Atunci o sa ma duc la alt preot si o sa spun ca duhovnicul meu a gresit....ca tot d-lui nu credca e potrivit sau se cuvine sa-i zic, decat doar daca eventual alt parinte mai induhovnicit zice sa ma intorc la el si sa ii spun ...sau , sincer, chiar nu stiu cume mai bine, sa discuti in fata cu persoana pe care o suspectezi ca ti-a gresit cu ceva, sau cu o terta???

Pai n-ai de unde a stii cum au fost stramosi tai cu 3 generatii in urma.
Arsenie Boca are ceva specific in acest sens in cartile sale.Din cate tin minte
pt pacatele de moarte/strigatoare la cer, sufera fie 4 sau 7 generatii.

Eu cred ca fata nu va prinde astfel de vremuri.Probabil la vremea aceea va sta
intr-un buncar si se va ruga ca si ziua respectiva sa treaca fara s-o loveasca o
bomba.Si daca supravituieste, aunci sa nu nimereasca intr-o zona cu radiatii
din cauza bombardamentelor nucleare.
In astfel de conditii, cam piere cheful de monta.:24:

Depinde...frica mortii iminente poate produce exact inversul,adica dorinta trairii cu intensitate a ultimelor clipe... :)

intervine insa instinctul de conservare.:Intre securitate si monta oare ce alege omul ?

Instinctul de supravietuire este cel mai puternic deci ... :)

Fix deasupra capului ei, pe dulap, sta gata sa cada. Un drop de sare.


Adica, avansuri sexuale ? Deci, trebuie inteles ca virginele nu sunt "scoase" in parc, oras, petreceri ? Cum ati ajuns la aceasta concluzie ?

Or fi scoase de scos,dar a doua oara nu se mai intampla :)
Daca-s frumoase sunt asaltate de golani care vor sa le foloseasca"pt experienta" mintindu-le ca "si lor le va place".
Daca-s mai modeste,tot vor fi asaltate gandindu-se ca fetele mai modeste fizic cad mai repede neavand cautare,deci vor fructifica orice avans.
Singurele care pot merge virgine pana la altar sunt crestinele cu atitudine,care stiu ce vor si nu cauta prilejuri de poticnire sau tovarasii rele.
Adica fug de ispita.
Chestiile cu"merg la mare cu prietenul dar o sa dormim separat"intra deja la bancuri. Practic,nici singuri la film sau intr-un autoturism nu este clar daca vor face fata ispitei.

discutia asta a ajuns taaare departe.

Dar cine zice sa accepte fata avansuri sexuale? Sau nu poti avea un prieten, in sensul de iubit daca nu ai relatii sexuale cu el? Am inceput sa ies la intalniri de tinerica tare, dar nici vorba de relatii sexuale. De era asa, inseamnaca ajungeam grav, frate.
Am iesit in discoteca cu iubitii mei (da asa ii consideram, pentru ca asta erau, desi nu implicau relatiile nici un fel de relatii intime in afara de sarut), am iesit la sucuri, cinema, parcuri, dar asta nu inseamna ca m-am culcat cu toti; de fapt, n-am facut-o cu nici unul, pana la baiatul care acum e barbatul meu, cu acte in regula; si aia dupa muuult timp si deja cand stiam ca vrem casatorie. Ca nu m-am casatorit cand aveam 18 ani asta e altceva si tine de parinti, cu texte de genul "vaaai, dar cum sa te casatoresti asa de tanara, si scoala? inai iti termini facultatea, masterul etc. si dupaia. Ce zice lumea daca te mariti, ce cred oamenii?" Da, ai mei au fost si sunt inca cu mentalitatea de "ce zice lumea daca faci x lucru?"


Acceptarea sau neacceptarea de catre copilul tau a avansurilor sexuale tine totusi side educatie si de constientizarea unor lucruri. Nu e neaparat ca fata sa fie "prostita" (cum ar zice ai mei). Tine de idealuri, de dorinte si de cunostinta lucrurilor care implica o relatie sexuala. Si aici vorbesc fara a implica partea religioasa. Daca mai constientizeaza copilul si partea religioasa si daca copilul e religios, atunci cu atat mai greu de "prostit". Dar aia nu inseamna ca gata, nu iese la suc, nu-si da intalniri, se izoleaza si asteapta la x-shpe ani sa-i pice din cer un barbat care sa-i devina sot, ca trebuie sa nu socializeze si sa nu invete sa se descurce in anumite situatii.
Eu am avut interzis si la prieteni/iubiti pana la o anumita varsta, si aia tot nu m-a tinut deoparte. Tor am avut iubiti si mi-am dat intalniri, doar ca pe la spatele parintilor. Si asta n-a fost bine, pentru ca daca aveam o problema de relationare cu pers respectiva, trebuia sa merg sa dicut cu parintele vreunei prietene care era ok cu datul deintalniri; nu puteam mrge la mama. Si asta ne-a racit relatia, relatie care a inceout sa mearga abia dupa ce m-am casatorit si dupa ce m-am mutat din casa lor, cand am inceput sa-i dau soc peste soc spunandu-i ca totusi am facut toate lucrurile banele care mi le-a interzis desi nu era cazul.
Si am facut si alte prostii, tot pt ca imi erau interzise: am incercat alcoolul si betia, am incercat droguri si am incercat tigarile (mi-am dat seama ca primele doua nu imi aduc nici un folos bun si gata, nu mi-a mai trebuit). De fumat fumez acum, desi dupa e am inercat tigarile nu mi-au trebuit; m-am prostit de cap cand eram deja mare si asa am ajuns sa fumez si in ziua de azi; nu mult, e drept, dar tot fumat se numeste.

