....o fi inaltator pentru mneata dar ce faci cind mai vin si saracii batrini de prin Romania sa-si viziteze copii (casatoriti mix)si ca niste credinciosi vor sa asculte o slujba romaneste?cu siguranta am ascultat in engleza pe youtube si chiar am participat la multe slujbe unde se cinta engleza guest what?nu merge la inima mea,sorry :(

Cind esti la Roma, faci ce fac romanii.....spune o vorba din batrini

...iar parintii respectivi daca VOR sa auda ceva in romaneste au doua posibilitati. 1 Stau linistiti acasa la ei si se duc la biserica de cartier sau se uita pe UTube.

Eu unul prefer sa o aud citeodata in engleza decit sa-l ascult pe vre-un ragusit care cinta in strana fals. Acea interpretare numai la inima nu se duce

Ana :3: e bine ca mai scrim romaneste si cu greseli dar ce ne facem caci copii nostri si nepotii nu mai scriu de loc? grav

Ei da, e greu sa le impacam pe toate.
Ar trebui sa existe doua tipuri de parohii, unele in engleza pentru cuplurile mixte si convertiti, sau pentru cei care sunt nascuti acolo sau carora le place sa se roage in limba tarii in care traiesc, si atele in limbile din tarile de origine ale credinciosilor, pentru cei care asa vor, sau altfel nu inteleg.
Si uneori exista. Din fericire.

Da, cred ca pentru doi care nu inteleg, din dragoste, ceilalti ar trebui sa faca slujba si in engleza, sau odata din doua. Cred ca este invers: nu sunt DECAT doi care nu sunt romani PENTRU CA sllujba e pe romaneste si oricine din afara admlira putin slujba si pleaca. Nu invers - se face pe romaneste pt ca nu-s decat doi..
Daca o sa continuam sa gandim asa, ortodoxia din occident o sa moara de fiecare data cand moare generatia care a adus-o. Copiii vor trece la alte confesiuni sau la nimic, caci sa fim seriosi, este rar ca ei sa se simta in largul lor, toti, in limba materna a parintilor.
Insa repet, s-ar putea impaca toti, daca ar fi bunavointa si dragoste mai multa, s-ar putea face parohii diferite sau slujba o duiminica asa, o duminica altfel..

Apostoli au predicat neamurilor in limba pe care o vorbeau, limba franca de atunci, greaca populara (koine) sau latina vulgara sau arameana.
Nu le-au propus slujbe in ebraica biblica...

:102:Of Andrei da babele au youtube stiu sa manevreze computerul? ce inima rece ai de parca ai sa fii tinar in veac.................of ma doare piciorul asta in ghips.........fii si tu mai intelegator.

Imi pare rau ca te doare. Curaj, o sa treaca!!
Andrei, si tu exagerezi, dar cred ca ai dreptate in sensul ca prioritatea trebuie sa se dea celor care traiesc in tara aia, nu celor care vin un timp. Daca vine un grup de ortodocsi americani la o biserica in Romania, cateva duminici la rand, o sa se faca slujba in engleza?

Repet, problema s-ar putea rezolva formand parohii de ambele feluri, asa incat fiecare sa fie multumit.

Hartford sa stii ca nu este o regula.
Pentru un crestin (ortodox sau catolic) slujba este aceeasi pretutindeni si nu trebuie sa stii limba ca s-o intelegi. Iti dai seama si dupa ceea ce se intampla.
La noi la slujba vin si eritreeni ortodocsi (mai ales femei), ca ei nu au preot.
Sunt atat de credinciosi, au cartulicile lor de rugaciuni si in rest asculta si se roaga in limba lor. Singura problema este cu predica. Dar si acolo stau cuminti.
Mai vine si o grecoaica mai in varsta care nu stiu de ce ii convine sa vina mai mult la noi. Sta si ea fara probleme, desi nu intelege limba.
Acum eu nu stiu cum era cu apostolii si in ce limba au predicat ei in lume si cata aramica si greaca stia restul lumii si totusi credinta s-a imprastiat in lume.
Acolo la ei (cu Iisus) vorbeau ebraica sau aramaica?

Problema la casatoriile mixte nu este limba in care se tine slujba, ci respectarea sarbatorilor, a posturilor, a traditiilor.
Si in afara de religie este problema de adaptare la o cultura diferita, la mentalitate diferita, alte traditii.
Nu intru in detalii.
Totusi depinde de cei doi ca sa reuseasca in casatorie.
Acum nu stiu daca este mai greu cand e fata straina, sau baiatul.
Depinde.

O mangaiere sa-ti treaca piciorul.

