Pentru un crestin este adevarul. Dar pentru tine ce este adevarul? Sa nu-mi limitezi adevarul iar la dovezile stiintifice.

@ topcat

Bine te-am regasit. Eram in trecere.. si ma gandeam sa te intreb ce mai faci..da’ vazand ca te lupti cu adevarul : )) , mi-am raspuns : Nimic. Te asigur ca, stand agatat pe forum ca var’tu intr-un copac, in incercarea de a afla ce inseamna pt un crestin ortodox Adevarul, iti pierzi timpul. Iti repet : doar „praxis” -ul te poate ajuta sa intelegi ceea ce chiar nu ai cum sa pricepi altfel.. ceva de genu’ : incearca-te pe tine..ca doar te ai la dispozitie : ))

Pa.

Dar crestinii ar trebui tolerati? Am intalnit multi crestini care de asemeni nu erau prea agreabili. Eu nu am nimic cu ateii. Nu ma intelegeti gresit, eu sunt ortodox, insa nu vad sensul intrebarii. Si nu cred ca ateii sunt mai periculosi decat cei care apartin de o anumita religie, ba din contra.

Atunci cand incerci sa obligi pe cineva sa-si schimbe principiile si crezurile apar conflictele. Lucrurile trebuie luate cu binisorul si omul isi va da seama singur ce are de facut. Si majoritatea oamenilor care au pornit conflictele fie erau de partea lui Dumnezeu, fie impotriva Lui. Ateii nu sunt nici de partea Lui, dar nici impotriva, odata ce pt ei nu exista. Asta inseamna ateu. Oamenii care spun ca nu cred in Dumnezeu si incearca sa dovedeasca inexistenta Lui nu sunt atei. Un ateu nu ar fi preocupat de aceste lucruri.

Ei, aici incepem sa ne apropiem de o cale comuna :)
Pentru un crestin este adevarul, pentru un necrestin nu este adevarul.
Pentru un credincios exista adevar, pentru un ateu nu exista adevar (cu A mare).
Pentru un ateu exista numai frinturi de adevar (cu a mic), percepute de el insusi si intarite de stiinta.

O, cita onoare :)
Stai linistit, nu pierd vremea, in timpul asta fac si ceva util, asta e doar pentru relaxare :)
Apropo de statul agatat: ce mult mi-as dori sa ma legan acum intr-un copac...
In legatura cu sfatul tau, imi pare rau, dar de obicei nu imi bat joc de mine insumi, cel putin nu voluntar :)
Numai bine

Imi place sa-ti raspund printr-un citat celebru: "Adevarul este unul singur, nu cunoaste forma de plural- adevaruri, spre deosebire de miciuna"

Si eu la fel: "Tot ceea ce este inventat este adevarat" Gustave Flaubert

if "pentru un ateu exista numai frinturi de adevar (cu a mic)", then ateul habar n'are de ce e ateu. Cum poti identifica tu o frantura de adevar daca nu prin raportare la adevar ?

..mai degrab' "de obicei nu imi dau seama ca imi bat joc de mine insumi" :p

Corect. Dupa cum mai spuneam, nu pot sa dovedesc ca nu sint decit un creier intr-un borcan.

Dar nici tu

poate ma insel, insa tind sa cred ca ai varsta apropiata de 40 de ani .. in fine, ar trebui sa posezi gandirea de tip relativist - care inseamna ca esti capabil sa accepti, sa intelegi cunoasterea ca fiind legata de perspectiva subiectiva [tot ceea ce apartine subiectului] a cunoscatorului. De vreme ce eu, incercand sa urmez Invatatura Bisericii, simt ca ma implinesc, nu-mi trebuie decat sa continui pe aceasta cale [impreuna cu altii care merg spre acelasi gen de Cunoastere].. tu? te simti suficient? ce-ti descopera din tine fizica ori celelalte stiinte care "te angajeaza spiritual" cum spuneai deunazi?

