Intentia nu era sa te supar si imi pare rau daca am facut-o. Totusi, nu trebuie sa te cunosc pentru a purta o discutie cu tine. Ti-am inteles punctul de vedere si ti-am spus punctul meu de vedere care am considerat ca te-ar putea ajuta.

Referitor la ce am citit... nu prea am citit despre calugari. Daca citeam despre calugari prezentam o parere a unei persoane care s-a exprimat si cu care eu sunt de acord. Ce ti-am spus mai sus a fost o analogie simpla. Mi se pare normal ca atunci cand iti iei un angajament si apoi te sustragi responsabilitatii sa apara si consecinte. Din ce spui inteleg ca tu ai citit si nu esti de acord cu ce au citit altii. Fiecare isi face propriile pareri si s-ar putea sa ai dreptate, dar in momentul de fata mi se pare ceva foarte urat sa consideri un angajament luat fata de Dumnezeu ca fiind ceva superficial peste care se poate trece fara a exista urmari.

Pana cand ajung la un numar mare de posturi ma abtin si nu-ti mai spun nimic, dar ca un sfat amical iti recomand sa iti pazesti putin inima. Cuvintele tale degaja prea multa ura.

Dumnezeu sa ne ajute!

Stii pilda cu oamenii tocmiti pentru vie?
Ei, uite un exemplu din care intelegem ca omul a inceput sa impuna lui Dumnezeu conditii.
Chiar traim vremurile cele de pe urma!
Oare chiar nu ne vedem cat suntem de mici?

Nu e nimeni vinovat de deciziile noastre gresite din timpul vietii. Eu le suport pe ale mele, tu le suporti pe ale tale, si el le suporta pe ale sale.
Noi gresim si facem apel la mila lui Dumnezeu. Dar nu vrem sa ne indreptam, doar El sa ne ierte. Din partea noastra nimic.

Nu e de competenta oricui sa ierte asemenea lucruri; ci trebuie facut apel la mila lui Dumnezeu.
Oamenii pot ierta, pot fi milosi, trec cu vederea, dar la ce ajuta?!? Greseala e facuta fata de Dumnezeu, nu fata de oameni.
Eu personal ii iert pe cei care ies din manastire; dar nici nu mi-au gresit, nici nu le ajuta la ceva iertarea mea. Ca om ii inteleg, dar tot nu ajuta la ceva.
Cei, care sunt in masura sa dea iertarea, trebuie sa tina cont de canoane.

Cu masura cu care masori trupul tau ti se va masura intors din partea lui Dumnezeu.
(Talasie Libianul 36)

Un semn de maturitate e acela de a accepta urmarile propriilor greseli.

Anca,stii ca semnatura ta reprezinta un fragment din cantarile postului mare?Cand am citit,am incaput instantaneu sa le cant...sunt extraordinar de frumoase,si se canta doar in postul mare.

"Doamne al Puterilor fii cu noi, ca pe altul afara de Tine, ajutor in necazuri, nu avem. Doamne al puterilor, miluieste-ne pe noi." (Pavecernita Mare)

Da, si mie imi place f mult.

Daca cineva a luat o cale, ar trebui s-o tina si sa mearga pe calea aleasa singur. Fara sa fie impins de la spate de nimeni.
Asta inseamna ca persoana rspectiva este responsabila in viata si matura.

Uneori insa, ni se pare ca decizia initiala a fost gresit, si atunci schimbam ceva, dam inapoi, sau regretam.

Ni se intimpla tuturor.
Asta nu inseamna ca a fost lipsa de responsabilitate.
Inseamna dor ca la momentul respectiv acea decizie era potrivita pentru persoana respectiva.

Inainte a de a da inpoi de la ceva, trebuie analizat bine: m facut eu oare tot ce trebuia atunci? am dus la bun sfarsit ce am inceput? sint oare superficial/a? sint oare responsabil/a? pot da inapoi? nu cumva am facut legaminte pe care nu le pot tine la un moment dat?

Exista un tot de situatii si conjucturi pentru fiecare caz.

Deci, dupa parerea mea: cine a vrut sa fie calugar, iar acum vrea sa se retraga, eu nu pot nici sa condmn, nici sa judec, ca cine sint eu? insa ma gindesc, este faptul ca a fost la cucunia cu Hristos, apoi negi, nu cred ca va fii bine.

