Daca se intampla astfel de accidente,o iei de la capat cu postul,e clar.

Saptamana trecuta,la serviciu,managerul isi facea o ciocolata calda cu frisca cand am intrat.Pentru ca eram prin preajma,mi-a pregatit si mie una si mi-a oferit-o cu cel mai mare zambet si cu tot dragul:"uite,ti-am facut si tie una,sper sa-ti placa",mi-a zis...

Facand o paranteza,eu il iubesc f mult pe baiatul asta(o iubire frateasca desigur,o simpatie);este ca o gura de oxigen(chiar de ozon)la serviciu.Este ceea ce ai defini "omul care aduce pacea".
Mereu zambitor si impaciuitor,optimist si glumet,mult face cu prezenta lui printre oameni.

In fine,dupa am cantarit oferta ciocolatei calde cu frisca si lapte(eu am si intoleranta la lactoza si suntem si in post)am hotarat ca am s-o iau si sa beau putina,ca sa nu refuz si sa incep cu o lista de motive.
Cred si acum ca am facut bine,deoarece nu gustul ciocolatei m-a impins sa accept ci grija prieteneasca a acestei persoane.

frumos.
Totusi exista doua situatii diferite:
Cand cel care iti ofera un produs de dulce nu stie ca tii post, si ti-l ofera cu dragoste aici intra asa-zisa "masa a dragostei" si cand cel de langa tine stie ca ti post si totusi ti-l ofera fie din comoditatea de a pregati ceva de post, fie ptr a te ispiti.
De aceea ne-a inzestrat Dumnezeu cu ratiune a sa putem discerne situatiile.

Se face gem din fructe de soc. Atentie, fructele de soc sunt laxative, sunt inversul afinelor cu care seamana destul de mult. Persoanele cu gastrita, ulcer pot avea probleme de la fructe de soc, dar nu de la o lingura de gem.

Mergand pe la manastiri, am vazut ca maicutele, care sunt la bucuatarie gusta mancarea pe care o fac, dar scuipa, pentru a nu inghiti ceea ce e de dulce. Ma refer in timpul postului.
Pe de alta parte se cunosc cazuri, in care monahii, fiind pe drum, au fost nevoiti sa manance ceea ce au primit, desi mancarea respectiva nu era de post. Dar reluandu-si drumul, reveneau la postul lor.
Avem deci posibilitatea de a accepta ceea ce ni se ofera, ca apoi cand ne luam noi mancarea sa alegem ceea ce stim ca este de post.

Mie mi se pare, dar e numai parerea mea, ca daca primi ceva, sa mancam sau sa bem. Nu vad care e diferenta, daca bem putin, apoi lasam restul?!?
Daca vrem sa fim f corecti, putem spovedi acest lucru.

Anca ,si eu gandeam la fel ,dar asa devii concesiv si cu pacatele sufletesti
Nu este bine sa mancam de dulce ,la orice masa festiva se gaseste ceva de post ,un ardei ,o maslina ,o rosie
Eu cred ca daca ne infranam cu cat ispitele culinare sunt mai mari cu atat rasplata e mai mare.
Sunt unele persoane care au ispite culinare chiar daca la inceput ,cand erau mai caldicei , posteau mai usor

Multumesc pentru sfat, Ana draga.
Chiar ieri am fost la niste rude si am fost servita numai cu de dulce. Am mancat, pacatoasa de mine, caci nu puteam da exemplu rau nepotului de 4 ani, care are probleme cu mancatul. Iar acum ma lupt cu ispita... dar trag nadejde ca Dumnezeu ma va ajuta sa rezist pana la capat.

Eu am spus ca"sa beau putin"deoarece bautura respectiva nici nu era pe gustul meu,nici nu-mi facea bine,suferind de intoleranta la lactoza.

In rest,eu raman la parerea mea ca scrupulozitatea ucide deagostea(este o parere cat de cat recenta).

Nu ,nu ucide dragostea daca tii post si nu judeci pe nimeni
Eu am mancat de dulce in post ,tocmai ma impartasisem de cateva zile si mi-a parut rau
O prietena mi-a spus "abia te-ai impartasit " si a avut dreptate
Trebuie sa luptam cu ispitele ,mai ales ca in post dau navala peste noi.
Prietena asta a mea tine post cu multa atentie si sa stii ca nici pacate sufletesti nu prea are ,mi se pare destul de induhovnicita
Si mai este ceva ,e destul ca pacatuim cu vorba ,cu gandul ,macar postul asta chinuit ,cu ulei sa il tinem
Si asa ne facem poftele ,mai cumparam ceva bun in post

Adevărat. Şi consider că ai procedat cu dragoste frăţească, cu atât mai mult cu cât ceea ce ai primit îţi făcea chiar rău.

