuirea noastră, pentru toate vom da socoteală.

Suntem păcătoşi, şi ne silim, din luptele noastre, să ne mântuim. Şi aşa ne sfătuim, spre mântuire.
Şi ba da, ne luptăm şi cu lumea, sunt trei mari lupte ale creştinului: cu lumea, cu noi înşine şi cu demonii.

Nu vom avea niciodată conţiinţa curată, fiindcă niciodată nu facem deajuns, şi pururea suntem nevrednici de tot şi toate, şi mereu la mila Domnului.

Nu mai fă pe duhovnica, doamnă, că nu eşti. Sfaturile tale sunt foarte lumeşti şi fără sevă mântuitoare.

Da il iubesc si nu ma vad fara el si suntem fericiti cabd suntem impreuna. Asa cum zicea cineva aici,pe el cunosc bine,ii stiu fiecare gest,stiu cum sa gestionez anumite situatii in functie de amandoi. Nu stiu cum sa va explic,nu imi gasesc cuvintele pt a descrie exact.

Ce frumoasă mărturisire ai făcut, vă doresc să rămâneţi cel puţin la fel de fericiţi ca acum. Depinde de voi. În Hristos nu doar că veţi reuşi asta, dar veţi reuşi de sute de ori mai mult. Îmbunătăţeşte-te spre mântuire şi îl vei sfinţi şi pe el minunat.

Vă sfătuiesc cu drag, în Domnul, să vă căsătoriţi şi să vă sfinţiţi toată viaţa.

Doamne ajută.

Vezi cum ai ajuns la vorba lui Alin? :)

Nu cumva Copăcel era cel ce m-a sfătuit?
AlinB nu putea citi mai mult de un rînd şi cu toate astea ştiia el mai bine tot ce scriam... inclusiv că aş fi troll şi că mi-aş bate joc de orotodoxie... deducînd el logic cum nimeni nu-şi dădea seama decît el... deşi nu era în stare să citească mai mult de un rînd.

Deci nu cred că Alin m-a sfătuit ci că Alin m-a persiflat mereu ironizîndu-mă. De sfătuit m-a sfătuit să scriu maxim 10 rînduri, am impresia, fratele Copăcel.

Poate mă înşel,.. şi oricum dacă lucururile ar sta exact invers atunci ar fi la fel de frumos.

Oricum... sfatul respectiv l-am dat mai departe că mie nu mi se potrivea... eu scriu mult dar nu din necredinţă şi ca să mă laud cu ea ci din dorinţa de a nu da naştere la alte intepretări absurde din ceea ce scriu... adică vrînd să fiu limpede ca să nu stîrnesc amestecări, încurcături, neînţelegeri, dubii, zăbăvnicii, clătiri... prin ceea ce scriu.

Să poată rămîne omul senin şi lămurit şi bine dispus că a înţeles ceea ce a citit, asta ţinteam.

Şi crede-mă că nu fac niciun efort scriind. E o bucurie pentru mine pe care aş vrea s-o translatez şi celor ce citesc.

Sper ca bucuria Credinţei să treacă sticla şi să se simtă şi la voi... şi aş vrea să nu mă laud cu ea căci n-am niciun merit... e un dar minunat la care luăm parte împreună.

Credinţa vine de sus şi e deschisă tuturor....... ''Pe pămînt pace şi între oameni bună voire.''

Aş fi vrut ca măcar să-şi dea seama dacă simte cu Adevărat iubire... şi dacă simte aşa ceva atunci e liberă să ia mai departe orice decizie pentru viaţa ei... bine ar fi dacă ar urma sfaturilor ce vin de la Dumnezeu pentru că nimeni nu o iubeşte mai mult pe ea şi pe prietenul ei oricît de iubitor şi sfătuitor s-ar arăta.

Nu prea avem... dar dacă fata a venit la vulturi, la corbi şi la bufniţe... poate rămîne şi cu un răspuns bun, de-al ei, bun pentru viitorul ei.

Ba putem... tragem cu pompa apă din fîntînă sau din izvor şi îi dăm să bea... Să bea pînă îi cade bine la suflet şi la inimă. Deci putem dar nu e frumos s-o silim şi s-o speriem ca s-o obligăm să bea. Bea cît vrea şi cît poate.

N-am neglijat, chiar nu are discernămînt, nici el nici ea, iar el acuma bea prea multe beri... deci în 8 ani de cînd se cunosc el a ajuns un împătimit de bere... iar patima asta Bublişor ştie că el nu o avea acum 8 ani.


Ne lăudăm ca proştii, eu nu sunt la nivelul vieţii ei modeste, curate, fidele, studioase...

Aşa este, ne luptăm să nu mai păcătuim de loc pe cît posibil. Ce frumos ar fi să şi reuşim.... prin mila lui Dumnezeu, dar să reuşim.


Asta vine de la Credinţă şi de la iertare, cu cît iertăm mai adînc şi din toată inima aşa vom fi şi noi iertaţi şi împăcaţi... dar asta e musai să vină din iubire de Dumnezeu căci altfel e slavă deşartă.