Da, am 38 de ani, si tocmai pentru ca am o gindire de tip relativist (un fizician, dupa mine, nu poate avea o alta gindire), cred ca trebuie sa fiu sceptic in legatura cu orice, inclusiv stiinta.
Ma bucur pentru tine, ca te simti mai implinit pentru ca urmezi Invatatura Bisericii, numai sa fii atent, pentru ca ea s-a dovedit, in diferite momente, falsa. In locul tau nu m-as lua de pilda dupa invataturile din VT sau dupa ce Biserica credea ca e adevarul absolut acum citeva sute de ani (tip Pamintul in centrul universului).
Mi-e greu sa-ti transpun in cuvinte raspunsul la intrebarile tale ultime.
Stiinta te poate ajuta in a afla ca nu poti sa iti fii suficient, numai ea iti poate arata ce mai exista in afara de tine. Si nu vorbesc aici de stiinta ca ceva personalizat, ea reprezinta pentru mine un punct comun si o viziune comuna oamenilor, bazata fiind pe o metoda cit de cit clara.

Te rog inca o data, sa eviti astfel de afirmatii, ca revenim iar asa-zisele "franturi de adevar".
" In locul tau nu m-as lua de pilda dupa.. " Nu poti stii cum ai proceda in locul meu, ca tot vorbeam de gandire relativista :)

O zi buna

Pai nu pot, Biserica a gresit cind a spus ca Pamintul e in centrul universului. Sau nu esti de acord?
Daca a facut o greseala, mai poate face alta.

Corect. Doar ca era un simplu sfat.

Daca Universul este finit si fara margini, atunci Pamantul este in centru pentru ca centrul este... pretutindeni. Daca este infinit, notiunea de centru nu are sens...

Dar noi nu stim cum este Universul, suntem la stadiul presupunerilor si nu putem afirma ca Biserica a gresit sustinand acest lucru.

:) corect
eu insa ma refeream la Soarele care se invirtea in jurul Pamintului

As vrea sa pun si eu o intrebare: daca reusesti sa dovedesti 100% un lucru, poti spune ca e vorba de credinta? Poti spune ca mai crezi ca acel lucru este adevarat? Sau pur si simplu esti obligat sa recunosti si sa accepti? Daca s-ar dovedi existenta lui Dumnezeu, daca ar disparea orice urma de indoiala din sufletul si mintea noastra, atunci nu s-ar mai putea spune ca exista credinta. Omul poate sa creada in Dumnezeu atata timp cat existenta Lui nu este dovedita intr-un mod cert. Atunci cand existenta Lui va fi dovedita, oamenii vor accepta pur si simplu ca exista, indiferent ca ei au crezut sau nu in El. Apostolul Marcu spunea: 'Cred Doamne, ajuta necredintei mele!'

Bertrand Russell: "Where there is evidence, no one speaks of 'faith'. We do not speak of faith that two and two are four or that the earth is round. We only speak of faith when we wish to substitute emotion for evidence."

Spuneai ca ne dai niste linkuri interesante despre ce s-a mai descoperit in fizica moderna, ce teorii au mai aparut care sa explice lumea - fie si in engleza. Adica fara search pe Google, ce ai salvat tu in bookmarks.

Vezi postul 170
Cred ca una dintre cele mai recente si complete carti e cea a lui Roger Penrose, The Road to Reality - A Complete Guide to the Laws of the Universe

intre o conceptie cabalistica [vezi Zohar] si una crestin- ortodoxa, este evident ce aleg.

:21:

...Salu!:103:topcat!
Tot pe aici??!!!

spui:
....Stiinta te poate ajuta in a afla ca nu poti sa iti fii suficient, numai ea iti poate arata ce mai exista in afara de tine....

Pun la indoiala cele ce spui!

De exemplu ca sa cunostii mai multe despre oameni nu e suficient sa ai cunostiinte de biologie, anatomie, fiziologie, genetica, patologie, psihologie....
Mai trebuie ceva.Suflet.La acest domeniu de cunoastere se refera religia.
Lista cu oameni de stiinta postata de mine mai sus trebuia sa te faca sa intelegi ca inclinatia spre credinta nu e neaparat apanajul celor mai putin dotati cu inteligenta asa cum doresti sa scoti in evidenta.

