|
Citat:
Pana acum vad ca nu ai contribuit cu nimic constructiv la subiectul "vorbirea in limbi".Inca asteptam sa ne dai argumente pentru vorbirea in limbi la penticostali,detalii si exemple, si de ce nu sa ne impartasesti si din experienta ta personala.Asta ca sa avem parte de o conversatie constructiva. |
Citat:
Citat:
|
Citat:
A intelege ca darul vorbirii in limbi are de a face cu o rostire a unor sunete fara inteles fara corespondent intr-o limba de pe fata pamantului, ne pune in postura de ignoranti. Stii ce au spus unii cand au vazut aceasta minune a lui Dumnezeu, nu? Ca sunt plini de must, adica beti cei care au primit acest dar. Se cuvine sa fim si noi ca acestia, sa nu intelegem ce a facut Dumnezeu acolo, sau sa pricepem exact ceea ce s-a intamplat? Intr-adevar, e surprinzator sa auzi pe unu' vorbind o limba necunoscuta fara sa o fi invatat inainte, dar apostolul Pavel insusi aduce lamuriri, spunand ca atunci cand cineva se exprima intr-un alt limbaj si cei de fata nu inteleg, sa existe talmacitor. Altfel, sa taca. E absurd sa credem ca a rosti sunete neinteligibile este dar al Duhului Sfant. Nu vreau sa te supar, dar eu in locul tau as pune problema mai serios, as refecta mai mult la aceasta chestiune, as incerca sa discut si cu altii, cred ca trebuie sa mai cercetam din cand in cand lucrurile in care credem, cu totii, sa vedem daca avem o baza solida sau nu. |
Ajutati-ma va rog
Citat:
si acolo veti intelege mai multe. AJUTATI-MA VA ROG FRUMOS CA NU STIU CE SA FAC: m-am inregistrat pe acest forum si dupa 3 zile mi s-a inchis contul. Am primit un meraj de la TINA OUMAR( daca vezi acest mesaj te rog sa-mi trimiti emai la bellisima_one@yahoo.com) si nu pot sa ma loghez, imi zice ca a expirat contul sau ca acest cont nu mai este valabil dar nu stiu de ce mi se intampla toate astea. Ajutati-MA VA ROG Am mai facut un cont pe alta adresa de mess si la fel mi s-a intamplat. m-am logat, totul a fost bine dar dupa 3 sau 4 zile mi s-a inchis contul si nu pot sa intru pe forum sau sa-mi vad mesajele, am un mesaj de la COJANET( daca vezi acest mesaj te rog sa-mi trimiti mail la bellisima_one@yahoo.com). MULTUMESC PT INTELEGERE. DOAMNE AJUTA Acum a trebuit sa-mi fac alta adesa k sa pot sa va cer ajutorul |
Citat:
De ce crezi tu ca, astazi, ar mai fi necesara vorbirea in limbi? La ce te ajuta pe tine, personal? |
Citat:
Cand ai facut afirmatia de mai sus te-ai referit la vorbire si rugaciune in niste limbi pe care crestinul le-a primit ca un dar al Duhului Sfant, fara sa le fi studiat personal? Ai folosit timpul prezent, crezi ca si astazi se poate manifesta acest dar? Citat:
Citat:
Ce putem înțelege din asta: a. Opțiunea ta: sa se abțină, sa tacă. b. Opțiunea mea: să se roage in alte limbi fără să „deranjeze” pe cei din jurul lui. Să audă doar el și Dumnezeu. Citat:
|
Citat:
Pe mine, personal, ma ajuta in rugaciunea din biserica sau cand în singurătate cu Dumnezeu. Cand mă rog în alte limbi în biserica o fac in asa fel incat sa nu deranjez pe vecinul meu. Îți spun cu teamă să nu semene a lauda de sine: cand te rogi in alte limbi poți atinge un nou nivel al intimității cu Dumnezeu, te poți simți mai aproape de El, ai impresia că îi vorbești chiar Lui și El te ascultă. Desigur ca si fara vorbire în limbi poti atinge aceasta stare. Toti cei ce vor voi sa se apropie de Dumnezeu vor reusi, cu sau fără ajutorul vorbirii in alte limbi . Nu pot insa sa nu spun ca, da, prin vorbire in limbi, Dumnezeu te intărește în omul interior, duhovnicesc. După cum spunea și Sfantul Apostol Pavel: „Cel ce grăiește într-o limbă străină pe sine singur se zidește...” |
Citat:
Recunosc pe de alta parte ca nu citisem postarile din mijlocul topicului. Doar primele si ultimile pagini. Asa am dat peste afirmatia ta scurta si cuprinzatoare. Acum am citit, dar altă pacoste...la cat am vazut ca ai vorbit cu Totpeetor, incep sa am indoieli in a crede ca mai poate fi o discutie constructiva. Dar hai sa incerc, cine stie planurile Domnului. In primul rand as vrea sa subliniez ca vorbirea in limbi nu este un dar penticostal ci unul care apartine Duhului Sfant si pe care Duhul Sfant il da oricarui crestin voieste: baptist, catolic, ortodox, luteran si asa mai departe. In majoritatea confesiunilor crestine sunt mai multi sau mai putini vorbitori in alte limbi. Repet: eu nu discut despre vorbirea in limbi a penticostalilor si cu atat mai putin despre vorbirea in limbi a samanilor, îndracitilor & co. Vorbesc despre vorbirea in limbi a apostolilor, a ortodocsilor, a baptistilor, a catolicilor, a ta, poate, cândva, în viitor. Ceea ce eu propun este sa nu consideram ca vorbirea in alte limbi este a penticostalilor. Le dam o prea mare cinste si unora dintre ei le convine prea mult. Duhul Sfant nu al penticostalilor ci al Lui Dumnezeu. Vorbirea in limbi nu e a penticostalilor ci e un dar al Duhului Sfant In al doilea rand am vazut ca multi dintre voi considerati ca singura utilitate a acestui dar fost in cazul apostolilor pentru a-i ajuta sa predice evanghelia prozelitilor veniti la Ierusalim in ziua Cincizecimii. Nu pot fi de acord că aceasta este (sau a fost) singurul motiv pentru care Duhul Sfant a dat acest dar, al vorbirii in alte limbi. De ce? Pentru ca in Noul Testament se vorbeste de cel putin patru ori despre vorbirea in alte limbi. Intr-un singur caz poate fi trasa concluzia pe care o propuneti voi: Faptele Sfinților Apostoli 2. Mai sunt alte trei pasaje: Faptele Sfinților Apostoli 10, Faptele Sfinților Apostoli 19, Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14. Ce facem cu ele? In niciunul nu se sugereaza ca ar fi fost oameni straini carora sa li se predice in limba lor. Se sugereaza pe forum ca toti cei care au vorbit in alte limbi in Noul Testament au predicat in alte limbi. Eu as sugera si existenta rugaciunii in alte limbi. Daca in Fapte 2 putem crede ca apostolii au predicat in alte limbi ( pasajul nu exprima exact aceasta) in celelalte pasaje textul nu ne lasa sa intelegem ca a fost vorba despre predicare. In concluzie ceea ce eu sustin este ca: 1. Vorbirea in limbi este unul din darurile Duhului Duhului Sfant, nu un ingredient penticostal. Orice crestin are acces la el. 2. Vorbirea in alte limbi include atât predicare in alte limbi cât si rugaciune in alte limbi |
Citat:
|
Citat:
|
Citat:
Citat:
1. Exista o folosinta in singuratate a vorbirii in alte limbi. Cand ma rog singur lui Dumnezeu, împreuna cu rugaciunea in limba mea materna, îi vorbesc Lui si într-o limba primita de la Duhul Sfant. Cuvintele acestei limbi nu le cunosc dinainte dar ea are cuvinte clare si frazeologia ei distincta. Nu stiu ce limba este. 2. Pe de alta parte este o folosinta publica a darului vorbirii in alte limbi. Sfantul Apostol Pavel reglementeaza manifestarile acestui dar in Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14. Macar ca apostolul da o calauzire foarte clara cu privire la folosirea lui în public, din nefericire, in multe biserici care accepta si încurajeaza acest dar manifestarea lui este în afara Scripturii. Asa cum o zici tu intr-un post, unii alearga bezmetici prin biserica, striga unul mai tare decat celalat si tot spectacolul jalnic pe care tu il descrii atat de expresiv. Probabil ca doar Apostolul Pavel daca ar veni personal la ei si cu duhul blandetii dar si cu nuiaua ar reusi sa puna din nou o buna randuiala. Sunt alte biserici in care darul vorbirii in alte limbi este folosit cu intelepciune si manifestarea lui curge, in linii mari, conform Scripturii. |