Mai Vassy, fii si tu mai atenta cum calci si pe unde mergi.
Insanatosire rapida.
Vreau sa te vad pe terenul de tenis alaturi de alte femei si batrini care nu cad in pesimism si joaca de rup.
daca nu sunt acolo fac jogging sau conduc masini puternice la 80 de ani.
Capul sus si tot inainte

Uite :103:ca sa mai linistit piciorul asta multumesc de miingierile voastre si miine trebuie sa merg la servici cu un adidas si cu cizma asta grea:102:, cit o sa conduc o dau jos ca nu incape pe pedala si apoi o pun inapoi si asa o sa ajung la birou. Ce tenis Andrei ?ma inscrisesem si eu la sala de sport si iaca acum nu mai pot merge o vreme da nu ma las asa cu una cu doau.
Doamne ajuta

Asta e problema Fani71 ca nu prea sint americani ortodcsi pe aici pe la noi. La o ora de unde stau eu este o biserica romaneasca cu mai multi macedoneni decit romani si acolo se tin doua slujbe dim de la 9-10.30 in engleza sint numai batrini veniti de multa vreme si nu stiu nici romaneste nici macedona. O alta slujba de la 10.30-12 in engleza si romaneste. Cumva au impacat si varza si capra dar ei au biserica lor si ce biserica acum au deschis-o au cheltuit noua milioaneeeee de dolari..... da bine ati inteles 9 milioane.

Dar ce are, e poleita cu aur?
Banuiesc ca este ditamai catedrala, nu?

Da, vezi? Se poate.. :-)
Asa putem da marturie de credinta noastra, daca slujim si in limba locala. Sigur, pentru cine poate si vrea. Eu am plecat foarte tanara, stiu ca e altfel cand stii slujbele de ani de zile pe romaneste, e normal sa iti placa mai mult in limba asta.
Curaj pentru serviciu.. Asa repede trebuie sa te duci dupa accident?

Biserica mare bineinteles cu bucatarie cu sala de mese clase pentru copii pamint in jur parcare mare o casa tot tot nou noutz.Uite adresa lor aici poate te uiti.www.stdimitrieeaston.org

o dezertare ...o goana dupa "nimic" si instrainarea de locurile sortite de D-zeu.

Daca D-zeu ma vroia american...cu siguranta ma nasteam in America...

despre strainatate
 

Buna! Sunt la al doilea an de studii in Franta si spun cu toata convingerea ca dupa ce imi termin masterul ma intorc in Romania. Nu ma vad traind in strainatate in nici o tara, pentru ca orice ce as face as ramane mereu straina, iar din punct de vedere religios, Occidentul tinde spre paganizare, iar in Franta ateismul e in floare. Sunt multi care neaga complet existenta lui Dumnezeu si a oricarei alte divinitati. Mi se apare foarte obositor uneori faptul ca oamenii nici nu sunt in stare sa imi pronunte numele cum trebuie. MUltumesc lui Dumnezeu ca am gasit aici o parohie ortodoxa sarbeasca, dar imi este dor de bisericile romanesti.

Daca Dumnezeu ii vroia pe apostoli evrei, pescari cuminti la casa lor, nu ii trimitea in lume.
Daca Dumnezeu nu vroia sa aiba Tara Romaneasca un episcop de seama care a promovat, printre altele, traducerile liturgice in Romana, nu il trimitea pe Antim Ivireanul din patria lui muma, Georgia, la Bucuresti.
Etc

Dumnezeule mare...am facut o greseala...

nu am fost foarte explicita...

m-am gandit numai la mireni ...nu si la categoria de "oameni alesi"

Preotul este stiut ca nu este un functionar,
...el este un misionar si se duce acolo unde-i chemat(de duhul sfant si prin ascultare)...

iertare fratilor...n-am vrut sa va tulbur

de!!!...minte de "eva neluminata"
asta-s eu acum

Draga mea...radacina ta-i aici...si ea te cheama,te striga...
intoarce-te cu bine,atunci cand M-ca Domnului te va striga...

fi binecuvantata!

Amin

..."numai daruind,vei dobandi"...

asa sa ne ajute D-zeu,

Amin

Nu cred ca este neaparat o deosebire asa de mare intre preoti si mireni. Toti avem o misiune, o chemare, in lume, direct religioasa sau indirect.
De exemplu, daca rusii albi nu fugeau in 1918 din Rusia, nu mai era asa raspandita ortodoxia in occident. (Caci multi au venit cu cultura sau deschidere teologica, chiar daca nu erau preoti)
Apoi, mai sunt si alte chemari.
Mai sunt si cai care se descopera pe parcurs. Pleci pentru ca fugi de un rau sau speri sa traiesti mai usor, sau sa dai mai multe sanse copiilor tai, si ajungi sa indeplinesti niste lucruri pe care poate Dumnezeu vroia sa le indeplinesti.
Pe mine ma impresioneaza cele spuse in epistola catre Diognet (un text apostolic): Penru crestin, fiecare patrie este ca o tara straina si fiecare tara straina, ca o patrie. (suntv sigura ca am citat asta si mai sus)

Ubi bene, ibi patria. Si totusi...