De ce te indepartezi atat de mult de problema reala a vietii tale si cea mai apropiata de tine si anume sufletul , eu-ul tau interior.
Spun problema pentru ca sunt sigura ca , la fel ca si mine , nu esti perfect.
Ei si daca vrei sa analizezi lucrurile... apar multe semne de intrebare.
Multe din raspunsuri le vei putea gasi in religie.
Credinta individuala e mult mai mult!Nu e un fenomen care trebuie studiat interpretat si emise legi si postulate.
Credinta trebuie traita!Traita cu tot sufletul , cu toata iubirea, cu toata rabdarea.
Ar fi multe de spus.Dar sunt un om simplu nu ma pricep la vorbe mari .

Daca vrei asa zis -"ateule" sa discuti pe acest sitte in contradictoriu cu cei care au credinta , abordeaza o astfel de tema .

Eu iti propun sa vorbim despre iubire.Nu rade , nu e o intrebare puerila .

Cum stai cu iubirea in ultimii cinci ani?
:5::45:

Atentie la context. Sunt curios de context. Si parca Socrate este mai autoritar- mai ales prin felul de a fi.

Aveam un raspuns sa-ti dau ..nu stiu din ce Biblie-mi dai citatul dar in Biblia mea scrie ,, Mi- ati urmat Mie ,, si-i diferenta daca vrei sa vezi .. Mi-ati urmat se refera la jertfa lor , care urma sa fie dupa cea a Domnului.
Ptr ca Iisus nu-i impinge pe ei inainte la moarte , facandu-le o promisune si atat. Si vezi cand aveau ei sa stea pe cele 12 scaune ...la innoirea lumii despre care El n-a spus ca va fi poimaine sau peste 5 ani , 100 sau 1000.... Iisus le cere lor sa-L urmeze spunandu-le si prin ce chinuri , moarte cumpita va trece EL . Nu le-a ascuns nimic .
ucenicii aveau de ales sa-L urmeze sau nu ..unul a si dat bir cu fugitii ,a tradat ..Petru s-a facut ca nu-L cunoaste , nu o data de trei ori ! , Toma n-a crezut pana nu a vazut ranile .
Asa ca, orice om manat doar de recompensa cum spui tu , nu si-ar fi dat viata fara sa fie incredintat ca Iisus este Fiul Lui Dumnezeu ,trimis sa ne mantuiasca. Gandeste-te la Brancoveanu .. l-a jertfa lui si-a copiilor lui ..
Si citeste mai departe si Matei 20-20 nu te opri doar la Matei 19 -26 ....sa vezi ca Iisus nu facea promisiuni ci spunea Adevarul :

,, a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. ,,

Si mai vreau sa-ti spun o idee .. mai , nu te mai lega de recompensa ..ca pana si un prof de mate isi rasplateste elevul silitor cu nota mare ! Si cine vrea si-i drag sa-nvete invata , nu invata ptr nota. poate promite profu sute de 10 ..daca nu vrei sau mai rau nu poti ..nu inveti .

P.s .. n-am studii teologice..iti impartasesc credinta mea .. sunt sigura ca ceea ce simt si cred este si adevarat.. adica , suntem copiii lui Dumnezeu .
Si tu esti dar inca nu vrei sa intelegi ...

Asta ar merita discutat intr-un topic nou

Mai fa un pas

Am fost de acord si mai demult ca religia apropie oamenii (insa numai care erau intr-un fel apropiati), ii face sa comunice si ca s-ar putea ca lumea laica sa nu poata acoperi aceasta nevoie a oamenilor de a semana unii cu altii. Dar despre asta s-ar mai putea discuta.
Nu am spus ca e neaparat.
Sint si alte lucruri, decit credinta, care trebuie traite: viata, printre altele. Iar ateii (cei constienti, cel putin) o fac din plin.

