.......
 

.....................

Suferinţele mărturisitorului Virgil Maxim
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/9...np1365b4qa.jpg

În vremea celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost marcată de guvernarea antonesciană. În numai patru ani, România a cunoscut gloria şi decăderea, biruinţa în teritoriile dezrobite şi neajunsurile tăvălugului sovietic. În plan intern, actul de guvernare după principiile cazone a făcut multe victime, dintre aceştia numeroşi tineri cunoscând ororile anchetelor de la Siguranţă şi suferinţele din închisori. Invocând consolidarea puterii politice într-o perioadă în care România purta un război, autorităţile statului au trecut la arestări masive, cu acuzaţii din cele mai fanteziste. Un astfel de caz este al celor 10 elevi de la Şcoala Normală din Buzău acuzaţi de organizare în Frăţiile de Cruce, grupul nr. 14. Cap al acestei grupări a fost considerat tânărul Virgil Maxim, născut la 6 decembrie 1922, în Ciorani, judeţul Prahova, care i-ar fi succedat lui Marin Naidim, absolvent al Şcolii Normale în iunie 1942.

Virgil Maxim a fost arestat la 1 noiembrie 1942, deşi în actele Siguranţei este trecută data de 12 noiembrie. A fost anchetat la Buzău şi la 1 decembrie mutat la Ploieşti în vederea înfăţişării la proces. Prin Sentinţa nr. 14.409 din 3 decembrie 1942 a Curţii Marţiale a Corpului 5 Teritorial Ploieşti, Virgil Maxim a fost condamnat la 25 ani muncă silnică şi anularea diplomelor şcolare, pentru „strângerea de cotizaţii şi contribuţii în scopuri urmărite de asociaţiuni interzise“ şi „constituirea de asociaţiuni clandestine potrivnice ordinei existente în stat“. După condamnare, Virgil Maxim a cunoscut ororile temniţelor de la Ploieşti şi Aiud (din decembrie 1942). La Aiud, sistemul executării pedepsei se desfăşura pe trei faze: „regimul celular“, adică singur în celulă, cu dreptul de a citi; „la comun“, alături de alţi 10-20 de deţinuţi, în celule mari, cu obligaţia de a participa la munci interioare, iar ultima fază consta în scoaterea la munci exterioare, în grădini de zarzavaturi. Deţinuţii aveau dreptul la duhovnic, dintre preoţii închişi, care să slujească în capela penitenciarului. Însă din martie 1943 s-a instituit un regim sever, prin izolare, înrăutăţirea hranei şi numeroase pedepse corporale. Credinţa a fost cea care l-a ajutat pe Virgil Maxim să supravieţuiască. Încă înainte de rebeliune, tânărul Maxim primise o educaţie religioasă în cadrul Frăţiilor de Cruce, evident marcată de motivaţia patriotică, dar şi politică legionară. La Aiud a avut şansa să cunoască caractere care să-l îndrume pe linia spirituală dezbrăcată de orice haină politică, o atitudine creştină mai presus de orice comportament lumesc. A intrat în grupul misticilor de la Aiud, unde se remarcau Valeriu Gafencu, Anghel Papacioc, preotul Vasile Serghie, Traian Trifan sau Traian Marin. După 1945, regimul de detenţie s-a ameliorat, într-o perioadă deţinuţii putând duce o intensă activitate meditativă şi viaţă duhovnicească, atunci când au fost sculptate: chivotul pentru Mănăstirea Vladimireşti, candele de lemn, cruci şi troiţe în miniatură. Din 1946, alături de colegii de suferinţă, Maxim a lucrat la Galda, una din fermele agricole pe care penitenciarul le luase în arendă. După 1948, Maxim este transferat la Târgşor, unde cunoaşte începutul reeducării în rândul tinerilor. În 1950 este mutat în Reduitul de la Jilava şi din 1951 la Gherla. În mai 1954 este mutat la Văcăreşti, pentru a fi anchetat ca martor în procesul reeducării, refuzând însă să depună mărturie în sprijinul acuzării. Din acest motiv a fost trimis din nou la Aiud şi supus reeducării orchestrate de colonelul Crăciun. A fost eliberat la 1 august 1964, printre ultimii deţinuţi. Totuşi, libertatea a fost ca o a doua temniţă, deoarece Securitatea l-a urmărit permanent până în 1989.