Citat:
Te-ai uitat in vreo statistica sa vezi daca e ca tine sau nu? Vorbesti prima oara in viata ta cu un om. Nu-l cunosti deloc dar il acuzi ca e un mincinos. El iti raspunde politicos si iti arata ca tu te-ai inselat. Nu-ti ceri scuze si continui sa acuzi. Nu arunca in eter cu parerile tale nefondate despre mine. Fii mai ponderat si prevazator. Acuza cand ai dovezi, cam asta e tot ce-ti pot spune. Cu regret, dar daca vei continua cum ai inceput nu voi mai raspunde. Eu nu pot discuta in aceasta maniera. |
Citat:
Am o intrebare cand te rogi, te rogi in gand sau glasuiesti? |
Citat:
Iarta-ma te rog, sunt intr-o saptamana de foc. (Cred ca ai vazut la ce ora ti-am scris azi noapte...) Voi posta cum voi avea putin timp liber. |
Citat:
De ce crezi ca acest dar nu a mai existat de aproape 2000 si a lipsit aproape cu desavarsire?De ce crezi ca acest dar exista in biserica penticostala?La ce foloseste acest dar bisericii penticostale, si la ce foloseste acest dar individului, adica tie? |
Citat:
tiam dat argumente si nu am de ce sa cer iertare nu am gresit si tiam aratat si minciuna dar vad ca esti si orb |
Citat:
nici in toata lumea nu sunt cifra pe care ai dato ?tu ai vreo statistica?stii cati sunt in ROMANIA?vrei sa-ti spun?cand aduci dovezi false cum sa te numesc?daca esti penticostal ce sa fac sa cad pe spate?tiam dat dovezi .dacacrezi ca sunt idiot ca nu ma informez si din alte surse la ce postezi te inseli .si atunci cand iti fondezi credinta doar pe doar doua carti din NT, nu te pot lua in serios cind arunci restul de 64 de cartiale bibliei si credema esti in inselaciune si minciuna si greseala .fii mai rational si ia in calcul si restul.iti cunosti istoricul cultului penticostal? cine la infiintat cand unde si cum ?care e doctrina ? |
Citat:
Citat:
Mie mi se pare destul de clar aspectul acestui dar al vorbirii in limbi avand in vedere momentul in care Dumnezeu a decis sa il reverse asupra unor oameni precum si scopul, acela de a predica Evanghelia unor popoare de alta limba decat cea a evreilor si asta cat mai repede cu putinta. Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Din nefericire rar mi-a fost dat sa particip la astfel de momente macar ca frecventez cu regularitate biserica de mai mult de 22 de ani. In ceea ce priveste folosirea darului la nivel personal, ea este mai des intalnita si foloasele le-am descris puțin la postarea #207: faptul ca crezi, ai certitudinea ca îi vorbesti lui Dumnezeu, ca te rogi ceva ce Duhul Sfant vrea si Dumnezeu te asculta, este o traire speciala care te intareste in omul interior. Am specificat si in postarea #207 si vreau sa o spun mereu: nu exista nici un merit al omului in toata aceasta experienta. Cu atat mai putin un merit al vreunui penticostal. Pentru ca, dupa cum am mai menționat, acest dar este de la Dumnezeu pentru creștini. |
Citat:
Nu puteam sa afirm ca sunt 500.000.000 de penticostali in Romania. Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Am o rugaminte la dumneavoastra, haideti sa ne focalizam pe subiectul acestui topic: „darul vorbirii in limbi”, si sa lasam ciorovaiala fără rost. |
Ai cerut pasorului vostru sa binecuvinteze adunarea voastra in numele domului nostru Iisus Hristos ?
|
Citat:
Apoi tu de unde stii ca te rogi lui Dumnezeu cand vorbesti in limbi, ce se deruleaza la nivelul perceptiei in tine? Eu am o explicatie, da.Vorbirea in limbi a fost data cu un scop la fel ca fiecare din darurile Duhului Sfant, nu pentru spectacol(apropo adunarile voastre arata ca niste sali de spectacol,teatre,concerte,etc.).A fost data mai ales cu scopul evanghelizarii,vezi in Fapte.O data ce evanghelizarea a avut loc acest dar a incetat,si nu mai este util, apare doar in cazuri izolate. |
Citat:
|
Citat:
Insă in postarea ta anterioara mi-ai cerut mie sa rostesc aceea rugăciune, nu pastorului. Te asigur ca pastorul nostru crede că Domnul nostru Iisus Hristos pentru a noastra inviere si pentru mantuirea noastra S-a rastgnit pe Sfanta Cruce. Pastorul, in repetate randuri, binecuvinteaza adunarea în Numele Domnului nostru Iisus Hristos. |
Citat:
2 Cor.11. 14-15 "Nu este de mirare, deoarece însuși satana se preface în înger al luminii. Nu este deci lucru mare dacă și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor." Una este vorbirea în limbi pe care o practicau apostolii, o vorbire in limbi care era de origine divină și despre care vorbește sf Pavel la 1 Cor. 13 și alta este vorbirea in limbi de tip penticostal și harismatic. Ceea ce se intampla la adunările voastre este similar cu ceea ce se intampla in cazul demonizaților, al spiritiștilor și al religiilor primitive de tip șamanic. 1 Cor 14.26 "Ce este deci, fraților? Când vă adunați împreună, fiecare din voi are psalm, are învățătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă. " In cazul sectelor penticostale este vorba de o bolborosire auto-impusă, repetarea spasmodică a unor anumite sunete și cuvinte care să inducă o stare de transă. Acest lucru nu are nimic de-a face cu zidirea Bisericii, ci doar cu dorința voastră de a avea experiențe noi. DE ce nu le dă Dumnezeu un adevărat dar secanților penticostali și harismatici? De ce atunci când se duc în altă țară trebuie să învețe limba țării respective? Apostolii au avut acest darul vorbirii in limbi pentru a face evanghelizare adevărată, pentru a zidi Biserica, nu pentru a bolborosi diferite sunete doar de voi intelese (sau nici macar de voi). |
Citat:
Citat:
Eu cred ca orice om rational si corect cand nu stie ceva ar trebui sa spuna „nu stiu”, nu sa se invarta dupa coada. De aceea cand nu stiu ceva, recunosc. De ce ar fi asta o „vrajeala”? Citat:
Citat:
Citat:
Nu sunt de acord ca vorbirea in limbi a fost data in scopul evanghelizarii. Argumentele aduse acestui punct de vedere nu sunt convingatoare. Nici macar in Fapte 2 nu se aplica in intregime. Apostolul Petru a facut evanghelizarea cu aceea ocazie si el a vorbit in limba evreiasca, nu a folosit darul vorbirii in limbi. Dar chiar daca putem spune ca in Fapte 2 a fost evanghelizare prin darul vorbirii in limbi, in casa lui Cornelius in Fapte 10 nu se poate vorbi de evanghelizare, In Efes, Fapte 19, nu e evanghelizare, in Corint nu e evanghelizare. A restringe scopul acestui dar exclusiv la evanghelizare este o interpretare pe care Biblia nu ne permite sa o dăm. Citat:
Eu cred ca evanghelizarea nu a incetat, darul nu a incetat, darul este util si apare oricand un crestin intelege din Biblie ca acesta este un dar al Duhului Sfant și îl dorește pentru el. |
Citat:
Citat:
Citat:
|
Citat:
Citat:
Citat:
|
Partea 1
...