Este, în Pateric parcă, şi o pildă, în care un ucenic ce călătorea cu părintele său, aflându-se amândoi în zi de post (total), ajungând la o mânăstire sunt aşezaţi la masă. Au mâncat.
Când, după ce plecaseră, ucenicul se oprise să bea apă, părintele i-a atras atenţia că ei au de continuat postul. Masa o primiseră din dragoste de fraţi.
Şi încă un cuvânt îmi vine în minte aici, al părintelui Galeriu: Trebuie să ştii să şi primeşti, nu doar să dai (fiind şi aceasta o expresie a dragostei).

Si eu sunt de parerea aceasta, chiar mi s-a intamplat sa refuz ceva de dulce in post la o reuniune de familie si am cauzat atata stanjeneala incat dupa aceea mi-a parut rau ca nu am acceptat o bucatica mica din ceea ce mi se oferise. "Iubeste si fa ce vrei" a Fericitului Augustin este valabil si in cazul acesta. Din iubire pentru cel ce ne ofera, putem accepta, fara insa a renunta la postul nostru, de orice fel ar fi el.

Se poate ivi foarte des ocazia sa fim invitati sa mancam
Atunci ce facem ,mancam de dulce ?
Eu nu cred ca la o masa nu se gaseste si ceva de post
Putem manca de post fara sa anuntam ca postim ,sa trecem neobservati
Acei sfintii parinti posteau ,adica nu mancau ,e vorba de post negru ,fara mancare pana seara
Nu cred ca cei care ii invitasera mancau de dulce in post ,pentru ca si ei erau calugari ,deci nici batranul ascet nu a pacatuit pentru ca a mancat produse de post

E vorba de a ţine dreapta măsură: nici să nu idolatrizăm postul, nici să-l neglijăm. Nu era vorba mai sus de invitaţii repetate. Dacă e un obicei a mânca împreună cu colegii, e firesc să le spui că ţii post.
E bună rigoarea cu noi înşine, dar trebuie să nu uităm pentru ce postim. Postul nu e un scop în sine.
Cât despre călugării din pildă... putem presupune, însă nu putem şti ce li s-a oferit la masă. Ni se spune doar că au mâncat.

Un sfant parinte ,mi se pare ca parintele Teofil de la man.Sambata spunea sa refuzam daca suntem invitati pentru a le arata celorlalti ca trebuie si ei sa posteasca.
Si ca asta nu inseamna ca ne mandrim
Nu mi s-a intamplat sa se simta cineva jenat daca am refuzat
Postul trebuie tinut corect dar trebuie avut grija mare si de celelalte aspecte ale postului.

Permiteti-mi o intrebare...
Daca stiti atatea despre rigurozitatea postului si despre exemplele cu parinti si Sfinti,atunci cum de s-a intamplat sa mancati de dulce cu buna stiinta,chiar dupa ce v-ati impartasit?
Care a fost mobilul?sau ispita?
Sau cum va explicati acest impuls?Are vreo explicatie,motivatie?

Care sa fie explicatia ,prea putina rugaciune.
Postul nu trebuie sa fie numai un exercitiu de vointa ci trebuie sa izvorasca din fiinta noastra dorinta de a posti
Exista tentatia ,cum a spus Anca ,sa ni se para pe moment ca nu e un lucru grav sa mananci de ex o bomboana sau o prajitura
Parintele meu duhovnic spune ca e bine sa ne abtinem de la mancarurile care ne plac

Cateodata iti e f greu sa tii postul. La manastire am auzit, ca atunci cand lor le e greu si vor ceva de dulce, beau o cana de lapte, apoi revin la postul normal.

Nici f greu si nici f usor . . . :9:

Si daca e ziua de nastere a cuiva in post, si suntem invitati, nu putem gusta o feliuta de tort? Adica refuzam omul chiar in acel moment, cand ne ofera acele bucate cu mare bucurie? Eu nu stiu ce sa fac, chiar imi spusese o prietena a carei zi de nastere urmeaza sa fie, ca "te astept la o felie de tort", sau ceva de genul. Sa gust sau sa refuz categoric? Evident, o va durea banuiesc, invitatia fiind facuta cu o mare dragoste si bucurie.