Eu sunt de parere (si n-o sa mi-o schimb curand) ca trebuie echilibru in tot, ma ales in cresterea si educarea unui copil. Pentr c daca-i interzici ceva doar pentru ca "asa zic eu", atunci vei obtine exact opusul. Daca explici de ce si eventual il lasi sa experimenteze, ai sanse mult mai mari ca el sa nu faca acel lucru, sau cel putin nu cand inca e prea mic/e prea periculor/implica responsabilitate prea mare pt varsta lui etc.
Sunt multe de vorbit pe subiectul asta; multe le stiu din proprie experienta, altele le stiu din cazuri din jurul meu, unele le stiu teoretic, altele le stiu din tragediile care se intampla uneori din prea multe interditii si lipsa de comunicare (duse la extrem ma refer).

Yasmina, prea putin fete din gemneratia asta de tineri si din generatiile viitoare de tineri vor ajunge la altar virgine. Mie oersonal mi se pare cea mai mare aberatie sa fi virgina in noaptea nuntii din mai multe motive.
Singurul motiv pentru care cineva ar fi virgin/virgina pana in noaptea nuntii sunt crestinii fff practicanti, cei care fug de relatii, cei care fug de viata lumeasca in general, eventual cei care ii lasa pe parinti sa le gaseasca persoana cu care sa se casatoreasca, cei cae fug de responsabilitate...

Ah, si se poate (sau mi-a iesit doar mie? - nu cred) merge la mare cu prietenul si dormi separat. Eu am facut-o la 16 ani si nu s-a intamplat nimic.

Fraza asta ma sacaie pe nervi...
Imi aduce aminte de animalele de companie pe care le-am crescut...cum atingeau o varsta,cum se urcau pe pereti din cauza caldurilor.
Totusi,pt un om cu ratiune aceasta fraza nu-i face dreptate,cinste.

Aici,tot greul iti revine tie ca mama,sa porti discutii,sa fiti prietene nu dusmani.

Poate avea prieten,dar nu stiu pe lume traiesti,nu vrea el "prietenul",sa stea de prost pe langa ea,asta este mentalitatea barbatului lumesc.

Si o sa fiu scurta,de data asta,promit...
Daca tie ti-a"mers"din prima ,asta nu-ti permite sa fii purtator de cuvant pt viitorul generatiilor.
Este cazul tau personal,multumeste-i Domnului ca ai cazut in picioare si nu mai provadui pacatul.
Sa stii ca si cei care smintesc pe altii,au de platit la final.
Sa avem grija deci ce vorbim.

Poate te-a si ajutat viata intr-un orasel mai mic,unde faptele se cunosc si lumea vorbeste,de acea "onoarea"barbateasca inca mai inregistreaza puls.
Altele sunt normele relatiilor in Bucuresti ,de exemplu...unde toate prietenele mele au incercat sa se sinucida macar o data din cauza"vietii sentimentale" sau post-avort.
Deci cu respect pt atatea victime ale pacatului,sa abandonam subiectul.

chiar v-ati impărtasit?
Eu in acest caz as schimba duhovnicul ,dar inainte m-as interesa pt un duhovnic bun.
Stiu ca exista canoane care spun ca tinerii care au stat impreuna necununati sunt opriti 7 ani de la impartasanie.Asta pt folosul lor ,sa isi pastreze sanatatea .
Si daca veti ramane cu tatal fetitei ar fi bine sa va cununati ,macar pt copil.
In general copiii sunt cei care sufera pt pacatele parintilor ,se pot imbolnavi ,etc.

Stiu,si eu am trait pe pamantul asta,nu sub o piatra intr-o padure...
Am si eu experientele mele cu parintii mei,am si eu greselile mele si toate cele.

Imi iubesc mama,dar consider ca se putea mai bine decat atat la comunicare,probabil ca multi parinti aici sucomba.

Uite un exemplu: ridicam in slavi,mamele prietenelor mele care erau de "gasca"si le lasau sa fumeze,le procurau tigari,mergeam la ele ca sa pot fuma si eu...ca mai apoi sa-mi dau seama cat de nociv este fumatul,ba chiar ma opries si de la impartasit din cauza lui.
Nu erau mai buni ai mei ca nu ma lasau sa fumez pt a nu-mi face rau?
La fel si cu celelalte,relatiile,petrecerile,depravajul moral etc

Sunt parinti"de gasca"care isi cresc copii imoral si care ne fac rau si noua astora de crestem cu parinti crestini care nu agreaza aceste concept.
Iar tensiunea de aici vine,din familiile fara morala,fara Dumnezeu-ii vedem cat sunt de deschisi cu copiii lor,dandu-le sa bea,dandu-le sa fumeze,lasandu-i cu prietenele si prietenii peste noapte si ne intrebam de ce noi am fost atat de ghinionisti sa avem parinti asa"demodati".
Culmea este ca muream sa calc intr-o discoteca cand nu ma lasau iar apoi nici cu politia nu ma puteai baga intr-o discoteca cand eram libera s-o fac,atat de urata imi era.
Ironia sortii!