In legatura cu iubirea (intre barbat si femeie, banuiesc): la fel ca morala, si ea poate fi disecata sau redusa la procese chimice simple. Asta nu inseamna ca nu e un fenomen complex.
Faptul ca stiu ca la baza ei sta intimplarea si niste feromoni nu o face mai saraca sau mai plata. E ceva de care m-am bucurat toata viata si ma voi bucura in continuare.
Deci, bine :5:

Imi pare rau, dar nu pot desparti conceptul de recompensa de cel de mintuire, central in credinta crestina. Iar mintuirea mi se pare a fi cel mai egoist scop al unei fiinte umane.

Spuneai mai sus:
...."Iubirea... E ceva de care m-am bucurat toata viata si ma voi bucura in continuare.".....

Adica te-ai bucurat ca esti iubit ca ai primit iubire? Cei din jurul tau pot spune la fel referindu-se la tine ?
Spui:
..."Iar mintuirea mi se pare a fi cel mai egoist scop al unei fiinte umane..."

Deci tu nu aspiri la mantuire , nu esti egoist:71:
Te gandesti deci la ceilalti mai mult dcat la tine??!!!:104:

Ii iubesti deci pe dusmanii tai ,pe cei care te-au nedreptait, te-au renegat , au refuzat sa te ajute desi tu ai fost intotdeauna sprijinul lor ,haina lor de vreme rea,pe ce ce te-au uitat,te-au ranit sufleteste , te-au mintit, te-au inselat , te-au dezonorat ,te-au tradat , te-au vandut ?
Si cu toate astea ii iubesti pana la lacrimi , te-ai sacrifica pentru ei pentru ca stii ca numai tu ii poti ajuta si faci asta neconditionat!!!!:43:
Asa sa fie? Sau n-am inteles eu ce inseamna iubire?

Eu nu am pretentia ca iubesc mai mult decit sotia si copiii. Sint singurii pentru care m-as sacrifica in mod constient.
Eu nu te iubesc pe tine, nu sint ipocrit. Asta nu inseamna ca te urasc sau ca nu tin la tine.
Nu mi-as iubi dusmanii (nu am dusmani), asta nu inseamna ca i-as ura, pentru ca i-as intelege.
Nu-ti urasti dusmanii daca intelegi ca ei gindesc asemenea cu tine, dar nu identic.
Nu poti sa iti iubesti dusmanii.
Probabil pentru tine definitia iubirii e ceva mai larga.

Nu imi iubesc colegii de serviciu, insa cred ca ii ajut cel mai mult (podul imi e plin de multumiri). Am compasiune pentru ei, lucrez mult in sprijinul lor, dar, de exemplu, nu as sta simbata si duminica sa le fac treaba.

Cred ca singurii de la care am primit mai multa iubire decit am dat sint parintii si sotia.

In legatura cu egoismul, nu, nu ma gindesc mai mult la altii decit la mine, insa daca ma gindesc la cineva nu o fac pentru mintuire, o fac pentru ca ma simt mai bine.

"......Ii iubesti deci pe dusmanii tai ,pe cei care te-au nedreptait, te-au renegat , au refuzat sa te ajute desi tu ai fost intotdeauna sprijinul lor ,haina lor de vreme rea,pe ce ce te-au uitat,te-au ranit sufleteste , te-au mintit, te-au inselat , te-au dezonorat ,te-au tradat , te-au vandut ?
Si cu toate astea ii iubesti pana la lacrimi , te-ai sacrifica pentru ei pentru ca stii ca numai tu ii poti ajuta si faci asta neconditionat!!!!....."

Da asa inteleg eu iubirea .
In acest fel iubeste Dumnezeu oamenii .
Si sa stii ateule ca spre acest fel de iubire aspira toti cei care vor sa se mantuiasaca!
Nu poti sa ii faci in nici un caz egoisti sau sa afirmi ca scopul lor in viata este egoist .