Evenimentele acestor zile, in care s-a inceput urmarirea penala a unui mic numar de tortionari, arata clar ca memoria poporului este inca vie. Si asa trebuie sa fie.
Pe de alta parte, cei in cauza, care sunt pusi fata in fata cu actele comise de ei insisi impotriva umanitatii, raman impietriti, ne avand nici un regret. Acestia considera ca doar si-au facut datoria. Intr-adevar, si-au facut datoria, dar mai intai si-au adormit constiinta. Altfel nu e de inteles, ca nu au mustrari de constiinta pentru moartea a sute de persoane.

"Amintirea poporului" - cine a deschis de fapt urmarirea penala?

Si cum a ramas cu "Nu ne razbunati"?

Cam cinic!
Aici nu e vorba de razbunare, in cazul in care nu ai inteles acest lucru. Ma indoiesc ca vor plati cu ani grei de temnita sau cu viata, ca vor fi expropriati, ca vor fi torturati, batjocoriti, etc. Doar dezonoare.
In rest, e mai bine sa stea drepti in fata lui Dumnezeu la Judecata, caci a Lui este razbunarea.

Pestisorul tot lunecos a ramas.

Praf în ochi, ca să nu spun că ne mai atrage atenția de la adevărata problemă - canonizarea mărturisitorilor. Și apoi care este folosul acestei acțiuni?

Pacat, daca asa vezi problema. Folosul? Vom vedea...
Mi-e teama ca acest mod de a privi lucrurile, ii impiedica pe romani sa schimbe ceva in bine. Prea multa blazare si pesimism. Si doar speranta moare ultima...

Doamna Aspazia Otel Petrescu face o diferenta clara intre educatia propusa de Miscarea Legionara si partidul politic legionar:

,,Păi eu sunt una dintre adeptele constante ale acestei mişcări, dar a Miscării Legionare, nu a partidului politic legionar. Că sunt două linii, de care oamenii nu ştiu. Era o linie educativă, spirituală, Mişcarea Legionară a Arhanghelului Mihail şi Gavriil şi Garda de Fier, Totul Pentru Ţară (a avut mai multe denumiri) latura politică a luptei legionare. Noi n-am avut nimic de-a face cu lupta, pentru că eram prea cruzi, prea tineri și încă neformați. Noi trebuia să fim educaţi în spirit legionar.


Căpitanul, ca vizionar (până şi masonii îl consideră vizionar), asta a și fost, într-adevăr – şi-a dat seama că n-ai ce să faci, n-ai cum să înnoieşti viaţa unui popor dacă nu-l educi, dacă nu-l creşti în sensul ăsta, dacă nu-i dai o educaţie, dacă nu-l înveţi ce-i aia caracter, ce-i aia onoare, ce-i aia demnitate, ce-i aia hărnicie.



Degeaba, n-ai cum să-l schimbi. De pildă, dintr-un beţiv n-ai cum să faci un om normal decât dacă-l convingi că beţia este un lucru rău şi trebuie părăsit. Şi atunci Codreanu a înfiinţat cele două şcoli de educaţie legionară numită mişcare spirituală: Frăţiile de Cruce pentru băieţi şi Cetăţuile pentru fete. Eu am făcut parte din Cetăţuie, am cunoscut, într-adevăr, preceptele de educaţie legionară pe care nu pot să mi le schimb nici azi, nici mâine, nici poimâine, fiindcă sunt perfect creştine, se suprapun perfect pe cele creştine.



