Doamne ajuta!
 

Sa ne pazeasca Domnul! Cum spui: "pr Boca sau calugarii de la Athos sau mai stiu eu ce alti obscuri" ?!?!?! Adica parintele Arsenie Boca, sau sfintii parinti din Athos sunt asa, niste obscuri? Asta ai stabilit dumneata singurica, din capul dumitale, sau te-a ajutat vreo alta minte luminata? sau poate iluminata? Cum ai asemenea indrazneala, sa dai dumneata calificative unor sfinti si sfintiti parinti? In ce calitate? Adica ne deranjeaza ca aici, pe forum, un om se ia de un alt om (oameni obisnuiti, asa ca mine, sau ca altii), in schimb vorbim cu nonsalanta si ne dam cu parerea ca la piata despre cei care sunt varfurile credintei? Cam ce stii dumneata despre viata parintelui Boca, sau despre viata calugarilor din Athos? Poti sa-mi numesti macar un calugar din Athos si sa motivezi in vreun fel calificativul de "obscur" pe care i l-ai aplicat cu atata suficienta?

Atunci zic si eu: sa ma ajute Dumnezeu si sa ma fereasca toata viata mea de asemenea "iluminare", si sa ma pastreze si pe mine, pacatoasa, cat mai aproape de masura "obscuritatii" sfintilor parinti din Athos sau a "obscurului" nostru parinte Arsenie Boca...

Păcat!
De ce să faci bucurie vrăjmaşului şi să pleci?
Rămâi şi apără ortodoxia fără să te superi pe păcătos ci doar pe păcat şi vei dobândi cununa virtuţulor pregătită celor ce îl iubesc pe El şi pe Maica Sa.

Doamne ajuta!
 

Sper si eu, din tot sufletul, ca nu a fost duh de mandrie in mine - sa nu fie!
Am avut marea sansa ca, prin buni crestini si prin natura muncii mele, sa ma pot apropia de scrierile unor mari si sfinti parinti, am avut marea sansa sa ma pot apropia de adevarul Ortodoxiei. Am avut marea sansa de a citi carti de mare pret, nestemate ale credintei noastre. Am avut marea sansa de a primi acest TALANT. Si acum, ce sa fac? Sa-l ingrop?
Imi place felul in care "vorbesti", ma bucura raspunsurile tale.
Dorinta mea a fost sa fiu de folos, spunand ceea ce stiam ca e bine - si repet: nu stiam de la mine, nu m-am trezit asa, intr-o dimineata: "Mai, fratilor, uite ce am visat eu! Deci, asta e bine, asa sa faceti!" Nu, ci am vrut - asa cum ai spus si tu - sa fie ca o daruire, ca o impartasire a bunatatilor si a bucuriei. Daca a fost aici vreun duh de mandrie, ar fi grav! Dar sper sa nu fie! Si sa nu fie la nimeni!
Oricum, ma bucur ca te-am "intalnit" si pe tine, si pe "o_tzaranca", si sa mai fie ca voi, sa-i molipsiti si pe altii de credinta... http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif

Doamne ajuta!
 

Subscriu la parerea Dorinei : NU PLECA !!!
Lasa-i pe cei care te infrunta. Daca ai de spus ceva bun si adevarat, vor sari pe tine - lasa-i sa sara. Poate ca pana la urma, cineva se va folosi de aici. Si daca macar un suflet se va alege cu ceva, slava Domnului!
Si apoi, in afara de cei care te infrunta si care nu te inteleg (si care stim noi bine pe cine au in spate), mai suntem si ceilalti, care ne bucuram cand te intalnim. Pai, daca toti cei buni si adevarati veti pleca, ce faceti? Cui lasati locul vostru?
Trebuie sa ramaneti si sa fiti de folos! Toti cei care simtiti ca aveti un cuvant adevarat de spus, spuneti-l! "Caci daca voi veti tacea, pietrele vor vorbi!" - dar va vor acuza!
Lasa-i pe cei care te jignesc sau te infrunta pe tine ca persoana - sa nu-ti pese de ei nici cat de un tantar insistent! Sa-ti pese doar cand aceia ataca credinta noastra si adevarul Ortodoxiei. Ca se iau de persoana, asta e fleac. Ce ai vrea sa faca? Sa te aplaude, simtind ca le dai la iveala minciuna si uraciunea?
Nu pleca!!! Te rog, nu pleca!!! Ramai si spune-ti cuvantul!

Anca, ti-am mai spus si, sincer, uneori ma blochez inaintea habotnicismului tau fata de " carti ", nu ai cum sa traiesti si sa simti lucrurile doar prin prisma unor carti, indiferent cum sunt acestea impodobite de invatatura, trebuie sa izbutesti a-ti vedea propriile considerente fata de iubirea ce o simti pentru Dumnezeu.
Altfel, uneori tind sa cred ca aceste carti iti vor deveni rivale si straine de propria fiinta capabila sa gandeasca, sa cugete, sa simta si sa daruiasca in virtutea divinitatii Supreme.
Uneori imi pare mult prea rece aceasta infinita trimitere la carti si teorii scoase din ele...mult prea rece, pentru un duh infierbantat, mai intai, de propria intelegere si simtire pentru iubirea fata de Dumnezeu.
Chiar daca ele invata la iubire, nu pot sa si sadeasca aceasta iubire decat , daca mai inainte ea s-a format deja din personalitate proprie, diin fiinta ta unica insetata de sens.
Fiecare iubeste pe Dumnezeu asa cum poate, cum intelege si cum gandeste...nu poti sa impui tuturor scrierile interminabile din cartile religioase, nu le poti impune sa iubeasca pe Dumnezeu doar prin prisma acestora .
Mi se pare o ratacire pe poteci pe care nu le intelegi, daca nu te orientezi si dupa eu-l propriu....si astfel ajungi la o credinta necimentuita si de adevarul din tine si... din fire.
Dumnezeu ne-a sadit in noi atata forta, atata ratiune, atata iubire de necontestat, trebuie sa ni le exploatam in asa masura incat sa fim constienti ca ele reprezinta motorul ce te duce spre asimilarea celorlalte lucruri din jur.
Nu cred ca Dumnezeu ne va judeca dupa cat de mult am citit si tinut cont de scrierile Sfintilor Parinti sau al Marilor duhovnici...cat, dupa cele zece porunci care nu se vor demoda niciodata, nu-si vor pierde sensul in timp, nu se vor uza si nici nu vor lasa loc de interpretari asa cum se intampla la multe dintre teoriile despre credinta anexate de-a lungul timpului.

