Fratele meu din textul(o predica a P.Cleopa) de sus reiese clar ca mai intai ne raportam la Mantuitorul Iisus Hristos(care este primul dintre sfinti care ne-a vorbit mai luminat despre muncile iadului).Apoi vezi si parerile altor sf.parinti sau aduci in discutie numai ceea ce place imaginatiei tale?

Dumnezeu este iubitor de oameni,atot-milostiv si mult-indurat,atot-iertator ,si cum vrei sa-I mai numim bunatatea lui Dumnezeu,dar este si drept,pedepseste pe cei care umbla in faradelegi.Citeste cu atentie ce spune Sf.Ioan Gura De Aur.


Chinurile iadului
Plăcerea păcatului este ca o umbră şi ca un vis. Se stinge înainte ca omul să guste bine din ea. Însă pedepsele care o urmează nu au sfârşit. Puţină este dulceaţa pe care i-o dăruieşte omului, dar veşnică amărăciunea. Ceea ce este un vis de o clipă în faţa întregii vieţi, la fel sunt şi desfătările pământeşti în faţa chinurilor iadului. Şi adevărat, cine ar vrea să aibă un vis plăcut din cauza căruia ar urma să fie pedepsit toată viaţa?
Să ne ferim, dragii mei, de viclenia diavolului, care ne înşeală cu lucruri mici şi ne face să săvârşim păcate mari. Altfel vom fi osândiţi împreună cu el în iadul cel veşnic, vom auzi şi noi la Judecată cuvintele: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25, 41).
Unii, însă, spun: „Dumnezeu este iubitor de oameni, nu va face asta”. Şi îi întrebăm: „Prin urmare acestea s-au scris în zadar?”. „Nu”, răspund ei, „ci pentru ca să ne înspăimântăm şi să fim buni”. „Adică dacă nu devenim buni, dacă rămânem răi până la sfârşit, nu ne va trimite în iad? Şi nu-i va răsplăti pe oamenii virtuoşi?”. „Da, îi va răsplăti. Dumnezeu ne răsplăteşte chiar mai mult decât o merităm”. „Bine, dar cum cele referitoare la răsplată sunt adevărate şi se vor realiza negreşit iar cele privitoare la iad nu?”.
Cât de uneltitor este diavolul! Cât de lipsit de iubire de oameni este! Acesta ne bagă în minte astfel de cugete, care ne conduc la nesârguinţă şi trândăvie. Ştie, vicleanul, că frica de iad este ca un căpăstru care ne strânge sufletul şi-l înfrânează de la rele. Se străduieşte deci în toate felurile să ni-l scoată, ca să ne arunce lesne de râpă.
Orice cuvinte pe care le luăm din Scriptură despre iad, unii spun că sunt doar ameninţări şi că nu se vor înfăptui. Bine, să acceptăm – chiar dacă asta dovedeşte necuviinţă – că aşa ar fi cu privire la cele viitoare. Însă pentru cele ce s-au întâmplat, pentru cele ce s-au făptuit deja, ce ne vor spune?Îi întrebăm: Aţi auzit de marea nenorocire, de acea distrugere a lumii care s-a petrecut pe vremea lui Noe? Nu cumva şi aceea a fost spusă doar ca o ameninţare? Nu s-a întâmplat, nu s-a făptuit? N-o mărturisesc chiar şi munţii Armeniei, unde s-a oprit corabia pentru a aduce aminte de întâmplare? Şi atunci mulţi ziceau că nu se va întâmpla nimic rău. O sută de ani a construit corabia dreptul Noe, o sută de ani a strigat, dar nimeni nu l-a crezut. Şi pe când nu credeau în cuvintele ameninţătoare, i-a aflat pedeapsa adevărată. Aşadar Cel Care i-a pedepsit atât de aspru, nu ne va pedepsi mult mai aspru pe noi? Căci fărădelegile timpurilor noastre nu sunt deloc mai mici ca cele din vremea aceea. Nu există păcat care să nu se săvârşească astăzi.
