pt. Ory
 

Te rog sa ma ierti daca m-am bagat mult si nepermis in sufletul tau facind oarecare asemenare. Nu am dorit asa ceva.Sti tu mai bine care este realitatea. Mie imi este destul parerea ca nu sunt asemanatoare exemplele !

Asta tine de maturitatea preotului. In cazul fetitei aceasta putea fi impartasita de dimineata la slujba utreniei- din impartasania pentru bolnavi- cu timpul va invata si nevointa, insa mai intai trebuie cercetat cazul. In niciun caz nu trebuie sa se urmareasca persecutarea copiilor sau indepartarea lor

Ce intelegi prin "presupusa credinta"?
Dupa mine, esenta credintei e aceea de apropiere de Dumnezeu, dar nu ma pot apropia daca refuz ceea ce imi cere Dumnezeu: E simplu, ory, Dumnezeu ne chema, dar daca noi ne opunem El nu ne obliga.
Iarta-ma, dar impresia mea e ca si Sf. Impartasanie o ceri ca pe un drept, nu pentru ca ai facut tot posibilul pentru a te curati de acele pacate. Dealtel, din ce scrii mai sus se intelege ca nici nu mai ai pacate. Sa fii chiar o exceptie fata de restul lumii? Esti totusi prea ancorata in realitatile acestei lumi, ca sa fii o sfanta.

Anca, in priviinta " pacatului " meu nu este vorba de curatirea propriuzisa, ci este vorba de viata insasi...oricum, am spus pe undeva mai sus ca oamenii simpli nu au cum sa inteleaga, ei se bucura binemersi de simplitate si se simt indreptatiti sa judece ceea ce este dincolo de aceasta.
Nu cred ca am spus ca sunt vre-o Sfanta, dar am facut tot posibilul in viata sa-mi ascult glasul constiintei ... Explica-mi si mie in ce consta aceasta apropiere de Dumnezeu ? Caci tare ma induce in eroare abuzul de aceasta teorie, ramasa ancorata intr-o interpretare vaga si neconforma cu viata si oamenii din jur.
Tu, nu ai sa ma intelegi niciodata, nici nu intentionez sa-ti cer acest lucru...dar tu, in mod personal, nu ai nici o sansa sa-mi poti patrunde complexitatea.
Prea mult vorbim de Dumnezeu, si-atat !
Prea mult citim despre Dumnezeu, si-atat !
Prea putin simtim impreuna cu propria constiinta, ceea ce citim si vorbim....
Vad ca nu te dezici de aroganta cu care ma tratezi sistematic ! Hm !, ma faci sa rad cu ancorarea mea in aceasta lume, nici nu-ti inchipui ce persoana retrasa sunt...in realitate.

De unde stii ca "...si-atat"; adica fara fapte. Nu e cazul sa ma mandresc cu faptele mele.
Au fost situatii pe forum in care ni s-a cerut ajutor. Fiind din Galati ai dat bani, ai ajutat in vreun fel? Dar faptele tale, prin care te apropii de Dumnezeu care sunt, ory?

Atenţie la Slava deşartă Anca !
 

Valabil atât pentru cel ce chestionează , cât şi pentru cel chestionat ! Milostenia nu se trâmbiţează , şi nu-i pentru fală în nici un caz !

Ce stupida esti Anca ! ! !...ai judecat exact cum m-am asteptat, atat de stramt !
Iti spun sincer, tu ai o problema cu mine si, pana nu-ti descatusezi inima si constientizezi ca acest dispret nu-si are rostul si nici locul intr-o inima " milostiva ", nu stiu de cata intelepciune trecuta prin ani vei da dovada.