Cele şase legi pe care noi trebuia să le realizăm în fiecare moment şi în fiecare clipă ne faceau buni creștini și buni români. Dacă nu era cineva care să observe greşeala noastră trebuia noi s-o identificăm, s-o corectăm, s-o pedepsim. Era foarte severă educaţia în Cetăţui. N-aveai voie să fii laş, să fii mişel, să spui minciuni, să furi, să copiezi la şcoală, să-ţi pârăşti colegul. Începând de la lucrurile mici, educaţia mergea până la a realiza, într-adevăr, un om creştin de caracter. Cred c-aţi auzit din memoriile scrise despre principiile educative care ne-au civilizat viata în închisoare. Creștinismul deprins în viața noastră legionară ne-a ajutat. Iisus ne-a întărit și ne-a salvat."


Continuare:

Aspazia Oțel Petrescu despre Educația legionară

Sa intelegem ca ML nu a fost o organizatie paramilitara?
In ce consta educatia, care li se facea tinerilor? Poate lamurim in acest fel natura ML.

Pe de alta parte, apartenenta la ML a unora a fost numai pretext pentru a baga cat mai multi oameni la "reeducare", conform dispozitiilor lui Stalin.

Eu doar am încercat să-ți pun în față adevărata problemă care nu e rezolvată: canonizarea...restul sunt doar șiretlicuri de a ne mai atrage atenția de la adevărata problemă.

Explică-mi care e folosul? Spune-mi câți mărturisitori au fost canonizați?

Pe mine nu mă încălzește cu nimic urmărirea penală a torționarilor. O fi asta și dorința mărturisitorilor? Sau ei s-au rugat și se roagă pentru iertarea celor care i-au prigonit?

• ,,Proiectul „SĂ NU NE RĂZBUNAŢI" vine pe fondul unei crize morale fără precedent în istoria romanilor şi credem că este imperios necesar dezvoltarea lui, pentru că generaţiile actuale şi viitoare să cunoască şi să transforme, demnitatea, credinţa, iubirea de neam, tradiţiile, în virtuțile permanente şi nenegociabile ale poporului român creștin ortodox.
• Fundaţia noastră deja deţine o arhivă impresionantă cu mii de ore de interviuri realizate profesional, cu foşti deţinuţi politici în perioada comunismului, la care vor avea acces tinerii, atât din ţară cât şi din afara ţării, interesaţi de studii martirologice.
• De asemenea, Fundaţia Sfinţii Închisorilor este şi proprietara principalei aripi din fosta închisoare Piteşti, acolo unde a avut loc cel mai demonic experiment din istoria modernă a omenirii, cunoscut şi sub numele de Fenomenul Piteşti, unde se vor organiza evenimente culturale şi de studiu în colaborare cu alte entităţi şi organizaţii private şi de stat a perioadei în care a fost cea mai de temut temniţă a studenţimii şi tineretului român.
• Accesul tinerilor şi generaţiilor viitoare la o istorie aşa cum a fost direct de la cei care au trăit-o."
• Sursa:

http://sanunerazbunati.ro/

Nu stiu ce intelegi prin "doar siretlicuri". Eu stiu ca tot ce e ascuns trebuie adus la lumina, dezvaluit. Asta se face acum cu tortionarii, care duc o viata linistita, automultumiti de faptele lor si de conceptia lor despre lume. Intamplator il cunosc pe unul dintre ei si acesta traieste inca prin optica anilor '50, desi au trecut aproape 70 ani de atunci. Nimic nu s-a schimbat in conceptia acestuia: nu are respect fata de oameni; doar parerea lui conteaza; nu recunoaste proprietatea privata, si considera ca statul este singurul care trebuie sa mentina ordinea.
Asa unui om, aflat la o varsta inaintata, nu i se mai poate face nimic, dar poate ajunge sa realizeze ca ceea ce a facut nu a fost in ordine. Si daca realizeaza acest lucru, tot e ceva.