Spuneţi şi voi, cei care aţi mers vreodată în Palestina, spuneţi, ca să audă şi cei care n-au fost acolo: În apropierea fluviului Iordan există o regiune foarte roditoare. Sau, mai bine-zis, exista. Acum nu mai este. Odată acolo era un adevărat rai, aşa cum ne spune Evanghelia. Astăzi a ajuns cea mai neroditoare dintre toate pustiile. Vezi acolo copaci şi vezi în ei fructe. Însă fructele sunt acolo pentru a aduce aminte de urgia lui Dumnezeu. Vezi rodii. Ramurile par înfloritoare, rodiile par frumoase şi sunt dorite de trecătorul nebănuitor. Însă îndată ce ia o rodie şi-o sparge, doar praf şi cenuşă rămân în mâinile lui. Găseşti aşadar acolo pomi şi fructe, dar în realitate nu sunt pomi şi fructe. Găseşti aer şi apă, dar n-au nici o legătură cu aerul şi apa pe care le ştim. Toate sunt neroditoare, toate sunt seci, toate vorbesc despre urgia care a izbucnit odată şi înfăţişează urgia viitoare. Nu cumva şi cele pe care vi le-am spus sunt simple ameninţări? Nu, nu sunt vorbe goale, sunt adevăruri.
Dar, îmi veţi zice, toate acestea despre care ne povesteşti, despre Sodoma şi Gomora şi despre nimicirea lor, sunt grele. Dar şi ceea ce spuneţi voi, că nu există iad, că Dumnezeu pur şi simplu ne ameninţă, nu sunt grele? Dacă voi aţi fi crezut în cuvintele lui Hristos n-ar mai fi fost necesar ca eu să aduc dovezi despre existenţa iadului.În Sodoma exista atunci un păcat trupesc înfricoşător. Doar unul. Şi pentru acesta au fost pedepsiţi. În ţara noastră astăzi se săvârşesc nenumărate păcate, şi ca acela al sodomiţilor şi chiar mai rele decât acela. Vă întreb deci: Dumnezeu, Care a lăsat atunci mânia Lui să izbucnească şi n-a ţinut seamă nici de implorările lui Avraam, nici de jertfirea de sine a lui Lot, care chiar şi pe fiicele sale era gata să le ofere sodomiţilor desfrânaţi ca să salveze cinstea trimişilor Lui, cum va îndura acum atâtea păcate ale noastre? Glume, îndelungă vorbire, rătăcire şi amăgire a diavolului sunt toate cuvinte despre inexistenţa iadului.Vrei să-ţi aduc şi alt exemplu? Aminteşte-ţi cum l-a pedepsit Dumnezeu pe Faraon al Egiptului, care i-a fugărit cu armata lui pe israeliţi, înecându-l în Marea Roşie şi pe el şi oastea lui, şi toate carele lor. Poate îmi vei spune că acela fusese foarte necuviincios. Şi într-adevăr aşa a fost. Dar îţi voi arăta cum au fost pedepsiţi alţii, care credeau şi se aflau aproape de Dumnezeu.Auzi ce spune Pavel: „Să nu ne desfrânăm, cum s-au desfrânat unii israeliţi şi într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii; nici să-L ispitim pe Domnul, aşa cum L-au ispitit unii din ei şi au pierit de şerpi; nici să cârtiţi, aşa cum au cârtit unii din ei, şi au fost nimiciţi de către pierzătorul” (I Corinteni 10, 8-10). Aşadar dacă desfrânarea şi cârtirea au o asemenea urmare nimicitoare, ce urmare vor avea păcatele noastre?
Şi să nu te amăgeşti, văzând că acum Dumnezeu nu pedepseşte imediat. Aceia au fost pedepsiţi atunci în acelaşi ceas pentru că nu ştiau nimic despre iad. Tu însă vei plăti acolo păcatele pe care le faci aici. Apoi gândeşte-te şi la următorul lucru: Dacă pe israeliţi, care se aflau într-o stare duhovnicească de prunc, i-a pedepsit Dumnezeu atât de aspru, cum se va milostivi de noi? Aşa ceva ar fi lipsit de judecată. Noi, chiar şi pentru aceleaşi păcate ca ale lor, avem o vină mai mare. De ce? Fiindcă ne-am învrednicit să primim har mai mare, harul lui Hristos, harul Sfântului Duh. Aşadar de vreme ce suntem cuprinşi nu numai de aceleaşi păcate ca ale lor, ci de unele şi mai mari şi mai grave, cum vom rămâne nepedepsiţi?
(Sfântul Ioan Gură de Aur – din “Problemele vietii”)