Anca draga, m-ai intrebat ce fac eu pentru Dumnezeu, iar prin aceasta intrebare imi dau seama ca nu realizezi ce implicare poate avea aceasta intrebare. Cum adica ce fac eu pentru Dumnezeu, dar ce, eu sunt robot ca sa fiu capabila a pune pe hartie functiile de care sunt capabila prin cip sa mi le exprim ?, sau sunt om , iar umanul din noi este atat de complex incat devine aproape imposibil sa insiram ce trasaturi din el sunt dedicate Domnului sau nu. Este un intreg Univers, draga Anca, ceea ce facem, gandim, simtim, vorbim, cugetam, privim, savarsim intre oameni si pentru oameni , pentru noi insine. Viata este formata din clipe, iar clipele acumulate in ani si ani de cugete, simtiri, fapte si tot tacamul de lucrari pamantene. Intelegi !
Felul cum ma respect pe mine denota un anumit grad de respect fata de Cel care m-a creat, felul cum respect pe ceilalti, nu din egoism m-am trecut mai intai pe mine, ci din necesitatea de-a invata prin sine ce-nseamna respectul si apoi de-al darui....tot astfel cu toate cate le intampinam pe pamant, toate ne departeaza sau ne apropie de Dumnezeu in masura in care ele trec neaparat prin filtrul ratiunii, caci acesta este marele dar oferit speciei superioare, care este omul. Apoi, felul cum privesc pe celalalt, cum ii vorbesc, cum imi apasa in suflet durerea lui, cum pot sa o ajut ca sa-l alin, felul cum privesc sexualitatea prin mine si prin cel de langa mine...sau prin ceilalti, felul cum privesc esteticul sau uratul, cum privesc si cum tratez neputinta mea sau a celorlati, cum ofer o mana spre purtarea ei mai cu usurinta, felul cum tratez mancarea cea de toate zilele, ........materialismul, iubirea si ura, nepasarea....ohoooo! Nu am spatiu in care sa pot exprima cum ma simt sau nu mai aproape de Dumnezeu, dce fac in mod concret pentru El. Dar, niciodata, absolut niciodata nu am sa consider canoanele sau presupusele scrieri care dispretuieste fiinta umana si o condamna, o pedepseste nejustificat in realitate, nu am sa le consider dovada de credinta, indiferent cat ar inalta acestea Numele Lui Dumnezeu.
Nu am sa spun aici cata milostenie fac, sau cata nu fac, nici cat ma rog, sau nu ma rog, nici cat postesc sau nu postesc, nici cata pocainta zace in mine sau nu, nici cat de mult iubesc sau urasc...dar spun sincer, simt multa, foarte multa durere cand vad ura fata de om invaluita in credinta, indiferent de scuze si pretexte, fie ele si rupte din rai, si o spun cu toata durerea pe care am intampinat-o in jurul oamenilor " credinciosi " . Si totusi, nu condamn pe nimeni, fiindca asta este firea noastra omeneasca, chiar daca ne place sa citim si sa visam, ne manifestam exact cum ne dicteaza instinctele si discernamantul...educat.
Iar acum, te intreb pe tine Anca, ce faceai tu pentru Dumnezeu cand aveai 30 de ani ?...sa nu-mi spui ca nu-L cunosteai pe Dumnezeu, fiindca , banuiesc ca nu traiai in Kamerun si de-aia nu-l cunosteai. Si, stii de ce te intreb ? Pentru ca varsta face foarte mult diferenta in ceea ce tot spunem pe-aici...dar, mai ales experientele si sacrificiile atribuite acestora .

pt. Ory
 

Citind serioasa ta expunere mi-am adus aminte de o poveste din pateric in care un monah de rind isi tot ruga staretul sa-l lase sa mearga in pustie .Staretul nu voia socotindu-l nepregatit.Monahul argumenta mereu ca a citit modurile de ispitire a vrasmasului si cum se lupta cu el in fiecare situatie ,stie totul ,cunoaste totul ...doar voieste la pustie.Dupa multe staruinte staretul s-a induplecat si i-a dat drumul. La scurta vreme s-a intors speriat,ingrozit.Dupa ce l-a cercetat batrinul l-a oprit in minastire spunindu-i: da,stii multe,ai citit mult, te-ai informat dar nu ai si putere sa traiesti acolo.