Cand studiezi de ex. literatura, te invata ca un text nu vorbeste numai prin el insusi si ca si cel care il citeste, prin interpretarea pe care i-o face, ii da sens.
Nu stiu ce ai studiat tu, dar mi se pare ciudat ca nu iti dai seama ca nu ajunge sa citezi ca sa fii sigur ca ai pus mana pe adevarul nediluat, de toate caratele.
Trebuie si sa digeri ceea ce ai citit.
Si aici imi permit cateodata sa te corectez chiar cand citezi din scrieri venerabile, pentru ca uneori nu sunt de acord cu interpretarile tale.
A cita nu inseamna a intelege si a asimila.
De altfel in orice lectura (si a ta, si a mea) intra si o interpretare.
Numai declaratia de impozit sau textele in simboluri logice sunt cu sens unic.
Acestea fiind zise, nici eu nu imi abrog interpretarea ultima si perfecta a acestor texte... Spun numai ce am inteles eu pana acum.

Nu am spus aici ca, daca sf. Pavel spune ca este un sfat personal, inseamna sa nu il luam in seama; sigur fiind un sfat al lui, trebuie privit cu atentie si tinut seama de el; insa nu are valoare de porunca. Nu despre asta era vorba, insa.
(Acel sfat, atat eu cat si tu mai greu as mai putea sa il urmam, caci estea cela de a te calugari mai degraba decat sa te casatoriesti.. too late! ;-) Si poti sa spui ce vrei, dar faptul ca el insusi il descrie ca pe o parere personala arata ca nu este o porunca, si asa a fost inteles pe tot parcursul istoriei Bisericii; ca dovada, ca suntem azi aici, copii din copii de crestini care nu l-au urmat si nu au fost exclusi din Biserica pentru asta...)

Da, clar, deci consideri totusi ca tu nu aveai ce sa schimbi in credinta ta si vezi numai la Sophia greseli dogmatice. Asta mi se pare totusi o problema.
Cred de altfel ca nu numai Ory, Coralina, Noesisaa si cu mine ar vedea la tine greseli de credinta pe care nu le corectezi. Dar eu nu iti spun sa te schimbi; eu spun ce consider ca nu este corect in spusele tale - si nu ma supar daca ramai la parerea ta.
(NB Sophia nu a spus de Maica Domnului ca este ca noi, dimpotriva, a precizat ca i se pare o greseala de a o lua drept model, pentru ca ea a avut un rol special)

In perspectiva de 2000 de ani a Bisericii, si in perspectiva zecilor de mii de sfinti de-a lungul timpului, intr-adevar Pr Boca este obscur. Am mai spus asta de mai multe ori, dar ortodocsii ii critica pe catolici dinc auza primatului papal, pe care spun ca nu il pot accepta cu nici un chip. Si totusi, sunt ortodocsi care au nenunarati "papi." Macar nici un catolic nu spune ca papa nu ar avea pacate personale, sau ca nu ar putea gresi, dar cred ca cu greu gasesti un fan Arsenie Boca care sa spuna ca pr Boca ar fi gresit pe ici pe colo.

Te referi cumva la aceste afirmatii?
Maica Domnului a fost data ca exemplu de curatie tinerilor , care doresc sa se se casatoreasca. Ideea era de a ramane feciorelnici pana se efectueaza Taina cununiei. Ti se pare gresit a o lua de exemplu in acest caz pe Fecioara Maria?
Fani, esti de acord si cu a doua afirmatie, precum ca "Dumnezeu a ales pe Ea sa vina pe pamant si sa-i poarte Fiul in pantece, si nu pe noi"?

Si inca o intrebare: este posibil sa nu fii de acord cu anumite lucruri in credinta ta? Credinta, nu traditie.

Nu inteleg, vrei sa o discutam aici pe sophia? Era vorba de lucruri de principiu.

Dar fie:
1) Da, mi se pare ca nu in primul rand Maica Domnului ar trebui data de exemplu tinerilor, pentru ca fecioria ei are alt sens, fecioria ei este 'pururea', si dupa casatorie si in limpul si dupa nastere.
Cred ca Maica Domnului este model pentru fiecare credincios, nu numai pentru tineri sau pentru femei. Aici ii dau dreptate Sophiei ca daca o luam mereu ca exemplu pentru femei riscam sa dam o conotatie falsa discursului nostru, care nu este in spiritul credintei ortodoxe despre casatorie, care considera unirea dintre soti curata.
Ea este model pentru noi toti pentru ca a spus 'iata roaba ta', si-a plecat voia intru totul lui Dumnezeu, si pentru ca noua ni se cere sa-l zamislim pe Hristos in noi in mod tainic, duhovnicesc (vezi sf. Pavel 'nu eu, ci Hristos in mine' etc)

2) Sigur, Maica Domunul a fost aleasa de Dumnezeu, prin 'filtrarea' atator generatii, prin rugaciunea acestora si asteptarea poporului Israeil, prin profeti, prin darul lui Dumnezeu facut unor parinti deja batrani si infertiili.. Nu pe noi ne-a ales Dumnezeu atunci; rolul ei este si unic.