Educatia copilului e o arta ,trebuie sa ii dai libertate copilului ,dar din umbra sa il supraveghezi ,sa veghezi asupra lui fara sa isi dea seama.
Fallen eu am fata si e destul de mare si cand avea vreo 16 ani i-am prezentat dezavantajele libertinajului ,o fata care sta necununata cu un baiat este folosita .In final ce alege ,niste cioburi...
Nu trebuie sa gandesti prea mult ,copilul trebuie crescut firesc ,lasat in grija Domnului.Bineinteles ca orele de intrat in casa trebuie cat de cat stabilite sa nu aveti emotii ,sa o cresteti in asa fel incat sa nu ii placa sa mearga in cluburi ,adica dezvoltat gustul pt lecturi ,plimbari,sport si chiar daca merge sa nu fie prea des.

yasmina, mie de la inceput nu-mi prea trebuiau discoteci; poate de 2-3 ori pe an deca chiar vroiam sa merg, dar tot pe la spatele parintilor o faceam. Nici in ziua de azi nu-mi trebuie discoteci, si in mare pentru ca nu imi place muzica de club. un singur club este in oras care nu-i de fite si au si muzica buna, si acolo mai merg si acum, dar tot cam de 2-3 ori pe an...ca nu-mi trebuie. In schimb imi plac petrecerile ce se tin la cineva acasa, sau dicutiile intermibabile cu fetele de la mine de sambata seara.

Eu inca totusi nu am vazut parinti care sa le procure alcool sau tigari copiilor; am auzit de ei, dar n-am intalnit nici unul inca; o fi ajuns Bucurestiu capitala depravarii si eu nu stiu?!
Pese tot or fi si genul ala deparinti; cum am zis, au auzit de ei; dar cati or fi acei parinti?!
Poti si sa fi deschis cu copilul si sa ii stabilesti niste limite care sa nu-l faca ciudatul dintre restul.

Si ai o parere tare urata despre baietii din ziua de azi; si pacat ca-i cam bagi pe toti in aceeasi oala... In mare parte tot de fata tine acel "stop" can s-a ajuns la limita admisa de ea... nu-s toti badarani si violatori, crede-ma. Dar daca fata nu stie zice stop, eja nu e vina baiatului ca a incercat.
Si cu mine s-a incercat, si nu o data; am ajuns de l-am dat afara din casa pe un baiat care a ajuns la mineinainte sa-mi ajunga parintii acasa pentru ca mi-a facut avansuri...si de el eja stia mama; ajunsesem la varsta la care mi s-a dat voie sa am prieten. Dar culmea, majoritatea au inteles nu nu m-au presat. Si nu este cazul meu singular. Daca sti sa spui stop si sa ramai ferma pe acel stop, nu mai insista nici baiatul (aici vorbim de baieti, nu de barbati).

Faptul ca ii acorzi copilului mai multa libertate nu inseamna ca o sa ajunga depravat, daca ai comunicat cu el orice, daca i-ai explicat tot ce era de explica si daa mentii permanent legatura cu el si chiar si cu cei din anturajul lui...
Iar daca iti cresti copilul 100% crestineste nu ai siguranta ca acel copil va ajunge cel mai cuminte, cel mai bun, cel mai sfant; nu i siguranta ca va intra virgin in biserica la casatorie; poate da, poate nu si tu vei crde ca da... ca doar la un parinte crestin nu ii va putea zice ca si-a inceput viata sexuala (daa a facut-o - mi ales daca e fata) si va cere sfaturi si informatii din alte parti...parintele ramane complet "clueless"

Sa stii ca am calatorit mult in Ardeal si barbatii intradevar erau altfel;in sud este destrabalare si debandada din tata-n fiu!
Bucurestiul este o adunatura,din oameni care s-au stramutat si si-au uitat valorile undeva pe drum.

In fine,nu-mi permit sa ma confesez pe forum despre viata mea personala-daca doresti putem muta convorbirea in particular,insa expereintele nu ti le poate sterge nimeni(decat iertarea,ca asa ne invata Dumnezeu ca este ideal).
Parerea proasta incepe inca din burta mamei,cu un barbat care ne-a parasit pe amandoua.
Si ne-a ruinat viata.Mai departe nu a fost decat continuarea dezamagirii si tot asa.
Oricum,oamenii sunt diferiti,sansele tale nu sunt si ale mele si viceversa.Nu exista o reteta a sansei sau a designului de destin pe care sa o urmam toti cu exactitate farmaceutica.
Dar exista mantuire pt toti si spre acolo trebuie sa batem.
Casatorit,necasatorit,cu copii,fara copii,fericit sau nefericit.