Nu ma asteptam ca in rindurile tale cu stil(da ai stil,dar purtere...)sa gasesc grave greseli fundamentale.Ne apreciind,nerecunoscind ,necinstiind si nerespectind sfintele canoane(si implicit pe sfintii care prin descoperire dumnezeiasca le-au intocmit)nu recunosti biserica.Scurt.Ce sa mai tura,vura.Pai probabil pt. o asemenea greseala capitala (probabil !,nu am de unde sa stiu precis daca chiar spui adevarul sau este fronda)duhovnicul nu te impartaseste ,,sine diae"Nerecunoasterea legilor care stau la baza vietuirii crestine individuale si si a intregii biserici este vecin cu anatema,cu tagaduirea bisericii. Cum incape in sufletul tau aceasta paradigma: te zelesti sa fi ceva ce tocmai desconsideri? Pai vezi unde ai ajuns?
In societatea civila,aici unde se tot socializeaza pe rupte,cum poti vietui daca desconsideri legile ei . Sora draga ,supara-te pe mine ,mai bine,dar sa ne aducem aminte impreuna ce spunea sf.ap.Pavel lui Tit(sau Timotei): ,,Lupta-te lupta cea buna si vei capata cununa" a mintuirii,desigur. Iata clar, ca nu orice lupta cu care ne impaunam este si cea buna,folositoare si care duce la mintuire.
Fa cum vrei tu si pe mine ma iarta dar iti spun ca sunt surprins: cvasiapostazie live nu am avut sansa sa vad. Pt. un pacat ca asta(chiar si in graba zis)se face mult si greu canon
Da, ai stil ,te exprimi,,leterar" dar ai grave lacune.Procedind astfel NU PE HRISTOS IL MARTURISESTI.
Nu am mai indrasnit sa spun ca desconsiderindu-i pe sfinti si punindu-te mai presus de ei (revezi-ti formularea)fara voia ta te-ai erijat preasfinta(mai mult decit sfintii).Numai ca locul acesta este demult ocupat de cu adevarat Preasfinta; pt. tine nu cred sa mai fie loc.
Iarta-mi ,,taietura" dar la mari caderi se raspunde cu tarie.Totul pina la a-L marturisi pe Hristos !
Subiectul deschis de tine este extrem de grav si comporta multa discutie;pt. seara aceasta este destul dar pe parcurs vom mai face referiri.

@Ory
 

Imi pare rau ca te simti "pusa la zid". Stiu ca te straduiesti sa faci ceea ce este bine.
Ai spus intr-o postare ca-ti asculti "glasul constiintei". Pe mine acest glas m-a inselat (sau ce ascultam eu nu era constiinta, era altceva). Noi nu suntem in masura sa judecam binele si raul. Iar dreptatea nu am inventat-o noi.
Si eu pot sa ma simt nedreptatita, sa cred ca eu judec mai bine lucrurile, sa cred ca nu sunt inteleasa corect.. Dar apoi, daca ma gandesc bine, nici chiar eu nu ma inteleg pe mine, ce pot pretinde altora?
Azi ma revolta un lucru, maine poate ii multumesc lui Dumnezeu pentru el.
Nu stiu la ce canoane te referi, este alegerea ta sa te supui sau nu. Dar gandeste-te ca si daca ai fi cu adevarat nedreptatita (desi eu nu cred).. daca te supui, exista rasplata pentru asta.

Domnule Zaharia :
 

Sunt nelămurit şi chiar indignat, aflând după mai bine de trei ani, că Ory nu-L mărturiseşte pe Hristos. Atunci pe cine mărturiseşte, dacă nu vă este cu supărare ? Apoi , ca cineva să fie atât de categoric în a acuza şi a eticheta credinţa sau necredinţa cuiva, înseamnă că a ajuns deja la rangul de Sfinţenie. Am eu dreptul , sau ori şi cine de aici , şi nu numai , să spun : "Nu-L mărturiseşti pe Hristos" ? Deci, iertat să-mi fie, dar afirmaţia şi acuzaţia dumnevoastră , nu vă onorează , mai ales în perioada Postului. Iertările de rigoare, se impun, Domnule Zaharia. Un post binecuvântat ! +

Cristian, intrebarile se mai pun si ca cel caruia i le pui sa se intrebe si sa-si raspunda siesi; nu neaparat trebuie dat aici raportul.

Iarta-ma, Cristian, ca intervin, dar in ce fel Il marturiseste ory pe Hristos? Chiar m-as bucura sa imi spui, ca mie imi scapa...

Dragă Ana !
 

În unanimitate,Sfinţii Părinţi au confirmat şi au accentuat că conştinţa noastră , precum şi mustrările ce vin ( mustrările de conştinţă ) , este certitudinea legături noastre cu Dumnezeu, dar să avem mintea, si sufletul dăruit lui Dumnezeu, prin rugăciune, post , mărturisire şi Împărtăşire.
Conştinţa te îndrumă, te avertizează, îţi dă sclipirea necesară în momentele dificile, te mustră pentru faptele nevrednice. Conştinţa noastră ( legătura cu Dumnezeu ) este permanentă. Adormirea conştinţei, este îndepărtarea de Dumnezeu, şi mult mai grav , ruperea acestei legături , prin voia liberă dată .

