Am observat cat de "crestina si ortodoxa" esti. Citezi din Vechiul Testament.

Dai exemple extreme, poate esti intr-o asemenea situatie si mi-ar pare rau intr-adevar sa te stiu in suferinta. Dar hai sa analizam putin: Spui de barbat care vine beat acasa si care vrea sa se culce cu "sotia". Daca deja acesta e un obicei, atunci nu cred ca se poate vorbi de o familie crestina. Lasand deoparte ispitele care pot veni si in cele mai bune familii, eu m-as gandi imediat ca cele ce se intampla sunt urmarea unei vieti departe de calea crestina a celor doi soti. Daca nu se cauta cu toata inima o viata crestineasca, nu e de mirare ca se ajunge la astfel de "surprize" mai tarziu. Dar si greutatile sunt lasate tocmai pentru a-ti lamuri credinta, prin rugaciune fierbinte catre Hristos si Maica Domnului si rabdare ca sa iesi la limanul asteptat. "Mult poate rugaciunea dreptului" - deci daca nu ai credinta tare si cauti sa "scapi" prin solutii lumesti, adica alegi tu si nu-ti pui nadejdea in Domnul, atunci de buna seama ca se ajunge repede la divort.

Iei si cazul cand o femeie este violata. Crede-ma ca imi vine greu sa cred ca o crestina adevarata ar putea ajunge la asa batjocura. Nu exclud sa patimeasca si aceasta, din cine stie ce caderi ale vietii (pacate) dar in rest ... de ce crezi ca ne rugam si incercam sa urmam calea cea buna? Oare chiar sa nu existe si scapare din astfel de situatii? Eu cred ca fiecare are de povestit cum a simtit ajutorul in situatii grele, acele "minuni" care se intampla in viata fiecaruia. Nefericirile si accidentele sunt rodul vietii noastre lipsite de traire crestina, fara nepasare pentru sufletul nostru. La ce mai e Dumnezeu atunci, daca nu poate sa ne scape de la asa batjocura?

Daca vorbesti de "nenorocul" unei sarcini extra-uterine, eu sincer m-am lamurit! Inseamna ca in viata noastra "intamplarea" sau "norocul" joaca un rol important. Nici nu vreau sa explic aceasta ... subiect de meditatie pentru fiecare.

As mai adauga pentru cei care stau la indoiala, fara pretentia ca i-as putea schimba, dar ca un indemn la putina ratiune si spre o cautare sincera a lamuririi sufletesti: Biserica nu "obliga", si nici Dumnezeu nu face asta, serios ... mi se pare inutil dialogul daca venim aici doar ca sa ne indreptatim pe noi insine, adica sa ne cautam scuze pentru viata pe care o ducem si eventual sa dam vina pe Biserica si Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dat acest dar, cel mai pretios, libertatea. Credinta este la opusul ideii de constrangere ...

Pot intelege neputinta ta dillema, pot intelege si suferinta si teama unui om departe de Dumnezeu. Si asa cum Dumnezeu nu pedepseste numaidecat pacatul, ci asteapta cu rabdare si dragoste sa ne luminam si apropiem de El, asa nici eu nu judec, mai ales ca ma stiu si eu vinovat.

Pacatul se iarta prin cainta, dar te rog mergi si la biserica si roaga-te sincer la Dumnezeu sa te ajute sa te apropii mai mult de El. Daca tot te bazezi pe Vechiul Testament, afla si cainta lui David, imparatul iudeilor si deschizand Psaltirea, vezi lacrimile si nadejdea lui.

Dumnezeu si Maica Domnului sa te ajute, sa-ti dea credinta si dorire fierbinte spre mantuire.

Liviu

avortul este o problema delicata. este foarte greu sa viicu argumente pro si la fel de greu sa vii cu argumente contra. consider totusi ca in romania legea privind avortul este deficitara. nu consider ca avortul ar trebui interzis, insa ar trebui mai bine reglementat.

nu voi discuta despre pozitie bisericii deoarece stim cu toii care este.

un avort in romania nu pune nici un fel de problema si se ignora adesea aspecte importante:
- o femeie trebuie indrumata psihologic inainte de avort.
- trebuie aratate avantajele cresterii unui copil.
- trebuie explicate riscurile si posibilele sechele medicale, etc.

pe de alta parte in conditii de subzistenta, viol, sanatate sau chiar pur si simplu puternica insatisfactie nu cred ca ar trebui oprita o femeie de la avort insa nu inainte de o buna consiliere. mai mult, consider ca aceasta consiliere prealabila sa fie o conditie obligatorie fara de care sa nu fie posibil avortul.

Si consilierea sa fie facuta de un psiholog ateu, nu?
Cred ca el ar fi in masura sa dea cele mai bune sfaturi!!!

un psiholog bun.
religia e irelevanta

Un pshiholog bun si atat. Nu cred ca o femeie gravida dezorientata are nevoie sa auda teoriile atator religii. Mi se pare extrem de adevarat ceea ce a spus romandragut, sunt complet de acord cu el.
Stiti ce nu inteleg? Faptul ca toti avem principii morale diferite. De ce sa fiu eu( un eu ipotetic) obligat sa am aceleasi principii morale ca restul? Modul in care judecati si incercati sa ii convingeti pe oameni ca ceea ce fac este pacat atenteaza la libertatea lor interioara intr-un fel sau altul. Nasterea este un act firesc, privat, deosebit pentru fiecare femeie in parte; ea decide daca vrea sau nu copilul. De ce sa ii interziceti avortul? Inteleg, este pacat in conceptia crestina, nu va obliga nimeni sa faceti, dar nu toate femeile gravide apartin religiei crestine. Respectati-le alegerea si incercati sa nu va amestecati si sa judecati asa rapid..nu stiu cat aveti dreptul sa o faceti.