Cat despre parinti,mama colegei mele de facultate si-a trecut fata pe anticonceptionale ,apoi ca sa fie mai advanced i-a "instalat"chiar si sterilet(desi nu avea nici o nastere si nu este indicat).
Deci nu mai vb despre tigari si o cana cu vin...ci pasaport spre desfrau monitorizat.
Oare o fi doar o coincidenta ca acum la 40 si ceva este singura,necasatorita desi este proprietara de afacere si are tot ce-si doreste?
Saraca femeie,am cunoscut-o,o femeie foarte inimoasa si isteata,careia chiar ii pasa de altii dar uite vezi ca a gresit cu fetele(ca are mai multe),cu toti banii si cu toata libertatea si nu sunt implinite acum.Ori pe parinti ii doare asta pana la os.

S-a cam deviat de la subiectul firului, dar am citit ultimile pagini si sunt in mare parte de acord cu ceea ce scrie Yasmina.

Bineinteles insa ca exista niste lucruri individuale.
Am sa scriu punctual observatiile mele:

1. Si eu sunt surprinsa ca preotul a impartasit-o pe fallen, dar ma gandesc asa:
Daca ii stie situatia (ca nu e cununata), atunci poate ca a facut-o pentru ca este insarcinata. Nu stiu daca sarcina nu este o exceptie de la anumite canoane.
Poate ca o fi stiut el preotul ceva si a avut ceva in vedere.
Mai exista totusi si preoti mai deschisi, mai liberali, mai orientati spre a ajuta omul.
Adica intre canoane si situatia unui om nu stiu pana la urma ce trebuie luat in considerare. Ca pana la urma religia este facuta pentru a ajuta omul si nu invers.

Totusi fallen trebuie sa nu piarda din vedere ca daca vrea ca fiica ei sa fie cu Dumnezeu, trebuie ca ea insasi sa faca ceva pentru a fi cu El.

Nu se poate spune ca o femeie este impartasita numai pentru pruncul pe care il poarta in pantece. Sfanta Impartasanie nu trece ca rapidul prin gara, ci patrunde si in fiinta ei.

2. Educatia si grija duhovniceasca a copiilor o au mai multe persoane: parinti, nasi de botez si preoti.
Si eu cunosc situatii in care din mame foarte credincioase copiii au fugit de biserica, dar cred ca exista si situatii inverse.
Daca o mama si/sau un tata a gresit, atunci exista celelalte persoane care ar trebui sa ajute copilul. Si atunci ma intreb unde sunt nasii si unde este preotul in astfel de situatii grele.

Da, mai pot aparea diverse probleme care pot influenta o persoana in credinta, din care in primul rand ar fi anturajul.
Dar poate fi si o problema interna, de suflet a copilului sau a omului matur (ca si lui i se poate intampla).
Asa cum am spus si preotul si credinta insasi trebuie sa faca ceva pentru ca oamenii sa ramana cu el/ea.
Prea mult se cere numai de la om: fa aia, si aia si aia, nu fa aia, esti un pacatos, canoane,etc. Pentru numele lui Dumnezeu, ai niste oameni in fata. Fa tu preot, tu credinta, ceva pentru ei, vezi ce li se intampla oamenilor!!!

3. Parintii au obligatia sa puna niste limite in educatia copilului si sa-i arate ce consecinte pot aparea la faptele sale.
Sigur ca trebuie facut cu grija si nu cazut in extreme.
Si trebuie personalizat, in functie de copil.
Unui copil cuminte si timid nu-i mai pui si tu spaime si restrictii, iar altuia mai nebunatic trebuie sa-i pui limite si nu sa-l lasi de capul lui.

Din pacate in ziua de azi e prea mult liberalism in educatia copiilor. Au voie sa faca orice si sa calce in picioare totul si consecintele se vad.
Eu am avut parinti foarte severi. Pe atunci am suferit cumva. Azi ii inteleg si le multumesc, pentru ca am ajuns asa cum trebuie. Sigur au existat anumite greseli, dar n-au stiut si putut nici ei mai bine.

4. Fetele cuminti nu prea au succes la baieti. Uitati-va si voi in jur si faceti-va o statistica.
In statistica mea scrie ca fetele mai deschise, mai iesite in lume si care stiu sa procedeze cu baieti au cel mai mare succes.
Nu trebuie cazut in extreme: nici sa ia baietii la rand de la 13-14 ani, dar nici sa stea ca la manastire pana la 40-50.

Si in aceasta privinta tinerii trebuie educati corect.
Trebuie sa stie exact ce-i asteapta, ce se poate intampla, trebuie sa stie si sa se apere si sa fie demni, dar si sa gaseasca drumul pentru a-si face o familie.
Tinerii trebuie pregatiti si pentru familie, din toate punctele de vedere. Ah, daca ei vor la manastire, este cu totul altceva. Dar in rest toti vor iubire si casatorie. Nimeni nu vrea sa ramana singur.

Cu virginitatea la casatorie este o problema. In principiu o sustin, dar eu am o problema pentru care inca nu s-a gasit solutia (alta decat a evita virginitatea).

