Fallen, preacurvie nu poate sa faca! Pentru asta, trebuie sa fie casatorit, uite:

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...via-81916.html.

Asta se cheama santaj sentimental ce face el si demonstreaza ce caracter are. Fugi pana nu te va face sa suferi si mai tare. Bine ca nu ti-a zis ca se omoara!

Cel mai mare necaz al meu acum este ca sunt f tulburata.Si asta imi da o stare oribila;si ma gandesc ca asa probabil este sufletul in iad,dar de mii de ori mai rau.De la o vreme nu mai pot sa adorm decat dupa 3 noaptea cu chiu cu vai.Sunt agitata si nu imi gasesc linistea in nimic.Eu zic ca e de la imputinarea rugaciunii.Imi este si rau general;mi.e greata si ametesc zic eu de la colecist.Dar uneori pare sa vina de la tulburarea dinauntru.

Din ce cauza esti tulburata? S-a intamplat ceva, ti-a murit cineva, nu ai bani de paine, te scoate cineva din casa? ia iesitu maine dimineata afara din casa, plimba-te prin parc, pe la magazine, uite-te la fetele oamenilor, la animale, inspecteaza cat e kilogramul de rosii...

Incearca sa iei tinctura de valeriana seara, te va ajuta sa te linistesti,e si un ceai la plafar pentru somn linistit, in niic un caz sa nu iei sedative!

Am fost astazi la biserica,dar imi era tare rau fizic si psihic(parca aveam astenie).Nu am probleme grave. Starea asta m.a mai incercat o data-o durere in inima inexplicabila de imi vine sa stau intinsa ore in sir si nu sunt in stare de nimic.Ieri am citit mult ca sa imi ocup timpul.Astazi am facut curatenie.Cred ca e o ispita si faptul ca nu pot dormi.Eu in general muncesc cam 12 ore pe zi si acum fiind in concediu ma simt inutila,parca nu am cu ce sa imi umplu timpul

Draga mea Caty, pentru grețuri ia emetostop! L-am încercat personal și dă rezultate foarte bune. Citește Paraclisul Maicii Domnului, este pentru supărare sufletească. Dacă poți, fă și rugăciunea inimii!
Dumnezeu să te miluiască!

draga mea, eu ti-as recomanda un set de analize. Starea de slabiciune fizica de care vorbesti nu este un semn bun. Doamne ajuta!

Fallen, o solutie e sa dai imediat un acatist la manastirea Dervent si la mesaj sa pui pentru mantuire,casatorie, job, liniste in casa si ce alte dorinte ai.

aici e linkul: http://www.dervent.ro/pomelnice.php?...ce&cType=INDEX
Dervent este manstirea din Dobrogea unde a stat apostolul Andrei.

Aici sunt cateva date. Daca nu te descurci poti da telefon sau email.
Tel. Cazare: +4 0758-085-822
Tel: +4 0241-857-707
E-mail:
manastirea_dervent2003 @ yahoo.com

Multumesc pt purtarea de grija.Am facut ceea ce ai spus tu...nicio ameliorare.Nici pastielel nu au ajutat.Mi.am propus sa fac ceva si cred ca toate astea sunt o piedica;important este sa nu cadem in deznadejde.Daca nu as mai avea incercari as zice ca m.a uitat Domnul,dar iata ca ma cerceteaza

Un pic...MAI MULTA relaxare nu strica, mai ales o iesire in natura! Doamne ajuta!

Înafară de pastile, nici nu mă așteptam să dea rezultate imediate. Ocupă-ți și timpul cu ceva util, citește, învață o altă limbă, sau fă altceva, să n-ai sentimentul timpului pierdut degeaba.

Multumesc mult! E ADEVARAT.

Sfatuiesc si eu mai departe pe cei care au probleme cu nervii/mania ca mine sa citeasca Paraclisul Maicii. Te linisteste! Si duce oamenii de la manie spre impacare!

Din nou, multumesc MULT pt. sfat!