Acum vreau sa te intreb ceva fratele meu,tu care vezi totul metaforic,ontologic si povesti de speriat babele,(si mai sunt cativa)nu te temi de iad?

Pt.Isucitu
 

Ceea ce veţi citi acum vă va şoca nu numai pe Domniile Voastre, ci omenirea întreagă, căci astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu dezvăluie, pentru prima oară, un adevăr zguduitor.
Şi pe drept cuvânt, căci, adevărul acestei Apocalipse este înfiorător.
APOCALIPSA LUI „IOAN”, NU ESTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. EA ESTE, ÎN ÎNTREGIME, CUVÂNTUL TAINIC ŞI BLESTEMUL LUI SATAN, DEMONUL RĂULUI ŞI AL INFERNULUI, CUVÂNT INTRODUS PRIN MARE ÎNTUNECARE, ÎNTRE SCRIPTURILE CELE SFINTE ALE NOULUI TESTAMENT, CU SCOPUL DISTRUGERII PLANETEI PĂMÂNT ŞI A ÎNTREGULUI UNIVERS AL LUI DUMNEZEU.

Auzi dumneata,chiar ca ma sochezi cu ereziile astea.Auzi dumneata,Apocalipsa Sf.Ioan nu este revelatie dumnezeiasca,este revelatie satanica?Cum ai ajuns la concluzia asta,sau in care din scrierile sf,parinti a citit asa ceva?

Pt.I-sucitu
 

Ascunderea Cuvântului lui Satan în chiar Scriptura Sfintei Evanghelii a Mântuitorului, arată cât de uriaşă şi de diabolică este puterea şi lucrarea Răului, căci, prin însăşi credinţa oamenilor în Cuvântul Satanic al Apocalipsei, omul este pe cale să-şi distrugă, el însuşi, planeta. Şi, pentru aceasta, s-a folosit şi de puterea demonică a Cuvântului infernal al Apocalipsei. Căci, fiind Cuvântul lui Satan, Apocalipsa este atât de diabolic „scrisă”, încât, prin citirea ei, creştinii înşişi fac jocul Demonului, distrugând complet omenirea şi planeta întreagă.


Da,chiar asa, daca o citim facem jocul vrajmasului?Si daca nu o citim a cui joc facem,nu tot a vrajmasului oare?Deci, este un indemn la adormirea constiintei,sa nu mai stim de numarul 666 care este o revelatie(indiciu) a lui Dumnezeu pentru noi cei din urma,sa nu mai privegem,sa nu ne mai pazim,sa nu mai citim?Oare nu faci matale jocul satanei?

Pt.I-sucitu
 

Cât despre tainicul număr 666, aflaţi că şi acesta, este taină mare.
666 este semnul infernal prin care se ascunde blestemul lui Satan aruncat prin cuvant demonic peste vreme, prin chiar Cuvântul Apocalipsei.
Numărul 666 este lucrare de fenomenală măiestrie diabolică, în întregime, Cuvânt al lui Satan. Nu uitaţi paşapoartele biometrice, prin care, blestemul satanic vrea distrugerea întregii civilizaţii a omenirii. Căci, sub acest număr, precum în întreaga Apocalipsă, se ascunde însăşi comanda satanică a mecanismului de distrugere şi de autodistrugere a oamenilor, a Pământului şi a universului întreg. Împlinirea Cuvântului Infernal, ascuns în Apocalipsă şi în numărul 666, înseamnă căderea Sfintei Treimi, a întregii Dumnezeiri a Împărăţiei Cerurilor lui Iisus Hristos. Înseamnă moartea Universului, poruncită şi îndeplinită de Cuvântul lui Satan. Căci Satan a cunoscut o mare taină: Pământul este astrul cel mai important al lui Ler Dumnezeu, iar distrugerea lui poate provoca căderea întregii Creaţii dumnezeieşti, aruncând în pieire satanică toate Cerurile şi Pământurile.

Auzi dumneata,Mantuitorul Iisus Hristos a deschis portile iadului(a biruit iadul prin jertfa SA) ,iar biserica Lui Hristos va dainui in vecii vecilor si portile iadului nu o Va birui.Ca vrea satana distrugerea omului asta stim(prin tot felul de ispite si patimi insuflate de el)dar ceea ce zici dumneata acolo este intradevar revelatie satanica si o mare inselaciune pentru dumneata.Noi trebuie sa luptam cu pacatul,cu patimile,sa ne tinem de rugaciune(in biserica ortodoxa),de milostenie,lucrarea faptelor bune,sa participam la sf,liturghie,la sf.Taine,sa citim din scrierile sf.parinti,sa dobandim harul Duhului Sfant si Dumnezeu ne va ajuta sa nu cadem in inselaciune.