cel care tăgăduiește pe Tatăl și pe Fiul, acela este antihristul...Trei sunt Cei care mărturisesc în cer:Tatăl, Cuvântul și Sfântul Duh...Acești trei Una sunt... (I Ioan 11, 22; 11 Ioan, 7) MIȘCAREA FUNDAMENTALISTĂ ȘI PROZELITISMUL „GLOSSOLAL” Ca orice mișcare și cea a fundamentaliștilor nu a apărut din senin. Ea are justificare în abaterile de la dreapta credință a Bisericilor Apusene. Are o tradiție în practica ereziarhă a primelor veacuri și mai ales o „experiență” a puzderiilor denominaționale religioase și creștine, păgâne și ancestrale ale continentului american. De aceea, „aleșii duhului, chinuiți de amestecul limbilor Babilonului, încearcă disperați să iasă din criza religioasă prin justificarea Cicizecimii (Pentecostei), prin pretenția vorbirii în limbi „necunoscute”, prin legături directe sau medium-uri, prin arătări „persistente” ale duhului. Mulți dintre adepți sunt practicanți naturiști (yoga, consumatori de psihotrope) sau extaziați-provocați, obsedați sau deliranți. Nu lipsesc nici căutătorii și îndestulații „harismatici”.Nu este lipsit de importanță nici faptul că abaterea de la practica spovedaniei tradiționale a Bisericilor apusene a provocat conștiinței creștine din Vest numeroase mișcări „fundamentaliste”. Acestea, folosind o terapie psihică, apelând la mijloace „parapsihice”, recomandând metode de psihanaliză-sugestie, tranșă, practici yoga și chiar practici obscurantiste, au atras mulți lipsiți de asistență religioasă. În același timp, „fundamentaliștii” consideră „pogorârea sau posedarea duhului” o alegere a lor, o „descoperire” proprie a Duhului, dumnezeul vremii noastre, și Cincizecimea Mileniului III.Cultul penticostal sau Biserica lui Dumnezeu cea apostolică este recunoscut și de Statul român și tolerat de Biserica națională. Cultul penticostal este organizația cea mai reprezentativă a mișcării „fundamentaliștilor” moderni. Dacă baptiștii se deosebesc prin botezul la maturitate și imitația botezului lui Iisus, dacă adventiștii „au fixat” și „au calculat” – ca de fapt și evangheliștii-pietiști – împărăția de o mie de ani și „venirea” Domnului, iar Creștinii după Evanghelie sau după Scriptură „au descoperit” alte ceruri și judecăți – penticostalii sau spiriții, tremurătorii sau „posedații” de duh, vizionarii și profeții, „vorbitorii” în limbi și „tâlcuitorii” acestora încep un ev nou, cu anul 1901, contrapunând „mișcării” harismatice, care a cuprins Biserica Apusului, concepția lor de „chemați” ai duhului și „împărțitori” de daruri glossolale. 1.ORIGINEA ȘI LIDERI „FUNDAMENTALIȘTI” Numele de „penticostali” vine de la cuvântul Pentecosta (Cincizecime), susținând că ei sunt botezați cu Duhul Sfânt și cu foc, daruri primite de către Apostoli la Cincizecime sau la Pogorârea Duhului Sfânt. Li se zice de către unii „tremurători”, pentru că în momentele de pretinsă inspirație a Sfântului Duh, ei se cutremură, devin „spiriți” (fără trup), fiindcă pretind a avea pe duhul în darul „vorbirii” în limbi.Originea sectei se află în America, datând abia de la începutul secolului al XX-lea, dar „istoricii” penticostali duc „nașterea Bisericii” în epoca apostolică… Această sectă apare din rândul baptiștilor, înființată de predicatorul baptist Carol Parham. El a început, în ciuda aderenței baptismale, să „profețească”, în fața adepților, că Sfântul Duh se va revărsa din nou, cu putere, la o apreciată „pogorâre” a Sa și că el „a văzut” la 3 ianuarie 1901 când s-a și pogorât peste 13 persoane… În 1906, această rătăcire, propagată de Parham și câțiva aderenți ai săi, a început a prinde teren în California (SUA). În același an, a trecut și în Europa, mai întâi în Norvegia, apoi în Germania, unde a reușit să convertească pe un pastor luteran, I. Paul , care a devenit conducătorul sectei în Germania.Pentru a atrage atenția, se mai numește „creștinii Cincizecimii, posesorii duhului, inspirații, aleșii, medium-uri, quakeri, metodiști, pnevmatizații etc”. Toți laolaltă sau fiecare în parte pretind că au „daruri” speciale, de aceea sunt cunoscuți și sub numirea de „vorbitori în limbi, tâlcuitori, deschizători, luminări, dascăli, profeți, vindecări miraculoși, vizionari, singurii creștini ai timpului, harismatici și autentici”…Dintr-un asemenea amalgam s-au detașat multe secte, ducând mai departe sau reactivând ereziile pnevmatomahe ale rătăciților din primele veacuri ale Bisericii Creștine. Totuși, există în lume, ca și în țara noastră, unii credincioși care sunt constituiți în grupuri sau în culte recunoscute de către unele state ale lumii.Penticostalii susțin cu ardoare că își trag originea de la Cincizecime și că s-au perindat de-a lungul istoriei prin acei vorbitori în limbi.În România, „penticostalii” au înțeles să-și depună la forurile în drept „Mărturisirea de credință” și statutul lor de organizare și funcționare pe baza cărora au primit autorizația de a-și desfășura liber cultul, fiind apărat acest cult de către stat prin organele sale.Și pentru penticostali „istoria este învățătoarea vieții”. – Dacă cercetăm din punct de vedere istoric acest fenomen, vom găsi o vorbire în limbi biblice , ca lucrare a Duhului Sfânt, numită și „Glossolalia rusalină”, și vom găsi și o farsă vorbire în limbi, la penticostali, care se deosebește fundamental de cea a Cincizecimii și care nu e decât o imitație și o influență păgână. Irineu (202) este singurul dintre scriitorii bisericești care amintește existența acestui dar în Biserică. În cartea sa Împotriva ereziilor , spune: „Mai avem câțiva frați în Biserică, care au daruri profetice și prin duhul lor vorbesc tot felul de limbaje”… Când Ioan Gură de Aur (407) explică capitolul 14 din I Corinteni , precizează că „acest dar descris de Apostolul Pavel este necunoscut în Biserică” în zilele noastre… Fericitul Augustin (430), comentând textul din I Ioan III, 24, a scris: „Acestea au fost semnele cerute de împrejurările timpului de atunci. Căci a fost necesar să se recurgă la acea exprimare a Duhului Sfânt în toate limbile, pentru ca să se arate că Evanghelia lui Dumnezeu trebuie să fie propovăduită în toate limbile pe întreg pământul. Lucrul acesta s-a făcut ca un fapt al trecutului”. „Despre vorbirea în limbi” amintește mai precis Tertulian, dar e sigur că el s-a referit la „practica” ereticilor montaniști de care a fost puternic influențat, devenind el însuși o vreme adept al acestei secte. În cartea sa, De anima stă scris: „Există astăzi între noi o soră, care are, în parte, darul descoperirilor; ea le primește în Biserică în cursul solemnităților duminicale, în extaz, sub influența Duhului”. Tertulian s-a referit la Maximilian, care a supraviețuit lui Montanus și Priscilei. Așadar, se cunoaște, cu excepția penticostalilor, numele lui Montanus, care a făcut vâlvă în perioada de vârf (secolul al II-lea), în problema vorbirii în limbi.Luând aminte la datele ce le avem despre Montanus, precum și felul cum a „vorbit” în limbi, putem socoti această practică a lui ca o farsă vorbire în limbi, în contrast cu cea rusaliană. |