Raoul, daca esti in Bucuresti, poti merge sa mananci la cantina de la Drept, chiar daca nu mai esti student. Au mancaruri bune si ieftine.
La mine la birou am avut doua sarbatorite Nicoleta. Acum, la serviciu se stie cine si ce mananca, nu e asa, ca te poti ascunde. Una a venit cu dulciuri de dulce si cu altele de post. Cea de-a doua a venit numai cu dulciuri de dulce, dar s-a scuzat fata de persoanele care tineau post. Adica mai sunt si persoane cu tact si nesuparacioase...

Da dar situatia mea e total diferita de a ta, chiar nu vad legatura. Si nu-mi trebuie cantine, am ce manca.

In asemenea situatie eu personal am mancat ce mi s-a pus in farfurie. M-am uitat pe masa, nu era mai nimic de post, in afara de niste broccoli fiert; si acela cu un sos cu unt...
Am apreciat mancarea spre bucuria gazdei si am reluat postul dupa ce am plecat.
Fiind catolici, ei nu stiau de postul nostru ortodox. Nu le putem cere asa ceva.
Ziua sotului meu cade in Postul Sfintei Marii; ziua nepotului in Postul Mare... De fiecare data tin minte sa spovedesc faptul ca am mancat o felie de tort. Nepotelul imparte fiecaruia din tortul lui. Cum sa il refuz?!?

Raoul, atunci intreaba-l pe parintele tau cum sa procedezi in aceste situatii.

O sa il intreb, insa in timpul saptamanii nu am cum sa dau de sfintia sa. Cert e ca in anumite situatii speciale mi-a dat si anumite derogari...

PS catolicii nu tin post?? :|

In Romania,postul nu este chiar un mister...multi stiu de existenta lui sau de existenta celor care tin post inainte de Craciun.
Astfel ca multe gazde,care pregatesc bucate pt o petrecere intreaba daca sunt printre invitati si dintre cei care postesc.
Acum depinde de gazde...
Sunt o gramada de torturi de post,ba sunt si mai bune,fara untul ala sintetic si frisca falsa care ti se rancezeste pe cerul gurii.

Eu zic ca a fost mai bine,decat stanjenitoarea prezenta a celui care sta la masa si refuza din toate...
Este cosmarul fiecarui om de bine,care face invitatii la masa,ca musafirii sa nu serveasca nimic.Este frustant.

Ma mir sa vad ca in opinia unora lucrurile sunt atat de roz in frumoasa Romanie. De parca toti ar fi crestini practicanti...
Pentru cei care nu stiu, amintesc inca o data ca eu sunt un tanar de doar 23 de ani. Cei din generatia mea (mai ales cei care sunt si mai tineri), NU au nicio treaba cu Biserica si mai ales cu postul. Probabil nici nu stiu ca ne aflam in post sau cel putin nu le trece prin cap ca cineva de varsta noastra ar putea posti. Vreti sa spuneti ca fetele care de la 13-14 ani fumeaza de rup, le sta gandul numai la baieti, umbla si pierd noptile prin baruri si diverse cluburi, mai au vreo notiune cu privire la post, si mai ales credeti ca ar constientiza in vreun fel acest aspect?? Daca da, atunci visati cu ochii deschisi, deci keep dreaming!

Tare curios sunt la onomasticile cator liceeni ati intalnit voi bucate (si mai ales tort) de post. Veniti mai oamenilor cu picioarele pe pamant!

Mai frate,dar ce tare m-ai luat!!!De parca ti-am facut cine stie ce deserviciu cu raspunsul meu...

Saracutul de tine,ai ramas singurul credincios tanar in Romania,trebuie sa fii tare singurel pe acolo!!!

Apropos,sunt multi tineri care au habar de credinta,pe acest forum cat si in viata reala,depinde de tine prin ce medii te invarti.

Hai te las,si te rog nu ma baga in seama data viitoare cand mai incerc sa fiu draguta.

Raoul, vezi ca ai suparat-o pe Yasmina, care chiar are dreptate. Ar trebui sa mai schimbi putin mediul in care te invarti, ca sa vezi ca nu toti tinerii sunt la fel.