Pt.I-sucitu
 

DRAGII MEI, LUAŢI AMINTE! CUVÂNTUL APOCALIPSEI NU VESTEŞTE, CI PORUNCEŞTE SFÂRŞITUL LUMII!
NU PORUNCIŢI, PRIN CUVÂNTUL ŞI CREDINŢA ÎN CUVÂNTUL LUI SATAN, PIEIREA OAMENILOR, A PĂMÂNTULUI ŞI A LUMII ÎNTREGI!
Dragii Mei, Satan, şi întreaga Împărăţie Satanică au căzut. Şi, cu el, a căzut şi întreaga putere a Cuvântului său, înafară de cuvântul şi taina numărului ascuns în Apocalipsă. Căci, chiar dacă puterea de distrugere a Cuvântului lui Satan din Apocalipsă, s-a micşorat prin căderea Demonului, puterea Cuvântului Răului nu a pierit de tot, ci, este încă vie în Cuvântul Apocalipsei şi, lucrează mai departe, împlinirea morţii şi pieirii veşnice.
Cunoaşterea acestei taine şi a marelui pericol în care trăieşte omenirea a fost şi motivul Revenirii lui Iisus Hristos, în acest timp, pe Pământ, spre Lupta cea Mare cu Împărăţia lui Satan şi spre oprirea prăbuşirii Pământului şi a întregii Creaţii Dumnezeieşti, în abisul infernal. De aceea, Domnul şi Dumnezeul nostru, a hotărât doborârea definitivă a lui Satan şi prezentarea acestuia, la Judecata cea Mare a lui Iisus Hristos. Trist este, că, până la un anumit punct, Cuvântul Apocalipsei lui Satan, s-a împlinit, împreună cu multe din catastrofele poruncite de Cuvântul Răului cel Mare. Şi, chiar şi întreg Cuvântul Apocalipsei s-ar fi împlinit, distrugând totul, dacă Iisus Hristos nu ar fi învins Puterile Infernului.

AUZI DUMNEATA,APOCALIPSA SF.IOAN (se scrie fara ghilimele)VESTESTE CUM VA FI SFARSTUL LUMII. Cateva franturi de adevar se mai gaseste in textul asta dar matale sa mergi cu textul la un preot duhovnic sa-ti arate ce este bun si ce este rau din textul acesta,si sa faci si o spovedanie la preot ca sa se indrepte lucrurile.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Ba ma tem, evident.

Daca eu vad focul, viermii si intunericul ca metafore, atunci asta inseamna ca sunt eretic?

Nu te-am considerat un eretic,nu am abordat acest subiect in felul acesta,subiectul topicului este despre vesnicia chinurilor iadului si eu am incercat sa aduc in discutie scrieri ale sf.parinti,marturii in acest sens si mai mult decat toate marturia Mantuitorului pentru ca noi toti sa avem o viziune mai clara si mai exacta a iadului.Sa nu crezi ca eu ma tem de iad sau tu sau altii asa cum ar trebui sa ne temem.Fratele meu,daca am avea o viziune cat ,mai corecta a iadului(cel putin in mintea mea aceste lucruri s-au intarit mai mult dupa aceste discutii,si marturii despre iad,ca este un chin vesnic si sufleteste si trupeste)si daca ne-am teme cu adevarat sa nu ajungem acolo,am fi in stare sa "mancam" evanghelia si scrierile sfintilor parinti,am fi in stare sa participam la toate slujbele bisericesti,am face numai milostenie doar,doar vom putea imbuna cu ceva pe Dumnezeu.Dar nu prea este asa,vedem cat de mult se intareste puterea diavolului in lume(si asta pentru ca oamenii aleg pacatul sau sunt nepasatori,si nu pentru ca ar avea diavolul o putere mai mare decat Dumnezeu),cu cata inselaciune se abate asupra omului despartit de Dumnezeu, si-i suceste mintea cautand sa prezinte lucrurile in asa fel incat omul sa-i cada in plasa si sa-l priveze de mantuire.Te miri cateodata ce sunt in stare unii sa posteze pe forum.Deaceea fratele meu noi trebuie sa ne raportam la sf.evanghelie si la scrierile sfintilor parinti,sa avem o mai mare incredere in ce au scris ei(fiecare s-a invrednicit de o masura duhovniceasca si a prezentat lucrurile dupa cum le-a inteles la timpul respectiv,nu condamnam pe nimeni),si sa ne lepadam de gandirea noastra lumeasca si mai ales de imaginatie,noi trebuie sa ne insusim din invatatura lor si sa punem in practica ca se ne intarim cu duhul,sa urmam calea cea ingusta(si anevoioasa de multe ori)urmand sfaturile lor.Ne este de mai mult folos sa priveghem si sa ne temem cu adevarat de iad decat sa ne lasam pacaliti si cazand in trandaveala si nepasare.Noi de multe ori nu prea intelegem lupta asta duhovniceasca,nu intelegem de exemplu de ce trebuie sa ne iubim vrajmasii,de ce trebuie sa renuntam a ne face dreptate singuri,de ce trebuie sa renuntam la voia noastra,la personalitatea noastra(numai la personalitatea imbracata in Iisus Hristos nu trebuie sa renuntam).Tocmai pentru a nu face loc vrajmasului in mintea noastra,tocmai ca sa nu ne chinuie el cu tot felul de ganduri de razbunare impotriva aproapelui care ne-a gresit,sa nu intetim ura si mania din noi.Cine a gustat din aceste experiente(cred ca toti am trecut prin asa ceva)nu poate sa spuna ca nu traia un chin si un iad in acele momente,cum sufletul si cugetul lui se zbuciuma si se zbate de a gasi solutia cum sa-i "rasplateasca" aproapelui pentru necazul pricinuit crezand ca in felul acesta vom rezolva problema.Este total gresit,dupa cum spunea un parinte duhovnic intr-o predica, problemele de acest fel se rezolva prin smerenie,toate se lasa in seama lui Dumnezeu prin rugaciune curata(nu cu cereri de pedepsire)si nu mai avem treaba cu vrajmasul (diavolul),nu ne mai chinuie gandul.Dar greu este sa luptam cu mandria din noi.M-am indepartat un pic de la subiect dar ca o concluzie, mai sanatos si mai cuminte este pentru noi sa ne lasam calauziti de biserica ortodoxa,cautand sa punem in practica aceste lucruri ca sa le intelegem mai bine.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Isaia 6:
2. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau

Se spune ca Serafimii isi acopera fata si picioarele cu aripile pentru a se proteja de focul dragostei Lui Dumnezeu. Stim ca Serafimii sunt cei mai apropiati de Dumnezeu dintre ingeri si sunt caracterizati in primul rand de imensa dragoste cu care sunt capabili sa-I raspunda Lui Dumnezeu. Cu toate acestea, focul iubirii divine ii copleseste si de aceea au acest scut format din aripi, care ii protejeaza astfel.

Acum pot sa presupun ca acelasi foc divin ii va coplesi mai mult sau mai putin pe toti cei care nu s-au pregatit in timpul vietii sa iubeasca, pe cei incapabili de dragoste care au imbratisat in schimb filosofia mandriei, a urii si a egoismului. In ce fel ii va chinui acest foc divin izvorat din tronul Lui Iisus Hristos pe cei care s-au impotrivit voii Lui, asta nu pot sa stiu. Este logic insa ca nu e vorba de temperatura de miliarde de grade, nici de viermi metafizici, nici de gheturi mai reci ca zero grade Kelvin. Este o osanda spirituala pe care condamnatii o vor simti cu sufletul, dar mai tarziu in mod deplin si cu trupul invierii.

Mai frate Ghemis fratia ta ar trebui sa stii ca pe la primele Sfinte Sinoade nu prea exista cartea Apocalipsei in canonul Noului Testament.
Acum Sfantul Ioan Teologul a trait pana prin jurul anului 100.
Ca a fost si nu s-a dat tocmai ca se stia modul absurd in care lumea va incepe sa o interpreteze.Parintele Cleopa zice ca nu e voie sa citesti din cartea Apocalipsei.
Uita-ti-va la canonul Noului Testament de era inainte.
La cartea apocalipsei nu e descrisa distrugerea lumii de Dumnezeu ci sunt metafore duhovnicesti pe care numai marii Sfinti traitori le pot intelege si se cuvine crestinului sa citeasca de exemplu talcuirea Sfantului Andrei al neocezareii la Apocalipsa nu sa o interpreteze el absurd.
Dimpotriva lumea nu va fi distrusa de Dumnezeu ci va fi adusa la starea de era inainte de caderea lui Adam la a doua venire a lui Dumnezeu Iisus Hristos.
Ca zice Sfantul Apostol Pavel ca toata faptura suspina asteptand eliberarea de sub stricaciunea pacatului.
"Că noi, cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm îngreuiaţi, de vreme ce dorim să nu ne scoatem haina noastră, ci să ne îmbrăcăm cu cealaltă pe deasupra, ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă. "
Iata ca nu zice Sfantul Apostol ca trupul e rau si ne desparte de Dumnezeu ci dimpotriva ca e bun si se transforma in trup Sfant precum vedem la Sfintii care au Sfinte Moaste.
Si iar zice:

"19.Pentru că făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii - nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o - cu nădejde,
21.Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.
22.Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum."

Din robia stricaciuni adica a pacatului.

Cartea Apocalipsei s-a dat la citire abia dupa ce in Crez s-a zis:
"Cred intr-unul Dumnezeu facatorul cerului si al pamantului al tuturor celor vazute si nevazute" care s-a pus tocmai pentru a demasca erezia gnostica de zicea ca lumea vazuta e creata de un dumnezeu rau,aratand ca erezia cea mai periculoasa pentru mantuire,cea mai grea otrava sufleteasca de pagubeste cel mai mult sufletul omului din toate otravurile sufletesti (ereziile) e gnosticismul.
Ca zice Dumnezeu Iisus Hristos Sfantului Apostol Petru:
"Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate."

Nu m-as fi asteptat sa aud asta de la tine. Un om bun si intelept cerceteaza dar nu se opreste la atat ci invata din toate si se schimba alegand ceea ce este mai bun din toate.
Sa ma fi inselat in privinta ta?