Insa, cum am spus mai sus, intr-un fel ne-a ales si pe noi pentru a fi atat fii prin adoptie, cat si 'zaislitori' ai lui Hristos in noi. Deci, aici nu sunt de acord cu Sophia ca nu ar trebui data de exemplu (am si vruit sa scriu asta atunci dar nu am apucat); ea reprezinta tipologic ce ar trebui sa ajunga fiecare crestin.

3) Sophia cred ca a vrut sa zica in traditia Bisericii, cum este ea prezentata in general nu in 'credinta ei' (ar fi cam absurd altfel). Se foloseste si asa cuvantul credinta.

:2:
Vad lucrurile asa: daca fratele nostru greseste (greseala clara, ba chiar este si in deriva si suferinta din cauza asta) si eu ii spun ca greseste, imediat alti ortodocsi sar "nu-ti este tie rusine sa-l judeci? dar ce-ai cu el? Ce ti-a facut? Are dreptul la opinii personale! Nu ai iubire! Pune mana si-l mangaie pe cap frumos!"

In schimb, cei care au aratat credinta si au intors pe altii la credinta, cei care au facut lucruri suprafiresti etc... sunt criticati si intorsi pe toate partile. Adica: mai degraba contestam adevarul unui sfant (oricare sfant, stiu ca Par. Arsenie Boca nu este declarat sfant), mai degraba cautam lui nod in papura decat sa ne uitam la noi sau la cel de langa noi care schioapata.

Nici un om mantuit, oricare ar fi el, nu poate fi considerat "obscur", Noesisa. Obscurii suntem noi.
Un om luminat de Dumnezeu nu este obscur.
Ortodoxia nu este un fenomen social, ca sa vorbesti in astfel de termeni ("In perspectiva de 2000 de ani a Bisericii, si in perspectiva zecilor de mii de sfinti de-a lungul timpului, intr-adevar Pr Boca este obscur").. Fiecare om mantuit este unic si extrem de important si de la fiecare avem ce invata.
Si nu in ultimul rand, chiar daca Boca nu este pe gustul tau.. nu vad care alt sfant ar da dreptate punctului de vedere al Sophiei, care se poate rezuma asa:
"Sunt om mic si plin de neputinte, de ce mi se cere sa fiu ceea ce nu sunt?. Si precis Dumnezeu nu are astfel de pretentii, ci ma accepta asa cum sunt, dar Biserica a inventat tot felul de cerinte absurde care nu se impaca cu dragostea lui Dumnezeu."


@ Sophia.. chiar daca spun numele tau, nu o lua ca o jignire.
Nu este vorba de tine, cred ca ce se intampla este un fenomen de masa. Tu doar ai avut curajul sa intrebi, dar cred ca multi gandesc ca tine. Deci nu o lua personal.

@ Tzaranca
Unde pleci? Stai pe-aici.
Mi-a placut ce ai postat pe topicul cu "cei adormiti". Mai vrem sa citim.

Să o iau pe bucăţele:
Nu ştiu câtă relevanţă are ce crezi sau nu crezi, dar să ştii că ortodocşii nu-l consideră pe pr. Arsenie Boca "infailibil", ci îl consideră om, fie el şi sfânt. Iar un om (fie el şi sfânt) poate avea şi greşeli, că doar e om. Însă asta nu îl face mai puţin sfânt. Ai auzit de sfinţi care mai înainte de a fi sfinţi au fost tâlhari sau vameşi sau prostituate? Asta îi face mai puţin sfinţi?
Iar noi nu suntem "fani" - că nu vorbim de Michael Jackson, Doamne iartă-mă! - ai părintelui Arsenie, ci suntem, simplu, credincioşi, iubitori ai părintelui. Iar dacă ai şti cu adevărat cine a fost, nu te-ai încumeta să fii atât de lipsită de cuviinţă.

Apoi: "perspectiva celor 2000 de ani ai Bisericii"... cum adică, vechimea Bisericii face să se altereze calitatea de sfânt a unui sfânt? Dar mătăluţă ştii cam când a trăit pr Arsenie? Ştii ce a făcut? Ştii viaţa lui, faptele lui, minunile lui - unele făcute chiar după ce a trecut la Domnul? Cum poţi spune că e obscur un om despre care habar nu ai ce valoare are? De ce obscur? Că n-ai auzit de el? La fel, despre sfinţii părinţi din Athos!
Te trezeşti vorbind, evaluând, clasificând - pe cine? pe sfinţi! Or fi unii mai obscuri, spre deosebire de alţii, care-s mai la modă?
Nu-i aşa că sună aberant? Cum crezi că sună afirmaţiile şi consideraţiile pe care le-ai postat? Cum crezi că apare lipsa de respect cu care te pronunţi ? Parcă ai vorbi de ultimele apariţii în showbizz...

Apoi: "Macar nici un catolic nu spune ca papa nu ar avea pacate personale, sau ca nu ar putea gresi" - dar, drăguţă, cam ce crezi că înseamnă termenul "infailibil" - "infailibilitate"? Ia un DEX şi citeşte: "infailibil" = care nu poate greşi, care nu se poate înşela" !!! Deci, dacă înţeleg bine, lucrurile stau aşa:

nici un catolic nu spune că papa nu ar putea greşi, (afirmaţia ta, textual)
dar toţi catolicii afirmă infailibilitatea papei... (asta e dogma, nu?)