Ti-am zis si eu ca la onomastici (de persoane nu liceene, ce-i drept, dar tinere, de 25 ani), exista si dulciuri de post special pentru posticiosi (pofticiosii care tin post).

Acum, am uitat sa mai precizez un aspect: acele dulciuri de post exista, in magazine si la onomatici, pentru ca mereu a existat cerere, pentru ca mereu se gasea cate cineva care sa refuze mancarea de dulce. Si atunci oamenii s-au reorientat, in cunostinta de cauza, daca tineau sa ii multumeasca si sa nu ii puna pe "posticiosi" in situatii stanjenitoare. Daca exista bunavointa si intelegere de ambele parti - oaspete si gazda - lucrurile se rezolva si nu mai esti nevoit sa mananci ce ti se pune in farfurie. Si asa mai afla si oamenii ca e postul Craciunului si ca se cuvine sa manance si ei de post, daca tot ne numim crestini.

Exista situatii dificile cu postul.

Mai intai ca sunt persoane care sunt nascute in perioade de post, deci nu-si pot serba ziua niciodata. Unoeri nici aia de nume...Ajungi sa te gandesti cu tristete la ziua ta...

O prietena a mea are mai toata familia asa si este disperata pentru ca este greu si cheltuiala sa pregatesti doua feluri de bucate.
Si totusi aceste serbari constituie o socializare importanta, mai ales daca nu te afli in tara ta si esti si asa cam singur.

Pe urma in tara macar se stie de post si exista produse de post tot timpul.
Si lumea e si altfel obisnuita.

Aici este foarte greu. In primul rand ce vezi prin oras, ce ispite, numai bunatati pentru sarbatori, si asta cu multa vreme inainte.
Pe urma toate firmele si institutiile organizeaza serbarea de sfarsit de an sau de Craciun, cu toti salariatii, undeva la un local. Si ce faci? Lipsesti?
Si cum esti privit?
Ei nu stiu de post, nu asa cum este la noi, fara nimic. Toti mananca de toate si se bucura ca vin sarbatorile.

Si nu gasesti macar un biscuit de post (fara lapte, unt si oua).
Macar am posibilitatea sa cumpar de undeva dintr-un sat...zacusca si eugenii romanesti.
In rest nu sunt adepta produselor de inlocuire (din soia, sau altceva).

Postul alimentar este pana la urma ceva social. Nu poti sa-l tii numai tu, adica nu te poti izola, decat la manastire.
In tara mancam cu totii la serviciu mancaruri de post si era placut si mai usor.
Sau chiar daca nu posteau toti, macar stiau o situatie si o respectau.

Pentru cine a intrebat:
Catolicii postesc si ei, dar mai usor: ei consuma lactate, oua si peste in post.
Se mai abtin de la unele produse care le plac si considera si asta post (de ex. ciocolata, prajituri, alte delicatese).
Cel putin eu asa am inteles. Nu stiu sigur.

Apropos:
Are cineva o reteta de biscuiti de post?
Am primit de undeva recent niste biscuiti fara unt/lapte, si fara oua si erau foarte buni. Scria pe ei continutul: grasimi vegetale, faina, miere, parfum (coaja de lamaie). Dar nu stiu ce cantitati intra in aluat.

Aici si turta dulce are...unt.

Doamna, aveti aici niste link-uri:

http://www.lalena.ro/600-reteta-Bisc...i-de-post.html

http://www.becaskitchen.ro/2012/03/b...eteta-de-post/

http://www.reteteculinare.ro/carte_d...-de-post-1581/

Va recomand si www.bucataras.ro

Cu stima.

Sophia, daca am resimti cu adevarat folosul pe care postul, unit cu rugaciunea si milostenia, il aduce in viata noastra si a semenilor, toate aceste dificultati care ne stau in cale ni s-ar parea lipsite de valoare. Fie ca Domnul sa ne daruiasca tuturor constiinta faptului ca ziua noastra, onomastica sau de nastere, nu inseamna nimic atunci cand, prin pacate, ne lipsim de Hristos.

Da, ai dreptate pe de o parte. Dar nu exista o solutie sa putem tine cont de amandoua? Adica sa nu ne lipsim
de Hristos, dar nici de oameni? Sa putem avea si o bucurie? Se exclud una pe alta? Totusi Iisus este cu noi de la nastere si pana la moarte...
Probabil ca nu, pentru cei nascuti in post nu exista solutie.