Partea a 2 a
Înainte de „convertire” la creștinism, Montanus a fost slujitor la temple păgâne, în special în cultul Cybelei, avea un temperament coleric de nestăpânit. Predispozițiile temperamentul său au fost accentuate în experiențele sale în ceremonia păgână.Montanus, după „încreștinare”, a atras atenția prin extaz și transa manifestată… și în acele stări ținea cuvântări „în limbi” diferite. În acele momente dădea impresia credulilor săi că nu mai era el acela care vorbea, ci „divinitatea”, Duhul…După moartea lui Montanus, grupul „Vorbirea în limbi” a dispărut, deși curentul montanist a rămas, fără practicarea „glossolaliei”, până în secolul al IV-lea.În
Cartagina a existat, până în secolul al IV-lea, o sectă care se numea „tertulianistă” și păstra unele influențe montaniste, iar numele și-l avea de la Tertulian. După ce vorbirea în limbi s-a stins la montaniști, nu mai întâlnim grupuri de creștini „posedați” de această practică. A dispărut erezia, dar nu și urmările ei. Și iată că istoria reține anul 1700, când apare la cominarzi pretenția vorbirii și tâlcuirii în limbi.Cu un secol mai târziu, „vorbirea” în limbi o practicau „irvingienii”. Numele lor vine de la pastorul Irving Eduard Godet. În „spusa” lui asupra Epistolei către Corinteni face o descriere a felului cum irvingienii vorbeau în limbi: „Înainte de începerea predicii, acela care mergea să vorbească se concentra adânc în sine însuși, se izola de cei ce-l înconjurau, închidea ochii și-i acoperea cu mâinile sale, și deodată, ca și cum ar fi fost atins de o lovitură de trăznet, suferea convulsiuni care-i cuprindeau tot corpul, din gură scăpa un torent vibrant de sunete străine, puternic accentuate”… Vai, câți dintre pastori și chiar preoți (dacă mai pot fi numiți așa) recurg la asemenea „teatru” și încă din față Sf. Altar!Vorbirea în limbi la irvingi nu dura mai mult de cinci minute, câteodată erau doar câteva sunete, vorbirea era însoțită de gălăgie, suspin și plânsete, adeseori de veselie, de râsete (ventrilogi și nătărăi, bogomili și duhovorți). Practica irvingienilor s-a transmis și altor secte „glossolale”: quakeri și mormoni, până la vorbirea în limbi în zilele noastre, tehnică sub alte aspecte preluată de mișcarea pietist-fundamentalistă: auzirea „vocilor”!…Scriitorul francez René Poche, în „studiile” biblice și mai ales în cartea sa: Lucrarea Duhului Sfânt , descrie vorbirea în limbi astfel: „Cerințele unor dovezi vizibile de primire a Duhului Sfânt au făcut să apară uimitoare demonstrații fizice: lătrături, smucituri violente, țipete și strigăte, dansuri sălbatice, leșinuri și altele de felul acesta, atât la weshnieni, și de la montaniști la quakeri”.„Toate aceste apucături și încă unele mai exagerate – se spune în dicționare și enciclopedii asupra sectelor – le-au moștenit vorbitorii în limbi din zilele noastre, deși vor să se intituleze urmașii credincioșilor de la Rusalii și, deși vor să susțină că lucrarea «rusaliană» a Duhului Sfânt continuă prin ei, totuși, prin concepții eretice și practici schismatice, sunt departe de spiritul rusalin”. B. ORGANIZAREA CULTULUI, EXTINDEREA ȘI RĂSPÂNDIREA LUI 1. Mișcarea penticostală pe glob. – Dacă nu putem spune că Mișcarea penticostală mondială are un întemeietor, atunci nici nu putem spune că s-a dezvoltat într-un anumit centru.Mișcarea penticostală mondială s-a dezvoltat și extins în secolul al XX-lea, având mai multe centre de propagare. Acest lucru a făcut ca azi să existe zeci și sute de organizații penticostale. Din punct de vedere doctrinar, diferențele nu sunt prea mari. Putem aminti unele mai însemnate, fie datorită trecutului lor istoric, fie numărului de membri, astfel: 1. Credința Apostolică; 2. Adunările lui Dumnezeu; 3. Biserica lui Dumnezeu; 4. Biserica Penticostală a Sfinților; 5. Biserica Elim; 6: Biserica Evangheliei depline etc.În momentul de față există mii de comunități penticostale cu concepții proprii în toată lumea. Un număr mare de membri au centre în America Latină și Africa, Europa, Asia, Australia ș.a., cu alte „arătări” ale Duhului față de SUA.Multe organizații penticostale dispun de locașuri de cult moderne, de școli proprii, nu numai pentru „misiune”, ci și pentru educație publică (de la grădiniță până la liceu). Alte organizații penticostale, preluând obligațiile sociale ale unor state, au înființat orfelinate, case de bătrâni, instituții de reeducare, pentru dezalcoolizare, antidrog (antitabac) etc.Așa-zisele Biserici penticostale dispun de școli speciale atât pentru cultură generală, cât și pentru pastori. Au un număr sporit de case de publicitate unde se tipăresc milioane de cărți și reviste, au loc emisii radio, tv etc.Mișcarea penticostală, la început, nebăgată în seamă, mai apoi ponegrită din cauza unor excese de zel, se bucură astăzi de aprecierea sociologilor și politicienilor ca „cea mai importantă mișcare religioasă” din secolul al XX-lea. În acest sens, penticostalismul nu mai este considerat o biserică aparte, ci o mișcare religioasă în sânul creștinismului apusean, cu violente tendințe prozelitiste asupra Bisericii Ortodoxe. 2. Începutul și dezvoltarea adunărilorpenticostale în România. – Am văzut că originea acestei secte „moderne” se află în America, de la începutul secolului al XX-lea.În părțile noastre, penticostalii au pătruns prin Pavel Budeanu , plecat din Arad în SUA, înainte de 1910. A întâlnit propagandiști penticostali și a aderat la sectă, în loc de muncă. Revenit în țară „convertit”, cu ajutor bănesc american și cu sprijinul unor maghiari înstăriți, înjghebează secta în Banat și Transilvania. El vine înarmat cu câteva reviste „Vestitorul Evangheliei” (editată la Akron, statul Ohio) pentru a adeveri „noua credință”.Alt naiv, comerciant ambulant, Ion Bododea , pescar din Brăilița, fost pastor baptist, părăsește „credința” veche pentru „gustul” vorbirii în limbi. Destui creduli s-au atașat acestora. De fapt, Ion Bododea s-a și grăbit să se intituleze „Șeful Bisericii lui Dumnezeu cea Apocaliptică”, fapt care nu a deranjat pe intervorbitorul său pe calea firelor „glossolaliei”.Pe seama lui Pavel Budeanu se pune și traducerea în limba română a „mărturisirii” de credință penticostală: Declararea fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu . De asemenea, s-a încercat, fără prea mult succes, tipărirea a două reviste: „Glasul adevărului” și „Știința sfinților”….