Vroiam sa spun ca indiferent daca as crede sau nu in ceva, comportamentul nu mi-l schimb in mod semnificativ, consider ca e unul decent in toate privintele. Desigur, nimic nu e etern :)
Daca se va dovedi ca exista Dzeu, nu va insemna ca am sa fiu de acord cu ce face sau pretinde ca noi sa facem.

Numai ce m-am intors de la o conferinta sustinuta de Pr. Prof. Vasile Vlad pe tema "Viata si viata vesnica". Parintele a avut un discurs coerent care m-a tinut atent pana la sfarsit. E genul de om documentat, care stie ce spune si care vorbeste la subiect. Pacat ca nu l-am inregistrat.

Printre altele s-a vorbit si despre iad si despre vesnicia chinurilor. In mod interesant, nu a pomenit nimic despre focul vesnic si despre viermii neadormiti, ci numai despre singuratatea vesnica a celor care se autocondamna la o stare de departare fara de Dumnezeu si fata de creaturi. Mai spunea ca in bunatatea Lui, Dumnezeu incearca la Judecata sa ne salveze de la iad in masura in care noi suntem capabili de dragoste, de viata vesnica asa cum o vrea El. Ne-a amintit de intalnirea Lui Hristos cu posedatul din Gherghes, cand ingerii cazuti Il rugau sa nu-i trimita la adanc, in iad. Pentru ca iadul inseamna un loc pustiu al singuratatii unde ingerii cazuti nu voiau sa fie izolati mai inainte de vreme. Cum zicea parintele, orice fiinta tinde catre un fel de comuniune, in bine sau in rau, chiar si ei agatandu-se de noi, de porci, de orice faptura, in loc sa se duca in imparatia intunericului, loc al urii si al singuratatii egoiste.

Astazi am sfintit apartamentul si n-am fost pe faza sa-l intreb si pe parintele care a venit de foc si viermi. E vorba de un parinte care are 10 ani de Grecia si care pregateste doctoratul acolo printre altele. O sa-l intreb oricum intr-o zi asta si mai mult ca sigur nu va subscrie la parerile tale hazlii despre iad. :)

Dumnezeu iubeste pe cei ce se apropie de El iar de ceilalti, pe masura ce ei avanseaza cu viata lor de nepasare, se scârbeste si în cele din urma îi leapada. Vesnicia fericita, ca si existenta de acum, nu sunt fenomene independente ci ele sunt rezultatul unei permanente lucrari a lui Dumnezeu. Daca El ar înceta aceasta lucrare totul ar cadea în inexistenta.


Deci nu numai împatimirea si închiderea în propriul univers genereaza iadul ci si tradarea lui Dumnezeu, fiindca nimic bun nu vine de la sine ci cum spune Scriptura toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorându-se de la Parintele luminilor.

Frate Mihailt,Parintele Cleopa probabil ca a zis in felul urmator,ca nu este nevoie,s-au neaparat nevoie(si nu ca nu este voie,daca era ceva interzis cu siguranta nu s-ar mai fi gasit in NT scrisa) sa citim apocalipsa din simplu motiv ca nu se gasesc in ea cuvinte pilduitoare care sa ne zideasca duhovniceste,ci ea doar vesteste despre etapele sfarsitului acestei lumi(pacatoase).Acum ca ea este intrepretata de unii in duhul adevarului si de altii mai putin in duhul adevarului tine de masura duhovniceasca in care se afla fiecare.O sa redau cateva fragmente din ev.dupa Matei cap.13 vs.24-30 si vs.36-43 in care Mantuitorul spune despre cum va fi la sfarsitul lumii.

24. Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.
25. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.
26. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.
27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?
28. Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?
29. El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.
30. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.

36. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.
37. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.
38. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.
39. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.
41. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,
42. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

Daca cautam in cartea apocalipsei vom vedea ca se potriveste cu ceea ce a zis Mantuitorul Iisus Hristos.Sa nu amestecam lucrurile,la a -doua venire a Mantuitorului se vor intampla toate astea,iar faptura stricacioasa (de care pomenesti,neghina) va fi plivita si aruncata in focul cel vesnic, daca la momentul venirii va fi gasita in starea aceasta(stricacioasa si nepocaita).Sa nu crezi dumneata ca Dumnezeu va schimba in acel moment toata faptura stricacioasa ci doar cea care are un raport de pocainta cu Dumnezeu,a stat in continua priveghere si statornicie in credinta, asteptand acel moment al Venirii.Deci sa nu ne apucam noi sa interpretam textele sf.Apostol Pavel,si contextul in care au fost zise acestea.Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