Persoana respectiva nu-si va mai gasi nici linistea, nici pacea sufleteasca pina nu gaseste singur/a raspunsul cuvenit la intrebarile personale.

Pentru o simpla intelegere: noi ne propunem sa tinem un post cu o anumita rugaciune, ca mireni, vreau sa spun. Apoi, ceva se intimpla si intrerupem. Cite remuscari? Cite lucruri merg de-andoaselea?
Multe.
Este doar o promisiune aceea de a face o rugaciune, nu o nunta cu Mantuitorul.

Orice om pe lumea asta are dreptul la o viata normala,la o familie,si absolut nici o lege Dumnezeiasca nu-i condamna lui aceasta.

...
 

orice om, inainte de toate, are libertatea de a alege...
orice om trebuie sa suporte consecintele alegerii sale...
Dumnezeu nu ne judeca. Propriile noastre fapte ne judeca... Suntem singurii care ne condamnam.
asta trebuie sa intelegi surioara ory.
Doamne ajuta!

DA,AM INTELES.....ca nu veti intelege nimic din ceea ce am exprimat,atata timp cat analizati de suprafata.Nu mai are rost!

...
 

ory, pana la urma toti putem sa ne mantuim... si intru asta trebuie sa nadajduim. TU sa poti sa te privesti in oglinda... restul, ce se vorbeste, ce se comenteaza... n-are nici o importanta.
incerc, desi n-am cum, pentru ca nu cunosc ce e in sufletul tau, sa inteleg. nu cred ca trebuie sa motivezi cuiva dintre noi. important e ca atunci cand te afli fata in fata cu Mantuitorul sa vezi ca ai parte de iertare. si restul... vorbe-n vant...

Axios, ory nu este subiectul in discutie, ci doar partenera a noastra de discutie. Noi discutam cu ea, nu despre ea.

Ory, de fapt ce astepti de la noi sa spunem? Fiecare a raspuns cat a putut mai bine...
Adevarul e, ca nu ne-am imaginat, ca acel calugar, dupa ce a depus voturile monahale se mai poate uita la o fata cu ochi de barbat. Ii apreciez prea mult hotararea de a se calugari.
Nici pentru mine un calugar nu mai e barbat; si nici eu, femeie pentru el. Sau gresesc?

Nu astept nimic,am spus...NU MAI ARE ROST!

Bine, lasa, nu te intrista...

...
 

daca o sa citesti totul de la inceput o sa intelegi ca tocmai ory este subiectul in discutie. ea se identifica cu acea persoana iesita din manastire...

ory nu e trista si nici nu se identifica cu acea persoana, ory nu este subiectul acestei discutii. sa ne ferim de rastalmaciri.

Ai dreptate Mirela,nu,nu ma identific eu cu acea persoana plecata din manastire,am vazut ca se fac tot felul de speculatii in acest sens,insa nu greseste nimeni,de fapt,ceva,ceva tot este in acest sens,legat de viata mea,dar eu nu vorbesc,in nici un caz,despre lucruri generale,legate de un caz particular,mai ales ca al meu este,de fapt,destul de nesemnificativ.

Si,nu sunt nicidecum trista,nu as pputea sa elaborez astfel de idei,intr-un mod sistematic,pe premiza unei tristeti proprii.NU SUNT TRISTA,deci,nu am nevoie de compatimire.Ceea ce am spus,am spus pentru ca asa gandesc,dupa prelungi analize si cugetari,dupa neputintele omenesti in concordanta cu aceasta "mare literatura",care de fapt,sunt putin controversate in realitate.

buna :)
 

E prima data cand postez aici. Mi-ar parea bine sa pot obtine sprijinul vostru intr-o anumita privinta. Incerc de ceva timp sa caut lamuriri in privinta canoanelor care se aplica in cazul celor care parasesc manastirea, mai exact in cazul RASOFORULUI si cum este considerata casatoria, atat din privinta acestuia cat si a partenerei (implicatii). Stiu putin despre acest lucru, de aceea va rog sa-mi dati mai multe detalii. Multumesc :)

Nu cred. Ory ne-a spus ca nu a fost in manastire decat in vizita.

