psalmul nepasarii iresponsabile a puiului naiv si tepuit ce se crede fericit...ca sca
 

-Cu o sarutare faci afaceri cu ascultarile si ti le lepezi pe toate?
-Cu o multumire iti faci club exclusivist si trufas al ”pocaitilor” ce nu se mai pocaiesc osandind vamesii si pacatosii ce se pocaiesc?
-Intr-o furie iti vinz moartea sataneului sinagoangei care esti si trebuie sa moara si sa dispara suparat pe aparitia lui Dumnezeu in ochii mintii?
-Cu un giumbushluc te pilesti si iti circaresti toata viata ca un jolijoker profesionist bun de eretic standUp comedy
-Cu o privire la satanitza devi barfitorul crud care toarna de o depaseste slugarnic parand toata viata si nu doar la proces, la greu si la momentul culminant fericindu-te cu dezbinarea de iubirea lui Dumnezeu ca nebunul ce i-a rodit tarina, ca porcul spalat cu fotomodele luxuriante, pedo fantastic, pedo bombastic, mister lova-lova, mister lier and mister ron-g
-Cu o invartire ”intzetzeleapta” nevazuta ca o razgandeala si-o nemultumire inventata cu care te mai si lauzi devi vrajmas Cuvantului si familiei Lui?
-Cu legea faradelegilor nu mai vrei sa treci la dreapta Credinta ca rakul roshu imbract in alb-astru?
-Pentru-o mita nesimtita si lingusita iti suprascri si-ti calaresti EUL Domnului si sinagoga Lui cu belEuUl isUului tau ipocrit si fatarnic regenerandu-l mereu, ingrasindu-l, crescandu-l, marindu-l, ingamfandu-l, gonfalndu-l, intarindu-l, adulandu-l... mintind, hulind, facand erezii, faradelegi si necredinte laudandu-te si lasandu-te multumit de pămantul pagan al uniiuni-furaciuniunii tuturor sinagoagelor pierzarii, la scapare, la fofilare, la lingusire, la amagire naiva ca licuriciul-scap-ariciul plin de scaieti si scheleti ce te leaga in frica si lenea de duh pana te indoiesti, pana guiti de tot binele facut tie de Dumnezeu nepasandu-ti cat de usuratc negi, risipesti si te scapi de El?.. de iubirea Lui?... manios, ”bucuros”, cu rugaciuni si cersetorie pe dos, vrand la glume sa barfesti si sa te razbuni, sa-ti satisfaci cruzimea voii libere ca beroii de carton si de benzi desenate pline de pornoshaguri.
-Cu o aluzie, cu o iluzie, te dai jugnit, sclav, silnicit, victima ”vrednica” si sari in iad dandu-te peste cap, dandu-te in spectacol, facandu-ti acolo buncar si viitor ”fericit”?
-Constatandu-ti neputinta pe neasteptate, nu poti sa nu-i faci rau vrand sa scapi, stii tu cui, aplicand ”solutia”, facand ispita.. si pentru frica de ea, de frica repetitiv recidivanta, stiind ca nu potim ca nu poti sa nu faci rau iar si acuzi si te razbuni cumplit, neputincios, continuant pana la capat, mintind ca ti-ai pierdut pacea, puterea, linistea, curatenia, vrednicia, indreptatindu-te, manindu-te cu furie scoasa din minti... desi El si familia Lui ti-o dadea?
-Pentru o barfa, o vrajeala, o linguseala ai brusc mare frica si mult curaj curajos sfinvers, smintit, indraznind pe dos ca papagalii si maimutele? cu ...tupeu... de te dai mare si tare sustinand ca nu ti-e frica de satana-sultana si de procurorii si avocatii ei mari justitiari ipocriti in sensul ca sfidand cinic te arati disponibil sa faci toate faradelegile exemplificand ca un ”puternic” necrezand cu naivitate privilegiata lepadand frica de Dumnezeu ca pilitul casnic privilegiat ce-si permite sa-si permita?

Psalmul solutiei la neputinta cand n-ai putinta buna ci doar putinta rea inversa?
 

De frica recidevei ca iar nu poti binele te infurii criminal putand invers ca sa poti urand pe cel ce te sperie si te baga in neputinta, vrand sa scapi de situatie si de el, ca pe el arunci vina desi tu-ti produci neputinta cu voire si fapta rea de neoprit...

Pai straduie-te sa nu poti invers fata de putinta buna pe care trebuia s-o ai la venirea iminenta si inevitabila a situatiei in care trebuia sa asculti si sa te comporti cum crestineste, cum ti-a cerut Domnul... si asa zice si legea cu proorocii, sa faci pe plac Domnului si aproapelui... sa nu poti poftele rele ale diavolului si ale lumii, dezbinarile, faradelegile, dorintele silnice ale profitzilor comozi ci sa ai Credinta ca sa poti binele ce se cuvine a fi facut... dupa invatatura si mila.

Usor de stiut, foarte greu de facut!..

...e greu sa te opresti la timp si sa nu mai continui si sa nu mai repeti in conditiile in care pe-afara-i vopsit gardul si-nauntru leneopardul, adica in inima ta mereu faci ispita si apoi ca fatarnicii si ipocritii te dai nevinovat si vrednic iar cand esti vazut si tras la raspundere te dai victima acuzand si urand, turnand para si blesteme, tunand si fulgerand ca victima... ”vrednica”.

Psalmul scobitorii la nervul imputzit al maselei de minte, ca se minte!
 

Cu o intzepăpupăputa lepezi, risipesti si-L arunci pe Domnul cu ura si razbunare furioasa sarind in iuUdacia eleviatanului sherpoidoielnic paracios si crud la vreme de empatie, iertare, suferinta, ingaduinta si mila?

Din rau in mai rau, in si mai rau ca fraierul tzepuit ce se pileste cu vise desharte lumesti de mai ”bine” (pentru nimicuriuni mitomamoniace, lucruri lumesti, pofte diavolesti, sa profitzi, sa scaparesti, te ceri si te lasi rapid dezbinat pe veci de Iisus si familia Lui)? Atat de usor, cedezi, lepezi, risipesti, pierzi, te pierzi?.. cu o incruntartare pe dos? Cu o lingusire, cu o marire, cu o putere gresita,cu o rautate gresita, cu o virtute gresita, cu o competenta si o competitie gresita?

Pentru-contra o ratare-ghinion te razbuni pe Dumnezeu?... pe familia Lui?.. pe slujitorii Lui?.. pe poporul Lui?.. pe micutii Lui?.. pe apropiatii Lui si ai tai?.. pe tine si pe viata ta?.. pe organele tale?... lepadand ca nesabuitul naiv toata ascultarea, crestinismul, ortodoxia, pacea, armonia, linistea, fratietatea, Cuvantul, binele, viitorul, sfintenia, cuviinta, umilinta,.. scapand-sarind cu ”bucurie” si trufie, cu amenintare, sfidare si nepasare neputincios-putincioasa, hulicioasa in ispisisuiisuUuscariotul ingamfandu-te ”bucuros” si plesnind de ciuda?.. sa te dai ”mare” si ”tare” ca ipocritii si fatarnicii plini de bani murdari, stiinta erectica si ramuscari mortotoxice ascunse si ignorate?

Psalmul miserupistilor, lupi iepurcelasi isupârâciosi..amagitori, tzepuiti tzepuitori
 

Lepadand mereu tot de frica, sa scap, ca sharpele ce-si leapada pielea, ca melcul ce-si leapada co-chilia, casa, ca crestinul ce-si leapada lumea, zburand din floare in floare ca bondarul, intrand din gaura in gaura ca soarecele, din poarta in poarta ca mingea, dand din colt in colt ca mincinosii, din bar in bar ca ratatii, din punga-n punga ca banii, din buncar in buncar ca generalii, din crama in crama, din carciuma in carciuma, din servici in servici, din masa in masa ca musafirii, din hotel in hotel ca turistii, din tufa in tufa, din masca in masca ca ipocritii, din pamant in pamant ca paganii, din bordei in bordei, din vorba in vorba, din mormant in mormant, din groapa in groapa... si asa am ajuns un fum mic, toxic, un fum de miros de pasta auto-stoarsa, auto-strivita, scuipata afara dand tot sa scap si implorand sa fiu primit sa ma ascund inauntru la care da mai mult ca lasul ce se scoate la licitatie si nu-i pasa deloc de iubirea divina pe care o pierde si o dezamageste cu naiva cruzime puandu-se in vanzare ca tarfele, umilindu-se la toti teroristii, guitzand ca iepurcelashul speriat de bombe dand totul sa-si scape miezul... eul egoist si rau, miezuleul cu inima de purice si suflet de sarpe prost si tradator ce fuge ca eleviatanul in vacanta, ca snobul in concediu, la balta... sa se dea la fund.

Numai la Dumnezeu se scapa... fiindca numai El te scapa, restu-s capcane de fraieri puse de capcauniuni, ispite. Iar cine cauta sa-si scape sufletul si-l va pierde si cine se va pierde pentru Dumnezeu facand mila ascultand si crezand se va mantui si va mosteni raiul Domnului impreuna cu binecuvantatii Tatalui intru mangaierea si prospetimea Duhului.

Crezi? Oare chiar crezi?.. sau mereu dai tot sa scapi... numai sa scapi... de... tot?... si cand Domnul sau aproapele are mai mare nevoie de tine... tuu fugi, te ascunzi, te scapi si-L lasi balta... lingusindu-ti lasitatea si precautia smintita, sau din contra, te arati foarte disponibil sa parasti... ca sa te scapi, sa-ti scapi uUL EuuUurilor lupilor lumEUuristi care si-au rupt lantul cel bun si s-au bagat in lantul amintirilor si remuscarilor, in lantul haitei lumesti-lupesti a paraciosilor stiintifrici scriitori si amintitori, ce-ti dau tot binele, tot ce vrei si ce nu vrei, doar ca sa te scrie ca... iei... ca-ti iei... ca ai, ca-ti faci, ca n-asculti si-ti faci voia in intimitate divina, in familie, in fratie terorizand si silnicind cu maxime multumiri exclusiviste pentru drepturi pilite si privirilegiante ca ochii pacatului si ai blestemului... paracios, fricos-neputincios si furios-turbat de neoprit dand orice sa-si rupa lantul, sa se razbune pe mladita, pe craca, pe ram, pe relatia vie cu Dumnezeu, sfintii si aproapele.

Adagio la psalmul de mai sus..
 

”-Nu mai au vin!
-Femeie, n-a venit (deja) vremea Mea!.. (stiu ca fix asta spuneai Mamica Mea cea scumpa si draga, dar pentru ei te-am apostrofat, dandu-ma suparat)”