pt.florin-ionut
 

Fratele meu eu nu contrazic aceasta singuratate,aceasta autocondamnare de departare de Dumnezeu si de semeni.Aceasta au fost spuse clar insusi de mantuitorul IIsus Hristos(postat catre Mihalit),se vor separa cei rai de cei buni,unii in iad, altii in Imparatia Cerurilor.Unii in singuratatea vesnica si chinul cel vesnic,altii in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii.Faptul ca dumneata si altii vedeti numai metafore in toate pe mine ma intristeaza putin,in sensul ca nu dam o atentie mai buna starii duhovnicesti.Daca ne lasam pacaliti doar cu metafore o sa ajungem la urma sa spunem ca Dumnezeu a fost inventat si totul este o metafora.Este problema dumitale daca accepti sau nu si chinul trupului si nu numai al sufletului.
Matei cap.5,vs.27-30
27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter".
28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.
29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.
30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.

http//www.youtube.com/watch?v=Lu5I4FPLb4U&NR=1
aici gasesti si marturii mai noi despre iad,unele chiar hazlii asa cum le numesti tu

Asta-i vechi. Si foarte amuzant de altfel. De speriat babele, iarasi.

Du-te si vorbeste pe subiectul asta cu oricare profesor de la orice Facultate de Teologie Ortodoxa. Forumistii isi dau si ei cu parerea, treaba lor...

Ma iertati ca ma bag si eu in aceasta discutie... eu nu stiu cum este iadul, pentru ca nu am fost acolo si sper nici sa nu ajung :42:, dar cred ca ne pierdem in discutii. Ce mai conteaza daca are cazane cu smoala sau daca e doar o stare sufleteasca, la ce ne foloseste sa stim asta, cand scopul nostru este acela de a nu ajunge acolo! de ce sa nu vorbim despre frumusetile raiului, asa cum le-a citit fiecare pe la Sf. Parinti? :25:

Pornisem de la morala existentei unui asemenea sistem de pedeapsa ;)

Pedeapsa este mult spus. Viata viitoare e un mod de a fi care continua pe alt plan al existentei alegerea facuta acum. Cu Dumnezeu sau fara El, impreuna cu creaturile Sale sau singuri, iubind sau urand samd. Pentru ce sa te forteze pe tine Dumnezeu sa fii smerit daca tu vrei sa fii mandru? Nici pe Lucifer nu l-a fortat, nici pe ingerii care l-au urmat. Ba chiar le-a creat o lume pe potriva ratiunii lor proprii.

Nu stiu, intreaba-l chiar pe el.
Ce poate fi mai mindru decit a crede ca meriti ca o ratiune omnipotenta si omniscienta sa se intereseze de orice aspect minuscul din viata ta.
De ce nu ar fi un iad ultimele clipe ale vietii cind te gindesti ca puteai trai altfel viata ta, intr-un mod in care merita sa mori?

Ce?... M-ai pierdut... :13:

Banuiesc ca e vb de ultima propozitie
Coroboreaza cu ce am spus acum citeva zile despre viata vesnica dpdv al ceasului biologic

[quote=Florin-Ionut;177346]Asta-i vechi. Si foarte amuzant de altfel. De speriat babele, iarasi.

Du-te si vorbeste pe subiectul asta cu oricare profesor de la orice Facultate de Teologie Ortodoxa. Forumistii isi dau si ei cu parerea, treaba lor...[/QUOTE.
Un indemn la fel de bun si pentru tine,dar eu te mai indemn sa te bazezi mai mult pe preoti duhovnici,scrierile sf.parinti si nu uita de cuvantul Mantuitorului.Doamne ajuta!

Pai sigur Dumnezeu nu este imoral.

Poate avea insa o altfel de morala decit a noastra, cel putin cea de azi, nu?

O idee foarte frumoasa, sprijinita, din cate se pare, si de parintele T. Paraianu, Dumnezeu sa-l ierte! - http://www.crestinortodox.ro/forum/s...418#post177418
Raiul si iadul se pregusta din aceasta viata. Unii au raiul in suflet, altii fierb in smoala propriilor ganduri (la figurat, desigur). de ce sa iti refuze Domnul ceea ce tu insuti ai semanat? Dar sa ne ajute Dumnezeu pe toti sa ajungem acolo unde si-a dorit p. Paraianu! Si pe tine, Topcat! (am zis ca fac o pauza cu tine, dar nu pot sa nu iti doresc acest lucru!)

Se zice ca niste arheologi au facut niste sapaturi in Siberia si au coborat un microfon pentru a auzi miscarile interne ale pamantului... si au auzit asta:

http://www.youtube.com/watch?v=0q7d_yJlz3w

ce credeti?

Clar,eu am fugit la biserica sa ma pocaiesc.Sper ca Doamne Doamne o sa ma ierte.

