o, nu, a ramas....pe undeva.
Stam pe aceasi strada, noi la nr 3 el la 13. Adica acolo slujeste. Multi oameni, vazand bisericuta de pe lidia trei asociaza cu casa lui de slujbe. Vin, intra in curte, se uita atenti, intreaba de el, si cand ii spunem ca nu il gasesc aici, fac stanga in prejur si tuleo. Nici macar nu se deranjeaza sa intre intr-un lacas de cult ortodox si sa se inchine. E surprinzator cat de multa lume buna vine la el.
Dar ce e cel mai dureros ca ranile care le lasa in suflete, adevarate dezastre spirituale, se vindeca foarte greu.

Pe buna dreptate zicea cineva, nu retin unde am citit, ca ce darama un preot rau nu pot sa remedieze 7 buni.

concurenta :71: Niciodata n-am inteles de ce unii prefera sa mearga la "vrajitoare", sa se confeseze, sa primeasca ca remediu citirea unor rugaciuni (s-au specializat si ele, nu-s mai vrajitoarele de altadata), sa plateasca "consultatia", decat sa mearga la preot, unde-i gratuit si efectul remediului pe termen lung.

cred ca miraculosul e cel care face diferenta. Aerul de mister, emotia care te tine cu rasuflarea taiata, asteptand din clipa in clipa sa rosteasca profetia mult dorita. Daca se nimerseste sa spuna si ceva adevarat, deja omul e in extaz.

asta in totala opozitie cu omul duhovnicesc, preotul care atunci cand vrea sa iti transmite un mesaj fie il face prin cuvintele Scripturii, fie strecurat printre alte idei, caci cu greu deslusesti ce a vrut sa spuna. asta tocmai ca sa fuga de mandrie...

adeseori se intampla si la taina Sfantului Maslu,cand dupa un credincios deschide cu sfanta cruce Evanghelia, sa vina omul care a deschis-o si sa intrebe: Parinte, e de bine sau de rau?
La care sotul meu raspunde zambind:Cuvantul lui Dumnezeu e intodeauna de bine, e spre zidirea noastra.

Uite-l pe asta:

http://stirileprotv.ro/stiri/social/...evoltator.html


Hai ca e un bun reprezentant al crestinismului si religiei, nesimtitul asta traieste din banii statului, adica din banii nostri.

A scoate in evidenta greselile si a judeca un preot este un lucru foarte grav. Nu am avut curiozitatea sa vad despre ce este vorba, mi-era de ajuns titlul.
Daca gresteste este problema lui, el va da socoteala Celui al carui slujitor este.

Nu e grav sa scoti in evidenta cat de nenorocit este si nu e doar problema lui, e si a noastra, e platit din banii nostri.

nu e grav? e foarte grav......intreaba-ti duhovnicul si sa vii sa ne spui raspunsul.

N-am duhovnic, nu consider ca e necesar sa intreb un popa ce sa fac, imi pot conduce singur viata si pana acum o fac destul de bine.

Grav e ce face ala si multi altii ca el. Chiar si prea fericitul patriarh ar putea sa-si doneze o jumate de salariu din aia aproximativ 100 de milioane lei vechi sau 10 000 lei noi, pentru o cauza nobila. Sunt sigur ca poate trai foarte bine si cu 5 000 RON avand in vedere ca enoriasii lui traiesc si cu 600 de lei, unii cu pensii de 300lei.

parere !
 

in preotul cu pricina, precis s-a incarnat spiritul lui ...darcula !!!

Nu s-a incarnat nimic, poate doar nesimtirea fara limite fata de ceilalti oameni.

Preoti buni si cu har inca mai sunt. Exemple se pot da. Doar cine nu vrea, nu gaseste.

Preot Cornesti Cluj
 

Vreau sa intreb si eu despre Preotul Pintea Dan-Gheorghe din Cornesti.
Este chiar asa de bun cum se spune?
Cine poate sa-mi dea detalii si un numar de telefon de la el?
Multumesc anticipat!

Parintele Vrajitoru se tine de vrajitorii ! Nume predestinat! Hahahaha

Și ce-ai găsit de rîs aici? E de jale!

Rade ca sa nu planga.