Toate argumentele ateilor sau rau-credinciosilor se bazeaza pe o ideologie umanista, promovata cu sarg in ultimii 200 de ani si ajunsa pana la noi, in ziua de azi, ca o credinta de la sine acceptata. Societatea isi este siesi de-ajuns. Astfel, pentru orice problema, omul gaseste prin sine insusi si rezolvarea. Ai probleme cu sotul? Te duci la psiholog. Nu te asculta copiii? Educatia nu a fost buna. Ai vreo suparare cu cineva? Mergi la judecator.

Peste tot solutia rasare ca din palarie. Si astfel s-au creat dependente mentale sau automatisme de gandire. Omul nu mai poarta responsabilitatea vietii sale decat partial, ba cateodata o arunca asupra celorlalti. Iar cand nici aceasta nu se poate ... soarta, ghinionul sunt vinovate.

Daca problemele s-ar putea rezolva asa usor, intr-un timp scurt am trai raiul pe pamant. Dar din contra, raiul devine o fata morgana. Societatea este tot mai violenta, rata divorturilor creste, copiii sunt tot mai neascultatori, neincrederea intre membrii unei colectivitati este din ce in ce mai mare.

Nu mai spun ca "profesia" de psiholog (de famile) este tot mai cautata, dovada ca are "succes". Adica tot mai multa lume ia calea "cabinetelor specializate". Nu este putin ciudat? Sau ... scoala este tot mai eficienta ... copiii tot mai nepregatiti pentru a face fata problemelor vietii.

Ma intreb, pe psihologul care are si el probleme cu sotia, cine il "consiliaza"? Ahh ... un alt psiholog. Si pe educatorul care are si el probleme cu copiii acasa, cine il invata? Desigur ... un alt educator.

Iar atunci cand nu mai ajuta nimic, se cauta o vina, o explicatie "rationala". Omul nu a respectat "invatatura" psihologului, copiii sunt rai ca asa sunt ei, sau parintii sunt de vina, sau lumea, sau serviciul e vinovat, sau lipsa de timp, sau lipsa de bani, sau ... n-a avut "noroc", si gata!

Sau n-a fost "psihologul" bun :) sau doctorul sau educatorul. Deci cum se rezolva? Cautand un psiholog "bun". E clar nu? Mie nu imi este ... Cum pot sti eu ca un "psiholog" e "bun"? Prin referinte? De la vecini? Din cartea de telefon? De fapt nu stiu ... si nici nu am cum pentru ca principiul dupa care ma conduc este gresit.

Nici el ca om nu stie cum va reactiona peste o ora la aflarea unei vesti. Va lua o decizie buna sau gresita in ce-l priveste? Oare pe parcursul vietii sale nu a lua decizii gresite? Oare nu s-a inselat in ce priveste aprecierea altor oameni? Cum poate sti el firea umana? Ca sa o "stii" trebuie ca tu sa fii cel care a creat-o. Dar ce este firea omului? Cum o putem defini? Este rezultatul educarii umane in procesul dezvoltarii de la varsta copilariei si pana la maturitate, ba inca pana la moarte. Dar mai lipseste ceva, caci altfel omul ar fi predictibil in actiunile sale, prin formarea educationala. Dar nu este. Undeva, candva, se intampla un accident, ceva neprevazut in deciziile luate de fiecare dintre noi. Aceasta este latura sufleteasca. Sufletul insa scapa evaluarii pe baza rationala, tocmai pentru ca nu este din aceasta lume. Nu ai control si putere asupra ceva nematerial. Putem sa ne oprim gandurile? Nu, si totusi ele exista si influenteaza viata noastra in bine sau rau la modul cel mai concret.

Deci omul este fire duala: rationala si sufleteasca. Pe una o poti modela (in bine sau rau) prin educatie. Cealalta ne este data de la nastere si sufera o lucrare de desavarsire mult mai subtila care scapa vointei noastre sau ratiunii. Este vorba de prefacerea sufleteasca prin darul lui Dumnezeu sau din pacate si sub influenta demonica. Asupra acestei schimbari sufletesti in bine sau rau nu avem putere directa, ea este rezultatul vietii noastre alese "rational".

Deci faptele si gandurile au o actiune exterioara noua, dar si interioara. Devenim ceea facem sau gandim.

Acum avem nevoie insa de notiunea de bine sau de rau si o raportarea a acestei notiuni fata de noi.
Dar si aceasta ajunge ceva relativ, tocmai pentru ca nu stim viitorul. Ce a fost bine poate deveni rau si ceea ce am crezut ca e rau se poate transforma in bine. Norocul sau soarta, nu?

Daca este asa psihologul e inutil, si daca ne-ar cunoaste celula cu celula.

Dar ce este bine si ce este rau? Astazi totul incepe sa se relativizeze, fiecare crede altceva.

E mai bine sa avortezi, zice cineva, daca ai deja 3-4 copii si nu mai ai "posibilitati" sa mai cresti inca unul. Desigur ca daca mai apoi, apar complicatii si mori, s-a zis si cu "cresterea" celor 3-4 copii.