Pentru ce te lepezi, hulesti si te razbuni pe Dumnezeu alungandu-L ca pe un rau de nedorit???.. pentru ca nu-i acum timpul Sau si vremea Sa si vin unii uniunii sa te umileasca si sa te sperie, sa te silniceasca cu trufie sustinand ca e musai sa faci ce vor ei (cica asta e voia Lui Dumnezeu)... sau poate te silnicesti singur ca e timpul sa faci, sa te supui si de ”necaz” arunci vina pe Dumnezeu sau pe Biserica? Lasa pe mai tarziu ti-ar zice ispititorul necurat si fa-ti plinul daca chiar a venit timpul si nu vrei sa faci ceea ce s-ar cuveni, deci daca asta vrei fa-o fara sa te superi pe Dumnezeu insa nu chiuli si nu amana prea mult caci se ivesc mereu prilejuri si o sa ai mereu altceva de facut si pana la urma oricat nu vrei sa cedezi stii ca doar relatia ta de iubire cu Dumnezeu, de Credinta credincioasa, de acum si din vesnicie conteaza... si nu-i frumos sa dai sa scapi suparat ca e unii pisalogi care nu te lasa sa-ti gasesti timpul potrivit, vremea buna cand esti cu inima pregatita si mintea odihnita... deci nu mai huli pentru bani si pentru voia ta daca-ti aduci timpul obligatiilor pe cap, timpul rugaciunii si milei de facut, timpul datoriilor... fix in vacanta, fix in concediu, fix cand ti-e gLumea mai draga stiind ca n-ar trebui sa-ti fie dragi vrajmasii Domnului... deci rabda si nu te razbuna cu maxima furie distrugatoare ascutita si eficienta cu lovituri la fix... stiu ca e greu, dar nu tie ci mie imi zic, practic mai mult mie imi zic fiindca stiu ca nu e nimeni pe aici decat sa acuze, sa te parasca si sa judece (nu acum, ci acolo la judecata din ziua aceea) sau sa te plezneasca peste obraz dand sa-ti mance bojocii si momitele, creierii si ficatul, sa-ti bea sangele si sa-si faca carnati din matele tale, sa-si faca minge de fotbal din pielea ta, zdrobindu-ti ochii ca pe cateii de usturoi, ca pe ceapa si turtindu-ti nasul pentru ca cica esti cu el prea pe sus, smulgandu-ti jugularele si aorta, venele si splina, limba, ravnind si pismuind sa-ti smulga limba, limba aia care se regenereaza cu care-ti permiti sa spui prea multe... vrand sa te opreasca definitiv strangulandu-ti gatul sa nu mai poti inghiti si rasufla, sa nu mai poti da aer la corzile vocale... doar pentru ca ti-ai permis sa susti ca nu e timpul... sau mai rau, ca acum e timpul... timpul sa mergi sa te pocaiesti mai mult de la Dumnezeu si nu tot mereu de la tine, care iata, dai acum sa te scapi in pocainta de pocainta, ca puii de vipera ce se dau fiii lui Avraam, ca pe Sarra au uitat-o, ca s-a indoit si e scris, da-da, dai, dai sa-ti scapi ”sufetul” uEului tau terorist si mandru, viclean si desfranat ce nu se mai opreste din scapare si pâră, care-si cere si-si ia timp sa nu mai faca nimic bun decat nimicuri moarte pentru care se lupta si munceste o viata ca un sclav prost puternic, un Hercoole-Spartacus-Hulise ravnitor de impliniri marete ca fiul preiubit al popurului, ca impuscatu si sinistra, fapte bune de pus in rama sa se uite toti la cele mai mari mortaciuniuni desarte ale tuturor timpurilor, dand din cap.

Oare a sosit timpul sa..?
Omul bun ca pomul copt scoate cele bune din inima lui la vreme (grea), si cu ele crezand face mila, mila DomnuLui, spre bucuria si slava Stapanului Sau. Omul rau fuge si se ”scapa” in buda din buncar, in debara, in pivnita, in beci, cu timpul acestea devenindu-i puscaria intarita in care s-a condamnat benevol si din care ii e frica sa mai iasa, sa scape... e mort omul om si atat fara aparatura si fara masinarie, frank-masinarie, fara scara de la mina si dela turn, de la bloc, fara cararea de la munte, de la fund de mare la munte, fara bani si fara lucruri... nu mai poate fara ele... le ravneste, le butoneaza, le intretine desi-s moarte si nu-l ajuta ci-l zombizeaza, il degenereaza, il face handicapat, autist, senil si fugarnic-zbuciumat pe pamant ca un pericol public scapat de la mititica, de la racoare... ce se cere la tratament... medicamenteeeee, halatul, dati-mi halatul, cat face halatul, dati-mi halatul si multe medicamenteee... sa ”scaaaaap”... in mina la intimbar-intimpui de pui de duuhuri rele.

Psalmul orbilor. Nu-si vad dorinta si pofta de a fi mai bari si mai tari ca Dumnezeu.
 

Naivul credul fraier ce se vrea mereu tzepuit ca baalamuciferii umbla cu latzul si cu grebla vrand sa fie mai latzi grebland si lovind cu grebla ca sa te bage-n latz, sa stranguleze ca duhul ispitonicesc, semetindu-se in scapare la mangalumea demamoniacuzaca deznadajduita si fatalista, ravnind si lucrand ”bucuria” alba-neagra de tip scaparici scabarci ce se vrea prin interior tot mai bare si mai bare ca Dumnezeu... si in cresterea asta pofticioasa din interior de suflet minte, acuza si crede in acuzatii ca credulul ce caraie si plezneste pentru binele oferit de duhurile rele si de aia-si permite, ca are bani si mancare, apa si asigurari, joaca sa se dea in spectacool cu grozavia laudarosheniei smintite sustinand ca are pile atat de mari incat are dreptul si libertatea sa-si faca pispita crezand ca asa creste si scapa, ca asa se mantuie si bantuie, ca asa creste, se mareste si urca... nepricepand ca zambretul ala dulce gadalitor pe interior e pofta ochilor si trufia vietii, semetia ce-i iese din inima si din organe, fapta iesirilor rautatii din inima omului, ele poftind toate sa fie el insusi mai bare si mai tartore, mai sus ca Dumnezeu... tot de aia crede ca Maria ii face lui rau si vrea sa se scape de ce-i iese aruncand vina pe ea, ca nu pricepe ca-i iese trufia multilateral dezvoltata si pilita, faradelegi, pacate, desertaciuniuni, rautati crude si nebune, acuzand-o pe ea, neputand sa nu creada ca din vina ei sufara si sa creada ca nu din vina ei sufera ci de la faradelegile si pacatele proprii, grozaviile ispilite ale neascultarii si necredintei, ca mai nou cica se roaga si asculta, insa e fara credinta ca sa saboteze si sa barboteze tzepuind cu credulitate, ca acolo-i buba, in naivitatea credula a scapariciului scabarici care se joaca cu credinta tradand sa scape crezand cu credulitate in zambrici, in semetia tzepuirii care si-o ia ca fraierul ce se da tot mai bare si mai tare.

Cuvinte cheie: latz, mai-latz, nu lesa ci latz, grebla, mar, bar, tar, zambrete, dorinta de autotzepuire, credulitatea in care crezi ca fraierul minciuni, vrei sa crezi sa te dai victima ”vrednica” si sa scapi, semetie, vis, amagire, profitzi .

Psalmul teia. Da, te ia, te duci sa te ia! Te atrage si te dai la... pe veci.
 

Da-da, te ia, te duci sa te ia! Te atrage si prin vorbe, dorinti si vreri te dai la satana!

Crezi ca-i bine, ca a fost si ca va fi bine. Tzeapa!

Nu te lasi si-ti ceri mereu sa fii tzepuit ????? Vrei in vortexul atractiei mitei minciunii maririi de sine si al semetiei pana si peste Dumnezeu? Te crezi curajos pupilacomindu-te si cerand pile maxime si privilegii totale, atragand pofta omului naiv si pripit care s-a vrut mai mare si mai tare si mai sus ca Dumnezeu pe motiv ca cic-ar fi rau de ne-a facut pe noi jos si pe El s-a pus sus doar ca sa ne chinuie si sa ne umileasca? Si-a justificat omul semetia cu razbunarea si asa a vrut sa fie el mai sus ca sa se razbune si sa fie si mai rau de au cazut ingerii prin mandria si semetia omului si asa a aparut ceata ingerilor cazuti, satanisti, prin semetia omului pripit care a cazut si el de la cugetele astea nemultumite si suparate prin care l-a vazut rau si egoist pe Dumnezeu, a indraznit sa nu-L mai asculte, sa nu-L mai creada si sa ia din cele oprite si sa se infurie mereu cand e tras la raspundere vrand sa ucida victimele si martorii care ar putea observa si povesti despre tupeU, despre pierderea competitiei dreptatii si adevarului, despre faptele rele savarsite. Practic vrei sa-ti acoperi gresala, prostia, pierzarea si sa-ti despagubesti frustrarea ta aruncand pe altii, mintind ca ucizi din pricina lacomiei sau ca te razbuni pe pacate, pe nedreptati, ca esti victima vrednica, discriminat si nedreptatit, cand de fapt nu vrei sa recunosti, sa vezi, sa stii, ca din cauza ta, din gresala ta, din pricina ta, din fapta ta cea rea cazi si suferi, poftesti, te ispitesti, te liberezi de raspunderi si pacatuiesti iar apoi disperi, ai remuscari, conflicte interioare, nelinisti si te imbolnavesti chinuindu-te. Ti se pare ca ti-e mai usor sa te infurii cu semetie si marire de sine insuti peste toti si peste Dumnezeu de fiecare data dand sa pleznesti dupa ce gonflajul interior tinde sa pocneasca vociferand cu nemultumiri hulicioase, cu blesteme, cu amenintari si lepadari. Ajungi sa te razbuni prin a te lasa atras de satana si a te da lui sa-i slujesti toate ca un fraier ca sa intre binele invatat de la Dumnezeu in contul lui si toata ziua vrei sa faci ispita ca sa te rabuni pilindu-te si mituindu-te cu minciuna maririi de sine agresiva acolo in interior, in ingamfare ca ipocritii, nepricepand de ce te infurii si esti rau, pai pentru ca vrei sa ucizi victimele tale si martorii intimi, sa scapi de justitie, ca sa beneficiezi singur de intimitatea cu Dumnezeu desi-ti permiti sa-L persiflezi ca un obraznic necuvinicios ce-si permite sa-si permita orice. Daca nu-ti masori cuvintele si nu te opresti din voirea prin care vrei sa te dai satanismului ca un obiect sau ca un sclav cu nepasare crezand ca aperi invartind propozitiile, subiectii, tintele, ambalandu-te si amplificand furia ca un foc negru ce vrea sa ucida si sa distruga, ispitindu-te si lasandu-te atras si dus sa ucida victimele proprii si sa omoare martorii intimi, distrugand marturisirea libera, coabitand intru privirile pacatoase-dulci ale demonilor neastamparati intimizati, ori ducandu-te si alegand raul, raiadulumea, raiadEUL de parca ai fi motivat sa te razbuni pe aproape, pe Dumnezeu si pe sfinti, pe nevinovatii apropiaiti, intimi, de parca scapi, de parca profiti si atunci chiar esti decat un fraier pripit, un credul, naiv, un orb, prost, nebun, rau, idiot, smintit, fricos, lash, tradator, ipocrit, amnezic, pierdut, ratacit, disperat, ucigas, furios sa te rupi, sa vrei sa-ti faci ispita ruperii de vie, taierii cracii, distrugerii legaturii cu iubirea divina, esti un carait, nemultumit, un nerabdator, un tampit, un debil, un sinucigas, un ratat, un looser, un mare ipocrit, un gunoi, un moroi, un demon, un mangal, o mangalume desarta, un lup in blana de miel, o haita, un cazut invartit aflat in cadere ce-si inchipuie ca zboara, ca poate zbura din Credinta.

Vrei libertate de lup si indracire de razboinic rau si viclean, ”aparator” desfranat si mitoman care stie ca cea mai buna aparare e atacul?.. nu vezi ca practic minciuna se umfla ca un balon gros si-n grosime te minti ca-i bine si ca va fi bine simtindu-se mai mare si mai tare si mai sus ca Dumnezeu bucurandu-te ca nebunul in ”cresterea” asta goliatica a golului ipocrit si a lipsei lui Dumnezeu din tine, din ingmfarea ta laudaroasa ce da sa plesneasca de atata grozavie frenetica, sa ucida de furie intaratata, sa distruga definitiv daca martorii indraznesc sa vorbeasca despre victime, despre adevaratele victime pe care dupa ce le ucizi le excluzi din intimitatea Lui Dumnezeu sa profiti doar tu pismashul ca satana acuzandu-L ca-i rau Dumnezeu doar ca sa-ti ”tina” si sa-ti mearga socoteala invartita dupa invarteala ta.

Psalmul neputintei, nu poti sa nu faci rau lui Dumnezeu.
 