În România se poate considera deschisă prima casă de adunare penticostală, cea din casa soților Bradin la 10 septembrie 1922. În 1923, s-a organizat a doua adunare în comuna Cuvin. Siguranța statului de atunci, aflând de existența acestei secte, a interzis-o.Văzându-se la strâmtoare, cei 50 de penticostali existenți la data respectivă au întocmit prima petiție prin care au cerut recunoașterea legală. La cererea depusă au anexat și mărturisirea de credință intitulată: „Declararea fundamentului adevărat”, 1924. după această declarație – în mii de variante- astăzi, toate sectele, cultele și dizidentele penticostale se numesc „fundamentaliști” sau fundamentaliste.La 29 ianuarie 1925, Ministerele Cultelor și Artelor, prin Decizia 5734, a inclus în rândul sectelor interzise și pe aderenții penticostali. Această decizie, fiind publicată în ziare, opinia publicată a fost interesată să cunoască natura și credința acestei secte. Luând adresa din decizie, prin scrisori și vizite personale, fratele Gh.Bradin a fost solicitat să dea unele lămuriri. Mulți sectanți desprinși din cultele neoprotestante ale vremii sau nemulțumiți de pastorii lor s-au unit cu penticostalii.Pentru faptul că erau eretici, pentru rezerva penticostalilor față de neamul românesc, pentru practica religioasă bolnăvicioasă, pentru atitudinea neloială față de Statul român, pentru refuzul de a contribui la propășirea țării și pentru opoziția față de instituțiile de drept ale statului – refuzul serviciului militar, jurământ etc. -, secta a fost interzisă prin cunoscutul și dreptul Decret-Lege 927/1942 pentru salvarea neamului.O dată cu schimbarea climatului politic din țara noastră, la 23 August 1944, penticostalii au ieșit din ilegalitate, bolșevicii le-au dat toate drepturile, iar comuniștii, umilind o Biserică strămoșească – mama neamului românesc -, i-a declarat pe penticostali egali cu Biserica Ortodoxă Română. Pentru obținerea unei recunoașteri legale, penticostalii din România au început să-și strângă rândurile. În momentul acela se aflau două direcții: a) Unii penticostali funcționaseră câțiva ani înainte de cel de al doilea război mondial în cadrul cultului baptist ; b) Alții, care refuzaseră orice „compromis”, își desfășurau activitatea în ilegalitate, ținând adunările noaptea prin fel de fel de ascunzișuri.În 1945, au început să funcționeze pe față, fiind gata să suporte orice pedeapsă din partea instanțelor.La 20 mai 1945, în orașul Arad, a avut loc o conferință foarte restrânsă, în cadrul căreia s-a discutat reorganizarea Asociației religioase penticostale și reeditarea unei reviste intitulate „Vestitorul Evangheliei”. Gheorghe Bradin a fost în fruntea acestei organizații, ca președinte.Au mai avut loc și alte două încercări de reorganizare în București, sub denumirea: 1. „Creștinii botezați cu Duhul Sfânt” și 2. „Ucenicii Domnului Iisus Hristos”.În 1949, au început să funcționeze pe față, fiind gata să suporte orice pedeapsă din partea instanțelor.La 20 mai 1945, în orașul Arad, a avut loc o conferință foarte restrânsă, în cadrul căreia s-a discutat reorganizarea Asociației religioase penticostale și reeditarea unei reviste intitulate „Vestitorul Evangheliei”. Gheorghe Bradin a fost în fruntea acestei organizații, ca președinte.Au mai avut loc și alte două încercări de reorganizare în București, sub denumirea: 1. „Creștinii botezați cu Duhul Sfânt” și 2. „Ucenicii Domnului Iisus Hristos”.În 1949, cele trei organizații penticostale se prezentau astfel: 1. Asociația „Biserica lui Dumnezeu Apocaliptică-Penticostală”; 2. Asociația „Creștinii botezați cu Duhul Sfânt” și 3. Asociația „Ucenicii Domnului Iisus Hristos”. |
Partea a 3 a
La 23 decembrie 1946, se obține recunoașterea provizorie a Asociației „Biserica lui Dumnezeu Apostolică-Penticostală”, iar celelalte două, la care rămăseseră puțini membri, s-au încadrat în grupul asociației recunoscute provizoriu.La 14 noiembrie 1950, prin Decretul nr. 1203, s-a primit recunoașterea juridică sub titulatura:
Cultul Penticostal sau „Biserica lui Dumnezeu Apostolică”. CÂTEVA CONCEPȚII SPECIFICE PENTICOSTALILOR Ca orice sectă religioasă și cult creștin, fundamentaliștii au câteva puncte doctrinare ce îi identifică. Astfel:1. Dumnezeu Duhul Sfânt este locțiitorul Domnului Iisus pe acest pământ, coborându-se din cer, de la Tatăl, în ziua Cincizecimii.2. Îngerii sunt făpturi duhovnicești create de Dumnezeu, fără păcat, și pune în slujba Sa. Diavolul sau satana , sau „Lucifer”, mândrindu-se că este căpetenia îngerilor care și-au părăsit locul, a căzut. El înșeală întreaga lume, este ucigător, ispititor, mândru, pârâtor și mincinos. „El a fost biruit prin jertfa Domnului Iisus Hristos, iar moartea Lui și a îngerilor săi (spiridușii) este aruncarea în iazul cel de foc și chinuirea lor în veci” (Isaia XIV, 12, 14; Iuda 6; Apoc. XIII, 9; Evr. II, 14; Matei XXV, 41; Apoc. XX, 10).3 . Crearea omului și căderea în păcat. – Omul a fost creat de Dumnezeu, bun, drept și liber. El a fost înșelat de satana și a căzut în păcat. Omul a fost salvat de Hristos în mod benevol…De aici avem: a) Harul lui Dumnezeu . Harul este bunătatea și dragostea nemărginită a lui Dumnezeu, pe care a arătat-o Tatăl prin Domnul nostru Iisus Hristos, față de cei păcătoși. Nimeni nu se poate mântui prin „propriile sale fapte sau binefaceri” și nici prin „faptele Legii” Vechiului Testament, ci numai prin harul lui Dumnezeu (subl. n). b)Credința este o încredere neclintită în Dumnezeu… și este de obârșie divină. Ea se primește de la Dumnezeu prin dreptatea Lui și nu prin concepțiile și închipuirile omenești. c)Pocăința este un ordin al Domnului Iisus. Ea înseamnă întoarcerea la Dumnezeu de la căile rătăcite, căința pentru viața trăită în păcat și necunoștință de Dumnezeu și ruperea cu păgânătatea și cu poftele lumești. d)Nașterea din nou… Numele acelora care sunt născuți din nou (penticostalii) sunt scrise în Cartea Vieții. e) Iertarea este un atribut dumnezeiesc prin care se dovedește bunătatea lui Dumnezeu față de oamenii păcătoși, dar care s-au întors la El. Pentru ca cel păcătos să poată primi iertarea, trebuie să mărturisească, să părăsească păcatul și să roage pe Dumnezeu să-l ierte. O dată păcatul iertat, păcătosul se simte fericit și ușurat. f) „Sfințenia” (lepădarea, dăruirea, eliberarea, predarea ) înseamnă despărțirea cu totul de păcat și acționarea numai pentru Dumnezeu. g) Rugăciunea (care întreține sfințenia) este legătura directă a omului cu Dumnezeu; și cea mai adâncă expresie a dorinței după El. Simbolismul cultic și raportul cu lumea . Avându-se în vedere „copilul minune” al Cincizecimii secolului al XX-lea, cum le place fundamentaliștilor să se prezintă, să vedem ce „creștere” sau handicap „creștin” are acest hibrid la sfârșitul mileniului II. Să ne convingem, după „maestrul” cabalist modern, Alvin Toffler, în ce val se află „fundamentalismul” creștin (a nu se confunda însă cu tot atât de periculoșii fundamentaliști islamici sau iudaici , budiști sau confucianiști, șintoiști sau tibetani etc.) și cum putem să-i aruncăm un colac ( nu de pomană) de salvare!