Cred că mai mult nu am ce să adaug!!! :))

Anna: A judeca pe cineva, a-i spune cam de sus ca nu se schimba, ca nu stie ABC-ul, ca sa plece de pe forum, ca nu mai avem ce discuta cu el, este totusi altceva, cu totul altceva decat a critica unele spuse ale unui parinte sau scriitor bisericesc.
A critica nu este tot una cu a judeca si a condamna.

Mishi55: p. Arsenie Boca nu este canonizat.
Iar scrierile care circula sub numele lui nu au fost, majoritatea, scrise de el ci de discipoli. Unele contin afirmatii foarte indoielnice (cum ar fi preziscerile despre sfarsitul lumii si scaparea Romaniei de dezastru etc) si m-as mira sa fie canonizat. De altfel cand a murit era in dizgratia sfantului Sinod (nu ca ar fi neaparat asa impoirtant, dar este un fapt) si daca nu ma insel era chiar in stare de schisma cu Biserica.

birocraţie în loc de evlavie???
 

Şi uite că, aşa necanonizat şi "în dizgraţia" sinodului, a îndrăznit (şi îndrăzneşte) să facă minuni! Sinodul nostru nu i-a canonizat nici pe sfinţii mărturisitori din închisori - şi ghici de ce!... sinodul nostru nu pedepseşte fapte anatemizate de sfinţi precum Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Marcu al Efesului...
Şi uite că, aşa necanonizat şi în dizgraţia sinodului, sfântul Arsenie Boca face minuni şi în ziua de azi. Cine va merge la mormântul lui, va şti, va simţi şi va înţelege.
Crezi că Dumnezeu are nevoie de aprobarea sinodului ca să "canonizeze" un sfânt? sau crezi că părintele face minuni (chiar şi azi) aşa, din putere omenească?
Nu cumva ne pierdem în birocraţie acolo unde ar trebui să stăm doar pe genunchi şi să ne rugăm cu evlavie?

Sigur ca unii sfinti nu au fost niciodata canonizati. Unii au ramas necunoscuti.
Insa nu cred ca este corect sa punem ca autoritate la acelasi nivel o persoana pe care poporul in considera sfant cu un sfant recunoscut oficial.
Sigur, evlavia poporului este unul din criteriile pt canonizare, dar nu este singurul. Nici minunile, de altfel.

Poate p. Arsenie Boca este poate sfant, nu zic. Dar scrierile care circula sunt in buna parte dubioase, nu este sigur ca sunt de el, si contin idei dubioase, partial. Asta nu inseamna ca nu a avut o viata sfanta.

Religia are trei componente: dogma, morala si cult. Drept urmare: este bine sa invatam credinta corect , sa cunoastem si sa aplicam morala crestina si sa participam la actele de cult. Desi religia este una, si sa presupunem ca toti cunoastem dogmele si morala in mod corect, ferirea de pacat si practicarea virtutilor tine de fiecare in parte. Unul are foarte multa rabdare, altul mai putina, unul poate spune 3 acatiste pe zi , altul de abia citeste o pagina, unul spune rugaciunea inimii , altul e mai lenes, unul se jertfeste pt aproapele mai mult, altul mai putin. De putut va spun sigur ca putem mai mult decat facem , dar nu avem destula vointa. Cand aud de nevointele unor crestini ma minunez. Chiar si in zilele noastre sunt oameni care traiesc o viata aparte chiar in mijlocul lumii fiind. Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca SE POATE numai ca noi nu depunem destul efort. Ne complacem in mediocritate( ca asta-i lumea in care traim, ca nu putem sa ne ridicam mai presus...) in loc sa ne umilim si sa recunoastem ca iubim mai mult confortul decat dobandirea Sfantului Duh.
Daca auzim ceva care nu e convenabil pt noi, gata, sarim in sus! Nu imi convine, nu e corect, asta-i habotnicie! Oare nu ar fi mai cinstit fata de noi insine sa spunem: ,,asa este corect, numai ca eu inca nu pot pune in practica pt ca inca nu am puterea de a ma lepada de mine insami...´´
Sincer eu sentimentul asta il am. Stiu f bine ca anumite lucruri sunt pacate sau ca ce fac si cum ma comport nu e tocmai in regula insa accept ca sunt prea slaba ca sa trec peste. Nu zic: ,,a...cum sa fie pacat cutare lucru? nu -i asa! ´´ doar ca sa am eu constiinta impacata.
Nu va mai suparati atunci cand vi se spune adevarul si nu va convine. Acceptati-va slabiciunile( e asa fac) . Uneori si eu m-am impotrivit adevarului pt ca nu prea era pe placul firii mele pacatoase dar pana la urma mi-am dat seama ca tot acolo ajung. De fapt , in adancul sufletului meu stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa accept adevarul.

Mishi, mai intai ca nu stiu de ce te-ai bagat intr-o discutie care nu prea te privea.
Legat de ceea ce spui tu: sigur ca nu este gresit sa spui ce ai auzit si ceea ce ai citit in carti. Dar asta nu-ti da dreptul sa te ridici deasupra altor oameni si sa-i lovesti.
Mai intai ca nimeni nu este perfect pe luema asta, ca om. Poti tu sau altcineva sa gai/bage mana in foc ca stie exact, calr si si sigur ce a spus Iisus cand a fost aici pe pamant? Ca nu a inteles/interpretat ceva gresit? Sunt oamenii perfecti?
Eu nu ma impotrivesc personal unor oameni, pe care nici nu ii cunosc (nici pe Sf. Parinti, nici pe diversi calugari romani). N-am nimic personal cu ei.
Dar nici ei insisi nu afirma undeva ca detin vreun adevar, sau ca sunt perfecti.
Credinta este ceva greu, necunoscut, nemarginit.
Poate spune cineva ca o stie toata, ca este perfect?
De aceea spun ca astfel de afirmatii ar fi mandrie.
Ca tu vrei sa arati ceea ce stii, sa dai lectii altora, sa te arati superioara/superior, este pacat? Nu stiu sigur.
Tot timpul ni se da exemplu smereniei Maicii Domnului. Eu asta am preluat imediat.
Si spun, indiferent de cat citesc, fac, invat - nu stiu destul, mai invat, sunt o pacatoasa.