Poti citi pe urmatoarele topice; poate gasesti ce te intereseaza:

- Despre viata ingereasca!
- Preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?
- Calugarie sau casatorie
- Incalcarea voturilor

Concluzia pe care am desprins-o este, ca nu este recomandat a parasi manastirea dupa depunearea voturilor.

Ma gandeam sa nu te intristezi, ca nu primesti de la noi raspunsul asteptat. Motiv de tristete sper sa nu ai...

...
 

citez de la ory "insa nu greseste nimeni,de fapt,ceva,ceva tot este in acest sens,legat de viata mea..."

povestea e veche. si am discutat si cu alte ocazii cu ory. stiu ce vorbesc.

si da, intradevar, raspunsul nu e la noi.

sunt unii monahi care aleg sa se intoarca in lume... daca n-ar avea ispitele sub nas, si aici ma refer la femeile care vin in pelerinaj sau turistele, pur si simplu, poate nu ar mai avea astfel de ganduri. insa dracu' nici asa nu sta degeaba. pentru ca sunt monahi care fug in Sfantul Munte ca sa scape de astfel de ispite... insa nici acolo n-au liniste si o sfarsesc si mai rau, aruncandu-se de pe stanci. e o lupta unde sunt invingatori si invinsi... si, din pacate, cel care abandoneaza lupta, tot tradator ramane... indiferent de motivatie... asumarea raspunderii e mare lucru. superficialitatea nu are ce cauta aici.

calugaria nu e pentru oricine...

Nu e bine să judecăm, dar dacă tot o facem, pentru că până la urma urmei, discutând despre ceva, trebui judecată problema, fapta, situaţia respectivă, in cazul de faţă, judecata este mult prea aspră. De pe margine, uşor e a vorbi. Nu şti până la urmă exact ce este in sufletul cuiva, ce răni nevindecate sunt. Să nu fim mai aspri decât ar trebui. Aruncăm prea uşor cu pietre şi tragem concluzii mult prea pripite.

...
 

nu e vorba de judecata. am mai spus-o undeva. nici macar Dumnezeu nu ne judeca. noi, prin faptele noastre, ne judecam singuri. e o consecinta. daca bagi mana in foc, te arzi. nu condamn si nu judec pe nimeni. incerc sa inteleg de ce sunt atat de dure canoanele cu cei care parasesc manastirea. departe de mine sa arat cu degetul spre cineva. sunt eu mai plin de bube decat oricare ca sa ma incarc si cu judecata lor. Mantuitorul isi doreste ca toti se ne mantuim. de ce mi-as dori eu altceva...

Dar să nu uităm niciodată că şi noi putem fi ispitiţi să ne curmâm viaţa, sau insăşi viaţa noastră poate lua o intorsătură complet nedorită. Să ne punem in pielea bolnavului , chiar de nu simţim durerea pe propria noastră piele. Te rog să te gândeşti in linişte la cele ce ti le-am spus. Post in linişte şi mai ales cu ispite cât mai puţine !

...
 

cristi, nu ma intelege gresit. stiu ca duc o lupta inzecit mai dura decat a noastra cu ispitele. si imi este teama sa ma pun in pielea bolnavului pentru ca nu stiu daca as face fata. dar cand alegi aceasta cale trebuie sa cantaresti bine... si sa accepti consecintele. si sa nu cazi in deznadejde si sa speri pana la capat in dragostea si milostivirea lui Dumnezeu.
Pace iti doresc si tie.

In general...
 

Axios, daca cineva cunoaste pe cineva care a incalcat voturile monahale, casatorindu-se in lume, nu inseamna, ca acel cineva a fost el insusi in manastire; mai ales daca a si afirmat ca nu a fost calugar, ci ca a avut tangente cu calugarii. Noi toti mergem la manastire la spovedit, etc., dar asta nu ne da experienta de manastire.

Adica suntem noi mai buni decat Sfintii, Cristian, de nu acceptam cuvintele lor?!?
Ii acuzam si pe ei de superficialitate?
Noi discutam aici IN PRINCIPIU, nu ne-am adunat sa punem pe cineva la zid. La ce ne-ar folosi?!? Dar a sti cum e corect, da, asta ne ajuta imens. Cred ca esti de acord.
Si apoi, stii bine, ca nu avem PE NIMENI printre noi, care a iesit din manastire. Ne dam doar cu parerea, unii, iar altii venim cu scrierile Sfintilor Parinti: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile, etc.
Am ajuns sa ne permitem sa-i contrazicem, pe motiv de superficialitate in abordarea problemei? sanu uitam ca pe vremea aceea manastirile numarau mii de suflete, nu zeci, ca azi.