A fost bine sau rau? Soarta ... Sau medicul nu a fost "bun". Totul este sa gasim un medic bun si se rezolva.

Pentru femeile care doresc sa avorteze: gasiti un medic "bun". Daca totusi apar complicatii, nu va temeti, cautati alt "medic", mai bine "pregatit". Daca nu gasiti si mai apoi ramaneti cu probleme de sanatate si psihice, apelati la un "psiholog" si daca nici acesta nu va multumeste, dati vina pe barbat, soacra, servici, nu conteaza, dati vina pe cineva. Iar daca nu vreti, asta e ... soarta!

Liviu

IC, am spus psiholog. Pentru problemele confesionale, religioase exista un duhovnic.

Este necesara consilierea psihologica. Nu uita sunt persoane care nu sunt credincioase si atunci prezenta unui duhovnic este inutila.

Esteo diferenta intre ceea ce cred unii ca este bine (sa mearga doar la preot). Sa nu uitam ca initial biserica a fost singurl justitiar, indrumator, confident. Banuiesc ca daca nu ar fi fost esecuri nu ar fi aparut noi institutii precum justitia, sanatatea, invatamantul.

Ateu sau rau-credincios? Cred ca faci afirmatii indrazneste. Desi nu cred in ceea ce spun acum si consider total neavenit ma intreb cum ar fi sa ma refer la persoanele credincioase drept "indobitociti de traditie?"

Ideile fiecaruia nu devin importante decat atunci cand au puterea de a schimba sau de afecta un anumit lucru, grup, etc.

Revenind la topic. O presiune legala (pentru ca discut doar din perspectiva legala) impotriva avortului nu este totusi de incurajat pentru ca ar indemna femeile sa apeleze la "leacuri babesti", "andrele", "dusuri scotiene", "radacina de spanz", etc.

Lipsa unei oarecare presiuni duce la alte rezultate extreme.

Colors, ateii, rau-credinciosii cum i-au numit, au alte principii, nu este treaba ta sa ii judeci. Problema cu avortul este relativ simpla din acest punct de vedere: nu te priveste ce face cel din jurul tau; cu ce drept sa se interzica avortul? Inteleg ca nu esti de acord; bun; nimeni nu te obliga sa faci absolut nimic, dar respecta si tu decizia celorlalti. Nu esti de acord cu psihiatria, nimeni nu te obliga sa apelezi la ea. Trebuie sa fi constient ca nu toti oamenii au aceeasi viziune asupra vietii. Ca din punctul tau de vedere ceilalti gresesc, asta nu inseamna ca este obligatoriu adevarat. Bine, aici ma vei contrazice cu siguranta si o sa imi dai sute de mii de citate; eu nu te contrazic ci iti respect punctul de vedere, insa nu iti nici un drept asupra mea;(si aici nu ma refer la mine intr-un mod deosebit). Nu ma adresez tie intr-un mod deosebit, ci celor care se considera atotstiutori si cu drepturi asupra tuturor oamenilor.

Dragii mei, degeaba tot incercam sa despicam firul in patru si sa vedem cine are dreptate.
Si eu si Liviu vorbim aici din punct de vedere crestin ortodox. Daca nu sunteti de acord este treaba voastra, nu cred ca v-am pus sa declarati ceva impotriva vointei voastre. Asta este parerea unui crestin ortodox si asa cum noi trebuie sa va acceptam parerile asa trebuie sa ni le acceptati si voi. Se pare ca toleranta trebuie sa fie numai dintr-o parte pana la urma, adica noi sa toleram pacatele, ca de si "ei sunt oameni".
Cat despre avort... pana la urma este decizia fiecaruia. Eu consider ca "datoria" unui crestin este sa informeze, daca nu se asculta sfatul asta e, dar nu ne putem baga capul in nisip si sa ne facem ca nu vedem, nu stim, nu auzim...
Si erzbet...nu cred ca cineva aici se considera atotstiutor si cu drepturi asupra tuturor. Fiecare isi spune parerea...

Atunci e foarte bine, daca fiecare isi spune parerea si nimeni nu considera ca este datoria lui "crestina" sa se amestece in treburile altora, sa judece etc. Da, din punct de vedere crestin ortodox, s-a inteles clar; de ce toleranta doar de aceasta parte? interzicera avortului cum se numeste? Si nu cred ca va obliga cineva sa faceti avort.
Tu ai dreptate pentru ca te ghidezi dupa principiile tale morale; eu dupa ale mele; deci ideea de cine are dreptate este relativa. Greseam daca afirmam ca biserica aproba avortul, dar nu am afirmat asa ceva.
Imi cer scuze pentru mesajul meu anterior, cam arogant, dar sunt unii oameni, care datorita credintei lor, se amesteca fara drept unde nu au voie. Nu am vrut sa jignesc pe nimeni. Daca nimeni nu va asculta sfatul, asta e, respecati-le alegerea