Daca vrei, fa urmatorul test de imaginatie - daca ai fi, sa zicem, vanzatoare, ai accepta prietenia cu un doctor?

Inca ceva. Cum s-a intamplat ca in cei 8 ani de cand sunteti prieteni abia de curand ati trecut la alt nivel?

Majoritatea femeilor ar accepta.Doctor = spaga la greu , neimpozabila = vacante si excursii in strainate, genti Vuiton,
etc, etc.
Simplu.Pentru ca in realitate nu este o relatie.Ceea ce ii uneste pe amandoi este frica de societate si de a cunoaste oameni noi.

"crinrin"... ce goală e omenirea fără Hristos, nu? ce sterpi, ce cruzi şi reci devenim cu toţii fără El, aşa-i?

Ce e interesant pe toate posturile, sau daca nu pe foarte multe, dati titlul „Parintii sunt impotriva” ma tot gandesc care e calitatea dvs aici? Poate stiti mai multe decat noi?

Legat de codependenta si alte teorii dinastea psihologice? Cu ce pot ajuta psihologii anumite boli sau deficiente dobandite sau inascute Ex pornografie? Nici psihologi ,nici pe forumurile pe care am intrebat, nu m-au ajutat prea mult in lupta asta ca sa nu intre un anumit semnal nedorit,erotic pe Internet in casa mea,ptr multi ani. Spune-ti ca si cel de langa, sufera de faptul ca sta nelinistit de problema celuilalt .Si concret cum poate fi ajutat un om dinasta de un psiholog care constata asa zisa codependenta?

Ei mai usor pot constata dar mai greu pot ajuta. Trebuie vointa si dragoste unul ptr altul ca sa treci de toate problemele care apar.Psihologii astia ii vad ca niste "puturi fara apa". Ei te vad bolnavi tot timpul.Spunea cineva ca, daca unealta cu care lucrezi este un ciocan toate lucrurile le vei vedea ca si pe un cui.Aveam o matusa psiholog, care ea traia cu impresia ca unii din nepotii ei merg la ea ca sa faca psihoterapie.Ei mergeau sa o vada sa pastreze legatura cu ea ,probabil ii mai spuneau si lucruri mai intime dar ei mergeau sa o vada ptr ca locuiau intr-un oras apropiat.
Am luat ex pornografiei si erotismului ptr ca am incercat sa blochez accesul in casa mea de multi ani.Nu am dorit sa am o proximitate cu erotismul virtual.Am rezolvat-o singur .Au durat ani dar am rezolvat-o.De atunci ii fac reclama cum stiu la programul K9WebProtection .La un moment dat am auzit o predica a unui preot mare:"Blocati ceea ce va departeaza de Hristos!" si de ce sa las chestia asta gratuita in viata mea???...
Ma uit in unele locuri unde scrieti , va contraziceti uneori,Spune-ti undeva :"sa moara oamenii unii ptr altii"(cuvinte mari) si pe de alta parte de ce sa ia aceasta cruce?

Da Societatea nu e prea pregatita sa ajute .Dimpotriva incurca !Ex cu programul Midnight oferit fara acordul beneficiarilor de firma Telekom cum am mai mentionat undeva.La protestul meu au spus ca oricum era doar zero virgula nu stiu cati euro?Le-am spus :”Nu ma intereseaza!Ma deranjeaza ideea!Poate am copii mici si nu stiu cum sa-l blochez!”

E usor sa spui e codependent.E langa un pacatos!Un neispravit!Si-a ratat viata!Ce faci Societate ptr oameni ca sa ii ajuti???
Doamne ajuta!

Da si eu am avut situatii cand nu am facut ceva si am regretat.
Care e parerea mea:
-relatiile trupesti care le-ati avut, vor lasa la amandoi o influenta mare in sufletul amandorura,ori ca va veti casatorii sau nu.De aceea sunt procasatorie.O femeie poate sa il ridice sau sa il coboare pe barbat.
-Cum s-a mai mentionat aici.Cateva beri nu reprezinta nimic.Suntem un grup de colegi care mai serbam zilele colegilor si plecarile in concediu.Uneori se merge de catre unii si la cinci beri si nu am ajuns nici unul alcoolic.Dar fiecare om e diferit, noi nu il cunoastem.
-Esti singura in masura sa hotarasti ce va fi cu viata ta.Un duhovnic care sa va cunoasca pe amandoi v-ar da mai bune sfaturi ca noi aici,si ar fi bine sa ii ceri sfatul.
Dumnezeu sa te ajute sa iei cea mai buna decizie Bublisor!

Parintii sunt impotriva
 

Cu psihologia nici eu nu sunt de acord. Era doar o explicatie mai lumeasca-sa zicem-la ce se intampla in societatea bolnava de azi. Transpunerea codependentei in termeni duhovnicesti se numeste judecarea aproapelui.De obicei cei ce se concentreaza pe pacatele cuiva risca sa cada in aceleasi patimi, sau oricum sufera o cadere , putand deveni chiar mai rau decat cel pe care-l judeca. Noi avem voie sa ne ingrijoram doar de pacatele noastre,iar pe ale altora e bine sa le trecem cu vederea si sa nu le judecam, are cine sa le judece, iar daca putem sa ajutam sa nu ezitam sa o facem.