Si nici eu nu cred in relatiile platonice dintre tinerii de sex opus (normali).
Bine, se poate controla pana la un punct.
La fel cum am anumite probleme in a intelege cum poti sa ceri abstinenta unui cuplu de casatoriti care dorm in acelasi pat.

yasmina, aici ai dreptate; suntem diferiti si prindem sansele diferite...
Eu inercam doar sa aduc in discutie faptul ca totusi, nu sunt toti baietii la fel, la fel cum nu sunt nici toate fetele la fel; cum copilul nu e neaparat sa devina asa cum vor parintii; strictetea nu ajuta neaparat, cum nici libertatea mare nu ajuta neaparat. Un chilibru in toate ar avea cele mai mari sanse de reusite. Ceve de genul...libertate controlata oarecum..
Cu o asemenea experienta cred si eu ca dezamagirea este mare :( imi pare rau.

Poat am avut norocul sa ma nasc si sa cresc intr-o zona cu oameni mai buni; poate am reusit sa ma alipsesc de oamni cu sufletul bun, chiar si cei care erau considerati "anturaj prost"; poate totusi am cautat sa ies cu oamni asemanatori mie din cat mai multepuncte de vedere si am avut conceptiile mele din cae nu am iesit si idealurile mele si nu am renuntat la ele ca sa fiu cool sau mai stiu eu cum. Poate a influentat si educatia, la fel cum o fi influentat si personalitatea mea proprie.
In a creste un copil sunt multe necunoscute; exact asa cum in procesul de crestere si dezvoltare personala au fost si vor fi in continuare multe necunoscute. Ideal e sa avem credinta in Dumnezeu, fie si "cat o boaba de mustar". Eu credinta in Dumnezeu o am, chiar daca nu o arat; mie imi lipseste alta credinta i urmarea "regulilor" religiilor, reguli care in pinia mea au fost inventate cu un scop ff bine definit la vremeala care au fost inventate, dar care si-au mai pierdut din scop in zilele noastre.

Sa ne dea Dumnezeu minte sa fim oameni bun si iubitori de aproape si sa ne dea minte sa ne putem creste copiii frumosi atunci cand si daca ii vom avea.

foarte frumos punctat, sophia.

Libertate trebuie sa ii acorzi atat cat sa nu se simta constrans ,sa il educi in asa fel incat singur sa isi stabileasca niste limite.
Chiar daca il cresti crestineste si nu te asculta tot e bine ,in fata lui Dumnzeu esti absolvit de orice vina.
Sa stii ca multe cupluri care stau ani de zile impreuna si apoi se casatoresc pana la urma se despart. Dumnezeu nu ingaduie desfraul la nesfarsit.
Altadata oamenii erau mai morali si familiile rezistau ,chiar daca nu exista o relatie de proba ,sa vada daca se potrivesc.Astea sunt povesti ,casnicia Dumnezeu o tine .

A avea un prieten si a iesi cu el la un suc e una si a te duce cu el in pat este alta.
In vest se intampla o situatie pe care eu sincer nu stiu cum sa (mi)-o explic.
Se duc tinerii de la 13-14 ani fac copii.
Si nu le spune nimeni nimic, ba dimpotriva sunt incurajati si sustinuti si mai fac unul si inca unul.
Nu au scoala, nu au o profesie, nu au o cultura generala. Nu au nimic.
In majoritatea fetele sunt singure, sau fac fiecare copil cu alt tata.

Pentru ce vor fetele astea sa toarne copii? Care este explicatia?
Si asa sunt in mare parte si parintii lor si probabil ca asa urmeaza sa fie si copiii lor.

Voi puteti sa ma lamuriti?
Sa nu mai aibe copilarie, tinerete. Nu pricep.

@Fallen
Nu-ti mai bate capul cu tot felul de aiureli. Astea nu-ti rezolva problemele.
Gaseste-ti un duhovnic si gaseste un cuplu de oameni buni si crestini cu care sa te sfatuiesti si care sa va fie nasi la cununie si sa va boteze copiii. Vezi ca si lor le trebuie timp.
Nu le spui azi, ca maine vrei sa botezi, ca nu este usor nici pentru ei. Incepi si cauta, ca nu mai este mult.
Ai grija de tine, fa-ti ordine in mintea si sufletul tau, in credinta si in casa ta si pe urma o sa aibe si copilul tau ordine.
Invers nu se poate.

Sophia ,impartasania luata de cei aflati in pacate grave e foarte daunatoare ,ii poate imbolnavi ,pot inebuni ,citeste mai multe.
Preotul meu recomanda spovedania curata inainte de nastere ,deoarece nasterea e o cumpana in viata unei femei

Asta cu succesul ce vrea sa insemne pentru tine?
Ce importanta are succesul ?
Si la ce fel de baieti?
Crezi ca fetele cu succes la baieti vor avea parte de o soarta mai buna?
Sau acei baieti care roiesc in jurul unei tinere cu succes merita atentia unei fete cuminti?

Corinusha ,aceste reguli care tie nu iti plac si le comentezi au fost "inventate" de Dumnezeu acum cateva mii de ani ,i-au fost dictate lui Moise pe muntele Sinai.Mai citeste...

Nu cred ca la acele reguli se referea.