Dumnezeu mi-a dat o mare incercare anul acesta.
In vara aceasta am venit in Romania cu sotul si fetita, avand mai multe de rezolvat. Pe 4 iulie in timp ce eram cu fetita in brate si caram si niste sacose, din cauza greutatii si a genunchiului meu defectuos de mai multi ani...sau a voii Domnului, mi s-au rupt niste ligamente si un tendon care sustineau rotula genunchiului drept.
Pe 12 iulie m-am operat la un spital de ortopedie din zona, iar operatia a fost mult mai complexa decat se credea initial, au aparut niste complicatii si mi s-au pus si niste suruburi. Problema este ca recuperarea este foarte-foarte lenta, de-abia saptamana asta am inceput sa merg si singura (pana acum m-am deplasat cu carje). Saptamana care vine voi merge la tratament intr-o statiune balneo-climaterica sa fac recuperari in speranta ca-mi voi putea flexa genunchiul intepenit. Merg plina de incredere, stiu ca Dumnezeu, Maicuta Domnului si sfintii de care m-am apropiat in ultima vreme nu ma vor parasi.
Poate Dumnezeu a vrut sa-mi deschida ochii, poate a vrut sa reaprinda in mine flacara care de-abia mai palpaia...stiu ca s-a intamplat cu voia Lui.

Va rog sa spuneti o rugaciune mica-mica si pentru mine...daca se poate... Nu-mi doresc decat sa pot merge ca sa pot avea grija de cei dragi.

Sa va dea Dumnezeu sanatate!

care-i numele tau de botez?

Ma numesc Nicoleta.

Necazul meu cel mai mare e ca ii privesc pe cei din jur prin ochii satanei adica ai Minciunii. Partile lor rele le vad exagerate intr-un mod ridicol iar frumusetea din ei imi e total ascunsa. Asta se vede si in felul in care ma comport cu ei. Deci eu in loc sa fac ce spune Duminica la Sf. Liturghie "pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam" eu fac tocmai opusul. Ii daruiesc pe cei din jur Mamonei. Partea proasta e ca toti ma stiu de ortodox(nu ca m-as afisa eu ostentativ dar ajung oamenii sa te cunoasca)...deci imaginea mea se rasfrange asupra lui Hristos iar pentru asta in viitor va trebuie sa platesc un pret...deci cam asta ar fi.

Pai si ce te opreste sa te schimbi?

Vad eu o pietricica aruncata? Pai oare nu asa facem toti? Daca am privi pe semenii nostrii prin ochii Domnului am iubi mai mult, ne-am milostivi mai mult, ne-am indura mai mult...

Necazul meu in acest moment particular este ca "sotul" meu ma crede cea mai proasta fiinta de pe fata pamantului si nu e niciodata de acord cu ce spun eu, zice ca spun numai idiotenii, si nimic din ce spun si ce fac nu e bine. Oare asta spun/fac toti sotii/sotiile? Oare este o competitie constructiva? Partea proasta e ca, aici pe forum nu mi se intampla niciodata chestia asta, dar in viata reala eu ma enerervez daca cineva (apropiat in special) nu e de acord cu mine, probabil pentru ca, zic eu, e doar o ipoteza, nu am incredere in propriile convingeri???

Fallen, sper sa iti lumineze Dumnezeu mintea si sa iti deschida ochii...

necazul....meu e ca vad mult haos in aceasta societate materialista

necazul meu in momentul de fata este malahia, cu care lupt de mult timp si sper ca sa biruiesc in sfarsit!:(

Să ne rugăm pentru dragul nostru Marius!

Necazul meu este acela ca m-am plafonat urand pacatul aproapelui meu cu o incrancenare atat de mare ,incat n-am observat ca am pierdut cateva virtuti foarte importante:blandetia ,rabdarea,dragostea neconditionata,iertarea adevarata.
Daca asi fi urat pacatele mele cu aceeasi incrancenare ,poate ca duhul necurat al furei nu si-ar fi gasit lacas in sufletul meu.Am crezut ca ,eu,un simplu pacatos pot schimba oameni.
Doar in mana lui Dumnezeu este aceasta putere.

O depresie de lunga durata.. prea mult stres si griji in ceea ce priveste viitorul incert, sunt "satul de tot precum bolnavii de regimuri prin spitale". :)

Cred ca te gandesti prea mult si a ajuns sa te obsedeze. Asa n-ai sa scapi. Trebuie sa-ti gasesti o (alta) preocupare. Ideal ar fi sa mergi la sala sau la alt sport chiar si d-asta de curtea scolii (baschet, fotbal). Nu sa te refugiezi in alte modalitati de autosatisfacere cum ar fi mancatul (de dulciuri, in special) sau fumatul. Iar cu treaba aia, nu stiu cum sa zic, daca s-ar intampla din cand in cand, sa zicem, dar daca te gandesti la ea, cu siguranta o vei face din nou; e la fel ca pofta de dulciuri sau de tigari. Uit-o. Se poate trai si fara. Cand te trezesti dimineata, fa cum scrie in cartea de rugaciuni, da-te jos din pat, mergi la fereastra si inchina-te, si gandeste-te la cele sfinte. Ca daca mai zabovesti in pat, sti prea bine ce se intampla.