1. Mai intai ca eu ti-am mai raspuns la ceste intrebari si ti-am explicat niste lucruri.
Nu-mi place sa ma compar cu Maica Domnului sau alte sfinte din scripturi pentru ca nu sunt ca ele. Nici eu si nici o alta femeie din lumea asta.
Ceea ce au facut ele noi nu putem face.
Sa le luam de model. Poate, dar si asta se poate numai in anumite limite, caci noi suntem casatorite, avem serviciu, avem alta existenta care nu ne permite sa fim ca ele.
Poate doar maicile sa le ia ca exemplu. La ele se potriveste mai degraba.
Da, putem si trebuie sa ne straduim in credinta, dar atat cat putem noi in ziua de azi.
Nimeni nu ne poate cere ceva peste puterile noastre. Nici Dumnezeu nu cere asta.

2. Eu una n-am afirmat ca nu sunt de acord cu credinta mea ortodoxa. Nu sunt de acord cu unele lucruri aduse de oameni in ea. Este o diferenta mare.
Tu si altii ca tine nu vedeti nici acum ce au facut oamenii. Nu vreti sa vedeti.
Ca au faramitat o biserica unica lasata de Dumnezeu, si altele multe.
Daca maine vine un episcop, sau patriarh si spune ceva aiurea in numele ortodoxiei, condamni ortodoxia sau pe el personal?
Nu poti face o diferentiere?
Am mai spus: credinta ca atare este una, institutia bisericii, preotii, monahii, reguli facute de oameni etc. este altceva.
Credinta mea este ceea ce scrie cele cateva scrieri originale, ceea ce este intre Dumnezeu si mine.

Si eu tot asta incerc sa fac.. sa separ faptele mele si sa le pun eticheta corecta. Dar recunosc ca este f greu..
Cum sa afirmi asta este binele, dar eu fac raul? Este o stare f neplacuta.. ta arunca uneori la limita disperarii.. normal ca oricine incearca sa gaseasca o "portita" prin care sa lase sa "coexiste" pacatul cu ascultarea!

Dar nu are rost sa ne plangem. Dumnezeu ne-a usurat ENORM sarcina: ne-a lasat Sf. Taine, ne-a lasat duhovnici sa ne indrume. :1:

Am de raspuns ceva tuturor:

Mi se reproseaza ca nu se vad schimbari in mesajele mele desi am intrebat atat.
Poate sa fie adevarat, eu nu ma pot pronunta. Ar fi subiectiv.
Credinta este ceva infinit si necunoscut oamenilor. Noi nu stim si nu ne-a fost/este dat sa stim decat f.putin din ea.
Mie mi se intampla ceva ciudat (pentru mine): mi se deschid porti sa cunosc, sa citesc si totusi mi se inchid, in sensul ca mai rau ma incurc in ceea ce aflu.
Este incalcit, nebulos, filozofic.
Nu pot afla nimic clar, nici un raspuns la ceea ce ma preocupa.
Poate ca ar fi mai bine si sfatul asta s-ar putea sa fie potrivit si altora, sa nu mai cautam, sa nu mai cercetam, sa nu mai citim diverse carti de religie.
Cateheza de baza si atat.

In al doilea rand exista o prapastie intre ceea ce spun scripturile si ceea ce fac oamenii, ceea ce se intampla zi in lume.
Am vazut in viata mea si in mesajele multor oameni de aici de pe forum suferinta, experiente triste, derute, nelamuriri.
In numele credintei vin oameni si idei care se amesteca in viata noastra si ne calca sufletul in picioare.
Cand tu suferi in viata de zi cu zi si esti judecat de oameni, alungat, nu ti se da ajutor, asta nu poate fi in acord cu credinta lasata de Dumnezeu.
Sigur ca ar trebui sa putem ierta, sa mergem mai departe.
Dar sunt lupte de zi cu zi, necazuri, suferinte, care ne macina.
Cei ce citesc multe carti dar nu stiu viata de zi cu zi, nu deschid ochii si nu vad ce se intampla cu adevarat, chiar si in cadrul bisericii ca institutie, sant depare de om, de iubire, de credinta.
Scriu asa cum scriu aici. Nu ma pot schimba pana nu mi se vindeca niste rani, facute de oameni, chiar in sanul bisericii si nu numai.
Am ami spus: fericiti cei ce nu au alte griji si preocupari decat cartile, care au bani, copii, serviciu, familie, parinti, etc.
Dar nu toti le au, sunt si altii care lupta cumplit in viata asta.
Cum sa mai aibe si puterea sa priceapa carti, sfinti, filozofii?
Sunt si oameni necajiti, bolnavi, cu alte probleme pe lumea asta.

Ma simt cumva, in mijlocul acestor discutii ca femeia aceea pacatoasa pe care o pedepseau oamenii prin omorare cu pietre.
Puteti s-o faceti mai departe.
Dumnezeu ma stie mai bine si ma va judeca El.

@o-tzaranca, Anca - as fi putut sa va spun sa plecati, sa ma bucur ca vrea o-tzaranca sa plece de pe forum.
Am vrut de mai multe ori sa scriu adminului sa reclam pe cativa din voi care fac rau tot timpul pe forum.
N-am facut-o. Urasc paratul.
Poate ca am sa gasesc puterea sa plec eu.