Cherchez la Femme!
 

Intr-adevar, daca femeile s-ar duce NUMAI cu ganduri bune la manastire, ar fi mai usoara situatia calugarilor si nu ar mai fi tentati sa-si incalce voturile. Solutia: "“Sa nu-ti pui nadejdea intru tine, pana ce vei iesi din trupul tau, ca daca tu zici - am murit - apoi satana n-a murit, ci inca in toate ceasurile sa ne pazim pre noi insine cu dinadinsul".
Iar noi sa ne vedem de smerenia noastra, caci atata scapare mai avem.

Iesirea din manastire este totuna cu divortul.

Atat cel iesit din manastire, cat si cel divortat, trebuie sa fuga de deznadejde. Poate tocmai pentru mandrie sau judecata lor, Domnul i-a parasit si le'a luat harul.

Orice ar fi facut cel cazut, este nevoie de pocainta. Si harul va reveni.
Talharul a facut tot raul cu putinta, si intr-o secunda a furat raiul.

Sa se caute acea secunda de intoarcere.

Cred..
 

Eu din cate stiam e foarte grav sa parasesti manastirea si sa revii din nou la viata lumeasca o data ce ai depus juramant in fata lui Dumnezeu ca renunti la tot si toate si vei trai in totala saracie.E pacat mare asta e clar cat de mare nu pot sa va zic stiu ca cei care parasesc manastirea sunt sub anatema poate ma insel nu pot sa va zic exact ar trebui intrebatii niste parintii.
Insa o data ce ai hotarat sa devii calugar,atunci te ti de treaba oricat de greu ar fi prin rugaciunii la Dumnezeu,la Sfintii Parinti,la Maica Domnului o sa ti ajute sa fie mai bine.
Dar eu stiam ca inainte de a deveni calugar propriu-zis stai o perioada de proba sa vezi daca faci fata nu-i asa?Si ai nevoie si de binecuvantarea duhovnicului tau,caci fara ea nu faci nimic...
Intr-adevar sunt si unii oamenii care din motive binecuvantate trebuie sa paraseasca manastirea:bolii grave ce au nevoie de tratament in spitale si sub supraveghere medicala etc.
Uitativa la viata parintelui Cleopa cum era in pustietate si ce fel de lupte groaznice a dus,insa prin Dumnezeu le-a biruit pe toate a fost ranit grav n-a vrut sa se duca inapoi in lume sa se vindece,ci a preferat mai bine sa moara acolo ,insa prin mila Domnulu s-a vindecat.A fost chemat la imormantarea mamei lui NU A VRUT SA VINA nici de data asta.O data ce s-a dedicat vietii in HRISTOS si numai in HRISTOS nu mai exista cale de intoarcere s-a despartit de tot absolut tot ce consta in lumea materiala si pentru asta mare rasplata a avut si catii oamenii i-a adus la manturie si inca ii duce prin scrierile lui numai bunul Dumnezeu stie.
Puteti spune parintele Cleopa e parintele Cleopa pentru unii poate este "nebun",da dupa Hristos,ar trebui sa luam exemplu de la el.
Insa daca ai luat o decizie sa fie pentru todeauna oricat de greu ar fi ,oricat ar veni asupra ta ,insa inainte sa ai binecuvantarea duhovnicului tau ca fara binecuvantarea bisericii nu poti face nimic si nu o sa ajungi nicaieri.
Insa daca ai parasit manastirea din motivele tale sa te pocaiesti tare in fata Domnului,sa te spovedesti si sa continui aici viata in Hristos restul la mila Domnului.
Oamenii clevetesc ca atat stiu nu trebuie bagati in seama ca ei nu cunosc prin ce ai trecut tu,nici eu nu cunosc dau doar cu presupusul ,insa sa cauti sfat la duhovnicii.Este alegerea ta tu stii cel mai bine de ce ai facut-o Dumnezeu cunoste neputintele fiecaruia.
Nu judeca si nu vei fi judecat...de prea desori uita omul lucru asta...Numai bine!Doamne ajuta!!!