Toti cei care i se inchina Lui , au simtit macar si pentru o clipa caldura dragostei si iubirii sale de oameni si a fost de ajuns sa inteleaga ca aceasta e mai presus decat iubirea pe care ti-o poate purta un om.
Cred ca iti dai seama ca multi au simtit asta in situatii limita cand oameni dragi sau prieteni pe care ii credeau aproape le-au intors spatele.
Dumnezeu sa te ierte si sa te ajute!
http://media.photobucket.com/image/f.../an8.gif?o=262




http://media.photobucket.com/image/f.../an8.gif?o=262

Asta se numeste ipocrizie si vorbe goale.
Habar nu ai cum iubeste Dzeu oamenii, in nici un caz asa cum ai insirat tu mai sus (spune-mi te rog cum iubeste Dzeu o mama care tocmai si-a pierdut copilul intr-un accident).
Te rog sa-mi spui cam cum te sacrifici tu, sau macar cum te-ai putea sacrifica pentru, sa zicem, africanii ce mor pe capete, nici macar nu am pretentia sa te sacrifici pentru un dusman, daramite pentru un prieten.

Sunt convins. Mai ales pustiul din imaginea de mai jos. Sau sa fi ajuns asa pentru ca nu se inchina la dzeul corect?


http://img529.imageshack.us/img529/3...litzer1994.jpg

Si chiar si daca se inchina la zeul gresit, e OK sa il lasi sa sufere si sa moara doar din cauza asta? Avand in vedere ca esti omnipotent, deci salvarea lui nu ar implica nici un efort din partea ta?

cauta-ti un duhovnic bun si ai sa vezi ca nu te mai lovesti de reguli si de ziduri...cand ai a vezi cat de intelegator e un duhovnic adevarat..ai sa spui ca tot postul trece foarte repede si toate nevoinetele le faci cu drag. daca vrei sa stii ce e cu adevarat pacat si ce nu...cauta duhovnicul, cere ca Domnul sa ti-l dea ca si eu am asteptat multi ani pana l-am gasit si apoi ai sa vezi ....lucruri cu adevarat frumoase.
numai bine
Doamne ajuta!

:76:Ha , ha iar te indepartezi de la subiect!
Era vorba de sufletul tau ,de cum iubesti tu ,de cata iubire stii si poti sa dai tu....si ca sa ocolesti subiectul ( probabil socotelile iti dau cu virgula si chiar cu minus!!!!)ai ajuns prin Africa, vezi Doamne ca sa scoti in evidenta cat de mult ii iubesti tu pe cei de acolo si cat de sfasiat sufleteste esti pe aceasa tema ...sau sa- l judeci tu(?????), pe Dumnezeu ...sa arati tu cat de nedrepte sunt judecatile sale !

Desteptule , daca ai stii sa citesti printre randuri ai fi inteles ca nu ma consider nici pe departe desavarita prin faptele mele , dar am inceput sa inteleg incotro trebuie sa ma indrept ... ma chinui sa urc si mereu imi luneca piciorul!

Spui ca sunt vorbe goale? Ha, Ha!
La inceput sunt vorbe , cuvinte, apoi fapte...asta daca vrei .

Asa e , nu pot sa cuprind cu mintea , cu nivelul meu de cunoastere iubirea lui Dumnezeu , dar sunt convinsa ca nimic din ce mi se intampla nu e "intamplator".
Fi convins ca si pe mine ma impresioneaza nenorocirea acelui copil, acelui pui de om, care e tratat ca un animal ....dar asta se datoreaza altor nenorociti de oameni care nu stiu sa pretuiasca viata , care nu au avut parte de iubire , care nu stiu sa iubeasca!
Eu nu pot a-l ajut pe acel micut, ma rog lui Dumnezeu sa -l ajute! In schimb pot sa ma zbat sa nu ajunga copii mei sau cei din jurul meu asa !
Asta ar trebui sa va preocupe si pe voi desteptilor konijiro si topcat ,ce puteti voi face, ce ati realizat voi, ce colt de rai ati construit voi in jurul vostru , in familia voastra , in mediul voastru social. Nu realizati cata iubire va trebuie pentru asta ?
Il judeci pe Dumnezeu topcat ?Ca nu plange pentru mama disperata care si-a pierdut copilul???De unde stii tu ???De unde stii tu ca nu cauta sa o ajute?
De unde stii tu cat de mult il iubeste acea mama pe Dumezeu ?De unde stii tu cat de mult iubeste acea mama copilul ? De unde stii tu toate imprejurarile in care s-a intamplat nenorocirea?Nu ai toate datele problemei ca sa faci aceasta afirmatie!