… Simbolismul mistagogic : Botezul și Cina Domnului . Sunt, de fapt, cele două laturi reținute din fărâmituri sacramentale romano-catolice și protestante puse, de această dată, pe seama Sf. Duh, nu a sacerdotului. 1). Botezul sau ceremonia filială este oficială este oficiat de păstor și are dublu aspect cu multiple efecte; a) Botezul cu apa este poruncit de Domnul Hristos. Acest botez îl oficiază pastorii pentru cei care acceptă „credința” nouă. El este un simbol al morții fără de păcat și al învierii la o viață nouă. Oricine crede în Domnul Iisus, potrivit Evangheliei depline, urmează a fi botezat în apă, în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Botezul în apă se poate accepta înainte și după primirea botezului cu Duhul Sfânt. El seoficiază prin scufundare în apă o singură dată, iar în cazul când prima dată nu s-a oficiat după Cuvântul lui Dumnezeu, se poate administra a doua oară sau chiar de mai multe ori!…Copiii adepților se botează la Vârsta când aceștia pot să înțeleagă singuri că Domnului Iisus Hristos este Mântuitorul lor personal. Ei sunt totuși admiși la casa de rugăciuni spre a fi binecuvântați.b) Botezul Duhului Sfânt este îmbrăcarea celor născuți din nou cu putere de sus, pentru ca ei să poată rezista ispitelor și încercărilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, să poată mărturisi Evanghelia prin puterea lui Dumnezeu.Botezul cu Duhul Sfânt se poate primi atât prin punerea mâinilor, cât și fără această practică, atât înainte de botezul în apă, cât și după primirea lui. Acest „botez” oferă puterea darurilor! 2. Cina Domnului este al doilea așezământ, după penticostali, ca formă exterioară, în Biserica lui Dumnezeu. Cina este instituită de însuși Domnul Iisus Hristos, prin întemeierea Legământului nou. Cina Domnului se oficiază cu pâine nedospită (azimă) și rodul viței, nefermentat . Celor ce se „împărtășesc” din această Cină a Domnului li se cere ca mai înainte să-și facă o amănunțită cercetare de sine, căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie mănâncă și bea pentru condamnarea sa. Ea reprezintă jertfa trupului și vărsarea sângelui Domnului Iisus Hristos, pentru păcatele noastre. Cina Domnului se săvârșește ori de câte ori este posibil, fără deosebire de zi sau dată. 2.Alte practici și ceremonii a) După Cina Domnului urmează curățirea sau spălarea picioarelor unul altuia (Matei XXVI, 28; I Corinteni XI, 23-29; Ioan XIII, 13-17), un obicei pe care unii pastori îl leagă de ceremonia Cinei, alții îl separă.b) Căsătoria este legătura dintre un bărbat și o femeie, prin care cei doi devin un singur trup. Ei primesc binecuvântarea bisericii. Cuvântul lui Dumnezeu oprește legarea în căsătorie a unui credincios cu un necredincios (adică nepenticostal).Se poate dezlega căsătoria când cealaltă parte a căzut în adulter dovedit. Recăsătoria este permisă de Cuvântul lui Dumnezeu și atunci când unul din cei doi a încetat din viață.c) Manifestări de binecuvântare . După cele de mai sus se observă căutarea minimului haric și sacramental al Bisericii primelor veacuri. Este firesc aceasta, după două mii de ani de bâjbâire în Apus. Și afară de botez, cină, căsătorie, pocăință-umilință (spălarea picioarelor) etc., în ultima vreme se accentuează alegerea și ordinația pastorilor (în unele comunități și femei) cu punerea mâinilor. Iată un ecou căutat de penticostali și mulți alții, dar copleșitor în viața ortodoxiei și taină ( hirotonie ) din Slujirea Arhierească a lui Hristos .De asemenea, se accentuează puterea Duhului (Taina Mirungerii) în Biserica primară și originară, în comunitatea ierusalimiteană și universală, în Biserica tradițională și neabătută de la adevăr și practica apostolică: Biserica Ortodoxă – cu specificul local sau național.În sfârșit, și în „Epoca” Duhului Sfânt , fundamentaliștii câștigă adepți și au intensificat prozelitismul prin pretenția vindecării oricărei boli… tămăduirii de suferințe și afecțiuni incurabile, după cuvântul Domnului!… Oare ortodoxia nu are Taina Vindecării (Maslu) spre iertarea păcatelor și spre prelungirea vieții și nicidecum spre o eutanasie în practica eclezială (Extrema unctio)?Așadar: prin căutarea și cercetarea se poate păși spre luminare și plinire (Matei VII, 7). |
Partea a 4 a
4. Darurile Duhului în Comunitățile penticostale. –
Alt mod de prozelitism și de mărire a obștii confuze penticostale cu noi adepți o constituie oferirea darurilor Duhului . Acestea sunt în „număr” de nouă și le împarte Duhului cui voiește. Darurile duhovnicești ajută propovăduirea Evangheliei depline. Nu toți credincioșii posedă astfel de daruri, însă toți adepții sunt îndemnați a le râvni și a umbla pe calea cea mai aleasă a dragostei; Vindecările „divine” . Biblia arată că toate bolile sunt urmarea păcatului. Chiar dacă nu ar fi păcătuit cel bolnav, boala este o urmare a căderii primului om. Astfel, vindecarea intră, pentru cei care cred, în același plan de mântuire ca și iertarea păcatelor. De aceea, Biblia prevede că, în caz de boală, credincioșii pot chema pastorii Bisericii să se roage pentru ei, ungându-i cu „untdelemn în numele Domnului”. Credincioșii adevărați nu au dreptul să se lase consultați de medici (subl. n.) în caz de boală. Unii au renunțat la așa ceva (n.n.). ei sunt datori să se supună prevederilor sanitare din Biblie (Geneza III, 16; Deut. XXVIII, 15-62; Matei VIII, 16-17; Iacov CV, 14-15; Marcu II, 15-17). 