Post Negru înseamnă să nu fii sluga cea bună a morţii rele.
 

Dragul meu prieten 'Courage the cowardly dog', îţi zic aşa pentru curajul de a crede şi tu Adevărul că pământul nu este o planetă, nu este sferic şi nu se învârte în jurul soarelui... şi nu-i bai că nimeni nu te crede nici pe tine şi nici pe mine fiindcă noi ştim că sigur este aşa cum credem noi şi se poate şi demonstra dar mulţi n-au minte şi n-au credinţă spre a pricepe şi a vedea cu ochiul credinţei căci toţi s-au stricat şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi şi nu mai este cel mintos care rumegă, cel ce înţelege, cel ce caută pe Dumnezeu, nu mai este până la unul, vorba psalmului 52, 5 pâini şi 2 peşti. Nu că aş fi eu mai bun ca alţii ci doar că i-a fost milă Domnului mai mult de mine. Întreabă-te şi tu de ce? Fiindcă din pricina neputinţei psihologice fataliste L-am căutat şi fiindcă El se milostiveşte de cine voieşte: ''Am venit şi am revenit să caut pe oaia cea pierdută, pe oaia cea rătăcită, pe oaia cea căzută în păcatele cele mai amare''. (e o parafrază adaptată dar este una foarte Adevărată)

Ţi se pare vorbărie goală fiindcă te-ai molipsit de la unii curioşi de certuri pe idoli pentru dezbinări care nu citesc deloc şi sunt gata sătui de text chiar mai dinainte de a citi măcar o cirtă sau o iotă, ei ştiu mai dinainte că-s prostii ispisăloage plictisitoare, ştiu ei de la mituri şi bârfele cele mai crude şi poreclind cu judecăţi rele în spatele poreclelor ca să bată joc de Dumnezeu ca satirii ce se ridică împotriva Domnului lovind cu satârul neamul lui Matan şi Ana nu fac altceva decât să vă învârtoşeze în frică şi îndulcire, în frumuseţe şi mângâiere... şi nu vă mai place să auziţi dacă aveţi urechi de auzit ci să vă mândriţi.

Acuma dacă chiar mă întrebi dacă eu am ţinut vreodată post negru?.. ce să-ţi răspund? Pentru ce te îndoieşti?
Păi nu există alt post decât postul negru!.. şi da, am ţinut, dar nu din ăla de smoală ci dezlegat la apă sfinţită şi la anafură şi cu rugăciune şi Cuvinte Duhovniceşti... căci nu numai nimicul ceresc este hrănitor ci şi Cel neluat în seamă de ziditorii gLumii: tot Cuvântul ce iese din gura Lui Dumnezeu.

Dacă vrea cineva să ştie ce este şi cum se ţine postul?
El este lipsa oricărei griji afară de mântuire pentru care plângi şi suferi şi te pocăieşti.
În post e bine să iubeşti încrezându-te total în ajutorul Lui Dumnezeu, să stai la umbra siguranţei credinţei şi sfinţeniei Lui, să iubeşti şi să vorbeşti şi să te bucuri până nu mai ştii de mâncare, băutură, haine, bani, gânduri, averi, până nu-ţi mai faci griji pentru ce vei spune sau cum vei spune, de chipul şi imaginea ta, şi asta după porunca cea nouă. Cum? Precum!

Este interzis în Rai întotdeauna să mănânci carne şi ceea ce iese din carne (parizer, cremvurşti, cârnaţi, salam,...) şi orice drog care te face dependent de patimi şi de asta este oprit pentru ca nu cumva să ajungi şi tu văruit un mormânt de fraţi şi copii: porumbei, miei, câini, pisici, găini, pui, căprioare, purcelaşi, viţei, mânji, raţe, gâşte, curci, nutrii,...

LuMiVi se ţine post negru doar cu anafură şi apă îmbunătăţită adică din aia sfinţită şi înmulţită.
MaJo se mănâncă o singură dată dezlegat la ulei, Iar SâDum se mâncă de două ori dezlegat la ulei şi vin.

Luni a fost trădată slujirea dreptăţii lui Dumnezeu şi a fost pusă la cale uciderea mişelească a Domnului de către bătrâni, cărturari şi scribi, de făţarnicii cu funcţii înalte, de judecătorii corupţi.

Miercuri a fost trădat Cerul şi vândut Hristos de către om, de către tot casnicul şi ucenicul Său ca să-şi cumpere omul iadul şi 'curajul' cel viclean şi rău şi făţarnic al satanei şi antichristului şi al proorocului mincinos, dacă tot ai vorbit de 'bărbi', şi atunci toţi ucenicii smintindu-se l-au părăsit... afară de Ioan şi Maria Magdalena.

Vineri a fost trădat şi de popor şi judecat strâmb de Pilat din Pont, de Irod şi de Sinedriu care cu făţărnicie 'posteau' sau se 'odihneau' de Paşte, şi la final a fost trădat şi de soldaţi şi patrioţii care l-au şi răstignit, căci toţi mai marii au îndemnat prin orice mijloace pe Pilat să primească mită şi să judece strâmb, cu pile, aşa ca spălându-se pe mâini să-i facă împreună pe oameni să-şi aleagă nu pe Dumnezeu ci pe omul lor, aşa crud şi păcătos şi criminal ca ei, mai bine pe el decât să aleagă pe sfântul Lui Dumnezeu... pentru vina că a rostit Blasfemie, adică cică ar fi grăit împotriva Duhului Sfânt spunând că El este Mesia şi că Fiul Omului va veni pe norii de slavă ai cerului.

Deci postim 3 zile negru ca să nu ni se învârtoşeze Blassfemia în noi!

Şi atunci totuşi care este blasfemia?

Păi blasfemia superstiţioasă este aia că omul credincios smintit în credinţă ca să-i fie necredincioasă, cu credulitate prostească şi naivă caută să dea ca să fie bun, se vrea pe sine altruist şi bun, şi se vede lăudat de oameni şi atunci dă să dea... ca să scape şi să nu mai aibă răspundere şi aşa se crede el mai bun ca Dumnezeu.

Adică dă să scape şi să nu-i mai pese, apoi dă să scape şi să nu-i mai fie frică de răspundere, apoi dă să scape de frica neputinţei temându-se că nu poate şi nu va putea răspunde cool ca să placă oamenilor, apoi dă să dea ca să scape de acuzare şi să-şi cumpere apărare, ca în final să dea viaţa curată ca s-o cumpere pe a altora, aia murdară, căci li se sting candelele şi nu mai au cu ce să se laude ca 'sfinte fecioare'.

Deci blasfemia este socoteala asta care şi-o face omul egoist şi lacom şi viclean folosind altruismul deşert credul şi fraier prin care şi-L vinde pe Dumnezeu şi-l cumpără pe satana cu gLumea lui cu tot... crezându-se prin afacerea asta înţelept, gospodar, jmecher, eficient, om cu nume mare şi însemnat, cu renume şi glorie. Şi asta este a-face-rea cu sfinţenie şi cu fecioare, afacerea nebunilor adică a răilor ascunşi sub haine de biserică, de apostoli, de mesii, de mari teologi, de sfinţi şi mari duhovnici ai neamului sau ai creştinătăţii.

Şi blasfemia asta la care lucrează toţi făţarnicii necontenit prefăcându-se perfect că nu se prefac deloc este chiar viaţa lor trăită în răutate şi minciună ascunsă învârtoşaţi în taină de parcă ar ştii numai ei Adevărul şi Credinţa Credincioasă şi de parcă ar trăi-o numai ei exact aşa cum trebe înaintea lui Dumnezeu, aşa precum a poruncit-o El.

Defapt este năravul cel urât de a da lecţii de bunătate în timp ce tu eşti nebunătatea întruchipată... şi ca nişte oameni ai legii care au mare grijă de păcat ca nu cumva să piară, nu fac altceva decât: au şi fac şi iau şi uită şi dezbină şi ucid şi ies din frâu şi fură şi ridică şi râvnesc la nesfârşit ca 'înţelepţindu-se' să deznădăjduiască smolindu-şi feţele înaintea oamenilor ca să fie compătimiţi şi apreciaţi de oameni ca mari victime nedreptăţite... de Dumnezeu, pentru plata oamenilor, păcatul şi gloria lui. Defapt îşi slujesc superstiţiile şi necreatul care nu există şi nu va exista niciodată oricât s-ar strădui ei ca să-l arate cu degetul sau cu demonstraţia sau ca să-l trăiască şi să-l întreţină la nesfârşit. Nu va exista până la urmă nici păcatul, nici mândria nebunilor şi nici gLumea morţilor şi a moroilor cruzi, nu va exista nicio făţărnicie fiindcă toate vor fi Luminate şi se vor Lumina şi tot ceea ce este în ascuns şi a fost făcut rău în ascuns va ajunge la lumină în ziua de glorie a fiecărui Cuvânt al lui Dumnezeu şi se va vedea cum este şi se va ştii.