Pai mor cand vad ca asa simple vi se par lucrurile. Eu expun o REALITATE, credeti ca de fapt toti sunt super credinciosi, peste tot intalnesc zi de zi numai mancare de post, insa aici pe forum spun contrariul doar ca sa va "intep" pe voi?? Sincer nu am intalnit pana acum tineri liceeni care sa-si serbeze ziua cu mancare de post, sau cu doua tipuri de mancare! Da, poate traiesc eu in pestera, va invidiez daca in lumea voastra este altfel! Daca voi aveti privilegiul de a trai intr-un mediu crestin sau cu prieteni care tin cu adevarat cont de faptul ca sunteti credinciosi practicanti, din nou va invidiez (in sensul bun) si ma bucur sincer pentru voi. Eu nu am privilegiul acesta, exceptie doar in zilele cand merg la manastire. Asta este, ghinionul meu, ardeti-ma pe rug acum! Ma scuzati ca am indraznit sa afirm ca de fapt nu e atat de multa credinta in tara asta, mai ales printre tineri. Dar cine stie, oi fi innebunit eu, nu mai vad bine in jurul meu...

Ziua mea de nume mi-o serbez in post si nu au fost probleme niciodata deoarece chiar si in America am fost inconjurata de niste prieteni romani foarte credinciosi. Ei chiar apreciau bucatele de post de la ziua mea.Bineinteles,ca faceam o reuniune doar pt conversatii si voie buna,fara manele,saltari din buric si bautura.
Nu mi-a parut niciodata greu sa-mi serbez ziua de nume fara mancare de dulce iar daca cei din jurul tau sunt de acelasi crez cu tine,atunci este usor.

Pana la urma eu sunt sarbatorita si eu impun regulile jocului(mancare de post,sucuri,si lipsa muzicii desantate,vulgare).

La petrecerile de la slujba,lucrurile pot scapa usor de sub control daca petrecerea in sine este tinuta in secret.
Daca stii dinainte ce se serveste,sau este o lista deschisa poti face unele sugestii in numele tau sau te poti inscrie sa asiguri un anume fel de mancare care bineinteles va fi de post.
Eu intotdeauna ma insarcinam sa aduc garnituri de legume,salata orientala de cartofi sau pasta de naut cu cruditati.Nimeni nu sta sa faca vreo remarca aiurea daca te vede cu ceva in farfurie;important este sa ai ceva.

Nu asta este cea mai grea faza:pregatirea si strategia petrecerilor in post ci insasi lupta cu ispita,fata in fata,la petrecere.Daca te cunosti bine,stii ca nu poti rezista si apoi ai remuscari,mai bine ai gasi un motiv si ai lipsi .
Pai ce parca mai poti sa rezisti in fata mirosurilor si imaginilor apetisante??

La noi este bine,ca au anuntat petrecerea dupa Craciun :))
Deci posibilitatea de a infuleca Tiramisu si Panetone in post este imposibila pana acum :))

PS-prietenii pe care ii am acum sunt toti americani,si totusi observ ca o amarata de mancare nu sta in calea prieteniei noastre. Nici nu ar avea cum.

Cu romanii nu ar fi problema, desi nu ne aflam toti pe aceeasi treapta a credintei.
Solutia cea mai convenabila este sa nu serbezi deloc.
In paranteza fie spus, pentru mine credinta adevarata nu este aceea in care arati pe fata ca tu postesti si te mai si mandresti cu asta, ci in care te smeresti si te ascunzi. Postul din suflet este cel mai important si cel mai greu...
Spuneam ca este foarte greu pentru cineva care totusi vrea sa serbeze sa asigure si mancare de dulce si de post.
De ce doua feluri:pai pentru ca nu vin numai ortodocsi (romani) si trebuie sa-i multumesti pe toti.
Printre straini este mai greu, in functie de situatie.
In general serbarile de sfarsit de an de la firme nu se fac (aici) cu adus fiecare ce mancare vrea. Se comanda ceva, sau se merge la restaurant.
Exista solutia preparatelor pentru vegetarieni.
Dar am mai spus si asta: vegetarian aici nu inseamna postul nostru. Ei consuma si organice (peste, oua, produse lactate).

Da, ai dreptate: ispita din oras este mare pentru orice om.
Cand vezi atatea bunatati. Chiar si un om care trebuie sa tina un anumit regim alimentar pentru o boala sau alta, are ispite si greutati.