Parerea mea este ca acest topic nu se adreseaza celor care stiu, ci in primul rand celor care nu stiu ce implicatii spirituale are un avort, deci celor care nu au aflat inca, dar sunt dispusi sa stie. Pe cei care nu vor sa stie, sa-i uitam o clipa.
La Iasi s-a luat initiativa de a imparti pliante si de a vorbi femeilor insarcinate, de a le trezi constiinta cu privire la fapta (criminala)pe care au de gand sa o savarseasca. Nu toate femeile sunt pregatite sa asculte de un sfat duhovnicesc, dar unele sunt, si pentru acestea din urma se merita orice efort.
Din pacate inca mai persista in mintea noastra constrangerea de a face copii din vremea comunista. Oricat de greu ar fi, nasterea de copii este o fericire. Gandul ca nu avem cu ce creste un copil, gand care de multe ori sta la baza optiunii pentru avort, ne paraseste cand ne-am hotarat sa purtam sarcina pana la capat. Oare nu dispare dorinta de nescultare a lui Dumnezeu, tocmai pentru ca l-am invins prin hotararea noastra pe diavolul care ne insufla gandul?
Carei femei ii mai pare rau dupa ce a nascut? Care mama regreta hotararea de a pastra sarcina?
Apoi anii se duc in zbor si copiii nostri cresc, hraniti de dragostea ce le-o dam, dragoste ce se intoarce fara sa o cerem. La cel mai mic semn de boala ei vin si ne arata aceeasi dragoste, sau chiar mai mare. Nasterea de fii este unul din cele mai de pret daruri cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu.

Acum ma adresez celor care sunt pentru avort: faptul ca optati, in cunostinta de cauza, pentru avort, este decizia voastra. Cum insa este o decizie impotriva vietii, este mai bine ca decizia personala, din motive persoanle sa nu se transforme in sfaturi pentru alte persoane aflate la rascruce de drumuri, si care au de ales intre a da viata sau moarte fatului, care isi cere dreptul la viata. La urma urmei, si voi v-ati nascut tot prin decizia parintilorsau mamelor voastre pentru viata. Cu usurinta ar fi putut opta pentru uciderea voastra, nu?

Cea mai mare binecuvantare pt. o familie este venirea pe lume a unor copii.Cata bucurie,cate daruri poti primi de la Dumnezeu cand ai copii...:)?!Nimeni sa nu se fereasca de acest lucru,chiar daca credeti ca nu-i puteti creste...???.
Daca Dumnezeu mai ingaduie sa apara un alt copil la o familie mai saraca,decat sa-l avorteze mai bine sa moara dandu-i nastere.Asa ,copiii vor ramane in grija lui Dumnezeu si a tatalui,pe pamant,iar DE SUS in grija lui Dumnezeu si al mamei.:).

Va expuneti parerea personala. Nu vorbiti din pct. de vedere al uni crestin ortodox - cu sensul general de ortodoxie, pt ca in momnetul de fata sunteti unii care se numesc IC si Colors. Nu sunteti purtatorii de cuvant ai patriarhiei sau vreo autoritate bisericeasca ca sa va asumati lucrul asta. Asta nu inseamna ca nu aveti dreptate (nu am citit toate cele 11 pagini de topic). Insa nu va insustiti aceasta calitate- de exponenti ai Ortodoxiei, pt. ca daca gresitit, greseala va fi pusa drept eticheta pt. ortodoxie. A-porpos de mandrie.

In al doilea rand, colors vrobea foarte acerb pe la alt topic de nejudecarea aproapelui si nu intelegea cum vine asta cu `infieram pacatul, nu pacatosul`... se invarte roata, liviule....

Din cazurile pe care le descrie dillema (cele cu violenta si violul), as putea sa zic umratoarele (sprjinit oarecum pe o carte este considerata un pct. de reper cu privire la problemele de bioetica in BO):

Dillema, colors are dreptate cu violenta: aia nu mai este o familie crstina, si nici un preot nu te va judeca daca divortezi in astfel de cazuri, ci te va sprijini pe cat posbil dpdv social (material), dar mai ales moral

In caz in care cineva ramane insarcinata in urma unui viol, alegerea poate fi facuta de mama... Biserica va acorda insa, indiferent de decizie, toata asistenta de care este nevoie in ambele cazuri, intrucat iertarea si dragostea merg mana in mana. Daca va decide sa pastreze copilul, insa, va face un lucru extraordinar si inalt dpdv de vedere moral. In caz contrar, preotul duhovnic trebuie sa arate sprijin si comapsiune, intrucat astfel de cazuri nefericite nu o priveste doar pe mama, ci intreaga comunitate, iar vina si responsabilitatea cade pe fiecare dintre noi...

Anca, imi cer scuze ca intervin din nou, insa cred ca cei care fac atata propaganda, pro, contra, nu conteaza, gresesc. Ai spus si ai spus foarte bine, este decizia personala a fiecaruia. De aceea nimeni nu ar trebuie sa spuna nimanui "fa asta, nu fa asta". Este usor sa ii spui unei tinere gravide sa faca copilul, este o bucurie, un dar al vietii insa crestera si educarea lui apartin numai si numai mamei(evident, in cazurile fericite si tatalui) si numai ea ar trebui sa ia decizia, fara alte influente. Chiar daca ia din punct de vedere crestin o decizie gresita, pareea mea este ca nimani nu are dreptul sa intervina. Daca ea apeleaza la un duhovnic, evident ca va fi sfatuita dpdv religios; daca va apela la un psiholog, acela va incerca sa o determine sa ia cea mai buna alegere pentru ea. Dar sa ii dovedesti unei tinere dezorientate cat de pacatoasa ar fi daca ar face avortul, sa te amesteci in decizia ei, ca un simplu om, este inuman. Acest lucru tine strict de propriul continut sufletesc, de propria constiinta si in primul rand libertate.