Aşa că spală-mă şi judecă-mă Doamne ca să mă curăţ,
Mustră-mă şi mă ceartă Doamne ca să mă îndrept,
Porunceşte-mi Doamne şi pune-mi Lege ca să să te ascult întru dreptate,
Întreabă-mă Doamne şi cere-mi socoteală ca să pot să-ţi răspund cuvios,
Trimite-ţi slujitorii să mă povăţuiască pentru ca să mă Mântui şi să nu mai cad niciodată în frică, în îndoială, în necredinţă, în spurcări şi neiubire, în altruism egoist şi crud.

Ajută-mă Doamne să nu ajung mai jos ca moartea cea rea, să nu ajung sluga ei cea bună căci Viu şi Virtuos şi Viţă veşnică este Dumnezeu Treimea împreună cu toţi sfinţii şi drepţii şi îngerii şi cu toată făptura în care-şi găseşte Odihnă iubirii Lui curate, blânde şi paşnice.

din nou chestia asta cu pamantul plat?

Chiar merita sa dai citezi ditamai prostia pentru o intrebare retorica?

Păi ce, ţi-ai pierdut credinţa? Şi nu e plat decât la suprafaţă căci în adânc e rond... dar nu se cuvine să-ţi explic şi aici cum este fiindcă unii se oftică rău şi apoi dau... dau... dau cu stângu-n dreptu' până ajung ori la ball ori la spitall.

Iartă-mă că mă bag în seamă şi-ţi răspund neîntrebat cam aşa: oi fi io prost degeaba da' ditamai 'prostia' o să înceapă să doară cu siguranţă în unii, nu dau nume şi nu mă refer la tine, o să doară fiiindcă mitu' ăla care zice că ''prostia nu doare'' va fi spulberat curând. (Tu la ce nu poţi să citeşti, de lene, îi spui prostie... nu e că nu poţi ci nu vrei... da' bine că ai argument... ment, mentă... şi ştii tu mai bine cum e cu menta!)

Postiţi şi iubiţi.
 

Ca să fiu foarte scurt pentru ca să par înţe..pat unora vă indemn pe toţi aşa:

Postiţi la iluziile fataliste deznădăjduitoare ce vin din schizochiofrenispismuire!
Şi nici nu ştii cât de mic ajungi să fii dacă îţi mitui singur erorile cu veşti!.. ca să te înalţi în deşertexit. De frică apoi arunci vina... fiindcă îţi autopârăşti fraţii de cruce, ţi-i pârăşti fiindcă vrei să curveşti... cu îndreptăţirea.

deci e plat la suprafata si rotund in adanc...mda...cred ca de la postul negru vezi in forma asta pamantul
ps: nu e nevoie sa dai cu stangul in dreptul ca sa ajungi la bal ori la spital. In primul caz poti sa chemi un taxi. In cazul a 2-lea suni la 112 si ceri sa-ti trimita o ambulanta (Doamne fereste)

Bineînţeles că de la postul negru văd aşa... cu ochii credinţei aşa după cum a făcut Dumnezeu toate cele văzute şi nevăzute.

Nu există alt post decât post negru, căci postul negru înseamnă: ''voi să nu faceţi promisiuni şi să nu vă juraţi nici pe cer şi nici pe pământ ci ceea ce este NU să fie nu iar ceea ce este DA sau AŞA să fie da sau aşa ca să nu cădeţi în judecată şi minuni altruist-egoiste în deşert... şi tot ce trece peste acestea vine de la cel rău, de la ispititorul din inima omului şi din omul doar om şi atât, mare pofticios de pateu.''

Textul nu se referă la puţinătatea vorbirii ci la jurămintele şi promisiunile deşarte, la faima de mare lăudăros care se ţine de promisiuni în contra Domnului, fie în ascuns ca vicleanul fie pe faţă ca beroul.

Deci dacă în VT era bine să juri şi să promiţi şi să te ţii de ele înaintea Domnului şi mai ales era bine să juri că VIU este Domnul, acum în NT şi AP ni se cere să spunem dacă vrem doar Da: Viu este Domnul.

Însă dacă tu mă ironizezi pe mine care ţi-am spus PURUL ADEVĂR înseamnă că ţi-ai pierdut credinţa credincioasă şi dacă ţi-ai pierdut-o e foarte trist pentru tine şi pentru mine căci îmi pare rău de tine pentru că psalmul 52, 5 pâini şi 2 peşti, este şi despre tine.

Iar ca să ieşi din prostia de a-ţi da cu stângul în dreptul (la AlinB mă refeream fiindcă lui îi place să se certe pe idoli pentru a fi tot mai p-rost, adică pentru ca să-şi preschimbe rostul dăruit de Hristos într-unul pentru păcate, după care aruncă pe mine că cică lungimea textelor mele e dovadă de prostie, iar ispisălogeala lenii sale cică e dovadă de înţelepciune fiindc simpte sărmanul că s-a săturat de mine, ştim noi de ce, păio pentru că a halit din aluatul fariseilor şi saducheilor care nu dă roade decât face neghine în om: pui de năpârci şi de vipere, şi asta se citeşte duhovniceşte căci oricefel de pui, şi ăia de muscă şi de vierme sunt drăgălaşi, dar preluaţi de asemănarea omului 'credincios' devin o calamitate pentru minte şi pentru suflet şi pentru cele din ele, deci degeaba tai cozile păcatelor de frică prin spovedanie dacă nu-ţi schimbi viaţa şi ele cresc iară, căci nu-ţi creşţti decât făţărnicia de a le tăia cât mai des pentru ca să nu se vadă că vrei să placi oamenilor, scuză-mi lunga paranteză iar lui AlinB îi cer iertare că iar am vorbit prea mult în scris ca să-i sfidez lenea lui foarte curioasă) este mai simplu decât să iei taxiul sau să chemi salvarea să strigi după Dumnezeu.

De ce nu mă crezi că pământul este semisferic cu partea rondă în adînc şi cu partea plată la suprafaţă şi că nu poţi trece în lateral decât ajungi de unde ai plecat din pricina că e finită creaţia şi mică? De ce nu mă crezi că soarele şi luna împreună formează o sferă căci sunt semisferice? De ce nu mă crezi că ele străbat Cerul ca să lumineze pământul?.. unde pământ înseamnă faţă uscată, adică după ce s-au scurs apele şi după ce ele la potop s-au retras şi vânturile au zvântat pământul, atunci a rămas o parte uscată numită de Dumnezeu PĂMÂNT. Iar sub ea se află ţărână, şi din ţărâna pământului l-a făcut Dumnezeu pe Adam şi pe Eva din Adam, unde NOI se traduce nu numai prin sfânta Treime ci prin Dumnezeu împreună odihnindu-se în toate câte le făcuse până atunci prin Cuvânt, căci pe om l-a făcut cu mâinile Sale şi i-a dat duh din răsuflarea Sa de viaţă dătătoare. Dar nu este o închisoare creaţia toată din pricina că este mică şi finită căci oricât ar fi de mică ea este suficientă pentru Dumnezeu şi om ci păcatul şi mândria lui închide în om uşile Raiului căci Raiul este redeschis prin Hristos spre fericire şi nemărginire şi veşnicie.

Dacă nu mă crezi pe mine să ştii că nici pe Dumnezeu nu-l crezi fiindcă eu exact ceea ce am auzit şi am citit de la El, aia ţi-am scris, de dragul frumuseţii celor făcute de El şi de dragul vieţii împreună cu El.

Psalmul 35
 

1. Necredinţa călcătorului de lege (eu) spune inimii mele, că nu este într-însul (în mine) frica de Dumnezeu.
2. El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o.
3. Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.
4. Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât.
5. Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori.
6. Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.
7. Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.
8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei.
9. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină.
10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă.
11. Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine.
12. Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.