Imi cer scuze daca v-am ofensat, am crezut ca observati umorul situatiei

a fost o gluma!

Majoritatea preotilor nu au simtit o chemare de la Dumnezeu pentru a sluji in numele Bisericii.
Cum am scris si mai sus majoritatea, nu vreau sa ii bag pe toti in aceeasi oala sau sa-i judec, dar multi o fac pentru job, pentru a pune ceva pe masa familiei si pentru interes propriu.

Aici este o problema de incredere, care dintre voi s-ar spovedi la un astfel de preot? Nu ati mai lua in serios spovedania! Cel putin eu nu as mai lua-o in serios. Bine-nteles ca m-am spovedit decat o data in viata si atunci nu m-am putut lepada de toate pacatele din cauza preotului, nu am avut suficienta incredere in el si nici nu m-am simtit in siguranta facand asta.

Dar totusi, nu trebuie sa judecam noi preotii ci Dumnezeu Cel Drept, Dumnezeu cel mai mare, Judecatorul Suprem!

Bine-nteles vom avea o interventie si a domnului AlinB care va veni din nou aici sa ne spuna ca nu mai stiu ce lucururi nefondate si negresit sa ma atace :)).

Mai rar asa oameni incoerenti.
Roadele "duhului"
Ala neoprotestant.

Ma rog, ar fi totusi o explicatie, alta decat incoerenta: individul se crede Dumnezeu, ii cunoaste pe fiecare in parte si asa "stie" ca majoriatea...etc.

Sau o victima a massmediei. Asa e cand stai mai mult cu nasul in televizor si nu pui mana pe cate o carte.

si nu puteai sa alegi un alt preot, unul la care sa-ti poti spovedi TOATE pacatele?

Te-ai spovedit o singura data pentru ca asa ai vrut, insa spovedania ta incompleta nu se datoreaza preotului. Nu este preotul vinovat ca tu ai ascuns anumite pacate. Dumnezeu este Cel care primeste marturisirea.

Povestire cutremuratoare despre osandire
 

Un creștin credincios vreme de cincisprezece ani mergea la duhovnicul și-și mărturisea neputințele sale omenești. Într-o zi, așa cum obișnuia, a mers la duhovnicul său ca să se mărturisească și, deschizând ușa camerei duhovnicului, l-a găsit desfrânând cu o femeie. A ieșit îndată afară și, plecând spre casă, și-a spus în sinea sa: „Ah, ce am pățit! Vai mie! De atâția ani mă spovedesc la duhovnicul meu și acum nu știu ce să fac. Mă voi osândi, pentru că, de vreme ce este atât de păcătos, toate păcatele pe care le-am mărturisit nu mi s-au iertat”. Și se chinuia mult acel om pentru răul ce l-a ajuns și nu știa ce să facă.

Merg pe drum, a însetat. Mai mergând puțin a ajuns la un râuleț în care curgea o apă limpede și foarte curată. S-a plecat și a băut. A băut atât de mult, încât s-a săturat și nu mai voia să mai plece de acolo, ci voia să mai bea din acea apă curată. La un moment dat s-a gândit: „Dacă aici jos apa este atât de bună, atunci, cu cât te vei apropia de izvor, cu atât va fi mai bună”. Și odată cu gândul a pornit să caute izvorul acelei ape.

Dar când a ajuns acolo, ce să vadă? Vede cum apa iese din gura unui câine mort. Atunci a suspinat din adânc și a spus: „Vai mie, că m-am spurcat eu, ticălosul, bând din această apă murdară! Se vede că sunt foarte păcătos și necurat, de mi se întâmplă aceste lucruri”.

În marea mâhnire în care se afla, i s-a arătat Îngerul Domnului și i-a spus:

– Omule, de ce te mâhnești și te întristezi pentru lucrurile care ți se întâmplă? Când ai băut apă din râu, nu te-ai bucurat că ai aflat acea apă și nu te mai săturai de ea, iar acum când ai văzut că ea iese din gura cea necurată a câinelui, spui că te-ai spurcat? Nu te mâhni pentru aceasta, deoarece apa pe care ai băut-o tu și pe care toată lumea o bea, cu toate că iese din gura necurată a câinelui, nu este a câinelui, ci este darul lui Dumnezeu; apa este a lui Dumnezeu.