Eu una nu am probleme cu mancarea in sine (carne), ci mai degraba cu dulciurile si lactatele. In vremea Craciunului mai ales (de Pasti e altfel), peste tot esti imbiat/servit cu ceva dulce. Si nu e nimic din ceea ce pentru noi ar fi de post. Toate au ceva animal in ele. Si faci opinie separata automat.

Si nu e vorba de serbat cu muzici si dansat si baut pana la ziua, ci doar de a fi impreuna cu oamenii si a te simti bine.
Si e vorba si pentru tine insuti ca este totusi ziua ta si iti doresti sa fie ceva mai deosebit, fie si numai o prajitura pe care tot timpul nu ti-o permiti.

Eu una nu serbez nimic in post, desi as avea ce. Ma rezum cat pot. Nu e usor, dar m-am obisnuit intrucatva. Nu sunt nici genul petrecaret.

Zile onomastice in general nu prea pica in post mare, eventual in zi de post din saptamana. Exceptie fac Sf. Gheorghe si Sf. Nicoale.
Pentru primul am vazut ca s-a gasit solutia sa se serbeze (chiar si slujba), dupa Pasti, in cazul in care pica in post. Pentru al doilea nu e solutie.
Si in general nu se serbeaza. Si alea se aleg de oameni (parinti sau nasi)

Dar zilele de nastere se serbeaza mai degraba. Si alea nu ti le poti alege. Ti le da Dumnezeu.

Si mai este problema cu zilele de post din timpul saptamanii. Multe lucruri si invitatii se intampla vinerea (fiind si sfarsit de saptamana) si iar esti pus in situatie proasta, sau din iubire de oameni, ca sa nu te izolezi, mai renunti tu (macar seara).

Ceea ce vroiam eu sa spun este ca daca tu faci anumite exceptii, daca incerci sa te incaderzi in societate si chiar sa te simti intr-o zi mai bine, nu inseamna automat ca ai uitat de Dumnezeu, sau esti necredincios si pacatos.
Nu stiu, noi ortodocsii privim acest alimentar foarte sever totusi. Ca si cum totul ar tine numai de el.

Mai este un aspect pe care il intalnesc in biserica noastra - parastasul din perioada postului. Exista discutii daca sa dai de dulce, sau de post, sau combinat.
Eu am rezolvat problema evitand sa-l fac in perioada de post.

Postul nu este numai un regim alimentar ci este sau a devenit tot mai mult, un stil/mod de viata care afecteaza nu numai persoana in sine, ci intreaga comunitate. Ajungem sa fim povara pentru cei din jur.

Si am trait o situatie care m-a durut: oameni care vroiau sa serbeze ziua de 1 an al copilului lor si au fost pusi la punct de cei pe care vroiau sa-i invite (dintre ortodocsi). Pica in post ziua respectiva si nu era bine. Si erau tare necajiti, femeia chiar nestiind ce sa faca. Sa renunte, ce sa faca cu invitatii aceia si etc. Pana la urma am gasit solutia sa faca doua feluri de mancare si sa-i impace pe toti. A fost un efort imens si fizic si financiar. Greu si pentru invitati sa vezi ce mananca unul si tu nu si uite asa.
Nu stiu eu n-as putea cere asa ceva unui om si nici invers (n-as serba si n-as invita in astfel de conditii).

Mi-as dori sa existe un drum bun si pentru Dumnezeu si pentru oameni. Asta il intrebam pe Marius.

O situatie frumoasa acum, in spiritul celor povestite de altii:
La un curs am serbat in ultima zi impreuna Craciunul, in sensul ca am vrut cu totii sa ne creem o atmosfera placuta, de sarbatoare. Pentru mine era post.
Totusi am dus fiecare cate ceva. Si eram originari din mai multe tari si credinte. Ei pana si colegii musulmani au adus ceva facut de sotiile lor si au serbat cu noi si s-au simtit bine. Eu m-am retinut cat am putut, dar in spiritul acela de pace internationala am zis ca si Dumnezeu se bucura de acolo de sus.

Şi cine face discuţiile alea?
Dacă e post, n-ai cum să faci bucate de post, nu ţi le binecuvântează preotul.

Sigur ca exista solutii, atat timp cat ne smerim inaintea Domnului, fiind constienti de faptul ca unirea cu El, pe care ne-o prilejuiesc perioadele de post si sarbatorile, este faptul esential, si nu sarbatorirea cu orice pret a zilei noastre onomastice sau de nastere.