Evident, gandim si dupa ce am trait.
Eu mi-am petrecut mai mult de jumatate din viata in afara Romaniei.
Oricum, daca putem alege, si nu suntel goniti de imprejurari, putem fiecare hotari ce credem ca este mai bine pentru noi si pentru altii - sa ramanem in tara noastra sau sa plecam. Dar eu cred ca este bine ca odata hotararea luata, sa invatam sa ne punem la bataie toti talantii legati de ramanere sau plecare si sa nu ne lasam furati de regrete si nostalgii.

fie voia Domnului in toate,

Amin

Multumesc FANI.Aveam nevoie de aceste cuvinte!!!

Astazi am fost la o Biserica din margine de oras. Pe peretele exterior erau cateva citate din Sfintii Parinti. Sf. Efrem Sirul spunea: "Nu locul te mantuieste, ci propria vointa!"

Pentru mine a trai in strainatate inseamna o optiune mai buna si chiar foarte inspirata in aceste vremuri de restriste prin care trece Romania. Daca am fi avut casa si nu am fi avut rata la masina...cred ca nu am fi plecat niciodata din Romania.

Imi place strainatatea, dar doar pentru faptul ca e caracterizata de lucruri frumoase si normale care ar trebui sa caracterizeze orice societate normala si echilibrata, insa niciodata plecarea in strainatatea nu a constiuit pentru mine un vis...

Am mai fost prin excursii si inainte, am vizitat diferite tari...dar niciodata nu mi-am dorit sa raman in tarile respective, si nici acum nu am acest sentiment. Nu se pune problema sa nu imi placa oamenii, locurile si tot ce e frumos aici...dar sentimentul pregnant pe care il am este ca nu vreau sa raman in strainatate...si sper sa ne ajute Dumnezeu sa ne intoarcem cu bine si la timpul potrivit!

Wow, cum de nu am vazut eu thread-ul asta pana acum? Este luuung, nu am deocamdata timp sau dispozitie sa citesc tot, dar...povestea mea, fiindca si asa mi-am petrecut mai mult de o treime din viata in afara Romaniei.

Am plecat din Romania la 19 ani, povestea in sine ar fi prea lunga sa o spun, dar am plecat spre Bulgaria la universitatea americana de acolo unde primisem o bursa de studiu, mai mult din indemnul mamei si curiozitate. Acolo nu prea am avut contact cu lumea bulgara, am trait inconjurata de o sumedenie de nationalitati printre care cativa romani, profesori americani si un stil de studiu si predare cu totul diferit, in bine, fata de ceea ce se practica in Romania. In timpul facultatii petreceam vara in USA unde am lucrat diverse joburi pentru a deveni independenta financiar, ceea ce s-a si intamplat. Dupa terminarea facultatii am plecat la studii in USA, apoi m-am intors si acum sunt in Olanda.

Mi-a fost bineinteles foarte greu la inceput, mai ales ca nu fusesem departe de mama mai mult de doua zile niciodata, dar greul a trecut odata ce am inceput sa imi fac prieteni, sa descopar tot felul de lucruri noi, tot felul de oameni, sa invat, sa imi pun mintea la contributie. Apoi, avantajul zilelor noastre, aveam si internet, mama avea si n-avea, dar corespondam cam in fiecare zi, si pana in ziua de azi, pastram o cat de stransa legatura.

Romania pentru mine este si nu este acasa. Este acasa fiindca acolo imi este familia, acolo imi este casa. Dar nu este acasa nici din punct de vedere cultural, nici social, nici politic, poate doar spiritual. Ma consider un fel de cetatean al lumii, nu mi-a placut sa ma integrez in tot felul de comunitati romanesti, mi-am ales prietenii pe cu totul alte criterii decat nationalitatea, si de nostalgie nu stiu daca am suferit vreodata. Mi-e dor de casa, de mama, de pisici, de biserica la care imi place sa merg, dar nu neaparat de tara in sine, nici de rauri, nici de munti, nici de mare, nici de Basescu si ai lui. Nationalismul mi-a pierit cam in momentul in care am trecut granita prima data si am intalnit alti oameni ca toti oamenii, desi ne-romani, si mi-am dat seama ca de fapt a fi roman nu este nici un merit, nici un ne-merit, ci pur si simplu o caliatate precum daca esti brunet, blond, inalt, scund, cu ochi caprui sau verzi. Deci cam tot aceea, sigur poate imi plac ochii verzi mai mult, dar nu fiindca sunt verzi, ci imi place cum se rasfrange lumina sau altceva, adica nu pot sa neg ca am intalnit culturi cu valori pe care eu pot sa le inghit mai greu, dar deh.