... să stea în foc şi în ger, în stele şi în soare şi în lună căci norul Tău milostiv în ele locuieşte şi nu se teme de rele şi nici că-L vei părăsi pe El.

Şi care să fie fărădelegea decât că n-au pus pe Domnul mai mare iubire peste ei de parcă ar fi fost mai prost sau nu i-ar fi iubit doar El cel mai mult dintre toţi... i-a iubit cu mare sfinţenie şi dreptate, dar nu L-au cunoscut şi nici n-au vrut să-L cunoască!.. au dat să dea ca să aibă şi să ia dar otrăvit, smintit, aşteptând veşti... de la cobeşti... un fel de nărav fatalist fetişizant ca să capete grade şi funcţii înalte şi foarte înţelepte de la curentul teatral şi de la arta marţială şi joială, de la filozofia alcoolisimiaunism, o beţie miorlăită şi julită fără iubire ci aşa ca să marcheze la capitolul compătimeli şi scârţâială impresionantă lăudându-se că ei au înmuiat pietrele... şi ca atare şi-au făcut meseria de răspândaci de neghină vopsită... degeba căci sunt martori corupţi... de jegoismul cel mai altruist, acolo unde se află toată bunătatea... păcatului... în chipul de pui de năpârcă, foarte mândră că şi-a lepădat coada de frica mâniei care o să vină, că doar vede toată lumea că nu mai au codă, deci sunt sfinţi în închipuirile lor... dar în mijlocul inimii lor răutatea face cozi mereu... şi alea cum oare o să le mai taie?

Psalmul 30... de arginţi.
 

Poate aşa vor tăia şi cozile din inima lor:

PSALMUL 30
Al lui David.

1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate.
Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri;
slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei.
Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea;
ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: "Tu eşti Dumnezeul meu!"
15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine,
pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Dar neghina 'roditoare' din pământ cum o vor scoate din inima lor şi capul şarpelui viclean cum îl vor strivi din înţelepciune dacă nu prin umilinţa tainică şi smerită, cum? Precum!

la care EI te referi?

Și asta se rezolvă cu postul negru. ;)

La cei kk mine... la cei caca egoismul meu foarte altruist de bun ce eEe..hoţ, care fugind mâncând pământul.. de frica de răspundere şi de disperarea revenirii ei ca o mare poftă concentrată şi ascuţită de ispisălogică deznădăjduitoare şi fatalist fetişizantă ce era... ca să pot să devin lup liber, Doamne fereşte!.. de aia face: nu face, învârtoşând cu 180 de grade şi e tot acolo şi cu încă 180 grade şi e tot acolo după formula tot pă loc pă loc pă loc să răsară busuioc.. deloc.

La ei, la fiii cetăţii celei mari şi tari, la copiiile Babilonoolui, la voirea minţii 'înţelepte' coborâtă în inimă ca să dea suflet frumos şi să placă oamenilor că înmoaie pietrele de poticnire... le preschimbă în nisip mişcător, în mocirlă plină de capcane şi crocodili ascunşi care nu se pot vedea cum îţi dau să dai ca să fii buuuuun de tot... exact acolo în veşti, de la cobeşti, de la curveşti.

Ca să scăpaţi de ei şi de mintea lor cea absurdă: Voiţi doar buna voire între oameni şi pe pământ pace care este chiar sfântul Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu!.. şi aşa veţi posti cel mai negru post, cel mai aspru... postul cel bun care duce direct în Rai pe calea cea mai scurtă şi dreaptă... dar nu voiţi cum voiţi voi ci spune-ţi mereu rugăciunea Tatăl Nostru pentru ca să biruiţi împreună cu Dumnezeu... şi să ieşiţi curaţi din valea morţii, din valea plângerii, din blestem.

Facă-se Doamne numai voia Ta dar nu precum eu voiesc ci precum voieşti Tu părinte şi Tu maică preacurată şi preacinstită şi bună şi milostivă... Nu precum vreau eu voia Ta ci precum Tu voieşti să vreau şi să fac voia Ta.

Pregătiţi... pregătiţi Calea.. căci Împărăţia cerurulor este pe aproape!

Da, schizochiofrenispismurirea asta, se rezolvă cât ai clipi cu post negru, că începe postul mâine pomâine, din 28 nov şi ţine până prin 22 ianuarie... aşa ar trebui, cu dezlegările cuvenite de sărbători.

În ce constă postul crăciunului? Nu e clar? ''Veţi găsi un prunc înfăşat...''
Deci în ce constă?

Păi dacă vrei să te ia Cerul de nevastă, trebuie să divorţezi de tine, să lepezi gLumeul şi pământul planetartar că nu e planetă şi toată ispismurâca satanei care isteţeşte focul păcatelor ca păcătuind să mori cît mai repede ca prostul credool berou foarte care-şi zice: sunt bogat, am tată pe Avraam şi mamă pe Evangelina, şi ca atare am merite strânse din belşug, aşa că pot să-mi permit cu ochiulhul... că dacă am merite moştenite, precis mi se datoreză şi mie că doar dacă mi-a înflorit ţarina oare nu e meritool meu?.. oare nu din pricina mea mi-a rodit ţarina îndoit?.. împătrit şi însutit? Deci iată că io te-am făcut io te omor... aşa îşi zice omul ce se socoteşte bogat din pricina superstiţiilor păcătoase şi învârtoşărilor încurcate cu păcatele direct în duh, în slava lui Dumnezeu. Vai de tine căci tu te îmbogăţeşti în păcate, în fărădelegi, în răutăţi şi în mândrii beroice căci nu mai ai nevoie de Dumnezeu, nu mai ai nevoie... şi dacă nu mai ai nevoie nebune de Dumnezeu atunci pentru ce să-l iubeşti? Uită-L şi te veseleşte suflete căci nu mai ai nevoie de nimic... poţi să te crezi veşnic şi mântuit... căci tu având Tată pe Avraam şi Evanghelina eşti un mântuitor din start şi prin urmare nu trebuie să faci altceva decât să dai lecţii şi să faci analize şi să aplici pedepse necruţătoare! Vai ţie bârnosatanopitecus erectus.

Deci tre' să divorţezi, să lepezi, şi să părăseşti, să laşi în urmă... ca să începi să nu mai fii un viclean ce foloseşte minciuna la păcat şi dezinformare şi adevărul la trădare şi răzbunare.

Că aşa începe creştinul în inima lui: ''sunt bogat, am tată pe Avraam...'' şi dacă începe aşa atunci se lasă sub slăbiciuni şi primeşte să-şi dea mită şi să-şi permită şi dacă-şi permite atunci priveşte şi face şi se face şi se preface şi se creatinizează şi se lustruie şi se luceşte luceşte şi se pune-n cârlig fiindcă e fin şi moale ca luxifer şi impune moda lu' basmodeu şi devine un tempter, un worker, un ermetic, un eretic, un erotic, un judecător corupt, un martor ce pofteşte să se corupă ca alţii sau mai ceva.

Iar dacă cineva e corupt atunci nu mai are sens să-l mai cunoaşteţi, să mai ştiţi ceva despre el sau din el, n-are sens să-l mai priviţi în suflet, să-i studiaţi faptele, vorbele, să-i mai cercetaţi credinţa, n-are rost să-l mai aflaţi pe prost căci fiind prost el are rostul păcatelor ca rost primordial al vieţii lui, slujirea idolilor, paza pregătirii jertfelor idoleşti: libaţii către oştirile cerului, către Nefertiti, către Baal, către Bell, către Astarte şi către toate chipurile cioplite vopsite cu var, ca năşte vase incoruptibile şi indestructibile în care sunt turnate toate cărnăriile gLumii, însă susţine că a apus vremea idolilor. Dacă a apus atunci de ce se azmuţă ca un cerber? Ca un câine roşu, ca un câine negru? ca un lup alb? De ce şi pentru ce dacă nu pentru idoli?.. şi pentru că-i îngrijeşte şi-i slujeşte şi-i lustruieşte cu lăcomie?

Deci după roade îi veţi cunoaşte căci nu poate să facă pom rău roade bune şi nici pom bun roade rele şi aşa nu vă mai pierdeţi în marea bănuială a necredinţei foarte curioase de sulimeneli şi bârfe căci prostul are urechi de auzit însă nu vrea să audă ci musai să vadă cu ochiul trupesc pofticios şi văzând vrea să-şi aprindă pofta şi arzând vrea să se răzbune!