In plus, nu stiu cat de bine respecta lumea Sabatul (inafara de evrei), deci...

mersi abaaa... nu acele reguli ma refeream, ci altele care n-au nici o legatura cu cele 10 porunci primite de Moise, dar in fine.

Exact, libertate trebuie sa ii oferi cat sa nu sima ca e constrans. Se pot impune reguli fara ca copilul respectiv sa se simta constrans de ele.

Hm, am zis eu preotului ca o sa se sminteasca lumea daca ma impartaseste, mai ales la slujba de Inviere unde vine toata lumea si vede ( desi imi spusera multe alte femei ca daca -s insarcinata trebuie musai sa o fac), si a zis ca ce-mi pasa mie ce zice lumea...

( mare dreptate a avut cine-o zis ca pe vremuri tineam un jurnal si ne suparam daca citea cineva, acum ne scriem online toate gandurile si ne suparam daca nu comenteaza nimeni....
Inainte toate convingerile ne apartineau si credeam in ele, acum, nu mai stim care si pe cine sa credem...multa lume m-a certat ca am fost la Inviere si am pierdut noaptea, acum ca m-am si impartasit...altii probabil nepracticanti vor spune ca daca nu ma impartasea nici nu trebuia sa ma mai duc, sau ca ar trebui sa ne impartaseasca pe toti care ne ducem, altii zic ca pe cei care nu se impartasesc n-ar trebui sa li se faca nici slujba de inmormantare, samd...)

Si eu am avut de curand un vis in care mai multa lume imi spunea ca " nu trebuie sa ii spui duhovnicului chiar tot ce gandesti"...si l-am respins ca fiind un indemn de la cine nu trebuie...pe de alta parte, am ajuns sa inteleg oarecum pe cei care nu spun nici la doctor tot adevarul ( nici eu nu cred ca i-as mai spune acum ca am fost la Inviere, de exemplu ); de asemeni, ma tem ca daca as spune la orice preot ca noi am spalat mai multe masini de rufe in zilele de Pasti, nu va veni nici unul sa ne sfinteasca casa; cu toate astea....sunt inca in dilema, nu stiu cum e mai bine ( sau mb zis mai urat): sa-i spui duhovnicului tot ce ai facut/gandit, chiar cu riscul sa il ofensezi ( ca nu ai avut incredere in dansul, sau ca crezi/ai crezut ca a gresit) sau sa te duci la altul sa ii ceri parerea ??? Mie unuia mi se pare de toata jena si penibilitatea sa vii sa-mi spui " a zis o vecina ca nu e bun tratamentul care mi l-ati dat"....a, ca vii si spui ca parca nu-ti prieste, asta-i altceva, tot ce se poate, dar daca tu crezi asta doar pt ca asa ti-a spus vecina...atunci mergi pe mana ei, ce sa zic...

Acum insa cel mai frica imi e ca daca ii marturisesc ca eu v-am zis voua si ca voi ati zis ca nu trebuia, ca nu a facut bine, samd, va matura cu mine pe jos ca nu trebuia sa comentez cu nimemi aceste aspecte :(...si ca ar trebui sa marturisesc ca am gresit eu ca m-am indoit de judecata dlui...

Serios?
Daca el vrea dulciuri si tu spui nu si ii dai si o explicatie mai mult sau mai putin acceptabila crezi ca ii va trece pofta de dulciuri?

Seriooos?
Da si tu o tara si un link spre niste statistici care sa demonstreze ca asta chiar ese intampla si e o regula.
Poate in Kenya?

Sau un UK daca or fi musulmani/indieni/etc ca astia "civilizati" hop pastiluta, prezervativul si daca astea fail, chiureta.

1. Nu cred ca impartasania poate face rau. Ca nu e bine s-o faci oricum si trebuie s-o respecti, este altceva. Nu stiu acum ce gandeste fiecare preot.
Sunt foarte diferiti.

2. Ma refeream la a gasi partenerii pentru casatorie.
Fetele care au succes se casatoresc si fac copii. Si da, au soarta mai buna, decat daca raman singure.

Uite Anita si eu si alte prietene ale mele care stiu sigur ca au fost cuminti, ne-am casatorit tarziu, am gasit tarziu si greu perechea.
Stiu si fete care au ramas definitiv singure, cuminti fiind.
Pe de alta parte fetele mai deschise, mai de lume, n-au avut probleme.
Unele s-au maritat din facultate, sau oricum devreme si cu baieti buni.

De aia e si bine sa iesi si sa cunosti baieti devreme, unde ai posibilitatea, de ex. in facultate. Dupa aceea unde gasesti si pe cine?

Alt exemplu: fete la mine la biserica. Cate doua facultati, doctorate, stau mult la biserica. Nici una nu are prieten, nici una nu s-a maritat.

Si aici pe forum sunt ceva exemple si de fete curajoase care si-au gasit partenerul si au si copil si altele cuminti care sunt singure. Ia vezi si tu la cine ma refer...

Uite-te si la fetele prominente si vezi cine si ce sot si-a gasit.
Depinde si de ce cauti...

