Adevarat graiesti!Incerc sa iau mereu legatura dar de fiecare data ori telefonul e inchis ori nu e locul si nici momentul pentru discutii. Pana mai ieri nici nu vorbea de divort dar toate s-au schimbat de cand Fat Frumos a inaintat la randul lui cererea de divort.Asta nu inseamna ca stau pasiv si nu ma intereseaza dar in afara de o vorba buna, de un gand bun si, mai ales de nadejde la Dumnezeu nu am cum sa-i explic acestei MAME ca a ales o "fericire" de scurta durata si ca acel om care si-a parasit copiii nu-i va putea oferi niciodata soarele de pe cer.
Nu spun ca am fost un "miel bland" asa cum se spunea intr-un topic dar nu cred ca niste contradictii si niste schimburi de idei te pot conduce la un divort si la cautarea unui alt partener care sa fie de acord cu tine. Nu cauta in viata pe cel care te aproba mereu si-ti va spune mereu ca ai dreptate pentru ca acea persoana nu iti este nici pe departe prieten.
Nu ma intind cu vorba sa nu plictisesc pe cineva dar SPER si eu exact ca talharul de pe cruce pana in ceasul al 12-lea.
Dumnezeu sa va aiba in paza!

Buna sa-ti fie inima!
Am postat pe acest site in speranta unui sfat.
Nu m-am gandit niciodata sa postez pentru a fi inteles sau laudat, nu mi-ar ajuta la nimic.
E vorba doar de o experienta de viata prin care trece o anumita persoana si poate constitui un semnal de alarma si pentru semeni.
Nu vreau nici sa ma plang si nici nu caut alinare in cateva cuvinte postate pe forum stiind foarte clar ca SINGURUL ajutor vine numai de la Dumnezeu si Prea Curata Fecioara Maria.
Draga Noesissa, sunt un om care nadajduieste (ca toti ceilalti) in mila si iertarea de pacate si e absolut normal sa nutresc SPERANTE in mai bine.
In rest nu comentez, e opinia ta.Chiar n-ar fi potrivit sa incerc sa ma disculp si sa pozez in victima intrucat imi cunosc greselile si vreau dint tot sufletul sa mi le repar. Asta e tot!
Doamne-ajuta!

Ne ierti, te rog, ca intram asa, cu budozerul in viata ta. Trebuie ca-ti este si asa foarte greu. Sa nu mai adaugam si noi alte suferinte la cele pe care le ai.
Problema aceasta o ai de multa vreme, caci daca nu ma insel ai mai scris si pe alt topic. Poate ca e bine, ca o suferinta atat de indelungata sa ia sfarsit. Trebuie sa te linistesti si tu, caci tulburat fiind de multa vreme te poti imbolnavi si ai un copil, care are nevoie de tine. Chiar aseara am auzit, ca barbatii isi revin mult mai repede dupa divort si ei sunt primii care reiau cursul vietii, casatorindu-se din nou. Cine stie, poate ca dupa atata suferinta te asteapta o fata iubitoare, cu care sa te intelegi si langa care sa imbatranesti frumos, fara certuri si discutii.
Dar pana atunci, nu te lenevii, caci inca nu au fost aruncate zarurile... Si daca ea va voi vreodata sa se intoarca la tine, fii mai pretentios, pune conditii, caci nu se stie cat de repede se stinge focul dragostei dintre cei doi, mai ales acum ca nu mai au oprelisti, dar au stresul divoturilor.

E o problema destul de complexa. Inca imi iubesc sotia si nu ma pot gandi la o alta persoana.Imi este destul de greu sa stiu ca, copilul meu va trebui sa accepte o alta persoana in locul meu (lucru care se si intampla in momentul de fata) iar pe mine sa ma caute doar cand va avea nevoie. Oricum usa va ramane mereu deschisa si am in continuare nadejdea ca intr-o buna zi toate se vor aseza la locul lor ca si cand nici n-au existat

pt ARKASH
 

Regret ca treci prin asa grea incercare ..dar te -ai gandit daca ai facut totul pt a o intoarce din drum ? pt o iubire si -un copil trebuie sa lupti ,nu te lasa ! Tu ai un atu ,ca sa zic asa , in fata ,,cavalerului ,, esti tatal copilului ei .. Iarta-ma daca nu sunt pe faza ..dar asta e sfatul meu :niciodata nu e prea tarziu ,lupta-te pt ei .