Vorbeau unii de biserici romanesti in care s-au integrat sau ar vrea sa se integreze. Sincer, eu nu m-am simtit bine, sau cel putin nu era ceea ce simteam ca aveam eu nevoie. In general am avut impresia, poate era doar impresia mea, de superficialitate, de faptul ca Sf Liturghie nu era chiar motivul pentru a ne intalni, ci de fapt pretextul pentru a mai sta de vorba, a mai schimba niste barfe, retete, a mai afla una alta, a manca, a bea un pahar de vin si o cafea. Mai ales ma deranja ca pe la Sfant, Sfant cineva se ducea si punea de cafea si biserica se umplea de miros de cafea, care imi place foarte mult, dar nu se amesteca bine cu tamaie si cu atmosfera care ar trebui sa fie, apoi altii mergeau si puneau mancarea la incalzit, etc. Sigur, probabil ca asta era doar o ispita, pe care am picat-o. Mi-ar fi placut o comunitate mai putin romaneasca, mai putin, sau chiar deloc axata pe lucruri si discutii romanesti, poate mai spirituala, o experienta mai aproape de normal (de exemplu, daca sunt in Romania si merg la biserica, nu merg fiindca se vorbeste romaneste, sau fiindca e romaneasca, sau sa beau cafea, ci din cu totul alte motive, care mie mi se par normale). De fapt, daca stau si ma gandesc, motivul pentru care in general am evitat comunitatile romanesti a fost fiindca imi intareau sentimentul de emigrant/imigrant, care nu imi place. As fi vrut sa gasesc o biserica ortodoxa eventual de limba engleza, ne-greaca, ne-romeansca, ne-siriana, ne-rusa, ne-mai-stiu-eu-ce-alta-nationalitate. Dar alas, ortodoxia in SUA, sau cel putin in orasul in care eram eu, este in general o ortodoxie pe linii nationale. Deci la biserica mai mergeam, dar mai mult nu, ceea ce de fapt nu imi facea prea mult bine.

In rest imi place in occident, atat in SUA cat si in Olanda. Din punct de vedere cultural ma simt muuuult mai acasa decat in Romania, probabil fiindca in cei 8 ani de educatie dupa liceu am fost educata in spiritul si valorile civilizatiei occidentale. Cu toate acestea nu m-am desprins niciodata total de Romania. In general sunt la curent cu ce se mai intampla in politica desi ma enervez mai tot timpul cand citesc stirile. Cel mai mult am stat departe de Romania 9 luni, in rest vizitez cam la cateva luni. As vrea, si probabil chiar ar trebui din diferite considerente familiale, ca intr-un viitor sa ma pot intoarce sa incep ceva bun in Romania, pana la urma acolo am casa mare, acolo imi e familia, pe de alta parte, cand ma gandesc la coruptia, la mita, la lipsa de respect, la prostia, la lipsa de modestie pe care le intalnesc zi de zi cand sunt in Romania, la genul de compromisuri in care va trebui sa intru si care am fost invatata sa le dezgust...

Ca sa inchei, experienta de expat a fost si este foarte folositoare pentru mine. Am invatat sa fiu independenta, sa ma descurc singura, sa imi organizez banii, prieteniile si viata in asa fel incat sa nu intru in tot felul de probleme, am invatat sa ma inteleg si sa apreciez tot felul de oameni si culturi, in acelasi timp tinand si la valorile mele, am invatat sa muncesc serios, m-am invatat sa fiu platita pentru ce muncesc (:21:), m-am invatat sa respect pe cel de langa mine, dar m-am invatat si cu respectul fata de mine.

Sunt mult mai multe de spus,si nici n-am fost prea organizata cu ce trebuia sa scriu, dar deja m-am plictisit sa mai scriu, asa ca poate pe alta data... :D

Cred ca am fost putin cam dura mai sus in privinta parohiilor romanesti din strainatate. E posibil sa nu fie toate la fel, e posibil ca eu sa fi fost prea mofturoasa. Si daca stau si ma gandesc, ele sunt importante. Sunt oameni, romani, care efectiv au nevoie sa fie impreuna cu alti romani, altii nu stiu foarte bine sau deloc limba tarii gazda, se simt izolati, altii au plecat la varste mai inaintate, sau la o maturitate mai inaintata, cand e greu sa schimbi sau sa adaptezi ceea ce ai fost toata viata. Apoi sunt destul de multi pentru care daca se roaga in alta limba decat romana, cea in care au invatat primele rugaciuni, cea in care s-au rugat toata viata, nu simt ca se roaga,sau simt ca se roaga fals.