1.A te pronunta impotriva unei crime nu este rezervat exclusiv ierarhiei bisericesti. Orice crestin traitor e obligat chiar sa intervina acolo unde poate si sa faca misiune pe masura puterilor sale, mai ales daca are binecuvantare pentru asta. Noi toti suntem Biserica, facem parte din Biserica luptatoare.

2.Te inseli amarnic. Copilul nu are vina si orice preot ii va spune mamei sa nu-l ucida. Ceea ce sugerezi este de fapt pacat impotriva Duhului Sfant , adica: il omor si preotul trebuie sa ma ierte... gresesc constient si Dumnezeu ma va ierta..

Decat sa vorbim asa, ca sa ne justificam poate propriile greseli, mai bine tacem. Despre libertatea cui te pronunti, erzbet? Libertatea mea tine pana unde afecteaza libertatea ta. Sunt desigur "liber" sa te ucid, dar sunt un criminal. Atunci sa am macar decenta tacerii.

am mai auzit astfel de interpretari despre libertate, sloganuri moderne care chiar si in teoriile politice sunt false... si oricum libertatea este oranduita de la creatzie incoace in diferite forme si etape... si Irina77 draga, de ce sa tacem? Iar daca chiar consideri ca si tacerea e de aur uneori atunci se cuvine sa-tzi acord intietate, dinmoment ce deja ai ideea formata cum ca noi doar ne justificam propriile gresheli. :) si e foarte ciudat cum preferi dumneata, asha nishte criminali... decentzi. Poi a mai vazut cineva o astfel de sintagma? mi se pare chiar ceva neobijnuit de comic si ash rade daca n-ash stii ca asha ceva nu exista dar nu te impacienta ca se va gasi oricum cineva care sa-mi inghete zambetul pe buze... mai ales ca o fac si singur fiindca subiectul e trist si intr-adevar nu prea sufere comentarii :( asha cum zici. Deci in loc sa surad la sintagma ta, mai bine plec un pic predicatul si la ce zice Erzbet... ca am impresia ca e mai inaintata subiect daca nu in chiar in tot capitolul si poate s-ar cadea s-o si respect, nu numai ...:dozingoff:

Erzbet: Da-mi voie, te rog, sa-ti raspund cu un citat din Shakespeare:
Instead of asking yourself what is your motivation, you should ask yourself what is the preasure which makes you do this, or which makes you want do this.

In loc sa te intrebi care este motivatia ta, ar trebui sa te intrebi ce te preseaza sa faci acest lucru sau , care te face sa doresti sa faci acest lucru.

Noi avem doar impresia ca deciziile ne apartin in totalitate. Iata, ca nu este asa. Si atunci, in loc sa asculti orbeste de cel rau, care te indeamna sa faci un lucru anume, poate ca e bine sa mai auzi si alt sfat, care sa te indrepte spre hotararea corecta.

Si invers se poate: ca mai intai sa te gandesti sa faci un lucru bun, iar inflenta negativa sa te opreasca de la a face acel lucru.

E bine deci sa ne gandim foarte bine la consecinte, nu numai la cele din urmatoarele zile sau ani, ci si la efectele mai indepartate.

Un sfat religios, in cazul de fata, e menit sa te fereasca sa devii criminala in ochii lui Dumnezeu.

Este greu sa duci o sarcina pana la capat. Este greu sa cresti un copil. Dar cata dragoste curata, cata bucurie primesti de la acel copil, te-ai gandit la asta?

Oare fetele din zilele de azi nu ar trebui sa se pretuiasca mai mult, sa se gandesca ,inainte de a se duce cu un baiat, la toate consecintele faptei lor. Sa-si puna intrebarea daca acela ar fi un tata bun pentru copilul care s-ar naste din acea relatie. De boli si apucaturi rele nu mai spun. In general fata ar trebui sa se aprecieze mai mult, sa-si spuna ca nu e de duzina, ca merita un om adevarat alaturi de ea.
Sa se gandeasca tanar si tanara, ca faptele tineretii lor sunt informatii despre ei, care pot sa se transforme in nesanse, atunci cand in momente favorabile din viata lor se pot bucura de o avansare, de o propulsare in viata politica, economica, etc

Personal nu vorbesc sa-mi justific pacatele (altfel n-as fi luat partea acuzarii in acest subiect, nu ti se pare logic?). Vorbesc pentru ca nu respect pacatul care se trufeste cu nerusinare si care perpetueaza in altii curajul greselii. In privinta tacerii, as fi gasit adecvat sa tac daca as fi fost in situatia respectiva, sa tac si sa accept ca am gresit in loc sa incurajez si la altii crima. Nu stiu daca m-ai inteles.

Desi nu imi place sa ma amestec in discutii, cred ca trebuie subliniat ceva...
Ancah, erzebet (cu care nu impartasesc foarte multe idei comune) spune doar ca nu suntem in masura (in calitate de simpli utilizatori ai unui forum) sa fim atat de lipsiti de tact psihologic in ceea ce priveste femeile care ar fi comis un avort si care poate citesc aceste postari atat de dure...
Spuneam mai sus ca responsabilitatea si vina este a noastra, a tuturor. Inainte de a vorbi de `cat de greu este sa cresti un copil` te intreb: Cati bani donezi orfelinatelor? Cati dintre noi sunt implicati in actiuni caritabile ce privesc asistenta fie a mamelor fie a copiilor? Tu cat esti dispusa sa te implici? Te implici? pt. ca e f. usor sa stai sa tusa si sa dai indicatii...