"Spune-ti undeva :"sa moara oamenii unii ptr altii"(cuvinte mari) si pe de alta parte de ce sa ia aceasta cruce?"

Recunosc ca sunt cuvinte mari, ele sunt pentru sfinti.Le amintesc pentru a-i aduce pe oameni cu picioarele pe pamant, deoarece noi credem ca iubim, dar de fapt nu ne dam seama ca de fapt "ne iubim" doar pe noi in cel mai egoist mod.
Aceasta cruce ( de care vorbeai)si-o ia acela care il cunoaste pe Dumnezeu si stie ce inseamna asta. Nu e pentru toata lumea.
Insa sa stii ca o mama si-ar da viata pentru copiii ei, fara sa considere ca face un lucru "mare".
Hristos Si-a dat viata pentru noi din iubire, este o realitate, dar daca nu intelegi ce inseamna acest lucru, cu ce sunt eu vinovata?
Si mai spui acolo ca ma contrazic. Nu ai aratat care este contradictia.Poate ca vorbeam de lucruri diferite. Sunt convinsa ca am dat nastere la o confuzie, nu o contradictie in sine.
Poate nu am corelat lucrurile suficient de clar.

Mai spui ca societatea nu ajuta suficient pe cei care au nevoie. Este adevarat.Suntem egoisti si rai.

"E langa un pacatos!Un neispravit!Si-a ratat viata".

Sa speram ca nu. Oricum nu este sanatos sa gandim asa despre altii. Nu exista om fara pacat. Se spune ca la unii pacatele merg inaintea lor, iar la altii vin in urma. A nu avea pacate vizibile si grosiere nu inseamna ca esti curat de pacate. Pacate facem si cu gura si cu ochii si cu urechile si cu gandurile rele si imprastiate.
Unul poate face un pacat mare o data intr-un an, iar noi pacatuim in fiecare minut cu gandul. Si tot in iad ajungem.

"Cu ce pot ajuta psihologii anumite boli sau deficiente dobandite sau inascute Ex pornografie"

Macar daca ar fi recunocute drept boli si tot ar fi bine. Inascute nu este tocmai un termen potrivit. Impotriva acestor boli luptam cu totii sa le ingradim cat de mult putem, fara sa lovim pe nimeni. Caci nu vrea nimeni sa cada in pacate, toti suntem inselati de diavol din cauza mandriei din noi.

Sa ne iubim unii pe altii si sa consideram pe celalalt mai bun decat noi si prioritar.
Iar vorbe mari. Stiu.
Atunci sa nu mai vorbim, sa trecem direct la fapta.
Doamne ajuta!

Nu sunt sigur daca intrebati sau daca deja afirmati cu siguranta.
Daca intrebati, va pot spune (cu oarece siguranta) ca v-ati lamuri indeajuns asupra acestei dileme dind curs uneia dintre aceste situatii (sau mai bine ambelor):
a) sa urmati o facultate de psihologie, cu speranta ca aveti insusirile personale potrivite; n-ar strica si un master, eventual un doctorat - cred ca v-ati lamuri cat de cat cum sta treaba...:)
b) sa intrati intr-o relatie de consiliere/psihoterapie pentru a experia concret raspunsul la nedumerirea dvs.
Daca, insa, ati formulat deja un raspuns care minimalizeaza rostul psihologiei si al psihologilor fara sa aveti experienta academica si practica a psihologiei, atunci... nu stiu ce sa mai zic.

Categoric e nevoie de vointa si dragoste, precum ziceti. Dar uneori nu e suficient, pur si simplu. Ca exemplu, oricata vointa si dragoste am eu ca sa invat greaca veche si ebraica, va marturisesc ca nu imi iese. Am nevoie de ajutorul unui profesor si de alte conditii...:)

Da, cand e seceta mare, cand "soarele s-a topit si a curs pe pamant" (cum zicea Poetul), e posibil ca unele fantani sa sece. Dar nu e mereu asa, se mai gaseste si cate un izvoras sau o chiuveta cinstita prin tagma psihologilor.
Cat priveste faptul ca un psi te vede bolnav tot timpul, ei bine de obicei e taman invers: psihologii cauta mai mult la resursele de sanatate decat la elementele morbide; cei care se ocupa cu bolile sunt psihiatrii, nu psihologii. Apoi, psihologia clinica si psihoterapia sunt doar o mica parte din specializarile pe care le poate avea un psiholog. Unii, de pilda, se ocupa cu psihologia sportului. Credeti-ma ca doar de bolnavi nu le arde lor cand lucreaza cu un sportiv pentru a-l aduce in forma optima pentru competitie! Altii se ocupa cu pedagogia/invatarea, altii cu munca, altii cu arta etc.etc. Deci nu toti au tangente cu tulburarile sufletesti si cu activitatea terapeutica, ci sunt preocupati de nenumarate alte activitati.

Aici chiar nu am inteles ce ati vrut sa spuneti, ma iertati.