Poate n-am facut totul, dar macar incerc sa accept situatia creata de altii.
Stiu, nu imi este usor sa trec peste astfel de momente dar pana acum orice incercare de impacare a fost ca un simplu foc de paie. Mi-a rams numai rugaciunea si nadejdea in Bunul Dumnezeu. E singurul meu ajutor in aceste conditii. Nu pot cere cuiva sa ma iubeasca, nu pot cere copilului meu sa ma sune sa intrebe ce fac.Am ramas doar cu speranta si cu dragostea fata de familie.Pot spune doar ca-i iubesc, incerc sa iau legatura cu ei si-i astept cu bratele deschise. Din pacate a intervenit o alta persoana care-i "iubeste", care si-a parasit familia, si care face absolut orice ca sa-si vada implinite dorintele (asa cum a si declarat in fata parintilor sotiei). Mie nu-mi ramne decat sa iert, sa accept si sa sper ca intr-o buna zi toate vor intra pe fagasul normal.
Nadajduiesc intru Tine Doamne si ma rog sa fii bland in judecata Ta.
Milostiveste-Te fata de noi pacatosii si lumineaza mintea noastra.
Doamne-ajuta!

Nunta>
 

CREDINTA ,NADEJDEA SI DRAGOSTEA.Daca vrei sa afli mai multe cauta sa citesti topicul despre prietenie si dragoste pe care l-am postat mai devreme.

:25: am citit, dar nu de citate celebre am eu nevoie. :103:

raspuns
 

Pentru mine cele 3 puncte cheie pentru ca o casnicie sa mearga sunt:
1.dragostea
2.credinta
3.nadejdea

Punctul cheie al unei casnicii fericite este sa faci dragoste cat mai des, adica in fiecare zi.

Daca nu se respecta acest punct cheie, atunci eu unul m-as considera nefericit in acea casnicie.

Daca viitoarei sotii nu-i place aceasta cea mai placuta activitate de pe terra atunci mai bine sa se indeletniceasca cu altceva.

dragut raspuns
 

cat mai des, poate, dar in fiecare zi... :78:se vede ca nu esti casatorit!

Ok, am exagerat, am tendinta de a exagera intotdeauna.
Cred ca conditia unei comuniuni este sa fie sufletul pereche acela/acea de langa tine.
Sa-l iubesti suficient de mult incat sa renunti la orgolii...

Mai cred ca o comuniune adevarata este data si de lipsa greselii si a desfranarii in acea casatorie. Se stie ca odata de sotii fac pacate mari intre ei (impotriva firii, de ex.), sau se pacatuieste in acea casatorie, comuniunea se cam duce ... cel putin asa zic sfintii.

Adica ideea e sa o pastrezi curata casnicia.

Mai cred ca lipsa de loialitate si fidelitate poate distruge orice lucru frumos, oricat de mare ar fi dragostea. Daca el/ ea iti spune "te iubesc" dar te inseala in fiecare zi, nu doar fizic cat si gandind la altii/ altele, atunci este clar cat de mult poate dura o astfel de casnicie.

Si atunci daca nu e fidelitate si loialitate poate sa fie comuniunea lui peste ca tot degeaba.

Mai ramane intrebarea daca merita sau nu sa fim iubiti cu loialitate, fidelitate.

Ii detest pe tradatori, pe toti cei care inseala dar am ajuns la concluzia ca nu merita sa sufar doar pentru ca sotia m-ar insela, sa ma pregatesc psihic din vreme pt. un astfel de dezastru si nu-mi ramane decat sa-I cer Lui Dumnezeu sa-mi faca dreptate si El imi va face, stiu sigur caci El este loial, statornic, el iubeste fidelitatea fiindca e zelos.

Dar sa ma strofoc pt. ca voi fi inselat, no way ... ii doresc inca de pe acum sa se simta bine, sa faca ce crede, de fapt, nu pe mine ma inseala ...ci pe Dumnezeu.

Un altfel de "comuniune" ar fi atunci cand lucruri din afara casniciei devin mai importante decat casnicia in sine, atunci chiar ca nu-ti mai pasa atat de tare, nemaipasandu-ti, se realizeaza un fel de comuniune de complezenta, adica se poate ajuge intr-un punct in care suntem doar amabili si politicosi unul cu celalalt pentru ca de fapt, nu ne mai intereseaza nici o comuniune, nici o casnicie.

De regula asta se intampla dupa ce deja si-a bagat dracul coada prin amanta/amant.

Ciudat insa i-am auzit pe f. multi barbati spunand ca o relatie extraconjugala le intareste casatoria, ce prostie...

Adica unii cred ca imediat nevasta va fi disperata sa-l recucereasca altii pot mai usor sa o suporte pe nevasta, fiind draguti, amabili, tocmai stiind ca au o viata dubla si avand ei impresia ca lucrurile merg mai bine.

Oricum, niciodata nu le-am inteles pe femeile/ barbatii care accepta sa fie inselati si inselate si se complac in situatie. Niciodata nu as accepta asa ceva, in secunda 2 as baga divort si daca ar fi copii la mijloc si ar trebui cu orice pret sa accept atunci niciodata nu-l voi lasa pe acel om (afemeiat, clar) sau femeie (curva, clar), sa se atinga de mine, never.