Şi ce pofteşte prostul gLumii?

Păi pofteşte carne şi tot ce iese din carne ca să ajungă un parizel rozaliu frumuşel care joacă pe post de maşină de făcut cârnaţi, salami, crenvurşti.

Din carne ies toate spurcăciunile şi toată creatina idolească. Cu asta se laudă cel bogat întru fărădelegi, că e sursă bună de t666t.

Şi fetele proaste îl cred şi superstiţioase pregătesc cele mai alese mâncăruri folosind reţetele cele mai cool!

Şi împreună fac. Fac... fac... ei lucrează, muncesc, trăiesc, se străduiesc, se sacrifică să placă 'Domnului'... adică dracoolui dar ei habar nu au că se sinucid!.. şi oricum n-ar importanţă fiindcă ei ştiu cu toţii că mor şi dacă şi aşa mor atunci ce mai contează? Principalul e să luceşti ca cel mai cool tempter.

Şi de unde vine pofta asta de carne văruită prin făină cu ou?

Păi din pretenţia de a face altul legea şi poruncile dând lecţii de valoare şi răzbunându-te crunt dacă vezi că altul e vinovat că nu face legea şi proorocii.

Păi dacă legea şi proorocii e cuprinsă în a face tu ceea ce ai vrea să-ţi facă ţie altul cum atunci vrei să impui altuia legea pe care tu trebuia s-o ţii şi s-o păzeşti? Deci iată desfrânarea jidolească foarte condamnată de Domnul Iisus Hristos... căci fariseii cer altora şi obligă pe alţii şi pun juguri grele în timp ce ei nici cu degetul nu se ating decât de spurcăciunile cele mai îngreţăşătoare degustându-le la nesfârşit!

Ce e de făcut?

Nu mai poftiţi a fi bogaţi de carne în duh căci s-ar putea să vă permiteţi.. să păcătuiţi când vă vine supărarea înfuriată ca o gogoaşă înfuriată şi nedreptăţită ce vrea să se răzbune strâmb şi nedrept, pe toţi nevinovaţii, iar pe sine neluându-se în seamă. Şi cum se poate răzbuna decât pudrându-se cu zahăr pudră... un fel de pudoare comopolită şi politicoasă. O mânci, şi explodezi exact ca un terorist fur-da-mentalist!

Şi cum se mai răzbună dacă vede că nu explodează? Păi mâncă sticlă spartă cu friganele ca să se arate victimă în timp ce vă spurcă aluatul şi vă otrăveşte mărul şi para, numai partea din care muşcaţi voi!.. apoi... muşcaţi de dor, cu dor... de carne crudă preparată la cuptor prin înnăbuşire în toate felurile coolinare.

Poftă Bună!..

NU vă fie frică să vă amintiţi pe scenă căci Duhul Tatălui vostru grăieşte în voi, nu vă fie frică să vă amintiţi şi să spuneţi simplu şi clar şi rar băgând spectatorii în criză de timp! Toţi fariseii se prefac perfect că nu se prefac deloc şi că ei ştiu atât de bine textul învăţat încât nu mai au nevoie de Dumnezeu ca să-şi amintească ceea ce vroiau să spună, ce aveau de spus!.. total spontan. Vai lor, nişte mincinoşi ispititori absurzi. Amintiţi-vă mereu până intră toţi în panică de timp văzând că nu puteţi să spuneţi ceea ce vreţi.

Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?
Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.(Matei cap. 15)
ps: sa luam aminte!

Şi cu ce e plin parizelu' şi crenvurştele rozaliu?

Cu pateu!... cu pateu de prepeliţe frumoase ca nişte îngeraşi!.. morţi.


Ia spuneţi voi cei care luaţi aminte, ia spuneţi ce rost au aripile la păsări şi apoi răspundeţi, nu mie ci Domnului, ce rost au aripile la îngeri?

Întrebare ajutătoare: ce se întâmplă cu o pasăre lacomă care mâncă şi se îngraşe peste măsură cu cele ce ies din inima omului şi se depun?..

Şi ia mai spuneţi voi unde se depun oare toate cele ce ies din inima omului şi care spurcă pe om şi nu numai pe om?

Căci tot ce iese şi spurcă se depun undeva prin vedere şi auzire şi atingere şi apropiere căci până şi pământul pe care calci se spurcă de la prostia omului prost care învârtoşează scripturile spre a lui pierzare! Mă refer la prostul în general, căpitan, sergent, şi fruntaş, la ăla care are drept rost apărarea păcatelor cu mare beroism de cerber roşu şi negru ca pământul numit cern-ozi-om.

si de unde stii tu ca ingerii au aripi? Oare un spirit are nevoie de aripi ca sa zboare?
ps: apropos...Domnul nu m-a intrebat ce rost au aripile la ingeri!

EvAngelina...Jolie?

Bogaţii... îşi permit.
 

Văd că te eschivezi fiindcă nu ştii taina aripilor şi nu pricepi nici rostul duhovnicesc al întrebării. Poi eu te-am întrebat ca să-i răspunzi Domnului căci fără răspundere pentru păcate şi greşeli vei fi scos afară de la ospăţul şi sărbătoarea fiului de împărat... fiindcă n-ai haină de nuntă.

Păi întreabă-te cât de mult contează greutatea la avioane şi vei pricepe de ce Domnul le-a făcut primele pe păsări... pentru înţelepciunea omului.

Iar dacă pricepi rostul păsărilor atunci vei pricepe şi taina aripilor sfinţilor îngeri şi ce se întâmplă cu ei dacă mâncă păcate prea multe şi nu se mai curăţesc.

Iar în final vei pricepe de ce a dat lor pre-peliţe şi nu alte păsări când au cerut cu vicleană revoltă îndoindu-se de puterea Domnului şi apoi de ce anume a lăsat Dumnezeu dreptatea să-i spulbere cu foc şi cu despicarea pământului pe toţi cei ce s-au săturat bine mersi cu pre-peliţe, cu prepeliţele căzute din cer pe distanţa de mers a unei zile întregi înainte şi înapoia taberei.

Deci se depune parizelu şi se depun crenvurştii ce ies din inima omului, se depune tot păcatu' undeva căci intră prin ochi şi urechi şi mângâieri deşarte, se depune şi prin atingere şi prin apropiere căci duhoarea păcatelor se depune ca praful şi pulberea.


Unde?

Păi în fete se depune!

Iar credoolii se cred apoi fiii şi ficele incoruptibile nu ai Angelinei Jolie ci ai Evanghelinei Evangelina şi se laudă cu meritele lor dacă au tată pe Avraam, că cică în ei nu se depune şi că cică nu ceea ce intră în om spurcă ci ceea ce iese şi dacă au avere din asta atunci ei îşi permit...

Asta este: ÎŞI PERMIT!.. ca bogaţii... să aibă alt, să-şi facă, să se asemene, să i se închine şi să-i slujească, apoi să ia, apoi să uite şi apoi să dezbine, ca la final să ucidă, să fie.. desfrânat adică să pretindă ca alţii să ţină legea şi proorocii, apoi să fure, apoi să fie martori corupţi şi apoi să râvnească toată gLumea ca să fie şi ei un fel de gLumeu căruia nu-i mai pasă de răspundere... poftind cu ochiulhul ca băieţii de bani gata.

Vai ţie dacă te-ai îmbogăţit toată viaţa numai de păcate şi de ştiinţa ispitelor ca beroii. Vai ţie frumosule... bun de t666t, ai ajuns vierme în cârlig, şi tu însuţi eşti peştele cel prost care pui botu' şi înghiţi momeala satanei şi antichristului şi proorocooloolui mincinos. Vai ţie mâncătorule de carne şi de zeama care iese din carne, vai ţie maşină de făcut cârnaţi şi cremvurşti şi parizel rozaliu plin cu PATEU!

Am intrat în postul Crăciunului, nu vă arătaţi nimănui că postiţi ca făţarnicii..
 