Cam devreme. Viitorul tau acum se scrie. Cand vei ajunge la vartsa mea si vei privi inapoi, vei vedea cum ai piredut timpul cu depresii si gandindu-te la viitor, cand inca se mai putea face ceva. Acum e momentul sa te perfectionezi pe plan profesional, daca gasesti o activitate care iti place, trebuie sa te tii de ea, acum e momentul sa incepi sa iubesti, acum e momentul sa indraznesti. Nu mai tarziu, nu cand ne facem mari, cand om termina facultatea, cand om avea un serviciu... Cati ani ai, 19 parca? Trebuie sa inveti sa-ti castigi existenta de pe acum. Poti sa incerci si sa faci ceva mai extravagant, cum ziceai in alta parte, poti sa fii chiar "actrita". Totul e sa nu uiti de unde ai plecat si sa nu uiti Cine te-a facut ceea ce esti si ti-a dat ceea ce ai. Adica, stii tu Cine.

Sport, ca sa eliberezi acea tensiune. Si cand nu poti face sport, incearca o cafea buna (se spune ca stimuleaza activitatea cerebrala in conditii de stres) + un film, serial bun. Super combinatie.
Si rugaciune, evident.

17 ani, aproape 18. Si sunt baiat. :)) Cateodata chiar as vrea sa spun ca n-am nici un stres, dar e exact invers. De pe la vreo 14 ani nu mai pot dormi bine noaptea din cauza gandurilor, stresului permanent. Devine chiar amuzant, nimic iesit din comun pentru mine, ma-ntreb cum o sa fie peste inca 3 ani. :)

Greu cu această ispită, deoarece îi urmărește pe cei aleși. Numai Dumnezeu și o luptă a voinței ne ridică ușor, ușor.

Multi inainte! Probabil esti superdotat (intelectual, ma refer); ar mai putea fi si efectele cafelei (poate ar trebui s-o lasi mai moale, ca pana la urma te face sclavul ei), ar mai putea fi si o tensiune sexuala acumulata, ca si in cazul lui Marius, sau ar putea fi inceputul "ascezei" personale. Nu trebuie sa dai bacul? Subiectele de scoala te plictisesc? Ce facultate vrei sa urmezi?
A, si vezi ca femei actrite sunt multe, pe cand baieti actrite, mai rar. Si Arsinel, chiar daca mai joaca in travesti, e usor depasit de situatie...

Multumesc ! Nu ma consider super dotat, chiar daca am o medie foarte buna la scoala, nu-mi prea place scoala, sistemul curent, desi as vrea sa urmez o facultate de finante banci, inginerie sau poate chiar turism, inca nu m-am decis. Nu consum atat de multa cafea incat sa devin dependent, cat despre acea tensiune, cred ca mi-a afectat negativ spiritul de-a lungul a 2 ani insa acum, incerc s-o birui, sa valorific omul din mine, nu animalul. Trebuie sa recunosc ca de la un moment dat, cand ma gandesc la viitor sau la trecut (sau la prezent in concordanta cu viitorul si trecutul), imi piere pana si putinul chef de viata pe care il am si devin nostalgic, depresiv. Numai de-as putea sa dau timpul inapoi. :)

Muzica pamantului...o spune
 

http://www.youtube.com/watch?v=j2X5-...eature=related
Lumea...decor fals.
http://www.youtube.com/watch?v=7rvxr...eature=related
Stapanirea...ei
http://www.youtube.com/watch?v=tyS-g...eature=related
Actorul...fals.