Totul este sa depistezi la timp cand te inseala, asta ca sa nu pici de prost/proasta, sa se creada el/ ea mai destept ca te poate fraieri.

Noroc cu preotii clarvazatori, cu descoperirile Lui Dumnezeu care iubeste adevarul si intotdeauna ni-l arata.

Doamne ajuta!

Tocmai de aceea, femeii care nu ma va insela niciodata prin nici o forma, care imi va fi loiala, fidela, voi fi in stare sa-i sarut si urmele pasilor ei.

In concluzie, fiecare barbat sa se insoare cu femeia pe care crede el ca nu o va insela niciodata si fiecare femeie la fel. Asa este cel mai bine si fara suferinta provocata aproapelui.

Daca unul simte pofta pentru una "buna de tot" si crede el ca aceea e voia lui Dumnezeu atunci cu aia sa se insoare pt; ca inseamna ca sa trebuie sa fie.

Sa fie fericiti si bucurosi!

Sa stii ca exista acest tip de femeie! Sa dea Dumnezeu sa gasesti asa cum doresti si sa fii si tu un exemplu pentru ea! Sa nu uiti ce ai scris aici pe forum!:3: Oricum, atat timp cat priviti spre Dumnezeu cu toata inima nu se pune problema de a calca stramb pentru nici unul dintre voi!

Da, atunci se merita a lupta pentru aceasta dragoste. Eu sunt cel mai fidel barbat care poate exista pentru ca eu am fost, sunt si voi fi un om loial fata de ceva/cineva de care m-am atasat. Si mai exista un motiv pt. care detest atat femeile curve cat si barbatii afemeiati si pentru care sunt cel mai loial om: anume acela motiv ca sunt foarte foarte foarte dar absolut foarte GELOS, asa incat cineva nu-si poate inchipui, deci nici in gluma sa nu ma faci gelos ca o iau de buna si vad rosu in fata ochilor si tare greu imi trece dupa aceea.

Cred ca este vorba despre o completare reciproca-in primul rand trebuie sa existe dragoste , incredere, intelegere,sinceritate, ajutor ,daruire pana la sacrificiu,sa fii impreuna si la treburile gospodariei, dar si cand ai timp liber, sa ti cresti copiii in dragoste si armonie, invatandu-i virtutile crestine, sa te bucuri de bucuriile sotului si sa te intristezi la intristarile lui- sa fii un singur trup. Unde este dragoste probata si caminul celor doi este un sanctuar, gelozia neintemeiata se risipeste.

Daca esti intr-atat de gelos pe cat spui, inseamna ca trebuie musai sa te scuturi de aceasta patima. E ceva inradacinat in sufletul tau si, indiferent de tipul de femeie care iti va fi alaturi, tot ti se va parea ca "ceva" nu e in regula.
Patima geloziei a distrus multe vieti, incearca sa scapi de ea cat mai repede.
Doamne ajuta!

Eu unul daca nu am motive de gelozie, nu-mi fac probleme.
Cred ca trebuie sa-l iubesti pe viitorul sot/sotie foarte mult, sa te simti in elementul tau, sa fie iubire, daruire, dragoste foarte foarte multa ...

Numai bine!

In plus, un cuplu poate sa fie fericit daca face Voia Lui Dumnezeu. Aici este insa o mare problema: daca stii care e voia Lui dar daca celalalt nu face Voia lui atunci te obliga si pe tine sa nu faci voia lui Dumnezeu, nu?

Si daca el alege altceva decat ceea ce vrea Dumnezeu atunci tu ce poti sa mai faci? Inseamna ca asa a vrut Dumnezeu ca el sa aleaga, nu? Deci daca alegi si tu in consecinta atunci faci voia Lui Dumnezeu, nu? Nu te mai simti vinovat macar ca nu ai facut Voia Lui Dumnezeu. Macar scapi de sentimentul asta de vinovatie ca ai ales nu in conformitate cu Dumnezeu tocmai pentru ca celalalt a ales mai intai, deci tu esti efectiv absolvit de pedeapsa divina sin moment ce ai facut si tu ceea ce ai crezut ca-i place lui dumnezeu, ca o consecinta logica a alegerii celuilalt. Intrebarea asta ma framanta tare mult si daca ar fi asa atunci as scapa de sentimentul asta de vinovatie ca nu am facut voia Lui Dumnezeu.

Deci daca celalalt sortit ma obliga sa aleg altceva, atunci inseamna ca fac voia lui Dumnezeu, din moment ce doar acea optiune mi-a mai ramas. Sau sa ma simt vinovat in fata Lui ca nu l-am determinat pe celalalt sa ma aleaga pe mine si asa sa facem voia Lui Dumnezeu. In plus, cum ai putea sa determini pe cineva intr-o astfel de situatie vitala, esentiala pentru viata, pentru fericire, cand alegerea ne apartine fiacaruia?