Te apropii de Dumnezeu (Sf. Treime, Psf.Maria, sfintii mai mari sau mai mici) si nu poti sa nu-I faci rau. Ii faci rau pentru ca-i faci rau. Iar si iar ii faci rau ca-i faci rau. Te nemultumeste caderea ta, neputinta ta, inevitabilul repetitiv recidivant, te revolti, te infurii, trufesti si vrei sa scapi dandu-te tu victima desi tu esti facatorul de rele, tu Ii faci rau. Dai vina pe Dumnezeu, ca din cauza Lui o patesti, Il acuzi, si vrei sa scapi insa in loc sa vrei sa scapi de raul pe care-l faci tu Lui tu dai sa scapi de Dumnezeu, ca asa ”rezolvi” tu mai simplu problema, in mod gresit. Si tot lovind in Dumnezeu ajungi clar o victima, calaul devine victima si ce poate sa faca, deznadajduind pentru pile si privilegii vrea sa scape de pierzanie, de umilinta de a fi pierdut competitia si atunci ca sa acopere, sa nu se stie, sa musamalizeze vrea sa ucida victimele si martorii. Loveste sa ucida victimele si martorii in fel si chip si continua cearta de nu se mai opreste insa si el e victima asa ca se pune sa se ucida si pe el insusi ca victima si martor, vrea sa se eutanasieze de parca ar milui si ar asculta, vrea sa nu se mai sufere, vrea sa se termine odata totul stiind ca victimele-s vinovate, mai ales alea mustrate de Dumnezeu. Si iata asa, dupa o ispita din asta dureroasa, cruda, in care omul se omoara lasandu-se abea viu, analizeaza si simtindu-se amenintat cu moartea se supara pe Dumnezeu si de fiecare data cand se reintalneste cu Dumnezeu da sa fuga sau sa repete procedeeul, sirul de evenimente tragice, neputincioase, nemultumire, furie, trufie si razbunare criminala acuzandu-L pe Dumnezeu si scapandu-se pe sine dupa care urand si luptand cu cruzime ca ucigasii platiti din armata, ca robotii ce indeplinesc orice sarcina grea si rea, ajunge si la sine si cu cruzime se razbuna mereu pe sine insusi ca sa omoare victima si toate victimele si martorii parandu-i rau ca-si pierde mandria, slava si vrednicia iubirii de sine, aprecierile oamenilor si de aia simte remuscari grave si devine pesimist, trist, depresiv si nicdecum pentru durerile si ranile facute altora sau lui ca fiinta crestina ci doar pentru ca si-a pierdut imaginea de mare berou, de cel mai mare si mai tare din parcare, ca s-a umilit si rushinat prin aceasta cadere in dizgratia oamenilor si atunci iar Il invinovateste pentru umilinta tot pe Dumnezeu si pe nevinovati socotindu-se si scotzandu-se mereu pe sine victima... vrednica. Pe scurt calea pierzarii e scurta si simpla, neascultare, nerabdare, nemultumire, mitomanie, adevar smintit, fricuraj smintit, furie inversata, acuzare gresita, trufie si razbunare pripita, musamalizare prin uciderea victimelor si martorilor pentru bani murdari, pile si privilegii, comoditati si pentru propria voire pentru care, dorind s-o faca cu ambitie si libertate incapatzanata pana la capat, omul vede invers smintind adevarul si fricurajul mituindu-se ca grozavii ce se corup pana acolo incat marturiseste ca raul e bine si binele e rau incat sminteala asta ii intra in miez, in minte in inima, in obicei, in existenta, in somn, in suflet si o crede omul devenindu-i un fel de a fi si asa se comporta urat fugind mereu de Dumnezeu ca de un rau... traind intro cadere, intr-o tradare taratoare, intr-o ispita pacatoasa a iadului de parca s-ar afla pe tobogang atrasa si dus in starea cea rea si dureroasa, vicleana si desfranata, amagind, inseland si tradand in ascuns, fiind in tradare taratoare si ascunzandu-se ca fatarnicii si ipocritii de ceilalti si de Dumnezeu, stare intunecata trista si periculoasa, la limita exploziei, stand acolo mic si speriat, nelinistit, sau mare si ingamfat in prostie gata sa pleznesti si sa te detonezi, nebunie care te tareste dospind in acest aluat al ispitei pierzarii si deznadejdii, a smintelii pacii si odihnei incat parca ai avea ”pacea” si ”scaparea” celui pierdut care in mod evident e omul rupt de Dumnezeu si la orice intalnire Ii face rau de fiecare data, neputand sa nu-I faca rau si neputandu-se orpi pana omoara victimele si martorii, printre care se afla si el insusi.

Deci nu trebuie uitat ca la intalnirea cu Dumnezeu sau cu sfintii tu esti cel ce le faci rau dand sa te rupi si mai mult oricat carai si acuzi pe altii ca sa scapi de neputinta ta criminala iesita din cearta, necredinta si infidelitate, din iresponsabilitate si nepasare puturoasa, stare rea in care te ingamfi de parca ai fi in pace si odihna, defapt tu stai netulburat ca amagitii in legaturile si contractele iadului, ale intunericului, in pile si privilegii, in pierzare si deznadejde acuzand si te-ai obijnuit sa nu-ti pese de suflet cu maxima iresponsabilitate ca un geniu al uitarii si fofilarii batandu-ti joc de mantuirea sufletului tau pentru viitor.

Faci rau si tot tu acuzi si te razbuni!

Psalmul confuziei pilei cu mila.
 

Satanismul adanc neinteles si lasat sa-si faca de cap e confuzia milei cu pila-privilegiul-comoditatea si nemultumirea smintita, furia smintita, dreptatea smintita, razbunarea pripita-smintita pentru ca ai impresia ca esti mai mai mare si mai puternic si mai bun in sensul ca te crezi mai milostiv ca Dumnezeu reprosandu-I si luandu-L la rost cand tu defapt ceri pila si nicidecum mila pentru tine sau pentru altii si aia ai face pila pacatoasa, eretica si nicidecum mila curata, bunatate... adica pila ta numita mila duce direct in fundul iadului daca o aplici tie sau altora si tu nu-ti dai seama, nu stii ce faci.

Ei bine din acasta suparare, pentru aceasta pila stai certat cu Dumnezeu pe termen lung si te crezi victima vrednica preferand sa lepezi credinta pentru bani, pentru mancare, pentru placeri pacatoase si pentru furia smintita din tine, si de suparare te razbuni si te rupi tot mai mult de Dumnezeu si te dai satanismului si duhurilor rele cu prietenie, fratietate, intimitate, familiaritate, coabitare, comunicare, indreptatire reciproca, desi stii ca satanismul e rau si duce in iad si duhurile rele te leaga in patimi vesnice insa tu-ti inchipui ca te simti bine si in pace si crezi ca asa ai scapat de stresul luptei continue cu satanismul, dandu-te pe mana lor, asa te-ai lamurit de bine si stai ”linistit” ca ti-ai ales fundul iadului si legaturile rautatii, ai jurat, ai contract, ai promis, nu mai ai probleme cica de a stii de partea cui esti si cui vrei sa fii, ai scpat de insistentele demonilor si de ispite si pana atunci cand va fi sa dai socoteala faci ce vrei cu nepasare de suflet, de viitor, de vesnicie, tu ca nebunul care s-a capatuit ai gasit ”solutia”, ti-ai ales ”pacea” deznadejdii totale, odihna iadului, muncile vesnice in hula ca vrednicii de focul gunoiului, chinurile cruzimii si perversiunilor, haita moroica vicleana si desfranata, sclavia la duhul rautatii si mortii. Nu esti constient de raul pe care-l faci sufletului tau in mod continuu stand in ”profitul” asta fratesc, prietenesc, colegial, tovarasesc, familial cu lumea si duhurile rele nepricepand ca placerea asta desfranata a nadajduirii in rau si in duhurile rele ca o uniune ce-si apara pilele pentru profiturile iubirii de sine este vrajmasie cu Dumnezeu si pierzare vesnica. Nu scapi ci te-ai bagat in capcana fugind dintr-o capcana intr-o capcana mai grozava, mai groaznica, mergi din rau in mai rau si esti anesteziat si vrajit, ametit, pacalit, nu mai poti sa faci nimic, decat te ascunzi, eviti si te fofilezi, ai abandonat lupta cea buna, ascultarea, credinta, ai tradat si te-ai corupt, invoci iubirea doar ca sa te certi sustinand ca esti ranit si lovit, jignit, insultat, umilit pomenind faptele si retraind reconstituirea pana te dezbini si ramai in vrajmasie la cutite.

De acolo ti se trage supararea adanca ca o boala nevindecabila, de la confuzia indusa si transmisa de lume, de draci, de demoni, de diavoli, te mituie la lumEUs, la eul tau genial prin sugestia inoculata, subtila, lingusiri, flatari, cârâlaba, te alinta si-ti transmite ca esti mai mare si mai tare si mai superior decat Dumnezeu, mai sus, mandrindu-te si inaltandu-te in semetia pilostiva a inchipuirii de sine pana orbesti nepricepand ca aia nu e mila ci pila, e dorinta iubirii de sine de a avea cat mai multe profituri nemeritate, e pilacomia uituca ce nu mai stie ca lipsa Iubirii curate si a dreptei Credinte nu-i mila buna ci pila rea si deznadejde totala abandonand adevarul Adevarat, marturisirea si ridicarea din amagire avand impresia ca ai pace multa si siguranta insa aia nu e Pace, caci cu Dumnezeu trebuia sa ai pace si nu sa faci pe placul instapanirii blestemului in tine si peste tine ci trebuia sa faci pe placul binecuvantarii divine, deci bucuria ta ipocrita si fatarnica, absurda si naiva e tzepuire, fraiereala si rusine maxima, prostie deoarece tu alegand si traind asa josnic nu esti curajos ci un fraier fricos da' jmecher ce se crede mai mare si mai tare, mai sus, mai important ca altii si ca Dumnezeu. E trufia sub forma de paganism, pierzare, fraiereala si sminteala periculoasa crezand ca ajungi in sefie, in putere insa tu ajungi si esti fix in iad si esti dus si tarat locuind in tradare si faci pe placul instapanirii blestemului care te ia si-ti da de lucru si de luptat sa-l faci stapan peste tine si peste altii si sa-l aperi reactionand fulgerator cu incordare si incruntare crunta de parca ai strivi carbuni in timp ce plesnesti lovind cu cutitul ca orbul in timp ce lepezi binecuvantarea de peste tine si ajungi sa batjocuresti, sa urasti, sa denigrezi barfind si sfidand, amenintand si ajungi speriat si basculat, disperat si furios sa vezi ca un rau tot ce tine de Biserica din pricina fricii si neputintei, pentru ca tu facand rau lui Dumnezeu strigi ghinion fiindca fapta ta se repeta si de acolo acuzarea, desi tu-I faci rau ti se pare ca El e vinovatiul, vrei razbunare, ai nemultumire, furie pripita pentru recidivele ce apar la nesfarsit ca intr-un cosmar interminabil ce te frustreaza ca pe prost si dai sa se termine totul ca nu mi suporti, nu mai poti sa faci altceva decat sa ceri pila multa in loc de mila si ai deznadejde totala si nerabdare in loc de Credinta si rabdare ca sa vrei sa faci si tu ceva bun si nu doar sa stai la miloaga asteptand sa ti se faca toate nevoile, poftele si cererile de parca ai fi un printzisor handicapat mintal, autist neputincios si ratacit printre ganduri si ispite imposibil de oprit ce trebuie mereu servit si alintat, mangaiat intre cornitele cu care loveste fara numar in mai mici si nevinovati.

Un psalm scurt. Demascarea fidelitatii la curva... Justrictia!
 