@ Sophia
 

Mergi la duhovnic cu nelamuririle tale. Te va ajuta mult.
Indiferent cat de binevoitori ar fi oamenii, nimeni nu poate lua locul duhovnicului in viata ta!
Pune nelamuririle tale pe foaie, spune-le duhovnicului si fa exact ce-ti spune el ("tratamentul" :1:)

Sa stii ca eu mi-am notat lucruri afirmate de tine, Fani si altii.. (chiar daca eu nu am fost de acord cu ele) si am intrebat duhovnicul, ca sa nu ma aflu sustinand lucruri aiurea. Si mai am inca multe sa-l intreb.. stranse de pe forum (dar nu pot abuza ore intregi de timpul lui.. in timp o sa-l intreb). Nu pot sa dau raspunsuri, ca erau pt mine. Dar intreaba si tu ceea ce te nedumereste!

Sofia eu te iubesc aşa cum eşti!
Dacă asta contează măcar puţin rămâi aici ,citeşte şi scrie în continuare şi fii tu însuţi.Suntem foarte diferiţi dar Dumnezeu ne iubeşte aşa cum suntem.

Şi eu sunt rănită meru în biserică(de către oameni asemenea mie) dar gândesc aşa:dacă Domnul nostru Iisus Hristos când îl răstigneau pe cruce a spus "Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac" sau Maica Domnului a răbdat să-şi vadă unicul fiu batjocorit de cei cărora numai bine le-a făcut cine sunt eu şi ce lucru bun am făcut ca să mă supăr sau să ţin mânie?

unu, doi, ...
 

Unu la mana, nu am stiut ca este o discutie privata, una care nu ma priveste - am crezut ca, fiind o discutie pe un forum, putem interveni. Si am vazut ca au intervenit mai multi, nu doar eu. Multumesc ca imi spui ca nu sunt binevenita - intr-adevar, crestineste!

Doi la mana, chiar atat ai inteles? ca vreau sa arat ce stiu si sa dau lectii altora? Concluzie: daca intru pe un forum, vad o discutie in care apar idei gresite (de la greseli mici, pana la ... orice), eu sa stau deoparte, sa tac si sa las greseala acolo unde e, ca sa nu se considere ca dau lectii... Doamne, chiar asa o fi crestineste?!
Doar atat poti sa intelegi de obicei? Sau nu te simti bine pana nu iti jignesti interlocutorul? Incep sa cred ca au dreptate cei de pe forum, care iti dau mesajele pe care ti le dau.

Atunci cand m-am aflat in cadere, am primit si eu ajutor, si cuvintele altora - si mustrare, si explicatii, si de toate. Si mi s-a parut normal sa fac la fel, sa nu tin pentru mine ce am primit, sa dau mai departe. Se spune ca darul rodeste dar.
Tu stii si altceva decat sa judeci, sa clasifici, sa pui etichete? - mandru, rau, nu mai esti ortodox, acela trebuie sa fie asa, acela asa - si apoi mai si vii si spui ca ai preluat exemplul smereniei... Maicii Domnului! Curat smerenie! ce sa mai zic...

Hai mai Mishi, iar o luam de la capat.
1. Nu era vorba ca nu esti binevenit, dar era o discutie aprinsa cam personala, despre mine, Fani.
Si depinde de interventie.
Daca vezi o bataie in public tu ce faci sari sa dai si tu una, sau sa faci pace?
Ei tu nu ai facut pace, ci mi-ai ars mie si lui Fani si mai nu stiu cui, una in plus.
A venit prost interventia ta. Atata tot.
2. Nu te opreste nimeni sa intervii si sa-ti spui parerea.
Dar depinde cum o spui. Si in ce context. Incearca sa intelegi mai intai contextul, ce se intampla cu celalalt, ce a vrut sa spuna, in ce situatie se afla.
Nu asa: "ai gresit, esti prost, trosc una, si mai trosc inca una".
Te cam repezi sa dai si alte persoane fac la fel. Vor sa dea lectii, dar cu bata si pumnul, fara a stii ce lacrimi sunt deja in sufletul omului.
Si nu mi se pare normal s-o tot iau si sa tot fiu lovita pentru ca, asa ca si tine, doresc sa-mi spun parerea. Ca si eu citesc si mai discut si mai invat de la altii.
Si vin aici totusi pe post de invatacel. Ca nu stiu multe, multe.
Si si asa ma pune lumea la pamant.
Si atunci nu mi se pare normal si nici crestineste si trebuie sa ma apar.
Nu-mi sta in fire sa jignesc sau sa atac. Dar daca sunt lovita si provocata?

Chiar trebuia sa am discutii si cu tine.
Nu vroiam sa te lezez in vreun fel. Scuza-ma.

Nu vreau sa avem discutii. Dar daca te uiti putin inapoi, peste mesaje, ai sa vezi ca nu eu am dat calificative. Chestia aia cu "ai gresit, esti prost, trosc una!" nu e a mea! Calificativele le-ai dat tu. Si spune-mi si mie sincer: daca ti se pare ca interventiile mele sunt agresive, cum ti se par ale tale? Cum ti se pare felul in care pui atatea si atatea etichete altora?
Nici eu nu vreau sa jignesc. Dar mi se pare aproape ilar sa spui cuiva: "Stii, tu esti rea cu mine, si ma jignesti, esti atat de rea, ca nu esti ortodoxa! Stii, ailalta e atat de mandra, ca da lectii altora! Stii, ala nu e calugar, ca sta in fata laptopului, iar eu stiu mai bine cum trebuie sa fie monahii si ce au ei voie sa faca! Dar eu sunt foarte smerita! Si ce va tot luati toti de mine? Ca de aia zic eu ce zic, ca sa ma apar! Fiindca eu am luat exemplul smereniei de la Maica Domnului!"
Nu mie trebuie sa-mi ceri scuze. Nu mi se pare ca dintre toti interlocutorii tai as fi cea mai lovita de tine. Si chiar nu m-ai lezat.
Incearca si tu sa asculti ce iti spun toti - ca poate ai sa vezi, dincolo de vorbe, de mici sau mari intepaturi, dincolo de orice - adevarul. Incearca sa iei din toate miezul. Acu, chiar toata lumea sa fie rau intentionata? Toata lumea sa fie gresita, si numai tu sa fii ok?
In toate e o lupta. Ai si tu luptele tale, cum le avem fiecare. Dar nu mai cauta doar nod in papura! Nu mai critica asa, chiar tot ce-ti iese in cale. Si, mai ales, nu o mai face cu tonul acela, ca iar ai sa starnesti replici dure.
Hai, ca mai avem un pic din post - acum sunt cele mai mari ispite!