Sa inteleg ca nu ti-ai curatit pacatul? Si atunci cum?
Sau vrei sa spui ca ti se reproseaza modul de a-ti trai viata? Dar si viata se poate schimba, incat sa devina placuta lui Dumnezeu. Oare nu asta facem si noi toti?
Tocmai de aceea se feresc unii de credinta, ca in clipa in care crezi trebuie sa te schimbi, sa iti schimbi viata si sa devii alta...

Foarte frumos ai spus Cristi, Multumesc din inima !...din inima asta a mea subreda, dar tot simtitoare.
Din pacate se expune prea multa raceala, multa raceala prin cuvinte invaluite in elogii " foarte grav, durere multa pentru semen, pedeapsa, ..."

Adormirea constiintei o practicam cu totii, atunci cand in mod repetat facem pacatul, desi suntem avertizati de constiinta ca nu e bine. daca noi am asculta de glasul constiintei noastre tot timpul, am fi sfinti. Si nu suntem.

pt. cristiboss
 

Afirmatia lui Ory este ...live. Ce sa ne facem ca nu intelegem la ea? Eu insa cu dragoste frateasca (nu numai augmentata de post ci deobste prezenta)va invit si va rog sa va spuneti parerea(pe larg sau concis)despre iertare .Ca sa inlesnim conversatia va propun sa precizam aspectele: cind iertam,cit iertam ,ce iertam, care este raportul nostru ,al iertatorilor,fata de cei care au facut canoanele,puteau ei sa ierte mai mult dar ne-au lasat pe noi sa ducem pina la capat iertarea, ce folos avem sau ce putem pierde daca iertam noi mai mult, putem cadea in pacate iertind asa, otova,cam cit de mari ar fi aceste pacate? Este necesar sa mai consideram toate canoanele sau putem completa necunoasterea lor cu ,,iertarea",suntem indreptatiti si iertati de pacate invocind necunoasterea canoanelor?
Ce prevaleaza la Hristos: dreptatea sau iertarea, de unde putem cunoaste clar aceasta? Intr-un fel sau altul sf. canoane pedepsesc mai mult decit este necesar omul sau ii afecteaza demnitatea? Daca da, de ce nu a facut nimeni nimic pina acum?

Sunt doar citeva intrebari isvorite din insusirile sf. canoane si bine inteles din ignoranta noastra. Nu va ascund ca m-as bucura sa-mi raspundeti tintit,pe fiecare intrebare. Doresc sa va cunosc mai bine parerile despre ortodoxie si sa vad mai bine felul in care o marturisiti. Nu doresc sa va afrontez iar daca vi se pare va rog sa ma iertati. Chiar daca aveti timp sau nu,chef sau nu astept un raspuns elegant si fratesc. Nu va obliga nimeni la nimic ci doar va rog !

Nu adormire în faza ruperi legăturii cu Dumnezeu !
 

De răspundem la mustrări şi căutăm îndreptarea, adormirea nu s-a produs, dar nici pericolul nu a trecut. Vigilenţa şi iar vigilenţă !

Din pacate asa vom fi luati la bani marunti de faptele noastre la judecata. Si atunci nu vom mai putea spune nimic, caci faptele noastre ne vor acuza. Singurele faptele de milostenie ne vor salva, deci vor atarna greu...
Dupa cum nu m-am asteptat, deci cu parere de rau, trebuie sa consta ca faptele placute lui Dumnezeu nu prea sunt mentionate, ci doar sari peste ele.

Dar ca sa iti raspund la intrebare, la 30 ani munceam pe rupte ca sa imi hranesc cei doi copii de 7 si 4 ani. Inca nu stiam de Iisus Hristos; am aflat de El abia la 35. Si ca si tine ma credeam fara greseala; tot ce faceam era bine, caci imi ascultam glasul constiintei, adica gandurile ce-mi treceau prin cap... Dar asa a vrut Dumnezeu, ca la 35 ani sa vad un film de 6 ore cu Iisus Hristos. Atunci a fost prima intalnire; apoi am primit de la bunica mea NT, apoi au urmat multe incercari pe viata si pe moarte. Acum pot spune cu mana pe inima ca viata mea nu mai are sens fara Dumnezeu. Imi pare rau ca L-am cunoscut atat de tarziu, caci as fi putut evita o serie de greseli. De aceea imi creste inima cand vad tineri care sunt preocupati de Dumnezeu si isi modeleaza viata dupa invatatura Lui, si avand succes in viata cu ajutorul Lui.
Ory, constat ca ai multe idei preconcepute, printre altele ca eu te urasc. Nu te urasc, ca nu am de ce; vad insa ca esti departe de Dumnezeu si imi pare rau. Pentru Dumnezeu noi toti oamenii la un loc suntem un singur om. Pacatele mele ii apasa si pe ceilalti, asa cum pacatele celorlalti ma apasa si pe mine. De aceea nu trebuie sa fim indiferenti.
Te rog deci nu mai confunda viata lumeasca, pe care o stim cu totii cum e, cu viata de sfintenie, care ne apropie de Dumnezeu. Te invarti intr-un cerc si miscarea ta nu are finalitate.
Credinta este incompatibila cu ura.