Eleviatanul ”istovit” ce fuge la balta ca hipopotamtamul speriat pentru ca nu si-a facut lectiile calcand totul in picioara sa scape mai repede vrand sa se ascunda si care apoi prinzand curaj din dorinta de profit a pilacomiei iese, vine si se incolaceste pe carte cu fidelitate lingusitoare ca sa invete doar partea justitiara a ”dreptatii” socotindu-se indreptatit sa se pileasca crezandu-se victima ”vrednica”, meseriash ce isi poate permite sa aplice tot ce invata, partea justitiara a cunostiintei, experimentand pe Dumnezeu si pe apropiati incolacirea impingand si tarand in miciuniune de toata viata si ca un sharpe iepurcelash is-pitonicesc de tip drexit se desfraneaza tot invatand tot relaxandu-se fix cu iubita casnica frumoasa si cruda ca o curva, cu antihrista de lux, cu iubita sharpelui, pentru care si tu nestiind ce faci si pe cine adulezi ca fraierul iti inseli iubirea adevarata, iubirea iubire, Dumnezeirea, respectand orbeste si prosteste frica si fidelitatea oarba si naiva fata de aceasta tarfa care te-a vrajit, ei ii esti fidela, doar ei faraoanca-clik-sweetechik desi ipocrita calca in picioare cu trufie zambrita si semetie galopanta totul, tot ce vine de la Dumnezeu... invataturi, porunci, lucrari, iubire, credinta, trimisi... Deci ea e idola eului-lumeului si fața de ea ai fidelitatea asta bolnavicioasa si nebuna ca a ”ingerilor” cazuti, deveniti demoni bagabonzi demonizati, lupi-barcolaci turbati, shoguni-ninjalai martializati, si cu ea, cu JUSTRICTIA te joci si tu in mod continuu invartind vorbele si demonstratiile, faptele si martorii, lovind cu focul si barfele ei inaintea oamenilor, si tot cu ea iti place sa petreci in singuratate mancand si band, depanand amintiri si nascocind uneltiri, proiecte, asa ca orice barbat care abea asteapta sa-si chinuie si sa-si insele cu ea pe femeia lui rabdatoare, pe Dumnezeul lui, aduland-o in ascuns pe satanitza asta mare justrictionara... si tot pentru ea se ridica ”dreptul” drogat de ea, sanăvăbitch biciuitor ciuruit, inchipuindu-se mare razboinic, defapt pripit si amagit, un berou in devenire ca sa se lupte cu Dumnezeu, s-o apere, sau sa-L lepede si sa mearga pentru ea si pentru puii ei, puii babilonului, egiptului si noului merlin, berlin si kremlin, la rupere si pierzare dupa ce se ridica rebel si revolut din adanc sustinand ca el insusi are mare dreptate populara iubind popurul si mult adevar pilicesc primit kkdou de la clubul ei select aristocratic, ukuxclanul justrictiei in a carei jurisdictie iti place si tie sa te simti aparat si drept, demn, ca un par lung de fasaole gaunos, crapat si putred de bogat in jurul caruia s-a incolacit leviatartatrul facand voi impreuna uniti fructele maniei ca niste pile-bobi-bile puse in pastaie aratandu-te tuturor foarte fidel fata de tufa, tufa de venetia care ia apa ca la potop, un ”vrednic” boschet roditor ce respecta cu frica maxima traditia inselaciuniunii luata ca onoare, ca maretie, ca mit, ca legenda glorioasa pentru care ca un tanar indraznet si infruntator oricand esti gata sa te sacrifici fara probleme cazand tradator dus in ispita ca orice fraier amagit si nesabuit care se inalta ingamfat si mandru in trufia si (in)justitia zeilor, defapt niste demoni amarati ce amarasc pe Domnul, niste duhuri rele desfrante, sclave vicleniei rautatii, niste genii ale cosmarului insistent ce au pus stapanire pe profituri ca orice excrocodili negrii in cerul gurii mari iubitori de sine insusi si de placerile josniciei lor pe care o practica fix ca o mare arta manelizator-moralizatoare ce pileste.

Psalmul celor care nici pana azi nu stiu ce fac
 

De frica si neputinta, facand rau ca duhul rau constrictor, inselator si iubitor de satana-justrictia si neputandu-se impotrivi, se maresc furios in negru ca fiarele turbate si acuza si aia fac acuza. Le intra in obijnuinta si acuza mereu fara sa stie ca acuza si ca merg dupa acuzare... smintita, pripita, jerfindu-se in desert, avand impresia ca se mantuie nerabdand si acuzand, strangand latzul si surubul, incolacindu-se ca sa anestezieze, otravind, lingusind, sa sufoce, sa innece, sa stranguleze, sa stranga, sa vrea cu incapatanare mandra, sa-si puna nadejdea naiva intro ”mantuire” imposibila ce vine de la cel rau, luptand cu incapatanare sa se instapaneasca blestemul si luandu-l pe diavol de Dumnezeu, pe demon, pe zeu, nu se rabfa ci se grozaveste cu negare si speranta desarta, cu ambitie prosteasca, cu aparare sinucigase vrand sa creada imposibilul pana la sfarsit, cerand mereu sa-l mantuie dracul, nadajduind in acuzare si megand dupa acuzare sa acuze... pana la capat, razgandindu-se pripit daca cumva s-a linistit si revenind mereu la pofta si placerea de a acuza, de a gtrada, la cruzime, chiar daca persoanele au fost iertate, subiectele s-au incheiat, povestile s-au depanat si dosarele sau inchis, retraind si rememorand acuzarea... ca practic doar pe ea se concentreaza chiar si atunci cand citeste si invata, desteptandu-se ca o inaltare in semetie, autozeificandu-se treptat in trufie doar acuzand si acuzand si acuzand ca sa acuze, invartind acuzatii.

Un crestin serios nici macar nu se dezvinovateste, darmite sa acuze pe cineva, sau pe Dumnezeu, Doamne fereste, apara si pazeste. Un crestin adevarat se umileste si nu acuza.

Acuzarea dezbina, omoara, distruge, strica, chinuie, alunga, sminteste... acuzarea e lucrarea celui rau... cu atat mai mult cat e pe nedrept producand sminteala. N-ai voie sa acuzi crestinul daca a facut ceva rau, doar duhul rau viclean si desfranat e vinovat si fraiereala tzepuitoare care a implinit ispita, acuzarea si ura, caderea in calea cea rea pe care a urmat-o vrand naivul tradator si lash, pe baza de acuzare, sa se razbune din pisma, cazand in ispita, recidivand mereu pentru pila crezand ca face mila... si dreptate.

Omul, practic, se ascunde in acuzare, luptand din interiorul acuzarii, avand impresia pripita ca acolo e mantuit.E razboinicul acuzarii, cazut si ascuns in acuzare crezand imposibilul. Nu se mantuie oricat acuza si se scuza, e imposibil. Acuza si acuzand vrea sa se ascunda tot mai mult acolo simtindu-se ”scapat”.

Psalmul frank-masinariEhUiei... care strica.
 

E o masinarie a stricarii in interiorul omului si crestinul se strica in masinaria asta fiindca e stricata si nu stie s-o repare ci o strica mai tare. Fie ca-i punct, ca sta, ca merge drept, pe shine sau pe roate, ca se invarte, frank-masinaria interna lucraraza lucrarea cea rea, fuga in egoism stricator de suflet si de minte in om si saparea de groapa-transeu de unde tine si poarta vrajmasie cu Dumnezeu.

Ce se intampla, pai omul isi face in el asa un U ca o fantana adanca, si acolo fuge si se ascunde cu mintea sufletului, cu duhovnicia egoista, trandavind in adanc ca intro groapa adanca, ca intr-un buncar si isi ia adevarul de la simtire, de la comoditatile benfice si gustoase ale trupului, mancare, odihna, judecati, socoteli, intelegeri, stiinte, diverse gusturi bune, satietati, satisfactii, placeri de apa si bauturi, privelisti, analize, intelepciuni propagate pe canale de comunicatie si pe televiziuni... si nenorocirea e ca sta in mitomanie si sminteala acolo, intr-o sminteala neinteleasa, aduland duhurile rele de parca i-ar fi colegi, prieteni, fara sa stie ce lucrare vicleana de uniune rea uneltesc si urand si-L exclud pe Hristos din pricina inflatiei de dumnezeire si de sfinti care in mintea fraierului inseamna datorii si obligatii in crestere, peste masura, pana il ia frica de viitor, de propriile neputinte si handicapuri, de paraplegii, de metehne, si sufocandu-se de spaima si de neputinta, innecandu-se, strangulandu-se, disperand, isi zice, isi minte ca e de rau tot mai multa Biserica prezenta, tot mai multa Biserica si prezenta de dumnezeire si de sfinti din pricina obligatiilor si mintind ca-i rau si ca-i va fi rau mai ales ca simte si ca pacatuieste stiind istoric cat a suferit si cat rau i-a fost acuza pripit, gresit si atunci crede in minciuna ca e rau cu tot mai mult Dumnezeu si vrea sa plece, vrea sa scape, si fuge de iminenta inevitabilului care se apropie in gaura de sarpe, de shoarece, de vierme, de greiere, fuge in fund de fantana, pe fund de balta, in buncar, in adanc de U si acolo petrece cu duhurile rele in coabitare si cointeresare de profit autoindreptatindu-se ca iertatii, sta in mitomanie si sminteala de parca i-ar fi bine, se lasa magulit, lingusit, mituit ca puii de tiran in ierarhia tiraniei ca-ntro siguranta, desi in mod evident stie ca in umbra mortii si a turbatilor de ”bine” a devenit vrajmas Domnului oricat isi calca pe sufletul smintit si se arata vesel si crestin serios... nevrand sa accepte ca stiie in adancul lui ca situatia se impute fiind defapt un vrajmas ascuns, fatarnic, ipocrit si habotnic, un bantihrist.

E simplu, de frica inflationista, stiindu-se fricos si neputincios, fuge in fantana, in transhEU si acolo se lasa vrajmas, indrazneste sa stea in mitomanie si sminteala, beneficiind de toate bunatatile, comoditatile si placerile insa mintea sufletului se pierde de Dumnezeu, se insingureaza tot mintind, nemultumindu-se, caraind si acuzand cu ucidere se excludere doar gresit, pe Iisus, pe Cuvantul, pe sfinti, pe victime, pe nevinovati, caci nu mai poate altfel, prietenia cu duhurile rele, cu lumea, cu iadul, statornicirea in umbra instapanirii blestemului se preschimba in tradare si invarteala la momentul culminant, in inversare cand dai sa acuzi drept in adevar, in lumina, de parca sufletul tau in care s-a instapanit blestemul ar avea un comutator ce inverseaza atacul dinspre satanisti, antihristi, pacatosi, pagani, satei, demoni, draci, diavoli inspre Dumnezeu, dai sa te infurii si sa vrei sa lupti cu raul si tzac-pac iti iese pe un canl interior sufletesc de comunicatie, de atac, invers, pe dos de parca ai fi in tabara celor rai cu Dumnezeu. E necredinta, e frank-masinaria stricata, esti in mitomanie si sminteala ca un pasha de capist , in familia blestemului si cand te infurii in adevar si pe drept are loc in tine o inversare de parca blestemul simte ca-i ataci superiorii si atunci aplica tactica asiatica de a-ti folosi resursele de putere si avere, de energie si intzelepciune ascutita ca sa ti le intoarca impotriva lui Dumnezeu, ca sa dai in El, in iubire, in unitate, sa te omori sau sa te dezbini si sa crapi de la pacatele grave savarsite intro clipa de cadere in avalansha atzatzata ca un foc pe care torni benzina si ventilezi sa aiba mult aer. Intro clipa te strici mult si distrugi tot.

Apoi deznadejdea, supararea, depresia vine din starea asta a adancului sufletesc in care sta mintea ta impotriva Divinitatii, acuzandu-L la modul ucigash-criminal sa-L distruga, sa-L excluda, sa-I faca rau grav, si tot vociferand, caraind, nemultumindu-te de orice si gasindu-L doar pe El vinovatul pentru orice nu merge bine, pentru ghinion, pentru suferinta, il urasti suparat din motive de sef suprem rau, de stapan suprem nedrept, nemilos, in sensul ca cica El ar fi trebuit sa nu lase sa apara astfel de lucruri gresite, rele, incurcate, nedrepte, de tot felul de situatii dureroase, de parca nu s-ar stii ocupa bine de Facerea Lui. Nu vezi si nu poti intelege ca in jurul tau sunt 5 excroci, chinuitorul, seful chinuitorului, tu care-i si intrece, chinuitorul interior si seful chinuitorului interior, muncitori turnatori care niciunii nu asculta de Dumnezeu si astia sunt cei ce fac raul de pe pozitii de sef suprem pentru ca s-au instapanit ei in blestem peste tine, impreuna cu tine si calca tot timpul voia lui Dumnezeu si asa practic tu crezi ca de la cap, de la seful cel mare se impute pestele, se strica treaba, aruncand pe Dumnezeu cand defapt e de la cei 5 magnifici, s-au instapanit cei 5 pentru infern si ei fac jocurile si legea lor fiind ei mai mari peste tine iar tu nu poti sa-ti dai seama si nu poti sa-i acuzi pe ei niciodata chiar daca vrei caci cu ei stai in mitomanie si sminteala, in binele trupesc-sufletesc, in buncar, in transheu, si impreuna va semetiti, va batjocuriti, trufiti, va desfranati si vicleniti, va incurajati ca lashii ce se cred curajosi, luati, furati, profitati de bunatati, de comoditati, de functiile si maririle pe care vi le-ati luat, aveti tupeu, dati lectii, va grozaviti, faceti fix ce vreti voi si va mandriti in cerul vostru paralel, in viata paralela, sfidand cu arogantza, obraznicie si cinism in timp ce-L acuzati pe Dumnezeu sustinand ca parazitii orbi ca din cauza, din pricina, din vina Lui ar merge lucrurile asa de rau incat suferiti tot felul de boli si de chinuri, de neputinte si ratari, de impatimiri si caderi in ispite, in risipiri si pierzari. Culmea e ca desi stiti prea bine cine-s vinovatii, de atat bine turnat va mai si indreptatiti minciuna si nedreptatea intro stare de simtire in care va luati ”adevaruri” de la comoditatile si bunatatile starii de simtire in care stati in minciuna si sminteala nestiind ca binele simtit ascunde vrajmasia cu Dumnezeu, vrajmasie si singuratate de care ajungeti sa nu va mai pese, si asa frank-masinaria desi doar sta ca-ntrun somn mult si bun, cantr-o odihna imbelshugata, va strica fiindca-i stricata frank-mashinarie si s-a instapanit acolo minciuna si sminteala ca un blestem in care stati mituiti de bunatati si distractii.

continuarea mai jos

continuare
 

Ce face masinaria stricata E hUE (= e nebunie in ungureste si fratie in araba-usulmana) ?