Nu incurajez avortul, insa stiu ca Biserica este alaturi, plina de dragoste (desi nu suntem atat de bine pusi la punct) fata de astfel de cazuri, de traume, unde trebuie sa aratam iertare, compasiune si mai ales sprijin.

Vina si responsabilitatea este a noastra, a tuturor. Nici tu, nici eu nu facem suficient pt. a opri numeroasele avorturi care au loc, dar mai ales nu facem suficient pt. a crea un cadru propice evitarii unor astfel de situatii...

ai dat un citat foarte frumos... insa presiunile le facem si noi, ca societate... Nu aratam suficient sprijin si nu ne implicam suficient de mult.

Nu trebuie sa tacem, nu trebuie sa spunem ca avortul este un lucru bun, sau care nu ne priveste, insa trebuie sa si facem ceva... Sa iertam, sa fim blanzi, sa aratam compasiune, sa ajutam material, financiar, cum putem...

:) In sfarsit pune cineva punctul pe i. Numai ca despre fapte nu se vorbeste pe forum, ele se fac pur si simplu.
www.provitabucuresti.ro

Poi nici nu era ceva de intzeles, si grija mare ca in numele pacatului si a bunelor intentzii se fac mai toate marile erezii ale momentului??? asta ca mi-am adus aminte de Iosif de pe forum care ne povatzuia mai mereu si ne vorbea despre erezii... dar stim draga Irina ca biserica mereu ne spune "...nu dorim moartea pacatosului ci sa se intoarca si..." deci daca asta spui atunci se intzelege :) dar nu inteleg ce faci cu pacatul care nu se trufeshte, adica tocmai sintagma respectiva care chiar mi-a inghetzat zambetul acum daca tot ne spui atat de tragic despre cum procedezi ca sa nu incurajezi unele trufii care ... e greu de intzeles, oricum ma bucur ca macar le intzelege cate cineva... ???

Mesajul tau, Odin , e cam ambiguu.

In ceea ce priveste ajutorul care trebuie dat la orfelinate, sunt foarte de acord.
Ajutorul meu a mers mai mult spre pensionari.

Nu stiu cum sa fiu mai clar de atat... Mesajul meu face trmitere la implicarea noastra directa: a ta, a mea, ancah, odin, erzebet, oricine citeste. Vrem sa avem un cuvant de spus? Hai sa ne ducem fiecare in parte sa dam niste jucarii, hainute la orfelinate. Hai sa donam bani organizatiilor Bisericii (si nu numai) care se ocupa de femeile victime ale violentelor familiale, violurilor. Hai sa le vizitam pe cele avorteaza in spital si sa le zicem ca Biserica inseamna dragoste si iertare. Hai sa incercam sa spijinim proiecte precum cabinete de consiliere unde cele nehotarate sa fie sigur ca fac alegerea corecta si ca Biserica, societatea, noi, suntem alaturi si le putem ajuta daca pastreaza copilul... Nu doar sa zicem: `E pacat (pt. ca e pacat). Sa nu iti treaca prin cap.. Oricat de greu este tu trebuie sa il cresti...` Sa ne permitem sa zicem: `Uite, daca il pastrezi, iti suntem alaturi: cutare asociatie te ajuta cu hainute, cutare farmacie cu care avem contract iti da laptele si pampersi gratis...` Avem gradinte, scoli` (avem?) etc. Sau, daca a avortat sa aratam compasiune, intelegere, pt. ca nu cred ca exista femeie (cel putin procentual) care sa nu sufere depresii sau sa nu fie marcate de acest lucru... si care au nevoie de intelegere si iubire. Si daca nu facem noi acest lucru (noi ca si Biserica), cine sa faca?

Asadar eu cred ca este o cruzime (chiar daca este mai crud sa fie omorat un copil) sa zici unei femei care a avorat: `Pacatoasa, ce ai facut? Biserica te condamna, noi, ortodocsii nu acceptam asa ceva...` Cum poti sa ii spui unei tinere de 16 ani care a fost violata (si care nu va mai fi om toata viata ei) si este insarcinata: `Esti o criminala, o nenorocita daca nu pastrezi copilul... Nu conteaza cat de greu iti va fi, tu TREBUIE sa il pastrezi`... Duritatea unui astfel de mesaj ucide, Ancah, si acea persoana este posibil sa nu calce vreodata pragul unei Biserici pt. a cere iertare acolo unde stie ca nu exista si nu poate primi asa ceva...

"Asadar eu cred ca este o cruzime (chiar daca este mai crud sa fie omorat un copil) sa zici unei femei care a avorat: `Pacatoasa, ce ai facut? Biserica te condamna, noi, ortodocsii nu acceptam asa ceva...` Cum poti sa ii spui unei tinere de 16 ani care a fost violata (si care nu va mai fi om toata viata ei) si este insarcinata: `Esti o criminala, o nenorocita daca nu pastrezi copilul... Nu conteaza cat de greu iti va fi, tu TREBUIE sa il pastrezi`... Duritatea unui astfel de mesaj ucide, Ancah, si acea persoana este posibil sa nu calce vreodata pragul unei Biserici pt. a cere iertare acolo unde stie ca nu exista si nu poate primi asa ceva..."
A avortat sau e insarcinata?
1.Daca a avortat si se caieste (=recunoaste si paraseste pacatul) stie duhovnicul cum sa ii redea speranta de mantuire.
2.E insarcinata si nehotarata? Trebuie apelat la blandete, sprijin, dar si la adevar (care in aceasta situatie e dur prin natura sa).
3.A avortat/n-a avortat si posteaza cu sange rece pe ici pe colo ca "e libertatea ei de alegere" si le incurajeaza si pe altele la acest gest? Asta din urma e obraznicie si lipsa de decenta- ca sa-i raspund si lui vsovi.