Postiţi la prostul pă-dă-rost care nebun fiind ca măgarul Ghiţă bucătartarul nu face altceva decât că el se crede mereu mai bun de t666t, mai bun şi mai merituos ca oricine, mai ales ca Dumnezeu fiindcă mâncă pateu ca să-şi permită ca bogaţii, ca bogaţii ce-şi permit, deci îşi permite să fie curios ca martorii sminţişori ce se corup şi apoi judecă sinsistru şi crud ca aruncând vina pe alţii cu mânie câinească şi răzbunare credibilizantă să scape de răspundere ei înşişi, să uite şi să şadă în uitarea îndoitoare de Dumnezeu de parcă acel nimic satanic nici n-ar exista în ei, de parcă nu s-ar vedea cum deşi pare inert, mort, inexistent, absent, că aşa pare însă acolo este ceva în ei care se îndoieşte şi se înalţă şi curge pă căile dulcelui, pă căile mucilor şi lacrimilor înspre înghiţirile stomacoolui, din ochi până în călcâiele altora curge şi omului îi place să se încânte şi să desfrâneze arătându-se înţelept ca p-rostul, ca savantul care se uneşte cu toate virtuţile numai fără Dumnezeu...

Deci postiţi ca să nu mai fiţi mereu doar nişte beţi naivi făţarnici desfrânaţi ci umilindu-vă în taină socotiţi-vă dar fără să ajungeţi în starea primirii sau învoirii cu năravul, cu păcatul nou şi mândria, socotiţi-vă aşa vouă înşivă:

Prostul, nebunul, măgarul, Ghiţă Bucătarul care privind la organele animalelor sau ale oamenilor îl vede pe satana în el însuşi cum pofteşte dar nu vrea să-l recunoască de călău ci de frate care ispitindu-l şi linguşindu-l îl face să se creadă mai buun de tooot ca oricine cu merite mai mari făcând pe plac... ce dacă e minciună şi defapt e furt, crimă, viclenie, lene şi lăcomie întru beţia absurdă de sine? Omul prost nu crede ca să nu ştie ce face fiindcă nu vrea decât să împrăştie neghina vopsită ca să explodeze din aluatul îngurgitat exact ca terroriştii beroi foarte revoltaţi şi nedreptăţiţi că cică ei dau şi mai ales el însuşi în timp ce Dumnezeu ia de unde n-a dat şi de unde n-a semănat!

Deci postiţi în taină şi miluiţi fără să daţi lecţii aşa fel încât să nu vă ştie nimeni faptele bune decât păcatele căci Domnul vă ştie faptele fiindcă El vede în ascuns dacă e chemat prin rugăciune ca să vă cureţe şi să vă îndrepte Calea dulcelui şi a înduioşerii şi a compasiunii şi a duioşiei. Rugaţi-vă în taină mare şi sfântă iubind pe Hristos şi haina Lui de nuntă: Cuvântul lui Dumnezeu împlinindu-se prin Har şi mare Dar de la Dumnezeu împreună cu toţi sfinţii spre slava Lui dacă vă întreabă de păcate mustrându-vă, nu fugiţi ci căutaţi să răspundeţi cuvios rămânând în iubirea Lui.

amice, vorbesti mult si nu spui nimic

Păi dacă n-aş vorbi sau aş spune de la mine ceva oare nu aş păcătui Domnului şi aproapelui?

Însă tu nepricepînd nimic şi fuşerind tainele iată chiar ţi se pare că nu e nimic important în text şi arunci vina pe mine de parcă aş fi redundant sau neconvingător sau necredibil.

Atunci poate aşa vei pricepe mai bine:

Vrei mai alt.. căci ţi se pare că ai să fii mai bun de t666t.. din pricina deznădejdii cu care te consolezi fie analizând foarte în delăsare şi nepăsare în ideea amăgitoare că o să faci..mai târziu sau de mâine... fie răzbunându-te cu mare cruzime ca să-ţi credibilizezi în fraieri scăparea de răspundere căci tu nu poţi ierta, nici nu vrei să ierţi, îţi place să fii marele rău, feroce... şi iată că ai putere doar ca să te cerţi pe idoli în deşert sau să pileosofezi pentru ei în ideea scopului ispititor care scuză mijlocalele.

Soluţie: Faceţi pe plac Domnului nu ca gLumea sau cum vi se pare vouă sau cum vi se născoceşte scăparea de şefi ci faceţi pe plac Domnului tot aşa precum a făcut Iisus Hristos pe plac lui Dumnezeu şi omului şef.

Tot ce vrea creştinul cretinizat şi autopăcălit de la fete este să se sinucidă în direct când e maximă audienţă făcând păcatul ispisălog ca să se arate că el nu deznădăjduieşte.. în faţa ispitei care-l face brusc p-rost pă dă rost decum o vede, o aude, o simte sau vrea să spună şi el o grozăvie înălţătoare... de foarte mare valoare. Nu poate dar ar vrea să poată... deci nu crede fiindcă nu ştie ce înseamnă post.

Şi toate relele astea vin de la pofta şi dorinţa de a crede ca credulul naiv în minciuna măririi de sine cu care se lasă mituit cu plăcerea de a se îndoi ca marele păgubit bănuitor foarte crud în înţelepciunea sa cu păcătoşii însă nicidecum cu păcatul sau cu păcatul lui.

Ţi-am mai spus, psalmul 52, 5 pîini şi 2 peşti, 53 şi 54 şi 55 sunt lămuritori, şi e vorba de mintea omului credincios coborâtă în inimă ca să i se pară că autoîndreptăţindu-se e mulţumit...

Fiiţi mulţumiţi de Dumnezeu dacă Îl cunoaşteţi căci dacă nu-L cunoaşteţi cum atunci să vă mulţumească pe voi cineva cu ceva?

Ce 'nimicuri' să-ţi mai spun ca să crezi pentru ca crezând să te faci mai bun şi nu mai rău.. cu Dumnezeu şi cu aproapele tău?

Voi nu pricepeţi ce înseamnă aia cea mai mare poruncă şi a doua la fel de mare ca ea şi nici porunca cea nouă care nu vă învaţă nicidecum ca pe alea mici să le lăsaţi... nu ştiţi şi atunci scoateţi pe nas tot fumu', toate fumurile pământului şi pe gură cele ale iadului.

Nu mă referes la tine personal... ci la toţi cei ce dau toată ziua lecţii de mare lucrare la făţărnicie, căci toţi se prefac perfect că nu se prefac deloc de cât sunt ei de mulţumiţi... şi mulţumirea aia ipocrită a lor nu vine de la Dumnezeu ci de la hoţiile şi crimele lor ascunse în seiful din turn ca viclenii sau făcute pe faţă ca beroii. Vai lor că-şi permit ca bogaţii să creadă superstiţiilor de parcă bârfele pârâcioase ar fi nişte mituri infailibile, sigure. Ei le-au scos din preaplinul inimii lor, preaplin de aluatul fariseilor cărora împreună le slujesc satanei.

''Le este teamă de frică acolo unde nu este frică fiindcă Dumnezeu a risipit oasele celor ce caută să placă oamenilor;.. s-au ruşinat că cică i-a urgisit pe ei...

''Cine v-a învăţat să fugiţi de mânia care vine?.. că dacă aţi auzit de la superstiţii că vine ceva mânie ce idol v-a învăţat pe voi pocăinţa prin lepădarea cozilor de năpârcă? Degeaba vă arătaţi fraierilor că nu mai aveţi coadă că doar ştiţi că în voi nefiind îndreptare vă va creşte mereu alta tot mai groasă, mai mare, mai lungă şi mai cărnoasă oricât o lepădaţi cerându-vă iertare făţarnică la nesfârşit...

Nu fiţi precum sunt câinii şi porcii interiori!
 

Îndreptaţi-vă şi ieşiţi din ispisălogica poftei rele... adică nu fiţi mereu ca porcii şi ca câinii, căci porcii cu poftă mare de tot mâncă lături amestecate bălăcindu-se apoi în mocirlă şi nesătui fiind toată ziua râmă mereu după ceva mortăciuni prin pământ şi prin gunoaie iar câinii punându-şi ciolanul deoparte, ascuns în pământ, stau toată ziua cu botochiul lor bănuitor, adulmecător şi jucăuş în toate buzele cele străine... visându-se sminţişori vrednici, beroi, puternici, bărbaţi tari... care fac mai bine stăpânului ca stăpânul însuşi, unul dăruie cărnărie din abundenţă pentru tot anul şi celălalt o apără semnalând ca o sirenă orice mişcare vicleană care ar atenta la comoara omului: cărnăria!

''Acolo unde vă este comoara, acolo vă va fi şi inima şi sufletul... deci strângeţi-vă comori în ceruri căci din mâna Domnului nici hoţii nu vi le fură şi nici moliile sau rugina nu vi le mâncă!..