La fel și cu duhovnicul tău care te mărturisea, iertarea pe care ți-o dădea nu era a lui, ci iertarea este darul lui Dumnezeu. Preasfântul Duh o dă prin duhovnic celui ce-și mărturisește curat și sincer păcatele și neputințele sale. Să știi că darurile și harismele lui Dumnezeu se dau oamenilor, prin mijlocirea preoției celor hirotoniți și care au binecuvântarea de a mărturisi și de a ierta păcatele, așa cum Însuși Stăpânului Hristos a spus Sfinților Săi Apostoli și Ucenici: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi” .

Așadar Sfinții Apostoli au dat această stăpânire episcopilor și urmașilor lor, iar aceia preoților și duhovnicilor hirotoniți după rânduială. Din această pricină și pentru faptul că săvârșesc Sfintele Taine ale lui Dumnezeu, preoții sunt mai presus în vrednicie și decât însuși împăratul și cel mai înalt demnitar al poporului. Preoții sunt mai presus decât toți, deoarece orice ar fi oamenii în această lume, vredniciile lumești, de la preot și de la duhovnic vor lua iertarea păcatelor lor. Căci alt drum nu există, pentru că aceasta este Sfânta Tradiție a Sfintei noastre Biserici.

Apoi Îngerul i-a spus:

– Acum mergi să pui metanie și să ceri iertare de la duhovnicul tău, pe care l-ai văzut păcătuind, și roagă-l ca să te ierte de păcatul osândirii pe care l-ai făcut împotriva lui. Cât despre păcatul pe care el l-a făcut, Dumnezeu îl va cerceta și numai El îl va judeca. Pentru că tu l-ai văzut pe el săvârșind păcatul, însă nu poți ști dacă el s-a pocăit și cum s-a pocăit. Așadar tu ai rămas cu păcatul osândirii, iar acela, dacă se va pocăi, va culege roadele pocăinței și ale îndreptării sale. De aceea nu avem dreptul să judecăm nici un om”.

După ce Îngerul a spus acestea acelui creștin credincios, s-a făcut nevăzut. Iar creștinul, împlinind porunca Îngerului, s-a întors la duhovnicul său și i-a spus toate cele pe care le-a văzut și le-a auzit de la Îngerul Domnului, după care i-a făcut metanie. În timp ce acel creștin îi spunea duhovnicului său cele petrecute, așa cum i-a poruncit Îngerul, acela a început să se pocăiască, plângând cu amar și cerând iertare de la Preamilostivul, Preaînduratul și Preabunul Dumnezeu. Și în scurtă vreme și-a îndreptat cele ce rău le-a săvârșit, slăvind pe Dumnezeu pentru mântuirea sufletului său.

După ce duhovnicul meu, Părintele Nicodim, mi-a povestit acestea, a continuat cuvântul și cu multă dragoste mi-a spus:

– De aceea, fratele meu Haralambie , noi, oamenii, nu avem dreptul să cercetăm viața celorlalți oameni, potrivit celor spuse de Apostolul Pavel: „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia?” .

Cu atât mai mult nu trebuie să-i judecăm pe preoți, pe duhovnici și, în general, pe toți clericii, pe care Dumnezeu îi încearcă cu asprime, iar diavolul îi războiește cu multă viclenie și măiestrie. Căci Însuși Dumnezeu spune: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura” . Așadar noi suntem datori să iertăm greșelile celorlalți, să ne pocăim, să ne judecăm și să ne pedepsim numai pe noi înșine. Dacă vrem să ne mântuim, să-i iertăm pe ceilalți și, potrivit cu porunca Sfintei Evanghelii, care spune „Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc greșelile voastre” , vi se va ierta, dacă veți ierta.

Așadar, frații mei, osândirea este un mare păcat și nu trebuie niciodată să ne preocupe defectele și căderile celorlalți oameni. Noi nu avem nici o treabă cu acestea. Fiecare ceea ce face, pentru sine o face. Noi suntem datori ca ceea ce vedem și auzim, să iertăm și să-i iubim și să ne străduim să-i ajutăm, pe cât putem, pe ceilalți.

Articol relatat de portalul marturieathonita.ro