Afirmatia sophiei era, ca "Dumnezeu a ales-o si a trimis-o pe pamant" (!), deci inainte de a se naste, fiind in consecinta fara de pacat stramosesc, curata si sfintita dinainte de propria ei nastere, sau cel tarziu concomitent cu propria-i nastere, la a doua nastere a ei. Esti de acord cu acest punct de vedere?!? Asa intelegi sfintenia Fecioarei Maria? Daca este asa, atunci nu ne putem compara cu Fecioara Maria, caci cine dintre noi s-a nascut sfintit si lipsit de pacatul originar? Nimeni.
Nu inteleg ce vrei sa spui cu "zamislitori ai lui Hristos in noi". Nu vad cum am putea fi. Zamislirea este indisolubil legata de un tata si o mama. Nu as numi zamislire, atunci cand traieste Hristos in om, asa ca la sfinti.
Din capul locului afirmatia "Dumnezeu a ales-o si a trimis-o pe pamant" este gresita, disociind-o pe Fecioara Maria de omenire; diminuandu-i meritul. Implicatiile sunt mult mai multe, dar nu doresc sa insist aici. Practic a discuta pe aceasta tema, necesita deschiderea unui topic special.

Eu m-am referit stric la curatia, pe care ar trebui sa o aiba fiecare tanar la cununie. Pentru ca s-a spus ca in zilele noastre acest lucru nu se mai poate, am dat exemplul Fecioarei Maria, care ar trebui sa fie un exemplu pentru toti. Repet: era vorba strict de perioada de dinainte de casnicie. Nu s-a pus problema fecioriei pe vecie.

Cred ca s-a elucidat enigma: " sa nu mai cautam, sa nu mai cercetam, sa nu mai citim diverse carti de religie".
Atata timp cat citim diverse carti de religie, nu numai ortodoxe, e clar ca nimic nu mai este clar, ci totul devine o nebuloasa. Ca ortodocsi sa citim carti ortodoxe.

Daca nu ma insel, sophia s-a explicat in legatura cu asta si a spus ca nu se refera la ceva ce seamana cu doctrina imaculatei conceptii. Nu, cu asta nu as fi de acord, dar cred ca nici ea nu a vrut sa zica asta (cel putin eu nu asa am inteles). Ea vorbea de faptul ca Dumnezeu a ales generatia din care a iesit Maica Domnului. Asta este o ideea cat se poate de ortoodxa, care se vede si pe icoane (arboprele lui Iesei cam idea asta o reprezinta - felul cum Dumnezeu a pregatit venirea Lui in lume)
Nu mai fa si tu atata exegeza a spuselor sophiei. Cum a spus si ea, nu este specialista si nu poate sa i se pretinda o acuratete teologica in exprimare.

Totusi altii asa o numesc. Citeste ce s-a scris despre Maica Domnului la parinti (sf. Ioan Damaschinul de exemplu). Sau citeste cartea parintelui Alexei Kniazev, tradusa si pe romaneste, Maica Domnului in Biserica Ortodoxa. Acolo se explica ideea asta cu zamislirea in sens duhovnicesc daca nu ma insel.
Sau cauta pasajele respective la sf. Pavel si ai sa vezi ca vorbeste de zamislirea lui Hristos in noi, si cauta un comentariu patristic.
Cand o sa am timp o sa le caut eu, dar poate le gasesti tu inaintea mea ca eu acum sunt cam ocupata.

Poti da exemplul asta, dar totusi nu mi se pare exemplul cel mai bun.

Si totusi, de ce se judeca ortodoxi unii pe alti?
De ce judecam in loc sa cautam a intelege pe celalalt?
De ce zicem ca nu judecam ,si totusi mai exista acest thread?
Si de ce chiar in cadrul acestui thread,care ar trebui sa explice de ce judecam,noi chiar asta facem,adica judecam!

Ocoleste subiectul si nu mai cauta sa judeci atat , judecand ce fac altii , judecand pe altii , si de ce si cum si iar de ce si pe dincolo . . . :42:

@Anca - mai spun o data
Ioachim si Ana era batrani. Nu avea copii, ea era infertila. Dumnezeu le-a auzit rugaciunea si cunoscandu-le credinta, i-a ajutat sa aiba un copil.
E mai bine asa?
Si copilul acela a avut si un plan de la Dumnezeu sa fie altfel decat toti ceilalti oameni si anume sa-l nasca pe Fiul.
Deci: o data le-a dat-o (in mod mai neobisnuit, avand in vedere varsta lor), unor oameni si in plus a ales-o pe ea si nu pe alta femeie sa-l poarte pe Fiul. Si poate tocmai a facut ca ea sa fie asa cum a fost: buna, curata, smerita etc.
Ce problema ai cu asta? Ce are cu imaculata conceptie?
Sf. Maria era biologic o femeie ca oricare alta, dar ca menire a fost altfel.
Si a fost si altfel pentru ca nascut fecioara si a ramas fecioara.