Pe scurt nu vă încurcaţi căci vă ia ameţeala rătăcirii şi a pierderii şi a necunoaşterii şi a uitării... iar omul încurcându-se e de două ori p-rost pă dă rost: o dată că face pe naivul nevinovat sminţişor care greşeşte şi se încurcă şi se eronează exact ca şi copiii drăgălaşi iar apoi ca să se dea mare, răsucindu-se, învârtindu-se, scoate vrăjeala şi se crede berou, înţelept, jmecher încrezându-se cu eroarea luată ca poreclă de renume... adică se mândreşte şi se dă cool sinucigându-se pentru brea-king news, căci se delasă mituit cu mărire de către păcatool ispisălogic luat drept mit infailibil.

Deci nu vă încurcaţi căci asta urmăreşte satana să vă încurce.. în orice judecată ca răzbunându-vă să vă autocredibilizaţi naivitatea de a crede cu ferocitate în minciuni!

Postiţi!.. tăinuind binele.
 

Nu mai trădaţi pe Dumnezeu şi lucrarea Lui taincă spunând 'adevărul' ca pârâcioşii ce stau în haine moi pline cu urină şi puroi ca un pâroi ieşit din nişte buze moi..ise! Nu destăinuiţi sfintele taine ale binelui ci spuneţi minciunilor că sunt minciuni idoleşti chiar dacă sunt rostite de şefuţii trădători locuitori ai clochiulhului moale ce caută după şefâţe! Mâncaţi-le carnea de împăraţi împăiaţi şi de mari beroi voi păsări ale cerului căci se autoidolizează în zadar aruncând vina pe alţii! Spuneţi fără frică pe toate cele ale întunericoolui din voi ca spunându-le şi arătându-le gLumii să poată să intre acolo Lumina pocăinţei, a curăţeniei şi îndreptării!

nu amice, stiu sa iert si VREAU SA IERT...Iertarea vine din iubire, iar Iubirea este chiar Dumnezeu (1 Ioan 4:8)
ps: din nou ai scris mult!

Pentru cei sătui cu aluat..otrăvit de phariseei.(Legea, Furia, AdultERul şi divorţul)
 

Scurt pe doi!

Nu mai poftiţi ca şi copiii născuţi în sclavia păcatului să mâncaţi mereu pateu de patochi înţefeteu ca prostu' pă dă rostu' aluzivici u pui şefuţ cu ochii după şefâţe de şef mare.. deznădăjduit şi plin de nervispis... mai bun de tot ca mai alt... căci vă va întoxica şi veţi fi răi şi vicleni ca dracool!

Biruieşte-ne Doamne... biruieşte pe satana din noi! căci toţi s-au prefăcut că e responsabili sau neresponsabili.

Nu sta-rea e bună ci lucrarea!
 

Caută-ţi sta-rea cu care ţi-ai înlocuit lucrarea. E vorba de sta-rea automulţumită de sine care e ca 'vântul' ăla care pare că vrea să facă sau să aducă voia Tatălui în mod natural, firesc, păsăresc, liber, superstiţios, norocos... defapt acolo e făţărnicia în care se ascunde voia cea rea, inversă, eronată, trădătoare, laşă, perversă, coruptă.

...iar pomul corupt nu poate face decât roade corupte oricât l-ai da cu var!

...iar coruperea vine de la pofta cea mare de a fi martor... martor coruptibil şi corupător.

''Pomul bun nu poate face roade rele tot aşa cum pomul rău nu poate face roade bune!

''După roade îi veţi cunoaşte aşa că nu-i mai cercetaţi şi nu-i mai bănuiţi şi nu-i mai cunoaşteţi mereu ca p-roştii căci vă veţi spurca şi voi molipsindu-vă ci pricepeţi-le roadele şi creşterea şi aluatul otrăvit şi lepădaţi-vă de năravul lor... lăsaţi-i, daţi-le pace.. pace din aia cum dă gLumea!.. sau nu vedeţi cum îşi sulimenizează idolii lucrării lor leneşe şi lacome şi cum îi plasează deasupra cu viclenie ca să vă vrăjească la jmecherie?

Despre slava cruzimii credule şi naive de t6&6&6t..
 

Sl-ava... inversată. Chefa=şefa= şerpi x efa, puiul de şefă care se crede şefuţ şi el pentru privirilegiile averii păcatoolui.

Adică omul p-rost, bărbatool beroic, îşi ia alintul, meritele la învăţătură şi laudele de la profi în autoîndreptăţire şi gata, crezând ca naivul credul mai buun de t666t decât oricine începe şi priveşte la cele din jur şi văzându-se boer şi lăudându-şi meritele căci p-rostul chiar crede că lui i se datorează tot binele pentru viclenia lui înţeleaptă, începe iar şi iar şi îşi permite şi îndrăzneşte ca un băieţ-aş îndrăzneţ să vadă şi să-i placă lui cum este privit în acelaşi timp de către Dumnezeu, de către oameni, de către draci, de către satana, de către demoni, de către şefi, dar mai ales de către copiii din viitor şi fetele frumoase din prezent care-i zâmbesc lui de parcă ar merita el să i se facă lui pe plac... de frică.

Deci fiind p-rostul slăvit din toate direcţiile căci aşa i se pare consolându-se şi alintându-se cu autoîndreptăţire, el se supără pe Dumnezeu din pricina păcatului din el şi nu vrea să fie privit şi de Dumnezeu şi aşa îl leapădă instantaneu de parcă Dumnezeu s-ar uita în taina păcatelor lui cu curiozitate rea, acolo în seiful lui din turnul din spate sau în beciul întunecos unde se pileşte.

Dumnezeu nu se uită în păcatele omului, nu-L interesează şi nu-l mustră pe om căci nu-L interesează absolut deloc ce are omul strâns în el ca păcate săvârşite sau programate, însă omul ştie că Domnul poate să ştie şi atunci nu vrea şi respinge slava de la Dumnezeu, privirea Domnului în inima sa şi se supără şi se mânie că de ce vede Dumnezeu.

Dumnezeu chiar dacă ar putea ştii nu vrea să ştie absolut deloc, deci nu ştie dacă nu vrea să ştie ci aşteaptă ca omul dacă vrea şi dacă cere să se mântuie şi caută ajutor de la Dumnezeu, abea atunci acceptă să se uite în om şi dă să-i facă omului curat în interior încercând să-l şi îndrepte pe calea cea bună.

Şi asta este ispisma, dracool vrea el să te cureţe şi omul nu suportă decât invers, adică sleşul slavei de la fete căci aia-l încântă şi-l ispiteşte şi-l stârneşte să se creadă cu credulitate şi naivitate că trădând cu cruzime şi poftind plăcerile spurcării şi stricării va fii adulat întru minciuna măririi de sine. Nu e dragoste ci iubire egoistă de sine, de trupul sclav păcatoolui!

Iar dacă a priceput cum e cu inversarea asta direct în privire, el apoi privind la Dumnezeu cu îndrăzneală făţarnică prefăcându-se trist se făţărniceşte instantaneu ca ipocritool ispititor ascunzînd făţărnicia aia naiv-vicleană crezându-se sminţişor în deznădejdea lui mituită cu fatalismul superstiţios minunat de indistructibil şi de sigur în minciuna lui, şi aşa făţărnicit şi plin de merite îi destăinuie lucrarea lui foarte deznădăjduită în care se crede un mare rezolvator de probleme şi cu multe griji fatidice şi stresante ce-l revoltă el se crede beroul care va pute birui singur ispita şi necazul şi va aduce liniştea pe pământ, ispitind iarăşi pe Dumnezeu direct la putere şi înţelepciune. Defapt se încrede ca orice încrezut ce se sprijină pe burta plină şi pe contul gras, pe lucrurile furate prin viclenie de la merituoşi şi de la săraci, întru risipa averii sfinţeniei şi învăţăturii că-şi permite ca boerool... ca să strângă păcate ca p-rostul şi ca ne-bunul şi ca fra-ieresul.