Pe de alta parte poate ca ar fi mai bine, de dragul ortodoxiei universale, ca bisericile ortodoxe sa fie mai putin cluburi romanesti. Poate n-am dreptate totusi, dar cum anume ai sa raspandesti cuvantul Evangheliei daca toate slujbele si predicile sunt in limba romana? Apoi mi se pare destul de anormala suprapunerea diferitelor mitropolii din punct de vedere teritorial: romaneasca, peste ecumenica, peste greaca, peste rusa, mai iese si un pic de cearta cum se intampla in Rep. Moldova...plus ca intareste divizarea si fragmentarea ortodoxiei. Din nou, e foarte posibil sa gresesc.

Sunt de acord cu tine.
Este bine sa fie, intr-o prima faza a emigrarii, si parohii foarte romanesti (respectiv grecesti etc), pentru ca cei care tocmai au venit sa poata avea o slujba inteligibila si sa se poata simti acasa duhovniceste. Si de ce nu, si sa se intalneasca cu alti romani, daca nu asta devine scopul principal.
Dar e foarte important ca preotul sa dea tonul, sa nu se transforme in club romanesc. Aici la Bruxelles exista o parohie romaneasca foarte buna, care este foarte romaneasca dar in acelasi timp nu este club, se pune accent pe credinta in primul rand, se simte duhul rugaciunii. Si strainii care vin sunt foarte bine primiti.
Dar, foarte repede, ar trebui sa apara parohii in limba locala, pentru ca ortodoxia sa se integreze. daca nu o face, inseamna ca ea nu este universala, ci doar un amalgam de traditii nationale. Si asta o inteleg foarte bine copiii emigrantilor, care isi pierd credinta ortodoxa orata cu identitatea nationala, pentru ca le identifica una cu alta. In orice caz, sunt multi care nu se simt acasa in limba de origine, si au nevoie de limba pe care o invata la scoala si pentru slujbe.
Parohiile multinationale si in limba tarii in care se afla sunt importante si pentru
rolul 'misionar', in orice caz universalist al ortodoxiei. Numai asa pot atrage oameni de alte confesiuni sau fara confesiune care cauta.
Din fericire asta se intampla, exista asemenea parohii. Nu destule...
In spatiul francofon, romanii au mai multe parohii de acest gen, din fericire.

Ai mare dreptate cu suprapunerea jurdisdictiilor. Este complect impotriva traditiei (un singur episcop intr-un loc) si duce chiar la erezie (condamnata ca filetism).

Am aflat cum se traieste in strainatate din cele relatate de voi, dragii mei confrati intru Hristos Domnul ,care sunteti departe de tara dar si de la fiica mea care traieste de multa vreme in Canada.Noi, parintii ne-am gandit adesea sa plecam definitiv din tara sa fim impreuna cu ea si familia ei.Printre oprelisti s-a situat si teama de a ne indeparta de biserica de suflet, de oamenii de o "limba"si credinta cu noi.Da, Sfantul Efrem Sirul bine a spus ca "nu locul te mantuieste ,ci propria vointa!"Dar la batranete, de unde atata vointa?

La Biserica Ortodoxa din Hamburg se spun unele rugaciuni si in germana si la fel se intampla si in cealalta la care am mers inainte....dar daca s-ar tine slujba numai in limba germana, nu mi s-ar parea cel mai indicat lucru...pentru ca nu toti romanii cunosc germana, si atunci cred ca e mai important sa inteleaga romanii care merg frecvent la Sfanta Liturghie decat posibilii nemti care ar putea intra in Biserica. La cealalta Biserica Ortodoxa de pe langa Frankfurt, de cate ori am mers am vazut doar 2 nemti, si aceia aveau un tipic banuiesc, scris in germana....dar in rest nu am vazut nemti intrand in Biserica.

Pai, de ce nu ai vazut? Pentru ca pentru ei este un spectacol, daca nu inteleg nimic. Deja afisul de pe usa este ininteligibil... Trebuie o deschidere mai mare, studiu, etc, pentru ca sa inteleaga ceva.
In schimb ai sa vezi in parohii in care limba principala este germana.
Acestea fiind zise, este foarte bine cand se fac cateva rugaciuni macar in germana.