Pai si tu ce le faci ca sa nu mai ceara dulciuri, ii inchizi in beci ???
Eu stiu din experienta ca la copii cand e vb de dulciuri si alte rasfaturi, cu cat refuzi mai mult, cu atat dorinta ( si eventuala frustrare ) creste....acum daca le dai, cat pot sa ceara ? Mai bine ar fi sa evitam sa-i invatam cu dulciuri nesanatoase, ca tot noi ii stricam, mai ales cand le oferim ca recompensa, ne bucuram de bucuria lor, samd....apoi daca le vom refuza se vor simti pedepsiti si nu vor intelege de ce nu vrem noi ca ei sa se simta bine....

1. Eu vad aici tot timpul, pe strada, la televizor.
2. Este exact invers. Musulmance si indience sunt cuminti, nici nu ies din casa fara escorta. In schimb restul au alte treburi si cred ca ori nu stiu de pastiluta et. co, ori nu gandesc, ori nu le pasa. Nu-si fac probleme.

Oare in ce lume traiesti tu? E drept ca in tara nu prea am vazut cazuri din astea. Sunt mai mature, mai responsabile.

Nu cred ca e problema ta sa judeci deciziile duhovnicului intr-o chestiune ca asta.

La televizor. Ok, multumesc, sunt lamurit.


Pai tocmai. Sunt cuminti. Se casatoresc pe la 14 ani si pana la 30 au deja duzina.
Dar asta sigur nu o sa apara la televizor.

Ce fel de cazuri n-ai vaut la televizor mai exact?

Poveste lunga.

Este un mod de a castiga suficient cat sa traiesti (relativ lejer) din ajutoarele de stat, fara sa mergi la servici. Pana la urma tot acolo ajungi, fiindca a ingriji doi copii te munceste cat un servici. In schimb, copiii au de castigat fiind ingrijiti de mame si avand mame tinere, cu care vor putea iesi la discoteca. Mamele sunt si ele castigate cand statul incurajeaza facerea de copii.


Aiurea! Eu am vazut. Sate intregi. De exemplu, in comuna Budesti, de pe malul Dambovitei, nu departe de Bucuresti. Am cunoscut (frecvent) fete de 16-17 ani gravide si fete de 18 ani gravide cu al doilea copil. Deosebirea e ca in Romania alocatiile sunt simbolice. Asta nu inseamna ca nu sunt mature sau responsabile. O fata de 16 ani poate foarte bine sa aiba copii, iar la 18 chiar ar fi foarte indicat. Desigur, ar fi preferabil in cadrul casatoriei. Problema este de curvie, nu de prematuritate.

Bunica materna a avut-o pe mama mea la 17 ani, Dumnezeu sa le ierte. La randul ei, bunica paterna l-a avut pe tatal meu la 19 ani. El era al doilea nascut. Ambele au fost familii solide, copii frumosi, sanatosi si crescuti cum trebuie, crestere la care o mana de ajutor au dat si bunicii lor foarte tineri. Chestia asta, ca sa faci la 20 de ani avort pentru ca sa faci la 40 de ani inseminare in vitro e o stupiditate a timpului nostru, spre nenorocirea femeilor, a tarii, dar spre beneficiul industriei medicale.

Bine spus!
Zicea Parintele Calistrat intr-o conferinta ca unora care fumau le-a dat canon diferit , oamenii au aflat si voiau egalitate,dar dansul le-a spus ca sunt diferiti deci si calea spre"vindecare"este diferita.
Probabil ei sunt vazatori cu duhul si stiu ca de unii slabi si nepregatiti in credinta nu poti sa-i abordezi prea dur pt ca cedeaza,pleaca,ii pierzi,nu se mai intorc.
Unii pot duce mult ,pe altii trebuie sa-i iei cu binisorul.

Sa nu te superi,dar nu este corect fata de duhovnic sa faci public deciziile intime pe care le-a luat in urma spovedaniei cu tine.
Nici nu este treaba noastra sa judecam decizia duhovnicului.
Cine suntem noi sa spunem ce trebuia si ce nu ?
Orice decizie a luat,a luat-o cu autoritatea cu care a fost investit;nu te indoi de decizia lui,ci sa-ti fie spre folos.

Sa fiu sincera,chiar am citit undeva despre dezlegarea opririi la impartasanie,care se face persoanelor pe patul de moarte sau a femeilor gravide.Deci daca ai fost oprita de la impartasanie si intervine sarcina,preotul te poate dezlega de restrictie pe perioada sarcinii.
Am cautat aseara dezlegarea ,ca s-o afisez si pt Anita dar nu am gasit-o.

Oricum este interesant cum altii sunt neinduratori si drastici cu slugile altuia.
Ce ne pasa?

Probabil a facut asta in urma unor discutii anterioare in care i s-a spus ca nu se poate impartasi traind necununata cu un barbat si acum e un fel de "sac-sac uite ca se poate" :)

Alin, asta cu dulciurile se poate rezolva, dar nu in sensul ca nu ii dai DELOC. I se poate explica copilului de ce nu sun bune dulciurile si i se pot da dulciuri facute in casa, fara tot felul de aditivi si coloranti si cu masura dulciuri din comert. Daca ii interzici clar si nu ii dai dulciuri deloc, copilul o sa accepte dulciuri de la straini, lucru care, in timp, poate conduce la altele.
Echilibru, masura in toate.