Din pacate, irina nu e atat de simplu. Ma surprinde oricum faptul ca fetele sunt mai acide cu privire la acest subiect decat barbatii.. (asta off topic)

Oricum, sa inteleg ca ma aprobi, deci...

Avortul ca si homosexualitatea sunt fapte impotriva firii. Daca toata lumea le-ar urma, omul s-ar stinge intr-o generatie. Cei ce cauta sa-si indreptateasca aceste faradelegi facute de bunavoie, in realitate traiesc furand ca trantorii truda crestinilor ce-si sacrifica viata, dand viata si crescand cu multe renuntari copiii ce vor fi societatea de maine.

Cel ce traieste pentru el, este un parazit in societate. Ia sa mearga toti homosexualii si avortonii sa traiasca separat, sa vedem ce se intampla? Dispar intr-o generatie. Dar se amesteca printre ceilalti, traind si folosindu-se de sacrificiul celorlalti.

Dumnezeul in care ei nu cred ii va judeca, nu eu. Dar cine tace in fata faradelegii este partas la aceasta. Nu veti scapa de acuza aceasta oricat va astupati urechile! Va trebui sa ucideti intai toti crestinii si apoi sa va stingeti si voi viclenilor. Cap aveti, minte ce va mai trebuie?

Liviu

dragii mei, am citit indelung si m-am tot gandit daca sa scriu sau nu... eu cred ca avortul este iubit mai intai de femei!, da.. da nu va suparati pe mine, e parerea mea personala, pentru ca nimic si nimeni nu poate obliga o femeie sa faca avort decat...propria constiinta...dar din pacate "lumea" ne vrea mame moderne, mame libere, mame transformate in femei de afaceri, in orice fel de "mame" dar in MAME CRESTINE NU!!!spunea cineva de Mihaela Tatu ca este de 3xfemeie dar...niciodata crestina!!! cum sa ne mai jertifim daca vrem sa fim egale cu barbatul?? si nu numai egale ci mai sus daca se poate!!?? nu nu ma intelegeti gresit sunt si eu femeie dar vreau sa mor Mama...nu femeie de afaceri, nu femeie libera, nu mama de wekend...ci MAMA iertati-ma sunt sigura de reactia voastra de aceea am cumpanit mult dc sa scriu sau nu. dar am ales sa scriu...sincer consider ca cea mai frumoasa perioada a vietii mele a fost perioada sarcinilor, se spune ca in timpul maternitaiti chipul capata o noua expresie, Expresia Mamei..
jenica

In general sunt impotriva scurtimii mesajelor, tocmai pentru ca nu pot exprima tot ce vrem sa spunem.
Eu m-am adresat preventiv vitate femeilor care de acum incolo vor fi in situatia de a avorta. Inainte de a concepe copilul, chiar neintentionat, sa stea sa cugeteze: mi-ar conveni sa fac un copil? As vrea ca copilul meu sa aiba un asemenea tata?

Eu stiu ce ne invata biserica. Aceea este linia. Mai stiu ca noi gresim. Avem posibilitatea de a ne spovedi, dar nu-i pot spune unei femei insarcinate : fa ce vrei, pe mine nu mai intereseaza, esti majora. Ci ii voi aduce aminte de ceea ce e orect de facut. daca ea se hotaraste pentru avort, are posibilitatea de a se spovedi. Dar sa stie ca e un pacat si nu o simpla decizie pe care o ia.

Eu nu scriu aici ca sa acuz pe cineva, dar consider f importnt ca tinerii sa fie informati asupra naturii deciziei lor si asupra faptului ca sunt urmari la aceste avorturi, despre care voi scrie mai tarziu.

Ideea e sa ne gandim, ca suntem facut dupa chipul Domnului. Ingerul de lumina a fost gelos pe om si a cazut din inaltul cerului, ca sa fie ca si omul. Acum, satana fiind, vrea in continuare sa ne piarda si nu pierde nici o ocazie.

Cine merge in iad: in primul rand criminalii si betivii. Oare asta nu trage un semnal de alarma?
Dar cum Dumnezeu ne iubeste ne-a mai dat posibilitati de a sterge pacatul avortului prin nasterea de fii si prin botezarea si ingrijirea de copiii altora ca de ai nostri.
Poate acum, tineri fiind, nu vor intelege acest lucru, dar cu timpul vor simti nevoia de a se curati si atunci vor sti ca nu avem un Dumnezeu neiandurator ci unul iubitor.
Cu cat stim adevarul mai repede cu atat mai bine.

Ideea nu era in nic un caz ca mesajul meu sa ucida, ci sa deschida ochii. Adevarul doare, cum se spune.Doar cei aflati in necunostinta de cauza pot afirma ca biserica nu iarta.
Iertare pentru ca v-am suparat fara sa vreau.