În final, obijnuindu-se cu trădătoria şi cu scăparea ca un măscărici şef ce face pe placul regelui tot felul de prostii ca să poată îndrăzni regele şef să păcătuiască fără complexe, îi intră în cap dorinţa de slava înţelepciunii, a ştiinţei şi începe să folosească necredinţa, îndoiala inversă, după formula 'scopul scuză mijlocaele'. Deci caută să ştie, să afle, dar fără să ţie cont de mijloce, de căi, de păcate, de învăţătura cea bună ci vrea vrea vrea să ştie el ca să se laude cu faptele sale făcute în văzul tuturor şi vrând să afle se îndoieşte de Dumnezeu şi de orice.. ca să creadă.. şi să fie sigur adică să nu mai fie nevoi să creadă şi iar se îndoieşte şi iar caută şi tot aşa la nesfârşit căci scopul lui este defapt: dorinţa eliberatoare de a nu mai ţine cont de căi şi de mijloace. Şi făcând el la nesfârşit lucrarea asta satanică a siguranţei de sine, de părerea de sine, cade în starea aia de lene foarte ştiutoare de foarte mare valoare şi foarte sigură, acolo unde nu mai e nevoie de credinţă credincioasă căci toate îi sunt lui sigure şi demonstrate! Deci vrea doar păcate şi iar păcate ca să scape de păcate făcându-le pentru credibilitate.

Pe scurt, este vorba deci de sleu pentru sleu de la fete tinere şi frumoase pe care cu naivă cruzime şi credulitate maximă le-ar pofti să le spurce sau să le strice în ideea că Dumnezeu i le-a dat lui să le satispisfacă la dorinţele lor de băieţi isteţi şi creţi de îndrăzneţi în a face... păcatool bici ca beroii.. şefi!

Însă pe Dumnezeu nu-L interesează păcatool strâns în om şi ispitele lui cele 'bolnave' şi dacă nu-L rogi să te ajute şi să te scape din sclavia păcatoolui, El nu dă buzna, nu intră, ci aşteptând să te trezeşti stă la uşă şi bate din Paşte în Crăciun... fără să fie ispisălog aşa cum e ochiulhul tău nemulţumit că iar te priveşte şi El, deşi nici asta nu face decât dacă îl strigi cu nădejde în El: Doamne scapă-mă!.. de mine păgândul!

Cartea menționată undeva mai sus e mai ușor de parcurs aici, se pot alege ușor capitolele care vă interesează:

The Hygienic System: Fasting And Sun Bathing | by Herbert M. Shelton

Vivivi...vi vine de la ispita de a te încrede victimă ca vicleanul rău.
 

Vivivi...vi vine de la ispita vicleană de a te crede victimă vrednică şi nedreptăţită, exact aşa cum a păţit Cain atunci când a văzut că Domnul nici măcar nu a căutat spre jertfa lui darmite s-o cunoască pe ea... şi atunci Cain săracool s-a supărat şi s-a întristat şi şi-a posomorât faţa însă nu era decât în joc viclean sevrotic, ispititor, recidivant ieşit din fapta lui cea rea, din dorinţa lui de înşelare, de ispitire, de păcălire a Domnului căci Cain voia să-şi ascundă neiubirea lui de Dumnezeu şi ura faţă de mama sa Eva pe care o judecase fără credinţă şi fără iertare, ascunse toate sub masca iubirii jertfelnice şi a compasiunii pentru tatăl său Adam plinind alături de el canonul inclus în blasstem. El practic nu credea că Blesstemul Domnului era un blestem drept şi mântuitor atât pentru şarpe, pentru Adam cât şi pentru Eva, adică el nu credea că era un fel de cale de întoarcere la viaţă şi îndumnezeire, căci blasstemul Domnului nu este ca şi blestemul spurcat al omului. Şi această faptă a lui rea: fapta de a aduce jertfe necredincioase şi nemilostive şi neiertătoare de părinţi din adâncul sufletului său ci doar de faţadă a fost neplăcută Domnului care nu a priomit-o şi Cain supărându-se pe nedrept pe Dumnezeu pentru că El a căutat numai spre jertfa lui Abel a continuat sevrajul duhului ispititor şi viclean ce s-a născut din fapta lui cea rea spre a se crede victimă vrednică şi de a se da şi a se arăta victimă din toată cruzimea răutăţii în speranţa că astfel îşi va autoîndreptăţii fapta preschimbând-o din rea în bună credibilizându-şi mărturia prin cruzime.

Domnul însă i-a spus simplu: ''Daca faci binele faţa ta este senină şi veselă, iar dacă faci răul oare faţa ta nu este posomorâtă şi întristată iar sufletul tău zbuciumat şi fugar? Deci dacă păcatul bate la uşă ispisălogindu-te tu caută să-l biruieşti!.. nu prin aruncarea vinei pe alţii.

Iar sărmanul Cain l-a biruit pe fratele său Abel, l-a omorât.. căci victimizându-se în deşert Cain a recidivat autopăcălit fiind de sevraja păcatului şi deschizând uşa păcatului a aruncat vina pe Abel de parcă Abel ar fi fost ispisălogul şi ispititorul.

Iar când a primit şi Cain Blasstem de la Dumnezeu pentru fapta sa şi nepocăinţa sa şi minciuna sa făcând pe niznaiul a socotit că Domnul e nedrept şi că i-a dat un canon prea mare şi prea greu şi iată iarăşi tot el s-a socotit din nou nedreptăţit... interpretând spre moarte şi distrugere Blasstemul pământului, Blasstemul iubirii.

Dar Domnul i-a desluşit că nu aşa l-a blestemat pământul ci:

''...acela care va prinde şi va ucide pe Cain pentru că pământul nu-şi va mai da roadele sale lui Cain, de 7 ori mai rău se va blestema, iar dacă îl va prinde şi-l va ucide pe Lameh care a ucis om pentru rana sa şi a ucis tânăr pentru vânătaia sa atunci de 7 ori câte 7 se va blestema.

Şi a plecat Cain din pământul acela şi s-a aşezat în ţinutul Nod... undeva pe Don.

Şi a murit Adam şi a murit şi Noe la 900 şi ceva de ani...

Deci o zi, o seară şi o dimineaţă, o zi a Domnului de facere a binelui este atât de bună încât omul o strică de tot într-o mie de ani, căci în ziua în care vei mânca din pomul cunoştiinţei binelui.. şi a răului, în ziua aceea vei muri!

Iar dacă vei lucra împotriva lui Dumnezeu ca un potrivnic, aşa ca oamenii lui Dumnezeu care s-au jurat să lepede pe Dumnezeu ca pe un rău pentru a-şi lua fii şi fiice ale oamenilor căci li se părea că erau frumoase, deci au jurat neascultare lui Dumnezeu, aceia vor strica ziua lor în 120 de ani căci Duhul Meu nu va rămâne întru aceştia decât 120 de ani. Şi aceştia sunt cei ce au dat naştere beroilor 'viteji' din vechime!

Deci viaţa Blasstemaţilor de Dumnezeu este de 1000 de ani şi viaţa blestemaţilor care nu-şi lucrează canonul de sub blasstem este de 120 de ani iar viaţa potrivnicilor lui Dumnezeu este de 60 de ani, căci este scris prin David : să nu iei viaţa mea la mijlocul anilor mei!

Deci o zi bună făcută de Dumnezeu în 24 de ore, o seară şi o dimineaţă, omul şi-o strică într-o 1000 de ani dacă primeşte Blasstemul canonic al Domnului sau o strică în 120 de ani dacă jură să nu plinească el canonul din blasstemul Domnului sau de 60 de ani dacă este potrivnic Domnului.

Aşa se împlineşte Cuvântul Domnului: ''În ziua în care vei mânca din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci, pomul cunoştiinţei binelui şi a răului, vei muri negreşit.''

1 zi bună = 1000 de ani sub blasstemul Domnului plinind canonul,
1 zi bună = 120 de ani afară din blasstemul canonic al Domnului şi aflându-te în blestemul cel spurcat al omului,
1 zi bună = 60 de ani contra blasstemului Domnului şi de partea blestemului omului
1 zi bună = 1 zi dacă ai trecut de partea satanei căci atunci, în ziua aceea, se sfârşeşte viaţa ta.

Deci omul este considerat de Dumnezeu ca mort pentru Dumnezeu de atunci cînd i s-a sfârşit omului ziua lui cea bună şi a trecut omul de partea satanei ca să plinească voia satanei, a proorocului mincinos sau a gLumii şi el chiar dacă mai trăieşte veşnic pe undeva el este mort şi socotit mort pentru Dumnezeu şi se află în iad...