Pai stand bine-mersi in pile si privilegii, in mitomanie si sminteala, caraie dac-o scoti din trandavie, din comoditati, se sperie de frica si neputinta de la inflatia de Dumnezeire care devine tot mai prezenta si care inseamna pentru sufletul disperat inflatie de griji pentru comportament, amintirea problemelor de neascultare istorica, datorii, obligatii de lucrari cinstite nefacute la care nu poate face fatza si cedeaza, din pricina avalansei cresterii disperarii si deznadejdii, a necredintei, atunci puiul de vipera, de terorist, omul mic si jmecher se auto-tzepuieste, se auto-pacaleste, se minte si crede in propria inselare si tzepuiala, dupa care fuge in transeu la caldurica, la asigurare, se infurie pripit vrand sa se scape pe sine, sa-si scape sufletul si asa ajunge suparat sa acuze cerand crimina si sta asa motivat, ambalat, energizat, tensionat, pornit, atacand cu putere, sta pandind si excaladand reproshurile si cearta, in nemultumire, in frustrare, in acuzare, in vrajmasie, in ispita si in razbunari foarte periculoase agresand Dumnezeirea din el insusi sau din afara ne-mai-ascultand si ne-mai-crezand, lovind ca prostul in iubire cu cruzime rece si desfranata si asa tarandu-se ajunge tot mai mult in risipire si pierzare, in sinucidere, in cearta rea si neagra cu cei din jur, in dezbinare, in pleznire si detonare auto-indreptatita invocand discriminarea cerand pile si privilegii mai mari si mai multe, in reflexe salbatice agresive foarte periculoase derainad in cârpilism si cârlantihrism cand se concentreaza ca razboinic rau ce vrea sa fie mai rau cu mai raul mairailor deraiati si apoi, cu timpul, se obijunuieste omul cu fuga asta lashe, cu comportamentul asta tradator, fara inima si suflet, se obijnuieste cu ascunderea in el sin in buncare, in steauu multiadancurilor multidimensionale impreuna cu erectismul si sateismul din el insusi traind ca-n iad doar pentru ca nu se mai poate retine, nu-si mai poate retine, opri si intoarce mintea aia sufleteasca din adanc, de la vrajmasie rea si mai rea, detonanta generalizat inapoi in impacare duhovniceasca cu Domnul, cu Dumnezeu, cu Dumnezeirea si cu toti sfintii, imblanzindu-se si smerindu-se sa asculte, sa creada, iubind, iertand inclusiv pe frati si apropiati uitand toate relele cu marinimie si binecuvantare de suflet si de minte.

Deci stai ca ”scapatul” in mitomanie-sminteala bucurandu-te ca un belfer satisfacut, insa esti suparat si disperat la inflatia de dumnezeire care pentru tine inseamna datorii si obligatii sporite, si atunci cedezi si fugi in mod egoist cerand pile, privilegii, scapare de cruce, de lucru, de greu si sfarsesti in nemultumirea in care te revolti stand in manie furioasa pismashe, in conflict pripit si neschimbabil, incat acuzi ca un criminal si te razbuni pripit, cumplit spre excludere, spre distrugere... si nu poti pe altcineva decat pe Dumnezeu si pe tine sau pe iubire devenindu-ti tie insuti vrajmas si Lui sau mai micilor Lui inaltzandu-te si iata masinaria asta stricata fie ca sta, ca merge pe sine sau pe roate, ca se invarte subtire sau gros, ca se face punct sau spatiu, un cer paralel multidimensional cu tot felul de adancuri sau pamant gros si mare, cetatri cu ziduri pietrificate, ea strica si te strici cu ea pana te risipesti si te pierzi de Dumnezeu devenind un uracios ipocrit si fatarnic fara iubire, fara Har, fara Duh, devi o boala interioara care nu se mai vindeca pentru ca orice face doar strica mergand din rau in mai rau si din pricina mortii si a chinurilor reproseaza ucigator si deznadajduit, strica si strica si strica si strica acel Templu... al Duhului Sfant, al adevarului Adevarat.

Frank-masinaria din tine nu trebuie distrusa, sparta, ci trebuie reparata prin Cuvant ca sa functioneze bine si corect, la parametri normali duhovnicesti si trupesti astfel incat mintea sufletului, cazuta in adanc sa redevina una duhovniceasca impacata cu Dumnezeu si cu tine, iesind din starea de mitomanie, sminteala si vrajmasie, lepadand rautatea si iesind din tot satanismul cârlantihrist beroic.

Psalmul furiei raului mai rau ce deraiaza orbeste din start sau pe parcurs...
 

Fiind rau si lacom de bunatati esti rau si infuriindu-te pe nedreptati cerand pile ca mila devi din rau un mai rau concentrat, ascutindu-te sa strapungi, sa distrugi mai raul mai railor... insa in orbirea furioasa generalizat legislativa ca fumul gros de carbuni tu deraiezi si iti permiti sa-ti permiti sa deraiezi pana te intorci ca un sherpurcelash-de-caine-luvulpe-argintie impotriva mai bunilor, ca-s mai gustosi, impotriva mai micilor ca-s mai dragalashi asa mici si cruzi, impotriva partilor mai ascultatoare ca-s mai dulci si zemoase, mai hranitoare si apetisante si uite asa ajungi sa deraiezi mereu pana plesnesti cu trufie exploziva, pana te detonezi in mod repetat si autoindreptatit impotriva Domnului, detonandu-ti nemultumirile pe motiv de discriminare cerand pile si privilegii in loc de mila, caci tu nu vrei Credinta si ascultare ci odihna puturoasa, sa stai leganat in plasa de paianjen (sluga ta) ca un elefant intre elefanti avand impresia ca o sa fie bine cu sufletul tau care-si creste trupul ca nebunul sa nu fie bun de nimic decat de laude si mariri desharte, de vredniciile prostiei furiei deraiatului care se razbuna ca naivul auto-tzepuit, fraierit pe Dumnezeu si pe iubire si pe cei pe care ii iubeste... devenind astfel un foarte mare vrednic de... satanism, calcand pururea ascultarea si nevrand sa vada ca a ajuns o fiara, o fiara turbata, rea, care infuriindu-se devine mai rea... fix cu Dumnezeu si Dumnezeirea, cu sfintii, cu Harul, cu lucrarile Lui si devenind tot mai buna cu satanismul care-l gadila la orgoliile EUlui sfinversat, eul si supraelu si megaloeul lumesc descreierat si impatimit care se pare ca-i aduce profituri in colaborationism si coabitare... profiturile risipirii si pierzarii inrolandu-se in mercenariatul benevol al haitei moroice, pâroice a talharilor ce-si autodistrug cu nepasare sufletul, nepasandu-le inclusiv de propria mantuire si de ziua de maine mai buna. La ce-ti foloseste deci sa mantui pe altul razbunandu-te pe el si pe toate rautatile lui daca pe tine te pierzi?.. si la ce-ti foloseste sa te razbuni pe toata lumea rea sau pe toata lumea ca toata-i rea daca pe tine te pierzi... daca te pierzi in deraiere, in invarteala, in sminteala si invartosharea macazeilor tocmai cand vrei sa faci dreptate si curatenie, cand te concentrezi si te ascuti ca sa devi mai rau pentru mai bine luptand cu si mai raii sa le distrugi rautatile... neputand altceva decat sa-L gasesti mereu pe Dumnezeu vinovat ca-ntrun film de groaza in care oricat incerci sa lupti cu rai nu poti sa le faci mai rau decat celor buni? Si atunci ramai suparat vesnic respecatand ca buna si corecta deraierea? Tu chiar nu-ti dai seama in Cine lovesti si cum lovesti?.. cu energii si forte rele disproportionate, necrutzatoare ca un ghimpe, ca un scai, ca o mina, ca un cârlig cârlig cârlig unit pe la mijloc, ca o plasa unsa cu vrajeala de poveste, ca un gogoloi toxic muiat in avere, ca un bol alimentar exploziv ce se detoneaza ajuns pe interior facand sange si carne fripta pe pereti, un fel de vitrina infricoshator de ingrozitoare pentru duhurile rele infometate? Nu vrei sa vezi ca timpul detonatiei scade in timp ce vitezele tind la infinit, devenind un big-bang intro clipeala, o vremelnicie lunga de coshmar bagata intr-o temnita fara pic te timp si spatiu ca s-o mai poti deslusi? Trebuie sa poti sa vezi ce pacat cumplit faci acolo... in adancul de nedslushit al clipei ce se prinde pe film ca-ntro poza compromitzatoare, poza caderii tale pe care dai s-o ascunzi impreuna cu tine cu tot, in tot mai adancul din adanc, pana dispari ca pamantul in pamantul din care ai fost luat.

”Un belefant se legana pe o panza de de baianjen si findca ea nu se rupea a mai chemat un belefan-t, doi belefanti se legana pe o panza de paianjeg si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, trei belefanti se leganau pe o panza de baianzen si findca ea nu se rupea au mai chemat un belefant, patru belefanti au infintat acolo un club exlclusivist ocultist tainic agresiv nimicitor si au declanshat razboiul privilegiilor si pilelor impotriva tuturor... mai ales impotriva lui Dumnezeu si al slugilor Lui, al oamenilor buni si mai micilor Lui stiind ei ca Dumnezeu e harnic si cinstit, drept, adevarat si ca lumina si lucrarile Lui atenteaza in mod direct la linsitea si pacea cuibului de nebunii din creierii muntilor cei mai inalti, si din buncarele cele mai din adanc...”

Psalmul puilor de VIPeres
 

Credinciosii ratati smintiti, amagiti sunt fraieriti-tzepiuiti sa vrea sa fie tot mai lumEUshi si cer in cor de vaitaciuniuni ca puii de vipere din barsupiu, disperati ca li se termina pacatele, pilele si privilegiile, cer un tiran terorist rau, care a dat militaraia diabolica jos din pod, sub umbra caruia sa-si poata ridica ei pacatul lor deasupra si sa-L bage pe Duhul sfant dedesubt, sub toate josniciile murmurdare cu care ”imbunatatesc” ei viata, mancarea, relatiile, proiectele, muncile si visele de viitor.

Asta-i tradarea, cand ti se amageste puiEUul interior totmailumeus sa vrea sa-si ridice cu bucurie pacatul propriu si personal deasupra si sa stea aparat de dictator si de sistemul lui inchizitorial in pacatul comun, in blestemul in care se practica cenzura si punerea obrocului peste Lumina.

Asta simti ca te mangaie si te gadila la orgolieus, cu asta te incanti ca-ntrun suflet imbunatatit, cu sfinversarea asta simtita ca ”bine” pe sistemele interioare amagitoare de parca te-ai mangaia, adapa, hrani, odihni intr-o pace a pacatului... in vacanta somnului cu care te anesteziasa sa te lafai in comoditati risipind si pierzand in glume, certuri si distractii tot ce ai fi avut de facut pentru mantuirea ta.