Curatenie inainte de nunta - de ce sa nu se mai poata. Posibil este daca se vrea.

De ce consider ca nu este potrivita compararea cu Ea: nu putem fi nici pe departe ca Ea, decat numai din punct de vedere biologic. Nici nu are o alta femeie menirea Ei, nici nu i-au fost date puterile si Harul Ei.
Noi suntem oameni obisnuiti. Sfintii au fost alesi, au avut alte puteri si haruri.
Ca putem sa ne orientam dupa ei in purtare. Asta da.

Se tot dadea de exemplu la firul cu discriminarea femeii in biserica si n-am inteles de ce. Maica Domnului a avut un statut deosebit. Mai mult nu mai intru aici in detalii.

Nu stiu ce vrei sa insinuezi, dar ma refeream ca ma incurca mai rau cartile ortodoxe. Este totul f.greu si nebulos.
Nici nu ne trebuie de fapt. Ne avantam in filozofii fara raspuns. Nicaieri nu am gasit o explicatie sau definitie clara.
Biblia insasi este f.filozofica si fiecare o pricepe cum poate si am inteles ca numai preotii si nici aceia nu pot s-o explice, desi in aparenta este o povestire usoara si frumoasa.
Cateheza si atat. Biblia un pic (Noul Testament).

Prefer sa iau asupra mea ,si sa fiu eu judecat ca as judeca ,decat sa nu atrag atentia ,ca nu are sens sa ne judecam atat :)
Sincer ,nu judecata e rea,ci absenta dragostei ,a intelegerii,a incurajarilor adresate celuilalt.
E atat de frumos sa iubesti,sa nu judeci,sa ierti,sa acoperi,de aceea nu voi tacea nicidecum,pana nu voi judeca singurul lucru care merita judecat :si anume insusi judecatile.

La asta as adauga ca totusi si ea, ca persoana, a facut sa fie posibila alegerea ei. Daca spui ca numai Dumnezeu a facut-o asa, chiar ca nu suna prea corect.
In ortodoxie se pune mare accent pe acceptarea ei 'iata roaba ta'. Daca nu ar fi acceptat, Hristos ar trebuit sa se intrupeze din alta femeie care ar fi acceptat acest rol.
Este o povestire de Vladimir Volkoff (un scriitor francez de origine rusa) care mie mi-a placut foarte mult, care dezvolta aceasta idee. Acolo arhanghelul este trimis sa caute o femeie care ar accepta sa Il nasca pe Dumnezeu in lume, si incearca la mai multe, din diverse epoci, ajunge la Maria. Toate celelalte refuzasera, din diverse motive. Povestirea se afla in cartea lui cu povestiriu despre ingeri)
Dar intr-adevar, merita deschis un topic special despre asta. Poate exista deja.

Pai , vezi , esti la fel ca toata lumea , un pacatos pe-acest pamant , si atat . . .!:32:

Deci nu sunt un pacatos ca ceilalti !
Sunt cel mai mare dintre pacatosi !
Cine are chef sa judece ,ma poate judeca pe mine,caci toate pacatele le-am facut,si de toate relele sufar.
Dar pentru Dumnezeu,iubiti-va unii pe altii,gandindu-va mereu ca vorbiti cu fratele vostru cel pacatos,care cu atat mai mult are nevoie de vorba cea buna.

Cartile ortodoxe nu au cum sa te incurce. Pentru intelegerea bibliei exista Omiliile Sf. Ioan Gura de Aur, dar si altele.
Da-ne te rog un titlu de carte, care te-a incurcat mai mult decat te-a luminat, ca sa-ti intelegem afirmatia.

Pai de unde sti tu ca nu se iubesc cei de aici ? Intr-un joc al vietii , exista si " faulturi " ,. dar asta nu impiedica IUBIREA , PRIETENIA . . .:67:

Si totusi,de ce apar periodic astfel de threaduri?
De ce cu jumate de minte ,se stie ca ne judecam continuu unu pe celalalt,desi cu cealalta jumate zicem ca de fapt sunt discutii constructive?
Din vorbe si din inima cu care au fost zise se vede caracterul de judecata .Si din efectul produs asupra interlocutorului.Caci daca nu ar fu judecata,nici interlocutorul nu ar sari sa se apere mereu.
Si daca ar fi dragoste ,nici nu ar exista decat incurajari,si punerea mai presus a celuilalt.
Asa cum la frig rasar buruienile,in absenta iubirii rasar ...ghici cine!

De ce apar ? Intreaba initiatoarea , buna mea prietana Sofia . Deci inainte sa tragi concluzii pripite , vezi ce si cum si vei afla si DE CE ! Nu ?:76:

Orcum problema judecarii celuilalt,e reala si foarte prezenta pe acest forum.Acolo unde te-ai astepta sa domneasca comuniunea armonia si impreuna slavirea lui Dumnezeu,e dureros sa asisti de fapt la sentinte,competitie si neintelegeri.Ma deranjeaza mai mult ce pierdem prin aceasta,adica posibilitatea de a ne iubi unu pe altu si a da impreuna slava lui Dumnezeu.
Caci pe cel ce judeca,ar fi bine sa il judec eu,dar este un Judecator mult mai indreptatit,care si-a dat viata,tocamai pentru ca noi sa ne iubim ca niste frati,si toate ocarile le-a luat El asupra Sa .
Ori daca suntem frati:la fel de destepti,la fel de pacatosi,la fel de frumosi,la fel de neputinciosi,ce rost are sa nu traim in comuniune frateasca,si sa dam intaietate in toate aproapelui?