Revin cu una mai proaspata. Se pare ca Dumnezeu ma loveste unde ma doare mai rau. Se pare ca vrea sa asist neputincioasa la moartea propriului nostru animal de casa, ca sa imi dovedesc inca o data, (de parca n-as fi aratat-o de ajuns) mie si celor apropriati, propria incompetenta. Si stiti ce e mai grav? Eu am esuat profesional pentru ca n-am fost suficient de pregatita; dar cei care sa-mi demonstreze, sa ma convinga, ca sunt mai buni ca mine - au fost foarte putini; cu toate ca teoretic daca eu am fost concediata si ei inca lucreaza, inseamna ca ei sunt mai buni ca mine; dar nici macar fostii mei sefi nu au reusit sa ma faca sa am incredere in ei. Si chiar daca l-as gasi pe cel care sa-mi poata rezolva problema, ai mei nu sunt dispusi si nu au fost niciodata sa plateasca pe altcineva ca sa le repare animalele (din moment ce m-au intretinut si ma intretin in continuare pe mine).
Mai vreti una?
Din cand in cand ma apuca asa o moleseala, o slabiciune musculara, mai ales cand ma incalzesc foarte rau, de abia mai pot sa ma ridic de jos si sa ma misc, sa ma tin pe picioare, fara mare efort. Nu pot sa spun ca ma doare ceva, dar parca nu mai circula influxul nervos cu viteza care trebuie, sau se opreste undeva, ca un cal la o caruta care e incarcat peste masura. Si pentru ca nu e de ajuns, credeti ca ma crede cineva? Bineinteles ca nu, toata lumea crede ca e vorba doar despre o lene incomensurabila.
Si inca ceva.
De multe ori imi dau seama ca "dinamica" gandirii mele e aceea a unui om "posedat " de un duh necurat. Nu ma indeamna sa fac rele (inca) celorlalti, dar ma "indeamna" la : neincredere, deznadajduire, neascultare, senzatia ca nu sunt buna de nimic, ca incurc, dorinta dea-mi face rau, de moarte sau chiar sinucidere. Ba chiar mi-e teama ca as putea sminti pe ceilalti, ca i-as putea face, prin comportamentul meu, sa-mi faca ei rau, facandu-i astfel pe ei sa pacatuiasca, situatie in care am auzit ca chiar si Dumnezeu prefera sa-ti iei singur viata. Bineinteles ca nu m-ar crede nimeni nici cu treaba asta, poate nici macar duhovnicul. Poate cel mult "m-ar crede" vreun sarlatan "exorcist"...

Plictiseala
 

Necazul meu este ca sunt cuprinsa de plictiseala si de o oarecare tristete. Nu i-as spune depresie, pentru ca am trecut prin asa ceva si era mult mai rau decat acum.

In aceasta perioada pur si simplu sunt prea lenesa ca sa fac ceva, in afara de serviciu. Tot e bun si serviciul, din multe puncte de vedere, dar nu este ceva ce fac cu pasiune.

Nu am motivatia sa fac nimic: mancare, sa citesc, sa invat ceva, sa merg la sala... Trece timpul si ma tem sa nu treaca degeaba.

Draga mea, fallen, nu sunt în măsură să-ți dau sfaturi concrete pentru a ieși din aceste impasuri. Oricum, mă îndoiesc că starea ta de spirit s-ar îmbunătăți cu tot norocul din lume. Sf. Serafim de Sarov spune că scopul creștinului este dobândirea Duhului Sfânt, caută cuvintele lui pe google, mai cere și unui preot să te lămurească și luptă pentru dobândirea Duhului Sfânt! Atunci se vor ameliora stările tale negative și va pătrunde bucuria duhovnicească. Domnul să te ajute!

De ce, dacă creștinismul este religia dragostei, a înțelegerii, a liniștii sufletești, sunt atâția ortodocși (și știm doar că ortodoxia este esența creștinismului) deprimați, triști, plictisiți? Poate pentru că ajung să trăiască permanent cu o teamă a păcatului, să-și pună continuu întrebări dacă e păcat sau nu și aproape mereu când vine vorba de plăcere să creadă că e păcat? Și să nu uităm de atitudinea paranoică la care îndeamnă preoții cum că Dumnezeu e mereu cu ochiul pe tine constrângându-te la o trăire cenzurată - lucru pe care-l observăm și din problemele de a-ți reprima gândurile pe care le ridică și cu care sunt de-acord atâția pe forum.

Intrebarea ta e valida. Ar trebui sa fim bucurosi, iubitori si intelepti...
Ce sa zic, referitor la mine, plictiseala nu vine neaparat din teama de pacat... Caci si placerile, practicate frecvent, duc tot la plictiseala.

Maine divortez si sperante sa se mai rezolve ceva sunt foarte putine. Eu o sa ma rog pana in ultimul moment, cine stie poate Maica Domnului sau Sfantul Nicolae imi fac o surpriza frumoasa.
Doamne ajuta.

necazul meu e capierd timpul de la mintuire cu fel de fel de treburi si alte nimicuri ..si ..timpul tace si trece...pina ajungem la groapa!!

aceia deprimati si tristi n-au suficienta credinta...saracii...

Nici o surpriza azi. Trei luni de rugaciune, acatiste, pomeniri la Sfanta Liturghie, la Psaltire la multe manastiri, spovedanie, canoane, mers la biserica zilnic... rezultat zero. Am sperat si m-am rugat pana in ultima secunda. Asta a fost tot.
O zi buna