Vai de cel prin care vine pacatul si starea asta pacatoasa fiindca pacatul e o fiara cumplita si necrutatoare care acuza pe Dumnezeu in timp ce se satisface si se inalta luandu-te sus impreuna cu mailumEUul tot mai lumeus de care nu esti constient ca te face tot mai rau, mai dezbinat de Dumnezeu, suparare, cearta, reprosh, acuzare, tot mai neschimbat si nemantuit... asa ca vei suferi tot mai mult.

Satanismul lui luxifer care locuieste in raul ce se face mai rau si-n pacatul mai pacat, de la inceput dovedea ca este pacatos deoarece l-a scos rau pe Dumnezeu pârându-L si pe sine si pe oameni ca mai buni (prin pacat) desi n-au facut nimic bun sa dovedeasca asta, decat necredinta, calcare si luare interzisa, hotie si trufie de sharpe-pe, se voiau peste, deasupra, asa cum le dadea pacatul, fiara, sharpele sa ceara, sa se vrea, sa se puna, sa se instapaneasca peste... ca un blestem, vazut ca ”binecuvantare” de amagiti. A mintit si a acuzat, punandu-si nadejdea in dainuirea raului prin pacat inseamna ca era sclav oricat se mandrea ca duh liber, putea face doar ce-i dadea pacatul defacut si asa i-a mintit si i-a amagit. Deci pacatul era teroristul suprem infintzat prin satanism de Adam si Eva si de sharpe. El-pacatul se vroia stapan si peste lumea care va fi. Si iata-ne azi sclavi pacatului intro lume ”libera”.

Asta-i placerea necurata pe care o simti ca o mangaiere ”sfanta”, cand iti inalti pacatul cu care ai ”imbunatatit” mancarea, locul, pupatul, traind ca-ntro balta spurcata, pangarita... din care dai si altora sa mance si sa bea. E otrava distrugatoare de suflet daca ai bagat pe Duhul Sfant dedesubt! Esti smintit, esti invartit si o sa stai asa in mitomania mamoniacuzaco-depresiva, in deznadejdea de ”bine” ca un idiot, ca un neputincios handicapat paraplegic care nu mai vrea sa iasa din gaura de virme, de shobolan nevrotic, impatimit, sevrotic si faptul ca-si roade unghiile si roade orice-i vine la gura mancand tot ce prinde e dovada ca esti in cosmar... absolut tot ai roade cat mai repede si cat mai mult si dupa roade ii veti cunoaste pe fiii pacatului... ei rod... dand sa pupe de peste deasupra sau capui ce pupa de jos impreuna cu duhul pacatos de peste deasupra.

Nu neglijati pacatul socotindu-l ceva mai mic si mai inofensiv decat satana, caci luxifer din pricina robiei la pacat si la mandrie a lucrat minciuna si amagirea prin care a ispitit pe om sa cada din vesnicie in vremelnicia in care pacatul e stapan desi toti se dau mari si tari de parca l-ar fi biruit.

Pacatul e fiara care-L acuza pe Dumnezeu si te linguseste pe tine sa te dezbini ridicandu-te deasupra Duhului Sfant daca-l ridici si tu pe pacat mai sus, si nu te acuza, decat la final, cand vrei cu Dumnezeu, te acuza conform listei lungi pe care a scris-o unletele pacatului, caci pacatul le este stapan si nu te lasa sa iesi... si tu ca fraierul amagit ii faci pe plac si asa incepe semetia, grozavia, trufia, viclenia, desfranarea rautatii si pismei, adica invoirea perpetua, ducand fraierul o viata invoita-invoitoare in care sta invoit in umbra mortii = umbra pacatului.

Pe prost si tradator il bucura pacatul si din pisma iti da mereu ispite si provocari. Nebunului nu-i pasa si se grozaveste calcand poruncile, Cuvantul si cazand in toate ispitele nu mai asculta pana devine trupesc, intepand in lujer, in mladita ca sitemul viabil de aparare sa-l cocoloseasca si sa-l faca si mai trupesc, doar trupuri cu fire de drac cu duh rau de demon si cu viitor in iad... degeaba-i spui ca nu-i pasa... asa ca mai bine te-ai gandi la tine si te-ai ruga pentru altii pentru care n-are rost sa te pierzi incercand sa-i mintui cu forta, cu silnicia, vrand sa lepede pacatul mai ales stiind ca nimeni nu te-a trimis sa-i chemi la pocainta sau sa-i pocaiesti cu dea-sila ca madam justrictia, aia care mai mult strica dandu-se victima... vrednica.

Deci jos pacatul si sus Duhul Sfant, bland si smerit ca un nor al iubirii luminos si bun, curat-curatitor, cinstit, harnic, credincios si viu...!!!

De aia a inaltzat Moise sharpele de arama, simbol al vindecarii prin pacat de muscatura si intzepatura pacatului, ca sa inteleaga poporul deznadajduit semetia pacatului care il cere pe faraon deasupra si regretand vrea inapoi... in groapa lumii lumeurilor celor morti si pierduti... li se parea c-ar fi mai bine... orice... doar sa iasa din cosmarul in care erau ingroziti si speriati de moarte si de chinuri, de razboi... si caraind pro pacat parca ai vrea si tu un astfel de ”bine”, ”binele” cârlantihrist, ascuns sub blana de miel habotnic ca un pui.

Uita unii si habar n-au uneori ca pacatul e cel mai crud vrajmas al omului si al lui Dumnezeu, mult mai fioros decat toata lumea si decat toti ingerii cazuti... el acuza pe Dumnezeu din om, din uniiuni, pentru ca Dumnezeu e vesnic viu, cerand razbunare si moarte, caci pacatul e mort si ar vrea sa-i dai reinfintzare si viata sa se omoare iar cu pacatul si tu te pilesti cu el avand impresia ca te miluiesti facandu-i pe plac, simtind gustul unui ”bine”, a unei ”imbunatatiri”. E tzeapa, desfranezi, te risipesti si te pierzi!... devenind tot mai lumEUs... autoinaltzat si exclusivist.

E clar ca-s pacatosi unii! E clar ca-s sclavi si trufashi. E clar ca-s mitomani smintiti ce trandavesc in ”odihna”, in suma de comoditati, intr-o amagire a imbunatatirii... de la pacat. Nu deznadajduiesc, nu acuz ci ma rog si ma lupt sa ies!.. la lumina si la aer curat din adancul gropii in care fug de Dumnezeu sa ma ascund si sa pacatuiesc... iar si iar ca puiul prostut ce se auto-amageste... ca puiul cel grozav al pacatului pus deasupra.

Psalmul pupatului... sus-jos-sus.
 

MmmmDa... comertul pacatului cu pupari pacatoase ale pacatului ”iertator” pe deasupra in dorinta puilor de pacat sa fie maipacati ca niusistii (pe ungureste niusi=iepuri-iubitori-de-sine), ca ismiserupistii-ismisuparatii privitori la josnicii sexy cu trufii arogante provocator-amenintzatoare ca bataushii mamonanalistii-mamonanistii tocilari sau repetenti sau medium-mediscusiti, toti o mare uniune maiulumista de ipocriti habotnici pupiliti, privilegiati, vicleni, dezbinatori, ispititori, pui de pacat mai pacatoshi ca pacatul, sclavi pacatului lucrand blestemul legii faradelegilor visand la mantuirea prin pacat.

Ei pare ca se pocaiesc insa nu se indreapta, nu se schimba, nu se repara ci doar fac comert, vanzare si cumparare, tranzactii cu scapari vremelnice, negociind si tranzactionand pacatele spre pierzare prin tot felul de mijloace mentaliste psihologico-psihiatrice mincinoase, folosind operatori interiori gen ”pupare”, ”iertare”, ”uitare”, ”evitare”, ”inflatie de cocoloshire”, ”mangaiere”, ”morala”, ”dreptate”, ”judecata”, ”respect”, ”curatenie”, ”sfintenie” preluate de la Dumnezeu si de la familie insa lucrarile lor foarte amagitoare sunt folosite de ei mai mult ca o invarteala ca sa se scape de Dumnezeu, sa n-aiba nevoie de adevaratul Mantuitor vrand ei sa se puna pe ei pacatoshii in locul Lui sau mai sus, sa se bage in seama si sa faca ei maipacatoshii ce nu li se cuvenea, ce nu trebuia, ce nu era si nu e in responsabilitatea si datoria lor... pentru bani din coruptie, pile si privilegii, pentru a obtine mai lesne o viata comoda si o slava desharta de la lume... ca pui maipacatoshi de bani gata, de averi gata, de mancaruri si odihne gata, asigurati. Se lupta sa intre si sa-si apere asigurarile insa oare cum vor dainui fericiti in adevar daca pacatu-i strica si-i tine in blestem sclavi lui, pacatului mai pacat ce scoate pui mai pacatosi ca pacatul?

La eretici si pacatosii pagani pacatul maipacat si mai trufash le iese prin mijlocul capului si se pune deasupra, stand pe deasupra buzelor, creind iluzia unei false aureole graitoare de intzelepciuni, aureola de om, de fiara care va acuza si va tine minte, sustinand ca toti oamenii au halouri sufletesti si aureole de sfinti, energetice. Fals, doar sfintii Domnului Il au primit pe Duhul intru nepacatuire, blanzenie si smerenie, pus deasupra in aureola luminoasa fiindca s-au smerit toata viata si vesnicia lepadand pacatul ca o josnicie interioara ce nu imbunatatzeste ci strica... ei au crezut adevarului Adevarat luptand printro neinvoire si nevoire de toata viata si vesnicia ramanad fideli si credinciosi lui Dumnezeu.

Psalmul puilor excentrici de exceptie exceptionanalisti-exceptionanisti ai uniunilor.
 

E unii uniunilor, care cica se pocaiesc, se-ndreapta, cauta, invata si devin culti si morali, se ”mantuie” chiar, culmea, insa ei nu-L iubesc pe Iisus si nici pe apostoli, pe preoti, pe trimisi, nu-L doresc, nu-L cauta, nu-L primesc, nu-L asculta, nu-L cred, nu-L urmeaza cu viata, nu-L tin in curatenie si nepacatuire ca sa-I primeasca Harul si sfintenia Duhului, nu-L rabda, nu-I vor voirea si poruncile Tatalui, mangaiere Duhului, nu lupta ca El cu pacatul, nu biruiesc pacatul si nu stau in pacea si unitatea Lui familiala duhovniceasca, cereasca... nu-L vor de parinte, de frate, de prieten si de shef suprem. Ei se vaita smintit, gresit, se nemultumesc si se infurie toata ziua cerand mereu altceva, fug la pacat si la muncile lor urand si urland ca sa nu-i deranjezi de la poftele lor desharte pe care le au ei de facut aiurea fara Dumnezeu si fara mantuire sau mai bagati pe undeva intru Dumnezeu, acoperiti cu dumnezeire stand ispititori ca slujitori pacatului luat in ei de dumnezeu mai ”bun”, ”imbunatatitor”. Vai lor acestor risipitori ratacit si pierduti ce-si strica fecioria, intzarcarea, dreptate, ce se destzarca la maibar-sportiviril care nu gasesc directia, Calea si sensul pe ea. Vai lor acestor vaitaciosi furioshi pe dos, pe sfinvers ce se razbuna pripit! Pai asta ar fi de pocait daca ar vrea cineva sa auda chemarea Domnului la pocainta, intai sa te doara ca nu esti cu Domnul Iisus Hristos Cuvantul si cu Duhul in permanenta si ca nu stai in unitate bazata pe mangaierea buneivoiri prezentata in Carte si bazata pe dreata credinta a credinciosilor fideli din Biserica, pe sfintele taine liturgice... si abea apoi sa te doara pentru ca esti un stricat dezbinat in adanc de necredinta cu functionare defectuoasa, ducandu-te intr-o boala pandemica ce-ti stirca interiorul tot mai mult si vrand disperat si repezit sa strice pe oricine si pe orice pui mana sau ochiul, ori te atingi lovind agresiv ca golanul tupeist, ca bagabondul talhar politist corupt, dand cu populanul populist bantihrist peste bot... si care inaintea lumii te ti vopsit peafara si copilarit pe interior in sperenia de tip pui mercenar, ultrash impatimit, care-si cauta buncarul si faraonul, furerul, dictatorul, pe cel mai crud tiran rau sclav păcatului ca sa se linisteasca cica pilit ce-si poate permite orice si sa se odihneasca semetit, pus pe deasupra in sân cica motzaind in umbra mortii (=pacatmaipacat) visand sa faca prin nerabdare in ascultare din Rai un iad si din iad un ”rai” exterior in timp ce pe interior e puiul pacat excentric al pacatului maipacat, al pacatului maipcat, si apoi, cand se trezestein constiintza pagubei materialiste e razboinicul mercenar necrutzator ce nu trece nimic cu vederea ce-si apara iadul, devenind o caricatura vrednica de noaptea mintii, de pofta cea rea a sufletului, de placerile cruzimii inimii si de ingamfarea trandava a trupului neascultator intru dorintele viclene si visurile desfranate ale profitului maxim exclusivist al comuniunilor tovarasesti de mitomani smintiti ce profita pierzator ca parazitii invoindu-se mereu si statornicindu-se in invoirea demonilor prin coabitarea cu ei in umbra faradelegilor controlate de pacat si supuse lui prin blestem si ispita.