Jung spunea, referindu-se la diferenta dintre a constientiza o vina si a nu fi constient de ea, ca este egala cu distanta dintre carul din curte si Carul Mare de pe cer.
Cu alte cuvinte, cel care isi constientizeaza greseala, are sanse de vindecare, in vreme ce acela care nu e constient de propria lui greseala, e bolnav incurabil. Jung a dat multe cazuri de acest gen: oameni, care s-au insanatosit mintal, de indata ce au inteles ce greseala au comis.
Ori noi practic asta vrem, ca omul sa-si vada faptele si sa inteleaga raul comis. Regretul este cel mai bun semn de insanatosire.

Dupa mine, "siretlicul" consta tocmai in faptul ca tortionarii nu sunt dispusi sa-si recunoasca faptele, aruncand cu pietre tot in cei care au suferit. Optica aceasta din pacate este inca f raspandita, chiar printre membrii acestui forum, care inca isi mai spune "crestin-ortodox", ceea ce implica unele obligatii si indatoriri.

Se pare că vorbim limbi diferite. Ortodoxia nu înseamnă conştinetizare cu de-a sila.

ps: poţi să-mi răspunzi la întrebarea: câţi mărturisitori de pe vremea comunismului au fost canonizaţi?

Pai exact cati e nevoie, in contextul actual.

La o adica, si necanonizati fiind, nu te impiedica nimeni sa le urmezi exemplul, daca iti da mana, corect?

Sau crezi ca n-au liniste in Cer daca nu-si vad numele in calendar?

Intr-adevar, vorbim limbi diferite.
Tocmai asta spuneam: comunismul inca mai traieste prin acesti tortionari; asa ca nu te astepta deocamdata la canonizari, din pacate.
Cand vor disparea comunistii, atunci lucrurile se vor schimba si in sensul de a canoniza sfintii inchisorilor.

Să-i ajutam să dispară? :39:

Pai cam atat au priceput de la cei care ii vor canonizati: ca tortionarii trebuie tortionati.

Si sa vada comunisti peste toti, in loc sa-si vada ideile strambe care vor sa le puna in carca unor oameni cu viata imbunatatita.

Sau poate cand in spatele celor care cer canonizarea nu se vor mai afla neolegionarii care de altfel, nu au cu nimic de a face cu inceputurile promitatoare aleML, ci sunt inerti dar violenti, parsivi, etc.

Dar noi avem o datorie de care se pare că uităm.

Corect.

Acolo unde sunt au liniște cu sau fără trecerea lor în calendar.

E clar de ce nu are loc canonizarea. În cazul acesta nici ei (mărturisitorii) nu-și doresc canonizarea.

De parcă comuniștii hotărăsc canonizarea. Comuniști pestea tot, fugiți...:71:

M-am obisnuit cu acest gen de obraznicii din partea ta, Alin B.
MAi citeste odata ce am scris despre tortionari. Nu a cerut nimeni asemenea masuri violente impotriva unor batrani (desi tortionarii au batut pana au omorat batrani de aceeasi varsta pe care o au ei acum).

Nu hotarasc comunistii canonizarea, dar o influenteaza: dovada cat de multi nu accepta canonizarea. Comunismul si-a pus stigmatul pe gandirea multora... in asa fel incat acestia nu reusesc sa vada sfintenia cuiva, dar recunosc aparteneta la ML a acestora.

Ca aceea de a face comunisti pe ierarhii nostri care refuza sa canonizeze pe cine vrem, cum vrem, cand vrem cum face bunicutza.

Deci suntem de acord.

Nu era vorba despre ierarhi, ci despre oameni obisnuiti, care nu inteleg inca faptul ca multi dintre cei inchisi sub pretextul simpatiei fata de ML, nici nu erau legionari, dar au fost acuzati ca sa umple inchisorile pur si simplu.