Chiar asa, Cristian. Dar constat ca nu prea se raspunde la mustrari... ci doar la laude si autolaude.

Bine, Cristi, poate m-am exprimat gresit.
De multe ori am facut raul convinsa fiind ca binele il lucrez!
Si ma rog, postesc.. etc. Si poate doar mi se pare, dar parca binele tot nu prea il fac. Mi se pare destul de periculos sa ma incred in mintea mea (am abilitati analitice excelente, am logica de fier- masurata prin teste psihometrice etc. nu vreau sa fac acum pe proasta, ca nu sunt. Dar mintea nu ajuta sa discerni binele de rau). Nu stiu cum va percepeti voi constiinta. (Eu o consider efortul de a fi sincer cu propria persoana si atunci eficienta ei tine de experienta de viata. Poate gresesc. Dar in sensul expus de Cristi.. putem concluziona ca ateii ar avea constiinta adormita deoarece s-au rupt voluntar de Dumnezeu?)

Eu cred ca si ateii au constiinta; atata doar, ca in constiinta lor Legea lui Dumezeu e inlocuita cu propria lege, dupa care vor fi si judecati.

Anca, las-o asa cum este, caci nu are rost sa discut cu tine aici " povestea caprioarei "...eu stiu ca orice ar fi tu doresti sa ajungi neaparat in punctul pe care doar tu il concepi...sa judeci si iar sa judeci, fara ca, macar sa incerci a intelege situatia dincolo de aparenta.
Si, oricum, nu are rost, fii fericita ca ai tu viata placuta Lui Dumnezeu...si, lasa-ma pe mine in pace, caci ma oboseste cumplit incatranirea imaginatiei tale fixata pe "aparenta " si scrieri, fara sa-i conferi duh...duh de bunatate si intelegere omaneasca, dincolo de asprimea NEDUMNEZEIASCA a atator legi crestinesti inventate .

" Puteti muta muntii din loc, puteti scoate diavolii din oameni...dar, daca dragoste nu e, nimic nu e ! "....
SA TINETI MINTE ACEASTA INDIFERENT DE CEEA CE CITITI SI CUGETATI IN " CREDINCIOSIA VOASTRA " PRESUPUSA INDREPTATITA ....
Anca, te rog, nu ma mai acuza de faptul ca nu sunt ortodoxa, ca sunt departe de Dumnezeu, ca sunt in ratacire si mai cate imi spui, daca tu chiar consideri ca-L ai pe Dumnezeu, te rog adopta smerenia in inima ta si lasa aceasta constatare la latitudinea Lui Dumnezeu, daca tu chiar crezi ca Acesta este Intelept si Stapan peste toate, numai El ne stie cugetele, faptele, gandurile, simtirile...totul, si, cel mai important lucru, SUNT FOARTE CONVINSA CA DUMNEZEU NU JUDECA DUPA APARENTA .