Parerea mea este ca in stadiul actual, ar trebui sa existe destule parohii de ambele feluri, pentru ca fiecare sa isi aleaga ce i se potriveste. In momentul de fata exista in Germania foarte putine parohii de limba germana. Eu am fost iuntr-una din ele si pot sa spun ca mi-a folosit foarte mult si mie. Nu eram intr-o biserica exclusiv de emigranti, ci intr-o biserica integrata in societatea in care traiam, atata cat se poate. Nu foloseam alta limba la biserica decat la serviciu, si astfel aveam sansa sa fac mai usor legatura unuia cu alta si sa nu mi se pare ca biserica e una, viata obisnuita e alta.

Buna sa va fie inima! Si eu ca multi alti crestini romani traiesc in strainatate, numai de un an.Pot spune ca, dupa un an de trait printre straini, nicaieri nu e ca acasa. Sunt o fire maleabila si ma adaptez cu usurinta oriunde as trai, nu este chiar atat de geu printre straini. Te poti simti strain si in tara natala daca nu ai relatii bune cu familia si prieteni sinceri cu care sa imparti si bucurii si necazuri. Nu este cazul meu da am intalnit astfel de oameni. Sotul meu este trimis cu serviciul in diferite tari si bineanteles ca eu sunt cu el ca sa zic asa si la bine si la rau.Asa ca in decurs de un an am fost in Tenerife o luna, in Spania 7luni iar acum suntem in Franta din luna august. Care sunt diferentele intre aceste tari si Romania?In primul rand oamenii,nu toti pentru ca nu toti sunt la fel, nu putem generaliza. Vorbesc de un procent de 60% de oameni in Romania care sunt foarte mandrii si plini de ei, dau impresia ca sunt superiori ca nimeni nu sunt ca ei, fete pline de fite si barbati plini de figuri, oameni care nu respecta pe nimeni decat pe ei insisi. Oameni care nu stiu cum sa te fure mai repede fara pic de rusine,soferi nervosi si plini de aere daca au o masina mai fitoasa, vanzatoare care te trateaza ca si cum te-ai duce la cersit nu la cumparat, politisti mistocari care trateaza omul ca pe un nimic uitand ca sunt platiti din banii nostrii. Mi-e mila de cersatori dar trebuie sa recunosc ca dau o imagine tarii nu prea placuta.Oare nu se poate face nimic? Aici am vazut numai unul care era polonez cu iubita lui,statea zile intregi la intrarea intr-un supermarket cu cutia de bere si tigarile langa ei, cum de altfel se intampla si cu unii "nevoiasi" de pe la noi. Pe betivani si drogati nu ii consider nevoiasi Acum cum sunt oamenii de aici tinand acelasi procent de mai sus, in primul rand sunt respectuosi, oriunde ai merge, indiferent cu cine vorbesti esti respectat si tratat ca o persoana. Vad oameni linistiti,comunicativi si nu mi se par stresati. Acum trebuie sa fiu sincera in continuare si sa spun ca strainii mi se par mai superficiali decat romanii ,ca francezii mi se par mai reci decat spaniolii si ca multi spaniolii au o problema cu drogurile,fete minore si baietandri, libertini drogati si beti. In concluzie fiecare padure cu uscaciunile ei si Romania ramane pentru mine tara unde ma simt mai aproape de Dumnezeu chiar daca sunt multi oameni care te ranesc prin comportamentul lor nu prea agreabil.Imi iubesc tara pentru bisericile si manastirile pe care le are, pentru marii duhovnici ai nostrii si pentru ca acolo ma simt acasa.Pe mistocari si pe cei care nu-si respecta aproapele sa-i indrepte Dumnezeu.Eu imi iubesc in continuare tara pentru ca sunt romanca si-mi place sa cred ca fac parte din cei 40%.Dumnezeu sa ne ajute!

Si eu tot cam de un an sunt plecata. Si eu m-am tot plimbat prin diferite tari, toate sunt frumoase, unele diferite, altele asemanatoare ca si cultura...dar totusi si eu duc dorul tot tarii mele, asa cum e ea :5:.

Si eu ma consider o fire destul de flexibila, entuziasta, imi plac locurile noi, terasele de pe malul apei, vaporasele parcate in porturi, plajele curate, lebedele sociabile, magazinele frumoase, chelnerii atenti, reducerile semnificative, oamenii frumosi, stilati, educati, legile bine puse la punct, grija pentru binele oamenilor, eficienta si curatenia si desi impresia mea despre strainatate era putin cam idealista si ma asteptam sa nu intalnesc aproape nici unul dintre aspectele negative din Romania in afara, dar s-a intamplat sa constat ca nicio tara nu e de fapt ideala, fiecare are si aspectele ei negative....