Iertati că intervin.
Am văzut că sunt două pozitii distincte: una care sustine că
Dumnezeu e bun si nu poate pedepsi răul cu rău, alta care
sustine că Dumnezeu e drept, si atunci are dreptul si chiar
datoria de a pedepsi. Mai există o a treia pozitie, cea care
pleacă de la spusele de mai sus. Iadul nu e o pedeapsă de la
Dumnezeu, dar tot pedeapsă e, e ca un fel de autopedeapsă.
Să mă explic. Se spune că nu există iad, există doar două
Raiuri: unul al celor buni si altul al celor răi. Adică Dumnezeu
ii lasă de capul lor să-si facă "raiul" pe care si-l doresc. Ce
rezultă din asta, Dumnezeu cu mila, pentru că cei răi îsi fac
singuri rău, dorind fiecare să-si impună punctul de vedere.
Desigur că fără iubire între ei, numai cu trufia, ura, viclenia,
minciuna, egoismul, dorinta de putere, invidia, patimile si
toate relele posibile la un loc, va rezulta exact cele spuse
in Scriptura, numai că fără ca Dumnezeu să miste un deget,
respectand astfel si libertatea omului, cum bine spunea georgeval.
Deci cu Traditie1, cu georgeval si cu interpretarea de mijloc,
salvăm bunătatea lui Dumnezeu si explicăm si chinurile iadului.

[quote=ghemis;177371]Pr. prof. D. Staniloae, descriind conceptia Sf. Maxim Marturisitorul despre natura chinurilor vesnice, spune: "...Sufletele din iad trebuie sa-si miste puterile lor, pentru ca n-au in ele infinitatea (dumnezeiasca, cea care poate satisface orice dorinta, n.n.); dar, pe de alta parte, nici nu se afla intr-o infinitate in care puterile lor sa se miste stabil, intrucat sunt in afara de Dumnezeu si nici nu nazuiesc spre El, ci se misca intr-o neodihna chinuitoare, nestabilizandu-se in infinitatea lui Dumnezeu. Sufletul din iad trebuie sa se miste, dar intrucat nu se misca spre adevarata tinta in care miscarea sa se va implini si stabiliza, miscarea sa, de care nu poate scapa, e un chin pentru ca e fara rost, fara tinta. Mai mult, el se muta de la una la alta, fara sa inceteze a exista".

Nici existenta raiului nu e morala

[quote=Florin-Ionut;177834]Mai exista vreo diferenta intre viata asta si cea de apoi?

[quote=topcat;177837]A descrie fericirea raiului este cu neputinta pentru ca nu sunt potrivite comparatiile din viata aceasta. Viata vesnica este o comuniune intre Dumnezeu si om in care Dumnezeu nu va inceta nicodata sa-l cheme pe om iar omul nu va inceta sa raspunda vesnic la aceasta chemare. Numai relatia interpersonala dintre Dumnezeu si om va distruge monotonia. Daca Dumnezeu n-ar fi o realitate personala, atunci ne-am adanci intr-o infinitate impersonala.

Zice Dumnezeu Iisus Hristos la Sfanta Scriptura:
"Si aceasta este viata vesnica: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis."

Deja Dumnezeu Iisus Hristos vorbeste despre cunoasterea lui Dumnezeu Tatal si a lui Dumnezeu Fiul si mai incolo si despre Duhul Sfant.
E cartea parintelui Staniloae,"Sfanta Treime sau La inceput a fost iubirea".
Iar Sfantul Atanasie cel Mare a zis:
"Daca Dumnezeu ar putea fi definit nu ar mai fi Dumnezeu".

Vorbim de vesnicia chinurilor pentru ca omul a fost creat pentru vesnicie. Dar nu vesnicia este cauza chinurilor, ci lipsa relatiei omului cu Dumnezeu din aceasta lume. Sfintii Parinti marturisesc ca Dumnezeu isi revarsa dragostea peste toti, numai ca unii s-au inchis voit dialogului cu El si astfel, au devenit incapabili sa mai primeasca aceasta dragoste. Aceasta stare ii aduce omului suferinta. Iata cat de mult il pretuieste Dumnezeu pe om: nu intra cu forta in el, ii respecta alegerea din aceasta viata pentru eternitate.

[quote=georgeval;177850]In continuare, as zice si ca oamenii lumesti nu pot intelege vesnicia, pentru ca ea nu este transparenta pentru universul cazut decat in masura in care universul se deschide spre ea. Si aceasta deschidere nu se face decat in Hristos, prin Hristos, care leaga lumescul de nelumesc dar si temporalitatea noastra de vesnicia divina.

Daca omul intelege - prin credinta lucratoare - vesnicia timpului lui Dumnezeu, atunci intelegerea vesniciei iadului vine de la sine.