Sa ne impartasim des sau rar
 

Sa stii ca nu te bagi in "gura lupului"pentru ca acelas lucru faceam si eu cind eram in tara ,acum de cind sunt afara si de cind bunul Dumnezeu ne-a binecuvintat cu o Biserica Ortodoxa avind si un preot tinar,dar foarte intelept, a facut din noi oamenii mult mai aproape de biserica si care ne impartasim ori de cite ori se savirseste Sf. Liturghie .Bine asta nu inseamna ca ne impartasim asa fara sa tinem rinduielii ,normal totul se face cu post ,rugaciune milostenie si asta nu e tot ,cintam cu toti in biserica ,rugaciunile le zicem cu toti in cor ,iar daca parintele vede ca unul din cei prezenti nu rosteste rugaciunea cum trebuie il atentioneaza imediat.Acum imi voi spune parerea mea,daca si in tara s-ar relua acest mod de impartasire la fiecare Sf Liturghie Duhul Sfint ar lucra alfel in oameni si nu s-ar mai intimpla lucrurile acelea oribile care se vad zilnic la televizor.Lumea ar incerca putin cite putin sa se retina de la fapte grave,pacate,greselisi si ar incepe sa se comporte frumos ,sa fie mult mai buni si astfel cred eu ca situatia tarii s-ar indrepta putin cite putin.Reflectati la asta.Plinge sufletul in mine cind vad ce lucruri rele se intimpla in tara mea si cind vad cit de putina lume se impartaseste ,ma intreb unde se va ajunge?Se gindeste oare cineva la acest lucru?Noi aici asteptam cu mare bucurie fiecare duminica pentru a ne impartasi si ce bine ne simtim ,ce liniste sufleteasca iti da Sfinta Impartasanie nu se poate explica in cuvinte ci doar traind starea.La inceput a fost mai greu pina ne-am obisnuit ,acum nu putem concepe Sfinta Liturghie fara Sf IMPARTASANIE si ce putere are Duhul Sfint cu ce forta lucreaza in fiecare din noi.Imi doresc din tot sufletul ca si in tara sa se indrepte lumea si sa se intoarca la credinta care o aveau stramosii nostri.Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti ,sa ne faca mai intelepti si mai puternici pentru incercarile care vor veni.Doamne ajuta.Acesta e sit-ul bisericii noastre;www.Parohia Ortodoxa din Catania cu hramul Sf.Mucenita Agata.Uitati-va aveti ce vedea.

Bravo Solentina, ca incerci sa descatusezi sufletele compatriotilor tai, incremenite in reguli si exigente atat de inutile. Nu ar trebui sa ne simtim nevrednici de Sf. Impartasanie pana la deznadejde, caci nu facem decat sa cadem intr-o extrema la fel de malefica ca si pacatul in sine, si nicidecum plin de curatie.
In Grecia la fel, oamenii se Impartasesc in fiecare duminica, bine-nteles in unele biserici ortodoxe, tine doar de doctrina, caci, pana la urma nu este nimic sigur legat de aceasta, cat este vorba de reguli aduse in timp de " oameni ca noi " .
Oamenii ar trebui apropiati de Biserica prin Hristos, sub Chipul Impartasaniei, si nicidecum indepartati....

Cand omenii vor alerga mai intai dupa impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului si apoi dupa celelalte, lumea se va preface intr-o familie. Nimeni nu va mai dori sa-i faca cuiva vreun rau, caci ne vom vedea ca rude: parinti, frati, surori. Depinde de noi cat ne dorim aceasta lume.

Sunt de acord cu voi si mi-ar place si mie. Dar cum se poate face totusi lucrul acesta cu impartasirea in fiecare duminica.
Inseamna post neintrerupt si mai ales ce facem noi cei casatoriti?
Lamuriti-ma si pe mine cum s-ar putea face si impaca toate. Sau cum faceti voi, daca va impartasiti in fiecare duminica, cum traiti in familie, cum mancati,etc.
Eu stiu ca trebuie post (inclusiv trupesc) cel putin o saptamana.
Si va si spovediti inainte?
Sau aveti dezelegare de la preot si mergeti direct.


Ma gandesc la ceea ce spun unii aici: ca daca s-ar impartasi oamenii mai des (in fiecare duminica), daca n-ar fi asa aspre conditiile, ar fi mai buni si n-ar mai face atatea pacate.
S-ar putea, dar s-ar putea cadea si in extrema cealalta: "ei si ce, ma iarta si ma impartaseste duminica oricum".
Care ar fi calea optima?

intrebare
 

Sigur ca e minunat sa simti cum lucreaza in sufletul tau taina impartasirii cu trupul si sangele Domnului.
Vroiam numai sa intreb daca impartasirea la fiecare Liturghie se face dupa ce toti crestinii s-au spovedit.

pt. solentina
 

Te rog deosebit sora ,spune-ne ce indreptar de spovedanie folositi sau cum ,ce folositi pt. a va cunoaste pacatele ca sa stiti ce marturisiti preotului ? Ce conditii v-a impus tinarul si inteleptul preot ca sa respectati pt. a va putea impartasi saptaminal sau la doua sau chiar la trei saptamini.
Eu nu vorbesc peiorativ nici din spirit de fronda nici ca sa ma ,,reliefez"eu ci doar din gustul amar lasat de faptul ca pt. a ajunge la intelepciune trebuie sa treaca f.f.mult timp.Cei mai multi dintre noi parasim aceasta lume fiind f. departe de intelepciune. Intelepciunea este floare rara si nici decum aurul de 18 K cu care toti emigrantii romani ,,potentati" se impodobesc cu prost gust. Eu nu vorbesc decit de ,,potentati",cei ce sufera atacuri de refulare gretoase si nu de romanii de buna credinta si certa educatie. Cei sapte ani de acasa nu-i inveti in nici o scoala ci doar la sinul mamei si in casa tatalui; intelepciunea ...daca ar fi asa lesnicioasa ar purta-o toti ,ca pe sosetele albe la orice pantaloni.