Cinismul nu face cinste nimanui!

Atâta le tot sucești cu torționarii și comuniștii că am ajuns să vorbim mai mult de ei decât de mărturisitorii închisorilor comuniste. Că dezvolți o obsesie vis-a-vis de comunism nici nu mai încape îndoială.

Şi de ML, dar să nu mai zici nimănui.

Iubitule (ca sa-l citez pe Sf. Apostol Pavel), eu sunt pentru canonizarea sfintilor inchisorilor. Asta, in cazul in care nu ai inteles inca acest lucru.
Comentariile tale sunt de prisos pe aceasta tema, caci m-am exprimat f clar in aceasta privinta. Doamne ajuta!

Asa si cum comunistii erau obsedati de legionari, burghezi, etc.
O alta fatza, a aceleasi monezi.

O dorință oarbă, fără discernământ. Citește cu atenție acest post de nota 10 (unul cât se poate de obiectiv): http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=118

ps: nu-mi spune că susții același lucru...deși mă tem că nu vei sesiza diferența.

S-a tinut un fel de conferinta in memoria Pr.Iustin Parvu, iar institutul Disel(sau cum se numeste) a comentat. La fel a comentat si faptul ca Parintele a fost numit cetatean de onoare a unui oras de prin jud. Suceava. Eu ma indoiesc ca ei comenteaza doar ptr. ca au fost si ceva legionari pe acolo. Oricum, miscarea legionara ar trebui studiata in profunzime ptr. a intelege ce s-a intamplat atunci, daca a fost sau nu nazista, daca intentia a fost buna sau nu, dar nu vad ce legatura ar avea Sfintii Inchisorilor cu miscarea legionara. Nu legiunea i-a sfintit, ci credinta lor in Dumnezeu. In inchisoare nu au fost numai legionari, ci tot felul de oameni.

Din pacate atunci cand vine vorba de ei, vine si reclama la ML, ca si cand ar fi fost o chestie supermisto si fara pata, ceva vecin cu sfintenia, lucru care, categoric, este o mara tampenie.

Au fost intentii bune, dar au sfarsit teribil de prost.

Vechea poveste cu puterea care contamineaza, infecteaza, imbolnaveste si distruge.

Si este motivul pentru care nu se va pronunta nici o canonizare in acest sens si din pacate este si motivul ascuns din spatele unora care nu mai pot dupa canonizarile astea.

Si foarte probabil ca in spate nu este o miscare autentica nationalista, crestina ci personaje obscure care vor sa compromita BOR.

Intotdeauna am sustinut acelasi lucru ca si in postarea Antoniei.
Ma intreb de unde ai scos "dorinta oarba, fara discernamant"?!? Cred ca din burta...

Unde, cand au comentat si de ce si ce?
Ca sa vorbim la obiect.
Eu nu cred ca au comentat pentru faptul ca "au fost si ceva legionari pe acolo" ci din alt motiv care se cunoaste si a fost discutat deja.

Din pacate, pe langa miscarea asta sunt diversi care tocmai asta incearca sa transmita, ca educatia lor crestina a venit pe linia ML si urmaresc prin canonizarea lor sa faca un fel de fuziune dogmatica ML-Biserica. Iar asta nu se va intampla.

Exact asta am spus şi eu ceva vreme: ei au fost sfinţi (de au fost) nu din pricina aderării la ML. Şi nici nu asta a dus la aderarea la ML.
Da' cu cin' să te înţelegi?

N-ai cu cine.

Bine ca va intelegeti voi doi! Felicitari!

Ceea ce scrii tu aici este, ca sa te citez, "o mare tampenie" prin simplul fapt ca tot repeti aceasta prostie, ca sa dai ocazia la cat mai multe postari.

Eh, cand incerci sa reactivezi un topic mort cu aceleasi replici vechi, trebuie sa te astepti si la raspunsuri in acelasi stil.