Trebuie sa schimbam "centrul de greutate al persoanei noastre", dinspre noi, inspre Hristos, ca sa ma exprim mai plastic. Abia de aici incepe cu adevarat bucuria pe care El o revarsa asupra noastra prin semeni si asupra semenilor prin noi.

Deci, ne putem serba ziua si in post, insa asa cum se cuvine cand Imparatul Cerurilor este de fata.

Si eu sunt dintre cei nascuti in post, cand eram copil sufeream ca bunica si mama imi faceau doar gogosi (si asta rar) ca nu aveau timp, fiind chiar in Ajunul Craciunului. Cred ca nu mi-ar fi fost atat de greu daca imi explicau pe intelesul meu de ce imi fac doar gogosi de post. Cred ca mai degraba sufeream ca de ziua mea nu aveau timp si pentru mine.
Timpul a trecut si acum aproape ca trece ziua mea fara sa ma gandesc prea mult la ea, incercand sa ma gandesc mai mult la Iisus Hristos si la bucuria Nasterii Lui, asa cum spui tu Marius, incerc sa schimb "centrul de greutate al persoanei mele, dinspre mine, inspre Hristos".

Amintiri asemanatoare am si eu din perioada copilariei. Sunt nascuta in postul Sf Pasti…ziua mea cade in post indiferent de data Sarbatorii Invierii Domnului. Si imi aduc aminte cu bucurie ca mama in clasele I-IV ma trimitea la scoala sa servesc colegii cu gogosi calde si foarte bune chiar daca erau de post. Aveam impresia ca dna invatatoare si colegii mei asteptau mai mult decat mine ziua mea pt bucuria de a manca acele gogosi (la zilele celorlati colegi nu primeau decat cate o bomboana de ciocolata care nu parea atat de buna comparativ cu gogosile aduse de mine).

Intr-adevar e o mare provocare. Poate ca toti dintre cei de aici am dori sa tinem tot postul pana la capat, si mai ales sa ne impartasim in ziua de Craciun. Poate ca tocmai deasta apar si ispitele: petreceri, onomastici, etc. Tin minte ca acum ca anul trecut a venit la noi (la parintii mei) o matusa din State care a tinut neaparat sa sarbatorim in Ajunul Craciunului, pe 24 seara. Din cate inteleg asa e obiceiul pe acolo. Desigur eu as fi preferat sa merg la vecernie, ca anul precedent dar n-am putut refuza invitatia, si bine am facut, caci a fost ultimul Craciun petrecut cu matusa noastra...Am incercat sa nu ma ating de bucate de dulce pana seara cat mai tarziu. Insa o prietene de-a matusii care de asemeni a onorat invitatia, a macat doar cate ceva de post, ce a gasit, pt ca a doua zi se impartasea, si asta cu toate bunatatile pe masa, si toata lumea a admirat-o.

Un alt exemplu de "incercare" si cu asta cred ca am sa schimb directia polemicii, sunt dupa parerea mea sotii/sotiile(?) care nu se pot abtine sa nu-si ceara drepturile conjugale. Probabil ca (nu vreau sa jugnesc pe nimeni) dar cred ca unii dintre cei care fac asta nu sunt tocmi constienti de adevarata valoare, semnificatie a postului si mai ales a Sfintelor Taine, si implicit poate unora nu le pasa de stradania depusa pana atunci de consort/consoarta. Zic unii, pt ca probabil mai sunt si altii care stiu, dar nu pot rezista, si dupa ce o fac merg si spovedesc si ei la randul lor si cer sa le fie iertata slabiciunea. Poate altii sunt impinsi de insusi necuratul sa strice postul celor ravnitori. In aceasta privinta un singur aspect ma ingrijoreaza mai tare: desigur, canonul spune sa nu-ti refuzi sotul/sotia(?) chiar si in post, pt ca risti sa-l impingi intr-un pacat mai mare (ma rog, tribunalul nu cred ca n ziua de azi ar considera adulterul unuia din soti justificabil prin refuzul celuilalt de a-si indeplini datoria conjugala...), dar, revenind, iarasi se spune ca nu e bine sa concepi copii in post, deci ce e preferabil ,cand nu poti refuza, sa incerci sa te feresti sa nu concepi, cu toate ca si asta e pacat??? Sau poate ca e o intrebare care ar trebui adresata numai duhovnicilor???