Ai dreptate AndruscaCIM nimeni nu este perfect cu atat mai putin o tara nu poate fii perfecta. Vreau sa mai spun ca ma doare de felul cum sunt catalogati romanii in strainatate, ma doare ca atunci cand se vorbeste de Romania imediat se spune:tigani,hoti,prostituate,cersatori. De multe ori urmaream la tv stirile impreuna cu familia sotului meu care este spaniol si nu de putine ori mai apare o stire despre romani ca au furat nu stiu ce, ca si-a batut nevasta sau te miri ce, si bineinteles numai lucruri negative stiu sa de la tv despre romani. Eu am norocul de a avea un sot foarte bun, ma respecta si ma iubeste iar familia lui deja ma trateaza ca pe un membru al lor si sunt niste oameni minunati mai ales soacra mea si vazand ca aceste stiri mereu imi spuneu sa stau linistita,ei stiu ca romanii sunt oameni muncitori, cinstiti si de incredere si ca si spaniolii fac grozavii. Da, este adevarat, dar diferenta e ca de la cer la pamant drept pentru care cand se vorbeste in alt colt al lumii despre ei nu sunt catalogati ca romanii. Au alta imagine

Eu traiesc in Italia de 5 ani si am vazut lucruri care m-au intristat! Multi romani pe care ii cunosc si-au uitat traditiile. Traiesc momentele de sarbatoare si ce cele de pocainta precum cei de aici - adica le ignora complet!!!! Sunt biserici ortodoxe romanesti destul de multe si sunt destui de multi cei care le frecventeaza, dar cand intreaba preotul daca e cineva care vrea sa faca spovedanie, sau daca a adus cineva coliva pantru parastas, cand se pomenesc adormitii, nimeni nu face un pas inainte. Cand vorbesc despre post mi se raspunde repede - nu mai avem timp de post si e mai pacat sa poftesti decat sa bagi in gura (incerc sa le explic seminificatia postului dar schimba subiectul pentru ca le e bine asa si nu vor sa se priveze de nimic nici de dragul lui Dumnezeu si nici pt a-si mantui sufletul)!!! Este foarte usor de postit aici, mancarea costa putin si se gasesc legume din belsug. Cand vin sarbatorile unii merg acasa si au posibilitatea de a simti emotiile altii raman aici si petrec exact ca o normala zi de duminica. Femeile nu gatesc mancarurile noastre desi sunt atat de multe magazine romanesti cu produse traditionale. Nu se mai tine cont de sarbatori - se spala, se calca si se coase cand se are chef. Se comporta ca si cum Dumnezeu nu ii vede aici. Exact cum faci cand iesi din casa si iti schimbi comportamentul stiind ca parintii nu te vad.
Nu sunt eu perfecta si nu trebuie sa judec dar, vad in jurul meu ca oamenii se indeparteaza de la Dumnezeu si ma cuprinde frica. Eu fac eforturi constante sa fiu pe placul Domnului si desi gresesc de nenumarate ori sunt constienta de asta si ma stradui mereu sa ma corectez. E adevarat ca banul este ochiul necuratului pt ca atunci cand il au oamenii vad dor ceea ce le poate aduce nu si ceea ce le ia (sufletul cu toate trairile lui).Putini sunt cei care se vor mai intorce acasa pt ca s-au invatat sa stea aici cu burta plina, cu dulapuri pline de haine si cu invidia celor din Romania care ii vad ca pe niste oameni cu bani.
Sunt convinsa ca sunt si romani care-si igrijesc de suflet si nu se amagesc cu mirajul bunastarii dar sunt foarte putini - eu pana acum nu am intalnit.

Cat am stat in USA nu m-am simtit niciodata luata peste picior sau discriminata de ceilalti pentru ca sunt romanca, dimpotriva. Aici in NL nu pare sa ii pese nimanui. Cred ca daca incerci sa te porti onorabil in fiecare situatie ai parte de cat se poate de mult respect. Mai putin in Romania, unde cateodata cand ai de a face cu unele institutii gen CAS, primarie, serviciul acte de indentitate, serviciul permise de conducere e tare, tare greu sa pastrezi respectul, si nu e imposibil nici sa fii ironizat asa din senin fiindca domnul ofiter are chef de glume, sau sa fii trimis de la Ana la Caiafa pentru un un lucru de nimic, sau sa se uite la tine peste ochelari parca nu stiu ce deranj ii faci cerand niste informatie in modul cel mai politicos posibil. Dar in fine, o data ce ti se ingroasa obrazul si tie, nu iti mai pasa asa de mult si nu o mai iei personal.

Ai foarte multa dreptate, s-a intamplat de exemplu ca eu si sotul meu sa fim intrebati daca suntem din America sau Germania, iar in momentul in care am spus ca suntem din Romania sa ni se spuna ca au vazut lucruri interesante acolo si sa fim complimentati pentru limba engleza vorbita. Mi s-a mai intamplat sa fiu intrebata daca sunt rusoaica :21: si la raspunsul ca sunt din Ro nu am vazut nicio grimasa iarasi....