E vorba deci de mentalitatea de mici asasini, de firea sufleteasca a puilor de pacat-maipacat excentrici de exceptie, exceptionanalisti-exceptionanisti, vedetele uniunii uniunilor de uniuni care se incapatzaneaza sa creada ca la Dumnezeu exista exceptii care intaresc regula asa cala oameni. Si ca ei prea-pilitii-privilegiati ar fi exceptia care intareste regula, simtindu-se mai gurmanzi, mai liberi, mai cruzi, mai drepti, mai piliti, mai buni, pentru ca cica ei pot sa-si permite mai multe ca altii, pentru ca ei pot fi excentrici fie spre exterior fie spre interior in invartelile lor, mai perversi si mai cruzi, mai privilegiati si mai presus ca ceilalti pui, alintandu-se cu pacatul care-i inaltza ii pune si-i tine deasupra... laudandu-se ca lor li se poate permite trufia si batjocura, ironia si sarcasmul, ca au dreptul si libertatea sa-si puna deasupra toate josniciile si pacatele lor murmurdare, de parca ar fi ei deja asa ca sfintii, un exemplu, ei defapt facand toate pe sfinvers, sminteala, plezneala insa increzandu-se cu naivitate c-au devenit exceptia care-ntareste regula si sfintenia, deci si ei sunt sfinti deja simtindu-se asa vrednici pe drept, nu pentru ascultari, credinte credincioase, rabdari implinite sau iubire fara de pacate ci pentru calcari, greseli si trufii exceptionale si speciale.

MmmDa, niste pui excentrici excepionanali-isatanalizatori-execptionanisti, niste exceptii care intaresc ”regula”.
La Dumnezeu nu exista exceptii, nu exista nicio exceptie, e doar mila Lui divina pentru unii si puii cred ca e pila si vor tot mai multa pila nefacand mila, vor doar exceptii: pacat maipacat, pila, privilegii, viclenii, desfranari, rautati, omoroisme, inhaitari, beroisme desharte, jerfererlnicii nesabuite, semetii, trufii, mandrii, vaitaciuni smintite si furii repezite cu razbunari pripite adica sarituri in iad ca miserupistii-ismissuparatii-ispisuracioshii... dezbinati desfrati ce profita ca inselaciunea parazita.

Psalmul fraierilor naivi ce aluneca pe tronul satanei nadajduind in rau si porucind.
 

Mmmda, si-acesti pui de pui de pacat maipacat cresc ”mari si tari” si-ajung sa-si puna nadejdea in demonii răi si asasini, in curse, la greu, de frica, dand sa scape, ei aluneca in judecata si poruncesc poruci fortelor rele, blestemate, stand pe scaunul satanei, pe tron cu el, de acolo din ascuns, din adancul de taine oculte, urla ca fiara crunte si cumplite razbunari, crime si blesteme slujite de draci, de zmei, de toti sclavii pacatului, ispite viclene, pacatoase, impotriva lui Dumnezeu... sau impotriva mai micilor Lui Iisus... puii cei mai ascultatori, mai credinciosi, mai umiliti, mai smeriti sau mai miluiti. E ca o ”solutie” neagra, periculoasa si rea, "bani albi pentru zile negre" de care n-ai vrea sa te atingi insa ca un pui naiv te pilesti si indraznesti, ai tupeul de jmecherash, iti iei fricoolrajul nesabuit si poruncesti-ceri indelung distrugere pentru ca te crezi ca increzutii ca tu esti o exceptie ce intareste regula si ca poti sa-ti permiti sa-ti permiti... astfel de nebunii trufashe cu oricine... inclusiv cu Dumnezeu sau cu sfintii, cu victimele si nevinovatii. Vai tie!.. pui de pui bastard motzaitor ce ti-ai gasit tiranul, regele, tatucul in duhul rau, in diavol, sa te ”scape”. Da' cum mai scapi apoi de participare si complicitate? D-aca-i poruncit raul inseamna ca deja ai voit si te-ai invoit!..si nu exista exceptii!.. deci vei cadea si vei fi biruit!.. cu scaun, cu tron cu tot si cu toti demonii cu care ai nadajduit in rau sa faci raul trimitzandu-i la "munca", la lucrarea cea neagra, la "razboi", la "razbunare"... pripita. Vai tie cat ai sa regreti chinuit in remuscari si transformare, vierme, sharpe bârcolac, pui de pacat antihrist... stai jos, ca sub gunoiul gheenei ti-e locul.. vrednic de foc sa dispara pacatul din tine.

Psalmul puiului maipacat care s-a dezbinat si a jurat!
 

Si dupa ce cad, mustra, cearta si ameninta ca bantrenorii de pe scaunul satanei, suferind ca nu si-au facut treaba(rea) bine facuta tovarasii draci subalterni, pentru ca au pierdut. Iar puii pactului maipacat urla a pierzare vrand sa scape de mairaul din rau , fugind din rau in mai rau, intai afara, apoi in sateism si in cele din urma in satanism bantihristic speculant de tip profitzi ca proshtii indoindu-se si neputand sa-i convingi niciodata de revenire, sa le arati incotro se indreapta ca porcii, pana unde au ajuns si pe cine sapa, uitand ca ”cine sapa groapa altuia el cade in ea”, si a si cazut chiar cand a inceput, e-n U.

Uuuu si sapi si sapi asa niste gropi de sticla metalica alunecoasa din care n-o sa mai ai cum sa iesi la lumina niciodata mai ales daca lovesti in Cel ce te poate scapa. Cazi in ele ori de cate ori te inhaitzi cu lupii jurati si dai sa lovesti in Dumnezeu. Ai lovit, esti in sticla!.. dracii si demonii bantuie ca dopuri si stai asa pui speriat, lingusit, amagit ca-ntro eprubeta numai bun pentru experiente diabolice la limita supranaturalului, pana-ti pierzi sufletul si-ti auto-distrugi functionarea normala a trupului. Nu mai iesi de acolo, de la chinuitorii ”buni” ce se joaca ca puii pana nu-ti platesti si ultimul tendon sau zgarci de la incheietura pentru ce-ai facut, pana nu-ti ia si ultimul fir de par, pana nu-ti sminteste si ultima rabdare a lui Hristos. Daca ai fost mai mult singur in viata pana acuma si n-ai martori, e clar, esti suspect si pot sa-ti puna in carca orice fel de pacate grele pe care le face omul si n-ai cum sa dovedesti ca cei ce te acuza mint. Asa ca nu sta singur ca ”nu e bine sa fie omul singur”, fiindca neavand martori vor ajunge multi nevinovati sa fie pedepsiti pe nedrept. Plin e iadul cu nevinovati care n-au avut martori. Cauta drumul spre comunitate si cand ai ajuns in sanul familiei divine, de la atata pacat pe care iar il faci desi te-ai botezat crestin nu spune ”mai bine...” ...sa nu fii acolo, sau mai bine sa nu fie unul sau altul uitandu-te la victime si la sfinti ca la un rau ci spune ”mai bine sa nu ma fi nascut” caci din pacat te-ai nascut cand te-a nascut mamona si tataulescool tau si tot de acolo iti purcezi smintzisorenii fara numar cerand exclusivisme... culmea, ca sa nu mai pacatuiesti cica ca puii... cu sfintii.

Deci cand te-apuca supararea si ramai certat, neputand sa nu faci rau mereu si vrei sa se termine cosmarul si-ti doresti mai bine cerand si spunand suparat: ”mai bine... asta sau aialalta” vazand tulbure si negru in minte atunci sa te trezesti brusc ca dintro mare ispita si sa-ti dai seama ca ceea ce ceri si vrei e fix mai raul maipacat pe care-l travestesti ca nebunul rau si distrugator in mai bine, spunand ”mai bine...(mai rau, adica dezbinare si distrugere pentru bani intro comoditate lipicioasa si dulce ca maipacatul ce ”uneste”)”!

”Mai bine sa nu te fi nascut!”.. puiEU de maipacat locuind in furia din rau in mairau si-n pierzarea din ”bine” in mai”bine” ca tzepuitzii luati... ca aia face... te ia, te ia... daca te duci dus... in tradare, te ia si-ti invarte rabdarea sa poti fi bun de fraier pentru lucrare neagra si o sa juri la roshu pe roshu... si de atunci esti pui de pacat maipacat, jurat si pierdut! Vai si vai si iara vai ca te-ai dezbinat si ai uitat pentru ca nu ti-a pasat!.. de suflet... si de faptele din tine pe care nu vrei sa ti le vezi, ce faci, sa stii ce faci, pentru ca vine judecata faptelor... iar daca nu te-ai schimbat vei fi rushinat ca un crestin ratat cu capul plecat de tot la tot dandu-ti toti peste bot.

Mai bine... sa stii ce faci in tine ca sa veghezi asupra ta.. si vei cadea mai putin doar daca-ti va pasa!

Mai bine mai bine!...cu adevarat mai bine... si nu mai bine mai ”bine” (adica de suparare revoltat si frustrat sa vrei si sa faci un dezbinat maidezbinat lipit cu maipacat stand comd, unit cu un cazut maispurcat care te-a atins si te-a frecat simtindu-te tu alintat si ”scapat”...intr-un U invartoshat din care nu mai scapi ca dintr-un borcan mare si greu pus pe gura lui)!

Psalmul lumilinglin
 

Merlin-Berlin-Kremnlin-Stalin-Shaolin-Thajmahalin-Fujilin-Mecalin-MaciuPiciulin-Olimpilin-Diavolin-Demonilin-Satanalin-Dracoolin-Ciuciulin-Bulin-Chiulin-Vinilin-Beiușurlin-Pipilin-Pelin-Plin.

Te ia si te bucuri, iti ia si te superi, te revolti ca iepurii pana-ti da si tie ceva din ce-ti ia si iar te bucuri ca-ti da si daca-ti ”da” le juri credinta lepadandu-te de dreapta Credinta... apoi te superi ca mori vazand cati mor de mana lor, lepadandu-se si ei de dreapta Credinta pentru "credinta", insa te bucuri ca te lasa sa traiesti ca sa le fi sclav impreuna uniti cu ceilalti necredinciosi pacatosi paraciosi ofticosi puri iepuri ca sa le aperi interesele pentru bani, sex, laude si aprecieri desarte ca mare speranta, bataush puternic, jucator plin de fente, luptator beroic bine antrenat, elev, muncitor, artist de talent, competent... raspandindu-le propaganda si ucigand concurenta ca suparatii fricoolrajosi des-infuriati pe Dumnezeu.

Esti fraier naiv si credul dus cu pluta sau nu? Dai si tu da' nu lasi sa-ti ia? Ori mila, ori rabdare.

Psalmul puiului de popur populist ce umbla imboldit cu iseterisu...
 