Da eu ma refeream la lucruri mai importante, la lucruri de viata, la limite normale impuse dupa ce in prealabil s-a vorbit cu copilul, limite stabilite oarecum impreuna, sau in asa mod inat sa simta copilul ca a contribuit si el la decizie. Teoretic stiu foarte multe, practic stiu doar din ce am ajutat pe altii sa plice la copii lor, insa eu nu am inca copii; dar cand voi aea, doresc sa imi cresc copilul cum am tot explicat aici si in postarile anterioare. Si reconosc, pot sa dau gres, la fel cum pot sa dau gres indiferent de modul in cae il voi creste; pentru ca, copilul va avea si el persnalitatea si vointa lui si nu vor fi intotdeauna (sau poate doar rar) cum vreau si cum gandesc eu. Cine a inventat vorba "Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ" nu a fost un om prost; astiut el ce zice.

Falle, lasa ganditul la ce zice lumea; duhovnicul tau a luat ecizia de a te impartasi in cunostinta de cauza; stie el de ce a facut-o. Stim bine ca multi preoti, pe langa harul care il au, sunt si foarte buni psihologi, cunoscatori ai firii omului si ia deciziile in functie de fiecare om in parte; la fel cum oamenii sunt diferiti, asa poate da si dumnealui canoanele si dezlegarile; preotul, duhovnicul nu e prost; stie ce face; si o stie mai bine ecat neputem da noi seama.

Legat de relatii, fete cuminti vs fete "rele": depinde ce ineamna pentru fiecare fata cuminte. Pentru unii o fata cuminte e aceea care efectiv nu iese in societate, nu merge NICIODATA la nicio petrecere, nu au avut niciodata/nu au prieten, are numai note de 9 si 10 etc, iar la altii o fata cuminte poate avea prieten, poate merge la petreceri, nu are doar note de 9 si 10, dar pe langa astea poate doar nu are relatii intime cu pritenul/prietenii; a doua e o fata echilibrata, oe can prima e o fata izolata in opinia mea.
Si mai este genul acela de fata cre in aparenta e fata cuminte/izolata, dar e fapt e exact opusul, in sensul ca se culca cu cine apuca si pe unde apuca. Exista genul asta de fete (la fel cum exista si baieti din toate trei categoriile), sar sper ca sunt mai putine decat credem.
Si totusi, ramn la opinia mea ca poti iesi cu un baiat si fara sa ai relatii intime. Am facut-o eu si alte sute de fete; deci, se poate (doar daca generatiile de dupa 2000 au luat-o razna complet, ceea ce nu cred ca e chiar asa)...

Fallen, tu totusi ar trebui sa vorbesti cu al tau sa faceti ceva cu relatia voastra; deja dureaza la nesfarsit povestea asta ciuata; iar acum veti avea si un copil. Chiar trebuie sa faceti ceva, ori sa va casatoriti ori sa va despartiti, ca in stulul asta copilul n-o sa inteleaga nimic dupa o vreme, si mai nasol e ca va lua exemplul vostru de bun; greu va putea face alegerea corecta cand vine vorba de casatorie/concubinaj la nesfarsit. Eu n-am nimic impotriva concubinajului, dar in mod normal si concubinajul duce ori la espartire, ori la casatorie; n-o poti lungi asa la nesfarsit; iar la voi, acam venit vremea sa elegeti, ca deja stati impreuna de...cat timp?! de 2 ani decand activez constant pe forum sigur.
Ce mi separe ciudat e ca tu esti inca dispusa sa stai necununata, tinand cont de faptul ca esti crestina si incerci sa fi practicanta. La un nepracticant sau ateu sau orice altceva o fi nu m-ar mira, dar la cineva care incearca macar sa fie crestin practicant, mi se pare cel putin aberant.

ps: Fallen, sper doar sa nu te fi suparat postarea mea, dar incerc a fiu cat mai obiectiva si sincera, iar daca te-a suparat, imi cer iertare; nu asta a fost scopul.

Cristos a inviat, sora!
Yasmina, pe bune, exact asa gandesc si eu privind discotecile: salasuri de demoni la propriu. Cum, in afara de munca, fac trei lucruri: mananc (cam mult),, dorm (si mai mult) si ma rog (inca pprea putin), porcariile aglutinatilor juveti si nu-chiar-juveti ma lasa rece. Daca vor sa se agrege ca viermii Tubifex si sa interactioneze trupeste ca iepurii, e treaba lor. Oricum eu am o vorba: "in perioada pre-eshaton, conducatorii sunt ca demonii iar masele ca animalele".

Sofia ,cele care nu s-au casatorit au ramas nemaritate nu pt ca sunt cuminti sau au doctorate ci pentru ca asta a fost voia lui Dumnezeu.
Casatoria ,viata ,moartea , toate de la El vin.
Crezi ca daca s-ar fi purtat altfel ar fi avut parte de casatorie?
Poate ca da ,dar cu parteneri care nu s-ar fi potrivit cu felul lor de a fi.
Noi trebuie sa ne purtam asa cum gandim.