Nu as zice ca Romania are neaparat o imagine proasta care se rasfrange asupra cetatenilor intr-un mod implacabil, pentru ca in momentul in care dai dovada de bun simt si nu are nimeni ce sa-ti reproseze, poate e si mai bine, pentru ca cine stie...cei care ne cunosc vor putea spune in momentul in care aud caracterizari negative " Eu am cunoscut cativa romani si sunt foarte de treaba" ...zic si eu.

Cred ca cel mai urat se poarta romanii intre ei, si asta in Ro, pentru ca in strainatate nu am auzit decat o urlatura din partea unui individ cand a vazut ca numarul e de Ro..." Romaniaaaaaaaaaaaa!!!" si parca nu era de bine din ce am putut citi in cele cateva secunde pe fata lui :4:

Nu inteleg
 

...pe aceia care pleaca din tara dar s-ar tot intoarce si sunt plini de doruri si nostalgii.
Da, inteleg asta daca mai ai parinti, surori, frati. Dar nici atunci.
Imi spunea un prieten: ai plecat din tara, ti-ai dorit asta, ca sa-ti fie mai bine.
Atunci de ce sa mai vrei inapoi?
Si eu ma consider cetatean european, nu al lumii. Vad o diferenta mare intre Europa si alte continente. Si noi apartinem acum de EU.
Mi-as dori sa existe o cetatenie europeana, si nu sa trebuiasca sa ai sapte cetatenii.
A trai in strainatate este inca f.greu pentru noi.
Nu te simti de fapt acasa nicaieri o buna perioada de timp: in tara devii strain, rupt, iar in alta tara inca nu esti acceptat si stabilit si ai multe greutati poate ani si ani de zile.
Te lupti sa gasesti de lucru, casa, sa te adaptezi, sa inveti lucruri noi, trebuie sa renunti la valorile tale, sa accepti altele (nu neparat mai bune, sau in general valori umane), sa nu mai fii tu.
Ne lipseste biserica noastra ortodoxa. Da, si inca cum. Sunt prea putine biserici si mult prea putini preoti.
Limba slujbei conteaza mai putin. Cam intelegem toti (cei crestini) despre ce este vorba.
Discriminare ca esti roman? Depinde de tara. Mai grava este discriminarea generala ca esti...strain si mai ales de...varsta.
De la o anumita varsta dom'le nu-ti mai ramane decat sa-ti pui streangul de gat: ca serviciu nu, copii nu, asigurare medicala nu, etc.
Romanii din diaspora? Nu stiu daca uita traditii, as spune ca mai rau este ca nu uita alte chestii pe care ar trebui sa le uite (naravuri adica).
Zilele astea iar s-a pus problema sa organizam serbare de Craciun pentru copii si adulti.
Of, mereu mancarea si bautura. In rest...nimic. Sa te simti bine, sa canti o colinda, sa vorbesti cu altul. Nu - sa stam pe scaun, sa bem si sa mancam.
Nucleu de romani.
Pai mi-ar place sa ne simtim bine intre straini, dar nu prea se poate...ei sunt mai retinuti, mai cu ale lor. Greu patrunzi. Nu stiu in alte parti cum sunt, dar aici ori sunt cu sportul ori sunt bolnavi cand ii auzi.
Romanii sunt inca separati, insingurati, depinde si de situatia materiala si familiala (daca n-ai copii, bani, serviciu, etc.), e cam greu sa te lipesti.
Intr-un cuvant: strainatatea este frumoasa sa o vezi, dar o lupta ca s-o traiesti.
Si din tara totul se vede mai frumos, dar ne lipsesc informatiile reale.
Nu-i mai bine nicaieri.
Sunt tot mai multi imigranti peste tot si prin urmare populatii pestrite, se pierd traditii vechi, cultura, curatenie etc.

In Occident nu iese nici o cearta si nu este la fel cu Moldova...
Sf Ap Pavel cind a decretat" sa nu existe doi episcopi pe "aceeasi strada" facea referire la ACEEASI natie, asa cum era pe vremuri intr-un teritoriu..o singura natie si citiva evrei rataciti pe ici colo

In lumea de astazi fiecare biserica ortodoxa isi trage dreptul in mod stratificat. Este ca un bloc de 100 de etaje care apartine de 5 episcopi, fiecare extragind la slujba dintr-un manunchi familiile din natia respectiva fara sa existe vre-o comuniune intre ei, poate doar asa din dorinta de "variatie pe aceeasi tema"