Mai bine analizeaza fapte la care ai acces!

Mama ta ,spre exemplu, de cate ori nu a plins pentru tine?De cate ori a fost disperata din pricina ta?De cate ori nu a dormit nopti fiind indurerata pentru faptele tale si ii plesnea capul de durerere. Care a fost cauza suferintei ?Dumnezeu ???

Analizeaza pe sotia ta. Chiar nu a plans niciodata pentru viata pe care i-o oferi? Nu ai facut-o niciodata sa simta un gust amar ?Nu s-a simtit niciodata dezamagita sau singura pentru ca tu "zburdai pe campii"? N-ai facut-o niciodata sa sufere ?
Chiar si o clipa de s-a intamplat , e mult .De ce sa sufere?Poate ca acea clipa i-a afectat sanatatea .Cumva si aici a fost de vina Dumnezeu ?



Daca nimic din toate astea nu s-au intamplat imi cer scuze si sa-mi dai adresa sa-ti trimit cadou o rama aurita ca sa-ti pui poza in ea si sa o atarni la loc de cinste in piata publica ca

"Cel mai iubitor dintre pamanteni"

Chinuitor lucru este a recunoaste mandria in noi insine, dar Domnul lasa pe cel mandru sa se zbata chinuindu-se in neputinta sa pana ce se smereste“.-Sfintul Siluan Athonitul

Ramas bun si imi cer iertare la toti , nu sa jicnesc am vrut .

Maria draga, despre iubirea mea ti-am spus cum stau lucrurile.
Daca doresti, iti repet: eu nu iubesc pe altcineva decit familia, si nici macar nu am pretentia ca tind spre a iubi pe altcineva.
Ceea ce doresc eu sa subliniez este ca nici voi nu iubiti altfel: si tu si eu lacrimam cind vedem copilul din poza de mai sus dar nu facem nimic; e mai important aproapele. Eu ma gindesc ca nici asa un simplu om nu poate face nimic, tu te gindesti in plus ca probabil stie Dzeu ce sa faca cu el.
Am o familie cel putin fericita, careia nu ii lipseste nimic. Asta probabil ca si sigurantei materiale. Nu mi-am inselat sotia, nu am de gind sa o fac vreodata, nu mi-am batut copiii (decit parinteste :)). Parintii sint sigur ca i-am suparat, dar gasesc in asta ceva normal. Dragostea parintilor e cea mai puternica din lume, deci e normal ca un fiu sa nu intoarca aceeasi dragoste catre parinti. Asta nu inseamna ca nu tin la ei, ca ei nu sint multumiti de mine si sintem cu totii constienti de asta.
Repet: nici voi nu iubiti altfel. Exista numai accidente.
Nu va veti iubi niciodata dusmanul, e o aberatie crunta. Cine spune ca isi iubeste dusmanul e un ipocrit total (am auzit inventii cum ca isi iubeste omul-dusman si uraste faptele sale, o aberatie). Va iubiti doar aproapele, iubirea voastra fiind proportionala (vorbesc in medie) cu gradul de rudenie si credinta. Vorbesc aici stiintific pentru ca are o explicatie stiintifica.
Eu am mai spus si mai demult, voi aveti o parere foarte proasta despre omnipotenta: cum poti sa spui ca cineva e omnipotent dar "incearca" sa ajute pe cineva si plinge ca nu poate? Cum puteti trai cu asemenea contradictii?
Intelege ca un ateu nu se considera nici pe departe desavirsiti (si aici iarasi ne asemanam); sintem insa mindri ca din neputinta noastra mai iese citeodata un lucru bun. Sintem mindri ca putem face asta singuri, fara ajutor de la un tatuc "iubitor".
In rest, te rog sa ma crezi ca nu ai cum sa jignesti pe nimeni, de vina sint prejudecatile pe care incerc sa le netezesc pe acest forum.

Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stând afară, au trimis să-L cheme.
Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi Sunt afară şi Te caută.”
El a răspuns: „Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?”
Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată” a zis El „mama Mea şi fraţii Mei!
Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

sau:

Isus i-a răspuns: „Femeie (era mama sa), ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.”

Analiza pe text: cine la cine tinea mai mult, mama la Hristos sau Hristos la mama sa?

Topcat,contradictiile tale vin din faptul ca ai o gandire pur rationala.Aici se discuta despre lucruri spirituale.
Mintea umana este mult limitata comparativ cu spiritul.
Deasemenea,legile aplicate in lumea spirituala sunt cu totul altele decat putem noi patrunde strict rational.De aceea nu intelegem de ce atatea discrepante in ceea ce vedem in jurul nostru,de aceea nu putem pricepe rolul suferintei,precum si alte lucruri care se petrec,aparent injust si inexplicabil.
Pe de alta parte,esti ca un om care incearca sa vada cu urechile:niciodata nu il vei putea percepe pe Dumnezeu si iubirea despre care acesti oameni discuta decat prin intermediul sufletului.
Cand oamenii inteleg lucrurile ca tine,in momentul in care obiectul afectiunii lor dispare (fie ca este familie,persoana iubita etc),intreg universul lor interior se prabuseste.
Insa,adu-ti aminte ca pe lumea asta ai venit singur si tot singur vei pleca,alaturi de restul persoanelor din viata noastra calatorim,insa nu putem hotari asupra destinului lor.
"Intelege ca un ateu nu se considera nici pe departe desavirsiti (si aici iarasi ne asemanam); sintem insa mindri ca din neputinta noastra mai iese citeodata un lucru bun. Sintem mindri ca putem face asta singuri, fara ajutor de la un tatuc "iubitor"."-

-Iti spun cu toata prietenia ca va veni momentul in viata ta cand vei vedea ca fara acest "tatuc iubitor" nu o vei scoate la liman si toata siguranta data de aceste principii de viata va zbura ca praful in vant.Dar...toate acestea fac parte din ciclurile invatarii prin care cu totii trecem atata vreme cat suntem aici.

Discuti aici datorita ratiunii, nu datorita spiritului.
De unde stii care sint legile lumile spirituale? Tu nici macar nu le cunosti pe cele ale lumii materiale.
Daca te-as injura eu acum, cum ai defini fapta mea? Justa ori injusta? probabil injusta si as fi de acord cu tine. Dar daca nu e asa? Daca injuratura mea contine si ceva spiritual, care nu functioneaza dupa legile ratiunii tale? Cum poate fi spiritualul izvor de cunoastere?

Pentru ca aceste legi sunt cunoscute de catre cei care au deschiderea necesara pentru acest lucru.
Aceasta lume nu este o iluzie ori ceva pentru unii privilegiati,ci este accesibila oricui isi deschide sufletul si vrea sa vada dincolo de material.
Daca ai injura,nu as defini nicicum acest lucru,ar fi un fapt si atata tot.Este liberul arbitru al fiecaruia sa se comporte dupa cum doreste.
Cum poate fi spiritualul izvor de cunoastere...?Pare mai curand o intrebare retorica,pentru ca altfel nu ar avea vreun sens.
Dar,cum poate fi rationalul izvor de cunoastere absoluta?Atunci,poate imi poti explica prin prisma ta pur rationala ce esti tu,de ce existi aici sau cum explici fenomenul mortii?Sunt intrebari pe care oamenii si le pun de mii de ani si cred ca e interesant sa auzim si alte puncte de vedere.Pana la urma,un sambure de adevar se poate culege de oriunde...