5. Lăcașul de cult și desfășurarea „serviciilor” religioase a) Biserica lui Dumnezeu este „adunarea celor chemați”. În înțelesul Scripturii, ea este universală și include în sânul ei pe toți credincioșii timpurilor trecute și prezente… Menirea Bisericii este de a vesti cuvântul lui Dumnezeu și de a ajuta pe credincioși să înfăptuiască în viața lor roada Duhului Sfânt. În sânul comunității, Duhul Sfânt își desfășoară lucrarea ca pe timpul apostolilor. - Slujbele duhovnicești în biserică . Biserica a rânduit diferiți slujitori, care, măcar că se deosebesc prin serviciul pe care îl fac, aparțin, alături de ceilalți credincioși, aceluiași corp spiritual. Dintre acești slujitori fac parte pastori și diaconii . Cei aleși în aceste slujbe trebuie să aibă calități deosebite prin care să se distingă de ceilalți membri. Înainte de a fi trimiși în lucrare, ei trebuie să fie „ordinați” prin punerea mâinilor și prin rugăciune. - Disciplina în biserică . – Fiecare membru este dator și obligat de Cuvântul lui Dumnezeu să primească tot felul de îndemnuri, mustrări și chiar punerea sub disciplină, în cazul când se abate de la morala adunării și de la învățătura sănătoasă a Evangheliei depline. Disciplina nu are alt scop decât să ridice pe cel căzut sufletește și să mențină în biserică autoritatea morală…b) Ziua de odihnă este Duminica, ziua în care s-au adunat la rugăciune și creștinii primitivi. a) Darea către Cezar este cuvântul Domnului ce trebuie respectat. Nu toți înțeleg acest fapt.- Autoritatea statului este rânduită de Dumnezeu, pentru păstrarea ordinii și liniștii publice, pentru conducerea țării și binele poporului. „Cine se împotrivește, se împotrivește poruncii lui Dumnezeu”.Credincioșii penticostali trebuie să plătească impozitele și taxele cere le cad în sarcină, să împlinească serviciul militar în orice timp. Credința lor nu-i împiedică a fi în slujba Cezarului. - Jurământul este acceptat: unul față de altul și în fața instanțelor judecătorești și în fața unităților militare. Sunt cu desăvârșire interzise orice fel de jurăminte în afară de cele cerute de autorități, fiind socotite ca jurăminte deșarte.După cum se vede, Mărturisirea de credință este clară, dar prozelitismul „fundamentalist” este destul de violent, ceea ce produce derută atât între credincioșii penticostali și ai celorlalte culte, dar mai ales căutarea de adepți în rândul credincioșilor ortodocși. Ceea ce au specific „pocăiții” fundamentaliști este „Revelația deschisă”, adică pretenția „legăturii” lor directe cu duhul și, legat de aceasta, vorbirea în limbi (glossolalia) și tâlcuirea celor „descoperite” în aceste momente.6. Efectul „căderii” (aterizării) Duhului. Alegeri speciale ale „duhului”. Aceste alegeri nu pot avea loc decât în comunitatea penticostală și pentru cei asupra cărora cade Duhul. a) Revelația deschisă , despre care vorbește fundamentaliștii, este de fapt tăgăduirea activității Mântuitorului, pe de o parte, iar pe de altă parte limitarea slujirii Sale. Ei consideră pe Duhul Sfânt creatura (ca și ereticii Macedoniei, Eunomiu), nu o forță, o putere sau o persoană dumnezeiască de aceeași Ființă cu Tatăl și cu Fiul. „El este o Ființă care posedă un corp spiritual la fel ca Dumnezeu-Tatăl”. Duhul Sfânt posedă un nume personal. El nu este „Duhul Sfânt”, ca și când ar fi vorba de o singură parte a divinității, sau o energie oarecare a Dumnezeirii. „Duhul Sfânt” posedă însușiri personale… El își desfășoară misiunea în vremea noastră, cum făcea și cu secole în urmă. El se descoperă nu numai comunității, ci și fiecărui adept în parte. Îi „învață” pe aceștia să grăiască în limbi străine, îi îndrumă cum să se roage. „Spiritul credincioșilor trebuie lăsat liber să se roage lui Dumnezeu”, după cum inspiră Duhul Sfânt. Totuși, unii fundamentaliști sesizează „identitatea” Duhului ca persoană. Duhul Sfânt îndeplinește următoarele funcții: învață (Luca XII, 12; Ioan XIV, 26); vorbește (Matei X, 20; Marcu XIII, 11); mijlocește pentru credincioși (Romani VIII, 26-27); inspiră (II Petru I, 21); convinge de păcat (Ioan XVI, 7-8):Duhul Sfânt mai prezintă o triplă importanță pentru penticostali: a) „El este o parte din revelația divină, care a transmis Biblia în calitate de autor al ei”; b) El este în perioada actuală Cel care face legătura între cer și pământ; c) El este cel care administrează problemele bisericii (penticostale) pe care o pregătește spre a o înfățișa înaintea lui Iisus Hristos la o a doua venire”.Astfel, grupurile penticostale având permanent pe Duhul Sfânt cu ei „retrăiesc” clipe binecuvântate, ca primii creștini în „odaia cea de sus” (Fapte I, 3). Simbolurile Duhului Sfânt sunt cuprinse în paginile Bibliei. F. E. Marsh grupează simbolurile, comparându-le cu: 1. Natura neînsuflețită : aer, apă, foc, pământ, ulei, vin, sare, arvună, etc.; 2. Natura animală: porumbel; 3. Viața noastră și însușirile umane : Degetul lui Dumnezeu, portarul, numărul Șapte , avocat, voce, frumusețe, nevinovăție, răbdare, sinceritate ș. m. a.Duhul Sfânt mai este socotit de fundamentaliști „secretul” tuturor binecuvântătorilor ; 1. Respirația : vântul, secretul vitalității – viața; 2. Roua : apa, ploaia, secretul satisfacției – setea, frumusețe, flori, fertilitate, recolte; 3. Uleiul , secretul bucuriei – fericire; 4. Focul , secretul luminii – cunoștința, căldura – dragostea, puterea – cucerirea.Duhul Sfânt face ca din inima credinciosului să curgă adevărate râuri de apă vie (Ioan VII, 38). Adepții „pocăiți” penticostali despart conlucrarea Sfintei Treimi, izolează și de această dată pe Sfântul Duh de calitatea împreună lucrării, de „mângâietori”, de principiul iubirii intratreimice și dătător de viață !.Față de aceasta, învățătura ortodoxă a fost clară totdeauna: prin Iisus Hristos s-a încheiat descoperirea directă a lui Dumnezeu. Revelația supranaturală – peste înțelegerea noastră – s-a desăvârșit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, iar Revelația naturală, tot prin Hristos s-a încheiat, El fiind noul Adam, om desăvârșit – fără păcat – și Dumnezeu adevărat. b) Darul feluritelor limbi . În legătură cu aceasta, penticostalii afirmă următoarele: „…Vorbirea omenească este o emanație a spiritului așezat de Dumnezeu în om. Datorită originii superioare a spiritului omenesc, graiul omenesc se deosebește de toate manifestările celorlalte viețuitoare”. Și continuă: „Structura ordonată a limbajului a făcut posibilă întocmirea unor studii gramaticale care au descoperit legi precise ce stau la baza fiecărei limbi. Graiul izvorăște din adâncul ființei omului. Tot în acest spirit, Duhul Sfânt «așază» darul feluritelor limbi, ca semn inițial al botezului (penticostal) cu Duhul Sfânt…”Prin „darul” feluritelor limbi se înțelege vorbirea supranaturală prin care adeptul pocăit, „înzestrat” cu acest dar, vorbește într-o limbă pe care niciodată n-a învățat-o; ea este o vorbire a Duhului Sfânt, care utilizează organele vorbirii pentru reproducerea ei; e o minune a vorbirii și a descoperire personală a lui Dumnezeu pentru fiecare creștin penticostal. Exprimarea vine din chemarea lui ca urmare a botezului cu Duhul Sfânt. El simte prezența puterii lui Dumnezeu, ca efectul unui „curent electric”, însoțit însă de o bucurie dulce care îi inundă întreaga ființă. Această stare de înălțare sufletească provoacă în viața credinciosului nostru (penticostal) schimbări morale profunde.Darul vorbirii