Se spune ca spovedania nu e dependenta de Sf. Impartasanie; si Sf. Impartasanie nu e dependenta de spovedanie. Ce sa inteleg prin acest lucru?
Si la noi a venit un preot tanar si a introdus sistemul cu impartasanie saptamanala, dar oricat mi-o doresc, sunt convinsa ca nu sunt pregatita la fiecare Sf. Liturghie sa ma impartasesc (desi am primit dezlegare de la episcop), pentru ca nu vrea sa iau Sf. Impartasanie fara a primi in prealabil iertarea pacatelor, deci a fi restaurata.

Sigur ca tinem post ,ne spovedim si avem dezlegare de la preot altfel cum crezi ca m-as mai prezenta la Sfinta Impartasanie.Apoi e important ce este in sufletele noastre a tuturor si oricum Dumnezeu stie tot ce facem noi ,nu avem cum sa ne ascundem.Pentru ceea ce gresim vom raspunde la momentul JUDECATII.Sincer nu imi este frica de aceasta judecata pentru ca sunt impacata cu tot si toate.Ma bucur ca pot impartasi si altor credinciosi din trairile mele.Bucurati-va si laudati numele DOMNULUI.doamne ajuta

Nici eu nu as putea sa accept a ma impartasi in fiecare saptamana, poate ca este si din obisnuinta traditiei noastre Bisericesti caci, daca ai fi crescut cu aceasta indeletnicire nu ti s-ar fi parut nimic iesit din comun . Si atunci, pana unde se poate limita vrednicia sau nevrednicia noastra reala, multe ne sunt deprinse in mod psihologic, chiar si credinta intr-o oarecare masura.
Personal, am fost obisnuita intr-o severitate excesiva in ceea ce priveste ortodoxia, bazata mai mult pe mediul monahal care, m-au influientat foarte mult. De exemplu ; la 14 ani am tinut tot postul Craciunului si as fi riscat sa nu primesc Sf. Impartasanie, doar daca as fi mancat o bomboana incerta din punct de vedere alimentar, ca si compozitie.... Am avut numai duhovnici calugari, chiar si Episcopi cativa ani...
Ca femeie tanara si casatorita, cred ca as admite o data pe an Sf. Impartasanie, si aceasta cu acordul duhovnicului, cu Spovedanie si cu cele necesare pregatirii acesteia.
Dar, nici asa ...sa fii restrictionat zeci de ani de zile atata timp cat incerci sa-ti cureti greselile si chiar dovedesti o existenta moral-crestina in limita putintei fiecaruia.

Sa nu uiti solentina ca si Iuda l-a iubit pe Hristos,dar in felul lui si dupa ce avea el in sinea sufletului sau;pe care Hristos il cunostea bine de dinainte. El a crezut ca daca ii faciliteaza vorbirea in sinedriu a facut dragoste mare. Fusese cu Hristos peste tot,ii auzise predicile,invataturile ,indemnurile,primise binecuvintarea Lui la trimiterea in propovaduire ba chiar s-a impartasit cu trupul si singele Mielului chiar la infintarea euharistiei dar sufletul lui,interiorul sufletului lui (acesta pe care il pretuiesti tu mai inainte de alte lucruri),nu era curat...el crezind ca de fapt face bine ce face. A sfirsit prin a ajunge prototipul vinzarii crestine(desi era impartasit) si a se salaslui la fundul iadului. Cu toate intentiile bune care le avea! Este antitetic lui Petru care a mai facut ceva in plus de el : s-a cait cu lacrimi grele ! si bine inteles a avut alt sfirsit.
Desigur, D.zeu stie dinainte de nastere cine vom fi ,ce vom face ,ce si cum vom gindi si cit de mult il vom iubi.Si cu toate acestea a introdus ,o data in plus,taina marturisirii cu scop precis. In trairea ortodoxa nimic,dar nimic nu este la liberul arbitru al crestinului.Si cu toate acestea este arhicunoscut ca ortodoxia este ,,robia care te face liber". Aceasta afirmatie nu este un paradox ci o invitatie serioasa la lectura !