Asa este... adica asta era ideea: sa le aratam cu blandete ca exista optiuni si ca Biserica le sprijina. In caz insa de au facut, avort, critici ca cea a lui colors sunt lipsite de TACT PSIHOLOGIC. Oricum , este interesant ce zice colors pe un alt topic despre cei ce gresesc (aici nu mai e la fel de impaciuitor):


`Sunt putin convins ca te doare de Biserica lovind cu atata rautate in ceilalti semeni, si noi facem parte din aceasta Biserica. `

`Din perspectiva crestina ce faceti voi este "judecata aproapelui". Deci l-a aparat ca om care, indiferent daca a gresit, are nevoie de dragostea noastra crestineasca. Asa cum se cuvine sa o avem toti unii fata de altii. Desi te consideri "in dreptate", eu nu vad la tine nici dragoste crestineasca, nici intelegere. Nu stiu ce inseamna la tine a fi crestin, dar personal te vad inca departe, dupa felul cum o tot ironizezi. Crestin este cel care incearca din toata inima sa-i urmeze lui Hristos, nu doar care merge la biserica duminica, desi e mult si aceasta in ziua de azi.`

`Vai de mintea ta teologule ... in rest ma opresc aici. Teologia e buna daca este in duhul credintei si practicii crestine, nu ca sa discutam cuvinte sterpe despre Dumnezeu ca ecumenistii. Ar trebui sa te doara de mantuirea ta nu de pacatele altuia ... dar cine mai stie de asta? Te mai strapunge vreun fior de teama la gandul mortii, la judecata ta? Ori traiesti din inertie? ` (a-propos, anumite postari ale lui Mirean au fost sterse pt. atac la persoana.. Se pare ca asta a scapat admin-ului...:D)

`Succes teologule si mantuieste-ti sufletul, lasa osandirea aproapelui si "reformarea" Bisericii.`

Se invarte roata, colors...

Nu scriu pt. cele care au avortat,ci pt. cele care sunt sau vor fii insarcinate.
Nu trebuie sub nici o forma sa acceptam avortul.DUMNEZEU INGADUIE ACEST LUCRU,iar daca e mana Lui,noi NU AVEM DREPTUL SA NE INDOIM CA A FACUT-O SPRE BINELE NOSTRU.
Dumnezeu,care stie pacatele noastre SI ALE NEAMULUI NOSTRU,vrea sa NE CURETE SI SA SALVEZE totodata mai multe suflete.
Eu,chiar daca as fi ramas insarcinata printr-un viol de catre un tigan,sa presupunem,nu m-as indoi ca Dumnezeu ma va sprijini sa-l cresc,nici nu m-as indoi ca ma va curata de pacate.Cum as putea sa omor un prunc DAT MIE DE DUMNEZEU SA-L CRESC?
Oare acela nu are CHIPUL LUI DUMNEZEU...????

Odin:`Sunt putin convins ca te doare de Biserica lovind cu atata rautate in ceilalti semeni, si noi facem parte din aceasta Biserica.

Imi pare rau ca vorbesti de rautate acolo unde nu este. Tu insuti ai spus ca Asadar eu cred ca este o cruzime (chiar daca este mai crud sa fie omorat un copil).
Am ales din doua rele pe cel mai mic rau. Unde vezi rautatea?

Si apoi cate femei de 16 ani violate sunt in situatia de a avorta? Sa nu folosim acest argument si acolo unde nu e vorba de viol si unde fata mai bine ar sta acasa cu cartea in mana, pentru a-si fauri un viitor, decat sa umble cu unul si cu altul. Ar trebui sa se respecte varsta majoratului, adica 18 ani, pentru a-si lua viata in propriile maini si a face fapte de caror urmari tinerii sunt constienti.

Asa da, sylvie, foarte mult tact - bravos: `Nu scriu pt. cele ce au avortat...` Atat de subtil... Magistral...:D:D:D

Sa inteleg ca ai o problema cu tiganii: `chiar daca as fi ramas insarcinata printr-un viol de catre un tigan`, de parca daca ala ar fi roman sau presedintele tarii, ai fi mai putin afectata... Nici nu suntem rasisti....

Odin,VREI SA TE IGNOR,dar NU POT.PACATUL este de condamnat oricare ar fii el.
COLORS ARE DREPTATE,nu stiu ce vrei sa insinuezi...????
Vad ca urmaresti SA TE RAZBUNI...;)!Dar A CUI ESTE RAZBUNAREA...;):dozingoff::p?

Ancah, eram ironic la adresa lui Colors, care la alt topic m-a facut pe mine cu oua si otet ca nu stiu ce e ala crestinism si ca judec aproapele... Il citeam pe el ca sa arat cat de ipocriti pot fi unii... Ti-am dat dreptate un pic mai sus...:D

Deci, intreaba-l pe el unde vede rautatea...:p

Odin,nu sunt rasista,DAR NU AS PUTEA FACE DRAGOSTE CU UN TIGAN...:(?Tu ai putea face dr. cu o tiganca...:rolleyes:?

Era vorba de viol... nu de facut dragoste... Sau ai preferinte cand vine vorba de viol? ? Asta e tare... Hai ca o dai in barci... Si da, nu as avea o problema cu asta - as face dragoste cu o tiganca, daca ar accepta:p...

Odin:Din perspectiva crestina ce faceti voi este "judecata aproapelui

A discuta in principiu, nu poate insemna a judeca pe aproapele.