Nu? Eu nu pot sa merg si sa-i zic: alege-ma draga pe mine ca asta e voia Lui Dumnezeu, ca el alege, nu eu, deci...

In concluzie, cred ca numai prin rugaciune stim care e voia Lui Dumnezeu si mai cred ca poate ca mai intai trebuie sa facem voia lui intr-un alt domeniu in care vrea El si mai apoi se face toata Voia lui, pe deplin.

Aici e intelepciunea.

Cred ca numai sfintii ne pot ajuta ca sa descoperim voia Lui Dumnzeu si dupa ce am descoperit-o sa facem conform ei, numai sa fie de acord si celalalt.


Mai cred ca voia Lui Dumnzeu se va realiza intr-un moment neplanificat ca nu e cand stabileste omul ci e cand stabileste El, Dumnezeu.

Asa cred eu ...

Ionutpopa, as mai adauga ceva le ceea ce ai scris tu aici.
Anume ca daca sotul o inseala pe sotie si ea se culca apoi cu el, desi poate ca stie sau banuieste ca ceva nu e ok, atunci dracul intra in casa aia, adica desfranarea facuta cu femeia cu care a facut adulterul.

Dar daca un barbat este inselat de sotie, el niciodata nu s-ar mai culca cu sotia lui. Tocmai de aceea eu cred ca femeile care continua sa aiba relatii cu sotul dupa ce a inselat-o sunt foarte prostute, sa zic asa, accepta o umilire si o bataie de joc mai mare decat atunci cand i-ar zice cuvinte urate sau ceva urat. E o injosire pentru femeia aceea, daca accepta sa mai se culce cu el si culmea e ca tot ea va fi cea atacata de diavol, patrunzand desfranarea in casnicia aceea asta pt. ca barbatul e mai puternic, chiar si din acest pct. de vedere.

Deci, conditia esentiala a comuniunii este loialitatea si fidelitatea, daca se incalca, totul se duce de rapa mai apoi, mai devreme sau mai tarziu.

Chiar Iisus zice ca din motiv de desfranare sa se desfaca casatoria, nu degeaba a zis El asa.

Dragostea,respectul si intelegerea.Intre cei 2 nu trebuie sa existe ierarhii sau chestii de genu,,tu faci asta ca esti femeie,eu fac astalalta ca sunt barbat".Ambii sa lucreze in echipa si sa gandeasca unul ca si celalalt.De ex daca unuia ii este rau,celalalt sa il simta sau in cazul treburilor sa se imparta totul in mod egal si nu numai femeia sa faca treaba sau barbatul,ci impreuna..la masa de ex ea sa pregateasca mancarea,el sa puna fata de masa...la curatenie,ea sa faca in sufragerie,el in dormitor..la ingrijitul copilului,ea sa il spele el sa-l imbrace sau ceva asemanator...pe strada daca gasesc un om cazut,unu sa sune la salvare,celalalt sa verifice daca e constient.Daca se intampla ca barbatul sa aiba o idee noua,atunci el va explica femeii ce are de gand iar ea il va asculta si ii va fi un ajutor in acea idee,sau daca ea va avea o idee atunci barbatul o va asculta si ii va fi un ajutor ei.Daca femeia vrea sa cumpere un obiect nou(aspirator de ex sau robot de bucatarie)ii va spune barbatului de ce vrea sa cumpere,care sunt avantajele,se vor gandi impreuna la dezavantaje,barbatul isi va spune parerea si vor lua o decizie impreuna(valabil si invers,unde se schimba rolurile adica daca barbatul vrea sa cumpere ceva nou atunci el va explica si femeia doar isi va da cu parerea).La serviciu,ideal ar fi ca cei 2 sa aiba aceeasi meserie si se vor sfatui impreuna,vor face totul in echipa.Daca li se va cere ajutorul sau au de facut un proiect,vor imparti treburile pe jumate si fiecare se va ocupa de partea lui de treaba,bineinteles ca sfatuindu-se cu celalalt.Diferentele dintre sexe duc la nefericire in cuplu.Asta e parerea mea si asa vad eu un cuplu perfect.

din pacate daruim putin si primim putin, pentru ca nu simtim asemenea.

"Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.....
Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cât de frumoasă eşti!...Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.....
Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia.
Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela." (din Cantarea Cantarilor)

Iata o imagine perfecta a iubirii conjugale, descrisa in Scripturi. Cam asa ar trebui sa fim noi in familie. Asa trebuie sa ne vedem unul pe altul. Ce ziceti , reusim? :)

Da, este superba Cantarea Cantarilor... :25:Sa dea Domnul sa ne vedem si noi asa intr-o buna zi.