Sfântul Ioan Gură de Aur :
 

<< Mai există şi o altă problemă : mulţi se împărtăşesc o dată pe an, alţii de două ori pe an , alţii de mai multe ori. Pe care dintre aceştia îi vom ferici ? Pe cei care se împărtăşesc doar o dată, de mai puţine, sau de mai multe ori ? Nici pe cei care se împărtăşesc doar o dată, de puţine sau de mai multe ori, ci pe cei care se apropie de Sfântul Potir, cu inimă curată şi cu viaţa neîntinată. Aceştia să se împărtăşească întotdeauna ! Ceilalţi , fiind păcătoşi şi nepocăiţi , să rămână departe de Preacuratele Taine, pentru că altfel, îl aşteaptă judecata şi osânda ! >>

Nici o extremă nu este bună Ory , aşa este ! Uite ce ne îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur : "Cel care nu simte niciun rău în conştiintâ lui, trebuie să vină în fiecare zi la dumnezeiasca Împărtăşanie. La fel, cel care este împovărat de păcate , şi nu se pocăieşte , trebuie să nu se împărtăşească, în nici o sărbătoare ." Echilibrul şi discernământul sunt elemente de bază în credinţă şi în general în viaţa noastră. Ştim uşor a pune la colţ pe alţii, uitând poate că noi înşine avem nevoie de îndreptare ! Apelul Sfânţilor Părinţi sună clar şi răspicat : Să nu vă apropiaţi de Tainele Dumnezeieşti aşa , nepregătiţi , şi pentru că o cere sărbătoarea, ci dacă vreodată vă hotărâţi să luaţi parte la Dumnezeiasca Liturghie şi să vă împărtăşiţi , să vă curăţaţi bine pe voi înşivă, cu multe zile înainte, prin pocăinţă, rugăciune , milostenie şi grijă pentru lucrurile duhovniceşti . Aşa că dragă Ory, anii aceea poate au fost bine veniţi intr un fel, pentru că în orice "rău", necaz, trebuie să fie şi un bine . Încercările vieţii nu sunt întâmplătoare . Unii sunt încercaţi cât alţii în zece vieţi, dar totul , absolut totul este spre binele nostru şi o spun cu toată convingerea.

Dragă Ory !
 

Revin cu un citat a lui Rafail Noica care vorbea la un moment dat despre omul care se pocăieşte : << Dar dacă omul care se pocăieşte nu este ce de alături de tine, ale cărei suferinţe şi lacrimi le vezi şi se pot descrie, ci dacă eşti tu , apăi suferinţele şi cu lacrimile o să cunoşti o tainică bucurie, o tainică îndulcire, dar aşa de mare, chiar când e tainică, că nici tu nu observi, dar nici tu n-ai vrea să te lepezi de dureri şi de lacrimi, fiindcă simţi în sinea ta că ceva sfânt se întâmplă.>>

Frumos exprimat si cu dreapta socoteala.
Banuiesc ca cei mai multi dintre frati nu acceseaza site-ul doar de dorul forumului. Spun aceasta tocmai pt. ca aici gasim articole ,galerie video,foto,etc interesante iar administratorul face eforturi reusite pt ca totul sa fie bine.
Nu de mult a fost postat un articol al parintelui Calciu-Dumitreasa exact despre deasa sau mai rara impartasanie.Era o antiteza cu celebrul parintele Roman Braga,un erudit teolog roman americanizat (de multa vreme)care practica impartasania f. deasa si ... culmea ,chiar separata de taina spovedaniei. Parintele Calciu,desi americanizat si dinsul de multa vreme era adeptul unei impartasiri mai rare si cu f. mult ,,discernamint"
Foarte bun articolul mai ales ca parintele Calciu argumenteaza si discuta indreptatirea si lipsurile fiecarei atitudini in parte el nefiind adeptul desei impartasanii.
Il recomand tuturor celor care inca nu l-au citit dar mai ales tuturor celor cu inima buna !

Imi pare rau ca am vorbit in "limbi straine" cu tine. poate intr-o zi vei intelege ce si de ce iti scriu ... Iarta-ma daca te-am suparat. Nu asta a fost intentia. Chiar dimpotriva.