Avea Eminescu un vers foarte intelept;"e usor a scrie versuri,cand nimic nu ai a spune!"
Exact asa vorbim noi despre calugarie,ne aratam maiestria cititului,sensul cititului....cuvantul din citit SI ATAT!

Poate ca subiectii care merg in manastire ar cantari bine lucrurile si si-ar accepta consecintele daca ar fi mai maturi.Un procent de 70-80 % dintre cei care merg in manastire pentru calugarie au varste cuprinse intre 15-16-18 ani,inclusiv cei care sunt astazi mai in varsta....dar,multi dintre acestia sunt calugariti,chiar si hirotoniti tot la o varsta destul de frageda.In mod realist si concret nimeni nu doreste sa divulge si sa vorbeasca despre aceasta problema.Asta este adevarata problema,nu incalcarea voturilor.

Divulgare
 

Nu-i nimic, ory, acum ne-ai divulgat tu, pentru a nu stiu cata oara, despre aceasta varsta frageda la care au intrat in manastire 80% dintre actualii calugari. Am retinut de data asta. Multumesc.

cei care ies din manastire, ca si Pacala, trebuie sa traga usa dupa ei.

:))) ce intrebare aiurea. Si cata filosofie pe tema asta.

S-or fi indragostit. :)) S-or fi gandit, ca si Pacala, ca tot mai bine-n satul lui, decat... la manastire. Fiecare cu ce-l doare. Unii sunt pusi pe casapit draci in manastiri, altii prin lume... ca si Pacala, la moara dracilor. :))))

Indiferenta ta , nume, este cutremuratoare.

Parasirea manastirii uneori nu e sinonima cu renuntarea la vietuirea ascetica. Ma gandesc la Sfantul Alexie, omul lui Dumnezeu, care a avut curajul si taria de a vietui ca un rob in apropierea casei parintesti fara sa fie cunoscut de ai sai. Raman la convingerea ca nu zidurile manastirii mantuiesc.

Depinde cum vietuieste cineva in manastire, depinde ce face ulterior persoana care paraseste manastirea. Parintele Porfirie a fost calugar in Athos, apoi, din cauza bolii, a fost nevoit sa slujeasca in mijlocul multimii. Exista sfinti care s-au vandut pe sine si au slujit ca robi crestinand, prin puterea exemplului, prin sfaturi si rugaciuni, multi pagani.

A nu se intelege ca sunt de acord cu parasirea manastirii. Nu sunt. Dar iata ca exista si situatii exceptionale cand nevoitorul isi poate continua urcusul ascetic si in mijlocul multimii.

Cred ca aceia care parasesc manastirea din motive lumesti nu au avut o chemare reala spre viata monahala. Cred ca aceia care au o astfel de chemare, chiar daca trec printr-o astfel de ispita, se intorc, caci nu mai pot vietui in lume.

Divulgare
 

Statutul nou BOR:
Art.78 - (1) Primirea in manastire a celor ce doresc sa intre in monahism se face la cererea scrisa a candidatului, cu recomandare de la duhovnic si staret (a) si cu aprobarea Chiriarhului.

(2) Varsta minima pentru primirea in manastire, ca novice, este de 18 ani. Sub aceasta varsta, dar nu mai putin de 16 ani, este necesar acordul scris al parintilor sau tutorilor legali. De asemenea, este interzisa inchinovierea si promovarea in cinul monahal a celor cu obligatii si responsabilitati familiale sau urmariti penal.

(3) Tunderea in monahism se face, cu aprobarea Chiriarhului, dupa cel putin trei ani de cercetare canonica si vietuire in manastire. Derogarea de la aceasta regula o poate decide numai Chiriarhul din motive misionare urgente.

(4) Hirotonirea monahilor in treapta de ierodiacon si ieromonah se face cu aprobarea Chiriarhului, numai dupa ce acestia au absolvit o scoala teologica (Seminar sau Facultate) si au promovat examenul de capacitate

Povesti si iar povesti,dar daca va plac povestile,atunci cititi-le...realitatea,insa,le intrece....le contesta de multe ori.Nu avem ce face!Suntem oameni,de cele mai multe ori,nu suntem decat niste ipocriti,nu recunoastem,tocmai pentru ca suntem ...ipocriti.