în diferite limbi se manifestă prin intermediul duhului nostru, care întrebuințează organele vocale pentru exprimare. Exprimarea se poate face fie într-o limbă omenească, cunoscută de cineva dintre ascultători, fie necunoscută…Ea poate fi și o limbă necunoscută pe pământ (o limbă care astăzi nu se mai vorbește); mai poate fi și o limbă „îngerească”. Această vorbire în limbi, pentru penticostali, are cinci semnificații: 1. Este un semn personal al botezului cu Duhul Sfânt și o dovadă a primirii lui; 2. Îi oferă posibilitatea de a se ruga , de a lăuda pe Dumnezeu „cu Duhul”, realizând rugăciuni la cel mai înalt grad de părtășie cu Dumnezeu; 3. Se zidește pe sine printr-o proaspătă întâlnire cu Domnul; 4. Este un semn pentru alții , fiind însoțită de tălmăcirea sub ungerea Duhului.c) Darul „tălmăcirii” limbilor: - Tălmăcitorul rostește la început numai primele cuvinte ale interpretării; pe măsură ce va primi și restul tălmăcirii. Deci, tălmăcește nu ceea ce gândește el sau presupune că ar trebui spus, ci ceea ce „primește” de la Domnul prin darul tălmăcirii. |
Partea a 5 a
Realitatea și înțelegerea glossolaliei
. A existat în primele veacuri și se transmite și astăzi „vorbirea” în limbi (înțelegerea Evangheliei), dar numai prin darurile Sf. Duh, prin Sfintele Taine ale Bisericii și îndeosebi prin Taina Mirungerii .Limbile „grăite” de posedați nu sunt altceva decât niște bolboroseli ce produc ilaritate, milă, compătimire și multe altele. Mulți dintre adepți sunt foști credincioși slabi de înger plecați din Biserica Ortodoxă. Alții practică terapii naturiste ale religiilor asiatice și destui merg fie în „sălile” maeștrilor în biounde sau biomagnetism, să simtă fluidul „magnetic”, fie în tinda unor biserici și mănăstiri, la slujitori „chinuiți de arhetipuri și radiestezie”. Nu trecem cu vederea nici inițiații și gurù care confundă isihasmul cu delirul, extazul creștin cu transa provocată…Multă atenție trebuie să dea preoții ortodocși acestui prozelitism viclean și mult căutat de tinerii debusolați, mai ale.7. Amenințarea cu pedeapsa și venirea Domnului . – Ca toate sectele hiliaste (vechi sau noutestamentare), ca toate grupurile advente și mileniste, și penticostalii , ca rezultată și încununarea milenistă, dar și concepții speciale asupra vremurilor apocaliptice și Parusiei…pentru răpirea Bisericii Sale.a) A doua venire a Domnului Iisus Hristos . – Domnul Iisus Hristos, a înviat din morți și înălțat la ceruri, va veni din nou pe pământ, pentru a-și „răpi” Biserica și a o duce în odaia de nuntă, pregătită în ceruri.La arătarea Domnului, morții în Hristos vor învia, apoi cei vii care vor fi rămas vor fi răpiți toți împreună cu El, în nori, ca să întâmpine pe Domnul în văzduh.b) Câștigul penticostal. – cu aceiași sfinți răpiți la ceruri (se înțelege, adepți penticostali). Domnul Iisus Hristos va reveni din nou pe pământ, unde va întemeia împărăția Sa de 1000 de ani; în acest timp, tot pământul va fi stăpânit de de o pace desăvârșită , cruzimile și războaiele vor fi înlăturate…În această perioadă, satan va fi legat…La sfârșitul domniei Domnului Iisus Hristos, de o mie de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea sa și va căuta din nou să înșele neamurile, căutând să smulgă împărăția din mâna Domnului, dar, neizbutind, va fi aruncat în iazul cel de foc…După aceasta vor învia cei morți în păcat; va începe marea judecată a lui Dumnezeu, când toate neamurile vor fi adunate să fie judecate și să-și primească fiecare om răsplata, după binele sau răul pe care l-a făcut când trăia în trup. Drepții vor merge la viața veșnică, iar nelegiuiții la chin veșnic.c) Fericiții fundamentaliști cerești . – După judecată, Dumnezeu ca crea un cer nou și un pământ nou, în care va locui neprihănirea, va începe viața veșnică… Ma opresc aici.Toate citatele sunt din "Misiologie si Ecumenism 2" poti citi online aici mai multe daca vrei: http://www.scribd.com/doc/2510777/Mi...si-Ecumenism-2 . Despre cultul penticostal se vorbeste de la pagina 85 in colo. |
Citat:
[COLOR=blue]"It was a sign appropriate to that era. It was meant to announce the coming of the Holy Spirit on people of all tongues, to demonstrate that the Gospel was to be announced to every language on earth. This happened to announce something, then disappeared".[/COLOR] |
Asi avea o intrebare pentru "penticostalulmantuit"
s-a intamplat vreodata in adunare ca cineva sa primeasca darul vorbirii in limbi staruind in liniste in rugaciune si nu rugandu-se galagios si cu o fregventa ridicata? deoarece cand mai multi oameni urla si repeta niste cuvinte creeand o atmosfera de genu celor din adunarile penticostale, s-ar putea sa nu fie vorba de Duhul Sfant ci de o inducere a unor actiuni asupra creirului prin anumite metode ceea ce e foarte posibil din punct de vedere psihologic sa-ti creeze o stare de exaltare, euforie sau chiar transa |
Citat:
Citat:
Iisus a vorbit special in aceasta privinta in Sfânta Evanghelie după Luca 11: 11,12,13. |
Citat:
Citat:
„Cunoștința însă semețește, iar iubirea zidește. Iar dacă i se pare cuiva că cunoaște ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.” spune Sfântul Apostol Pavel. In postarile mele m-am ferit sa ma arat ca cel ce le știe pe toate si m-am ferit sa fac afirmatii fara acoperire. Ce e gresit in asta? Citat:
Nu imi plac copy/paste mai lungi de cinci randuri. Eu as vrea sa comunic cu tine nu sa citesc articole interminabile ale mai stiu eu cui. |
Citat:
|
Vezi sa nu!
Citat:
O sa va povestesc si eu ceva despre chestia asta penticostala. Pe cind era student la teologie, parintele, s-a dus impreuna cu alti colegi, la fel de tineri si pusi pe șotii ca si el, la o biserica penticostala. -Bucurosi de oaspeti? - Cum sa nu? (ca abia au scapat de acolo) Stau ei la ,,slujba,, lor dupa care penticostalii, unul cite unul, au inceput a-si da ochii peste cap si a vorbi in limbi cum le da ,,duhul,,. Pe studenti mai sa-i bufneasca rasul, atunci s-au pornit si ei a zice in greceste Troparul Invierii Domnului, de se mirau aia de acolo ce duh aveau ei de cintau asa de frumos. Unii dintre ei au povestit decanului care, mai in gluma mai in serios, i-a mustruluit ca sa nu mai faca sminteala printre penticostali. Parintele mai spunea ca vorbirea lor tare mai semana a ragete de magari si alte lighioane. Povestea este absolut autentica!!! |
Citat:
Multumesc de raspuns, desi personal nu am auzit ca cineva dintre panticostali sa primeasca "darul" vorbirii in limbi in timp ce se ruga in liniste, sa zicem ca ai dreptate fiind dintre ei |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 13:13:12. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.