Am impresia ca e vorba ca te mituie si te incanta la fel ca pe fiecare fraier din popor ca-ti ia si-ti da sa dai si sa stai si tu pe scaunul satanei, scaunul tradarii, in umbra gomortilor batausi laudandu-te si inchipuindu-te, visandu-te important, iai marunt dai marunt, esti bun, ispititor, iubit, ravnit, puternic, celebru, cerebral... sunt multi care-ti cer si parca ai avea parte de glorie... asa unit cu popurul pe care-l divinizezi ca nebunul desi in mod evident toti sunt tradatori si lasi, revoltati vor drepturi, silnicesc si cersesc, distrug, manca, beau, fac sex, hulesc, injura, profita, barfesc, denigreaza, insheala, uita, niciunul nu asculta si nu tine vreo porunca de la Dumnezeu, doar se prefac mai rau ca ipocritii si fatarnicii ca-s popor bun. A-l adula pe un astfel de popor si pe fiul preaiubit al poporului, pe "alesul" care te lasa sa stai pe scaunul lui blestemat, "dandu-ti" cu larghete putere, slava, marire, bani, fete, loc de munca si casa, caldura, masina, pensie, asigurari, scoli, spitale, terenuri de sport si de joaca, politie, justitie, armata, dreptate, libertate doar sa accepti sistemul lui popular si populist in care sa te crezi un membru important si responsabil, gandind si luptand pentru tara si pentru prosperitate inseamna ca te-ai amagit ca fraierul si ai lepadat pe Dumnezeu pentru ca te-a tzepuit populismul sa fi si tu pui de popor trecator, din neamul cel greu de suprortat si suferit, neam viclean si desfranat, ipocrit si trandav, ai crescut in el umbland si motzaind la soare ca un pui de balta populista care vrea schimbarea ca ipocritii, vrei ca poporul, sa ai si tu pile, privilegii si pacat la liber, carne, dulciuri, delicatesuri, perversiuni, vacante, concedii, erezii la liber, multe jucarii si preparate culinare care sa-ti satiasfaca toate gusturile si perversiunile ca sa stai linistit toata viata asteptand alocatia, salarul, solda, pensia in timp ce te dai foarte responsabil si serios dupa formula "pe afara-i vopsit gardul si-nlauntru leneopardul", putoarea duhovniceasca, trandavia, orbirea... stai si dormi in pacat, in patimi, in fapte rele, in ura, furie, inselaciuni si rautati uneltite, programate, proiectate, stai cu indolentza si nepasare pe scaunul satanei pe interior de om interior ca un pui trantor tradator si te bucuri ca nebunul asteptand pensia, moartea, pe cele vesnice de parca ai fi crestin, de parca ai fi fost crestin... si asa intretii minciuna si propaganda incantandu-te ca-ti va fi bine in vesnicie toata viata pentru ca ai slujit poporul. Tzeapa... n-ai fost crestin ci pui de vipere populist poporanist ce a pierdut vremea mantuirii cu poporul uitand de Dumnezeu, de schimbarea interioara ceruta de El pentru oameni, trecerea din comunism, din populism in crestinism.

Adica un pui de Babelin... asta o sa ajungi... findca doar asta ai fost si esti. Un pierdut fiindca ai pierdut, pierzi, si vei pierde si atunci de acolo esti foarte frustr-atEU, mereu si te razbuni aproape continuu pentru comuniuniuni. Pe cine te razbuni? Pe cine vezi ca te razbuni? Pe cine iti versi pismura si gresura, razbunarea cumplita, pripita, orbita? Si pe mai Cine te inervezi mereu necrezand... ca sa-ti satisfaci razbunarea cruda pentru toate pagubele pierzarii? Ti se pare ca-s cei mai vinovati? Ti se pare ca gresesc si ca din cauza lor ai pierdut? Crezi ca din pricina lor vei mai pierde? Ii privesti ca pe un rau, vrand sa scapi de ei si sa nu-i mai primesti? La ceilalati cand te uiti, la cei de pe scaunele satanei de ce privesti cu adulatie si bucurie, jindUind sa stai si tu acolo pilit, in locul unuia?.. ingamfandu-te intre populistii populari privilegiati, impreuna cu tot poporul... si parca deja stai si ai mai sta, deja ai drepturi si libertati si dai drepturi si libertati, iti ceri drepturi si militezi, protestezi pentru drepturile si libertatile tale, ale fiecaruia, ale poporului. Te crezi un drept liber populist al poporului popular neschimbabil din rau crezut ca bine? Si cum o sa se mai schimbe popurul populist daca-i asa de ”bun” si plin de drepturi si libertati? El o sa vrea sa te schimbe, el poporul o sa te silniceasca vrand sa te schimbe pe tine insistand pana cedezi si-i faci pe plac sub amenintazrea ca altfel iti trimite pe cap demonii, bancile si politia sa te ia si sa te bage la nebuni sau dupa gratii si atunci de frica te faci pui ”bun” ce se crede crescut mare, ce se crede mare si tare... stapan impreuna cu poporul. Barfeste, pismuieste, se rascoala, protesteaza, vrea revolutie, anarhie, razbunare... asta urmeaza cand explodeaza mamaliga boschetarilor mituiti de boierii din ascuns sa-si faca coolraj impreuna, ajungi de te razbuni si tu ca prostul pentru cat ai pierdut, te razbuni "fericit" impreuna cu poporul.

In mod evident o sa ajungi un pui de Pierlin!.. "fericit".

Asta iti dau ei dupa ce-ti iau... sa stai pe scaunul tau preschimbat in scaunul satanei.. si tu te bucuri ca prostul smintit, ca nebunul incantat, simtindu-te flatat la morgolii, ingamfat la suflet ca stai impreuna cu poporul ca un stapan. O sa ai drepturi, o sa ai libertati... nu de la Dumnezeu ci de la popor. O sa strigi ”traiasca poporul” si o sa te simti invingator, biruitor, o sa pui biruri grele pe popor pentru popor stiind ca si tu o sa profiti... o sa faci ”mila” din marunti impartind cersetorilor pila. Excroc viclean si terorist... esti antihrist!.. un trist!

Puiule de Babelin, inhaitat cu tatucul Merlin-Berlin-Kremlin... o sa ajungi un pui de Pierlin!.. rau, ipocrit si nefericit!.. un parazit... mandru si neumilit... care-a pierdut tot ce-a muncit si ce-a iubit... ai ”lucrat”, ai dat afara, ai smuls, ai exclus, ai lepadat, ai vidanjat din tine tot binele incepand cu Domnul Iisus Hristos Cuvantul, toata invatatura aplicata si acum Niusi, ipurashul fricooltrajos, sta linistit si e foarte magulit, orbit parand fericit de la iubirea de sine insingurata, satisfacutis pentru ca s-a razbunat cumplit pe toti de tot... din ura si pisma vicleana si desfranata... de frica.

Pana la urma Friculin o sa te numesti, fricoolrajosul Fricoolin!..
... o sa traiesti in rushine plin de remuscari si grozavii nebune lasandu-te reintegrat social, un fricos, un ”exemplu” penibil care de frica face mai ”bine” (defapt maibinele=mairaul travestit, fie ca faci ”bine”, fie ca faci rau, fie ca stai impasibil si nepasator, evitand, neimplicat emotional ca vidanjorii nepasatori de binele pe care-l scot afara din ei ca pe-un rau, ramanand uniti intrun goliatEU ce creste doar sa insulte, sa ispiteasca si sa provoace... pe Dumnezeu, lepadandu-L si amarandu-L.)

Friculin ”Maibine”, trezeste-te cand ai fricoolrajul sa faci de frica ”maibine”... ca orbii et corbii... ce vor sa roada tot... si pentru aia se impatimesc speriati si ingroziti de despatimire. E mai raul travestit, e dezbinarea si puiul pacatului maipacat = lipeala uniunii, unirea in dezbinare, ca asta-i lucrarea lipicioasa a pacatului ce vrea sa se bage in inima ca sa faci din iubire pacate... si apoi simti acolo impietrirea lipiciului in dezbinare ca o uniune a rautatii, dezbinarea si uniunea dezbinarii, necredinta impietrita a inimii, adica e moartea ce te preschimba in omoroi omorator apartinand haitei exclusiviste avand impresia ca esti un mare razboinic, berou si intelept. Defapt tuU esti prostul prostilor, mare amator de pustiire si insingurare, egoist ca lupii liberi, jurati sa nu mai asculte, ai semetie beata de sine si inaltztoare in pierzarea mandra pe care o nutresti ca sa ai motiv de razbunare pripita si smintita, sa te poti vaita mult si continuu pe sfinvers, sa te plangi de altii fara-ncetare acuzand si parand, sa fugi mancand pamantul pishat, diaretzat ori sa infrunti cu tulburare urlatoare ingrozitoare chemand martori paraciosi, pacatosi la judecata, acuzand nevoie mare si dandu-te tu, calaul calailor, o victima vrednica, nedreptatia si discriminata. Un impostor... un pacalici... un starlici asta esti puiule de murmur de popur.

Psalmul fraierilor te-ia tradatori neschimbabili care se fac mairai asa ca ceice-i ia
 

Te ia cu vrajeala, cu pacatul si trufia si din doi unul e ca luat si aia-i lucrarea asta neagra, dezbinare maxima si lipici pacatos intarit = dezbinare intarita la inima prin necredinta si daca esti luat, sau te ia, daca te ia tot timpul esti ca o tradare permanenta, te ia ca e haita pe capul tau sa te ia si te ia, si atunci tu ca fraierul, ca esti naiv bun de fraier pentru morgolii te lasi flatat si te schimbi si te lasi schimbat dupa cum sunt silnicii care te ia cu forta, cu ispitirea, cu insistenta sa le faci pe plac, si lingusindu-te si flatandu-te tu cedezi si te crezi neschimbabil in cersetoria de pile, comoditati, privilegii rautati si pentru neschimbabilitatea ta te razbuni pe sfinti, pe Dumnezeu, si ceri mereu justitie si dreptate si indreptatire pentru pile, privilegii, comoditati si vrei schimbarea altora, chiar sa-i excluzi, chiar sa-i distrugi, vrei ca altii sa faca, altii sa tina, altii sa se schimbe, pana te teansformi intrun pui de vipera paracios, plangacios de altii, nemultumit, frustrat, pretentios, plin de reprosuri, certuri, acuzari si stai suparat cerand razbunare pana ce te preschimbi in fiara si te razbuni conform cu caraiala puiului de vipere ce nu vrea sa se faca crestin si maicrestin ci vrea sa devina maiteia, ipocrit puturos duhovniceste, mereu maimare (rau) ca toti ca sa-si permita sa-si permita sa loveasca, sa ameninte, sa trufeasca, sa nu mai asculte, sa nege, sa contrazica, sa sfideze obraznic si sa faca ce vrea el puiul-fiara, bipolar, bipular, bipopular, personaj ciudat luat, stand in luabilitate labila mancand aluatul fariseilor teroristi care-l ia si atunci se face dupa cum sunt ei, haita, teroristul suprem, impostorul travestit crezandu-i buni si se uita inapoi cu ura si rautate, ca la un rau, la cei ramasi sa poarte greul, crucea, ascultarea, mantuirea, lucrul, credinciosia, iubirea, smerenia, rabdarea... asa urat si rau se uita de frica urand si acuzand la sfintii si fratii pe care-i paraseste si la Dumnezeul sau sfantul care-i pastoreste. Iar Domnul nu ia ci doar cheama la pocainta, asteapta, sfatuieste, nu silniceste pe nimeni si nu se amesteca in aluatul, justitia si certurile oamenilor. Deci nu te vei schimba niciodata daca o sa astepti sa te ia vreun sfant cu dea sila ca sa te faci crestin si mai crestin dupa el, dupa cel ce te ia. Opusul teiaului nu e tot teiaul de catre drepti, de sfinti ci e ascultarea de ei si urmarea, nadejdea, credinta si credinciosia in iubirea divina, care nu seamana cu iubirea omului om si atat care e mai mult o pofta pacatoasa folosita la interesele personale sau diabolice inselatoare ale omului demonizat si indracit, rau, viclean si desfranat, ipocrit si puturos duhovniceste si trupeste.

Te ia lumea si te faci ca lumea, ca cel ce te ia. Dumnezeu nu te ia ci te cheama la schimbarea prin ascultarea de Păstorul cu Crucea, prin nadejde, credinta si iubire divina. Iarta-i pe toti si uita-le toate pacatele ca sa nu fi un pârâcios pismash, curios si stiutor, bun de fraier sa barfesti si sa denigrezi, dand sa te razbuni pripit.

”Cine zice ala e!” in sensul ca cine zice, vreo rautate, vreo hula, denigrare, defaimare, blestem, spurcaciune, ura... Lui Dumnezeu, Lui Iisus Cristos Cuvantul cu Duhul, ala e, ala care zice e ceea ce zice, cel ce-si permite si zice porcarii, ala e luatul ce manca aluatul!