''Veţi strica templul acesta dar Îl voi reface şi îl voi rezidi la loc în 3 zile = 36 de ore!.. prin pocăinţă, căci celor care cer semne şi minuni să vadă pentru ca să creadă, acelora semnul acesta li s-a dat: semnul lui Iona Proorocul.

Când s-a zis Templul Acesta, acolo este vorba de întreaga creaţie în întregimea ei şi de cetatea păcii Domnului şi de fiecare om în parte împreună cu sufletele date sângelui său şi aflate la îndemâna lui!

Iar celui aflat în stare jertfelnică şi de dreaptă recunoştiinţă Domnului prin credinţa în nevinovăţia lui Iisus Hristos, adică tâlharului cinstit care-şi recunoaşte vina în timpul răstignirii pe cruce pentru faptele sale rele în contradicţie cu faptele bune ale lui Iisus care era răstignit pe nedrept, Domnul îi spune: '' Mâine de dimineaţă vei fi cu Mine în Rai ''... deci iată restaurarea întregii creaţii şi omul pus din nou în Rai... într-o singură zi.

Biruiţi firea viermelui îndrăcit lepădându-vă de voi şi nu de Cuvânt!
 

Viermele dezvaiţer face o lucrare ergonomică de 'mare interes' şi 'mare înţelepciune' făcând parcă pe placul Dumnului. El lucrează parcă mântuirea şi căutând el să facă mereu 'înţeleapta mântuire' de faţadă, fiind purtat de conştiinţa cea mare foarte..eronată, eronată total de grija cea mai mare a ispitei: viermele crede că altul făcând legea, porunca, binele atunci şi el va ajunge mai repede la privirilegiu... şi aşa i se pune mereu pata şi se răzbună ca fiarele acţionând unitar la o singură comandă, se răzbună împrăştiind neghina vopsită, adică batjocura şi ironia naivă, adică munceşte de zor ca la un serviciu, face lucrarea făţărniciei şi nu-şi dă seama că el pentru a-şi zdrăngăni meritele sale furate de la cel care le-a făcut ajunge ca un chinval răsunător şi averea lui ca o pungă plină de aramă deşartă şi talentele sale ajung ca o speranţă ambiţioasă şi dibace să-i măgule şi să-i mituie viitorul...
Săracul prost, viermele ăsta, nu face altceva decât că se teme şi eronându-se se creşte, se mândreşte, se umflă în perne, se dă mare, îngrozitor, grozav când defapt el temându-se îşi învârtoşează cerbicea cerviciului.

Cine nu se teme: de bătaie sau că va fi dat afară sau că va fi chinuit de foame sau de munci sau că va muri singur sau că nu mai ştie versurile pe scenă sau lecţia sau că în public se întimidează şi încurcându-se o să arate ca un prost rătăcit... acela să arunce primul cu piatra în ditamai viermişorul răspândac de sminteli: ''Vai de cel prin care vine ispita''.

Ca să vă opriţi căderea, ca să ieşiţi din calvarul spurcat şi pofticios al firii drăceşti: mâncarea făţarnică, desfrânarea linguştierilor, răzbunarea batjuocoritoareoare, că asta e firea castei viermilor ce vor mereu unirea lor în carne crudă && în bani murdari && în bani spurcăcioşi &&... dacă chiar vreţi cu adevărat să vă înfrânaţi atunci ar trebui să nu mai daţi lecţii vrând mereu voi să dezvăţaţi pe altul în timp ce tu însuţi eşti rob exact acelui păcat pe care îl placi cu ardoare. ''Să ne mustre şi să ne dezveţe Domnul Dumnezeu!''

Deci mâncaţi numai pe Hristos, poftiţi numai fundu' iubitei şi urând de moarte răzbunaţi-vă pe viciu şi nu pe vicios.

Într-un cuvânt: căutaţi să vi se pună pata pe viciu ca să nu mai pătaţi!

Iar dacă vreţi şi voi să cuceriţi firea Domnului, atunci iubiţi, iubiţi-vă liber unii pe alţii, iubiţi tăinuind şi dacă vreţi să vă desăvârşiţi atunci iubiţi-vă PRECUM... ca oamenii văzând să dea slavă nu vouă ci lui Dumnezeu fără ca voi să le fi arătat lor ceva bun.

Iubiţi cu indrăgostire fidelă de taină!
 

Postiţi la striptisurile curioase ale gustochilor forţoşi şi infideli care-l iubesc pe Dumnezeu de ochii forţei gLumii îndrăgostindu-se în taină mereu de tot felul de idoliţe cu care vor să facă s-forţare pentru înălţare de sine în sine ca erorile beroice a tot ştiutoareoare spre forţare!

Faptele bune vin din iubire căci iubirea este cea care poate să asculte de Dumnezeu în om cu răbdare.

Ţineţi-le ascunse de oameni şi de toţi clericii autoînălţaţi la privilegii ca pilaşii mituiţi cu poftele sevrajelor capcanelor ademenitoare căci vă vor distruge din pismă prin ispitiri viclene în care căzând nu vă veţi mai putea ridica şi veţi trece de partea lor, de partea satanelor şi anticriştilor ce vă învaţă inversarea în bucate ca să mergeţi din rău în mai rău mâncând pilitură până ce vă piliţi ca p-roştii.

Răspândiţi tainic grâul tot aşa cum obijnuiţi să răspândiţi neghina vopsită!
 

Viermele lacom şi pilaş dezvaiţer pofteşte îndrăgosterroarea fesernică, feţernică, vezernică aşa ca câinii şi ca porcii căci câinii sunt credincioşi stăpânului pentru carne dar îşi înşeală căţelele din obijnuinţă îndrăgostindu-se mereu de alte fese iar porcilor nu le mai pasă odată ce au ajuns în lanul cu porumb, exact ca viermilor dezvaiţari. Problema grea şi fără soluţie este la p-rost căci prostul pă dă rost e atât de credul şi de naiv încât îşi închipuie că altele o să-l întinerească, o să-l îmbogăţească de plăceri, o să-l vindece de deznădejdi, o să-l perfecţioneze şi o să-l desăvârşească, o să-l sfinţească, o să-l cureţe, o să-l înfrumuseţeze, o să-l înţelepţească făcându-l mai puternic şi mai stăpânitor, mai atrăgător ca dracool... practic, sărmanul prost naiv şi deznădăjduit crede săracul ca bunul, ca cel de bună credinţă, că de la ea îşi va primi o sarcină de îndreptare care-l va duce la mântuire, de la ea: amorerroul său propriu foarte egoist şi orgolios, zeiţa lui cioplită pe care vrea s-o vadă implementată în toate fetele de care se-ndrăgosteşte cu ochii în timp ce-şi iubeşte blazat şi obijnuit Dumnezeul şi femeia lui făre dragoste ci doar din interes inversat, pentru bani murdari, obijnuit fiind să-i fure ca un mituş pilaş îmbătrânit în neputinţă şi în frică de bătaie, de foame, de răspundere, de pierderea cărnii stricate din care-şi face el jumeri buni de tot şi cârnaţi afumaţi cu fumuri de alcoolist ratat că cică lui nu-i e frică de moarte şi nici de chinurile morţii deşi o slujeşte ca un sclav ducându-i ei: fesarnica mereu toate sarcinile pe care nimeni nu le-a poruncit decât el şi le-a luat din sine, de la pomul corupt, că cică dă bine pe sticlă să fii văzut bine şi realizat.

Pe scurt de tot: Pilaşul pofteştie îndrăgosteala fesernică de altele ca feţernicii în timp ce iubeşte... şi sevreaja îl biruieşte!.. prin aluzii perverse, prin iluzii perverse, prin scenarii şi programări pervers ironice şi gLumeţe... de la semeţe limbi ce se dezbracă pe bani... până ameţeşte săracool şi cade în nepăsare şi multă mâncare linguşitoare ca o răzbunare... foarte foarte luptătoare.

Îndrăgostiţi-vă de toate fetele făcându-vă pe plac...
 

Da, îndrăgostiţi-vă de toate fetele frumoase făcându-vă vouă înşivă pe plac... amorului vostru propriu din voi aşa încât acolo în iubirea curată să aveţi credinţă bună şi tainică şi fierbinte spre slava lui Dumnezeu.

Adică atunci când vă vine să vă uitaţi la fetiţele sodomei şi ale gomorei care vă ispitesc cu strigătele lor şi cu frumuseţea lor neastâmpărată, când vreţi să vă simţiţi un mare faraon fariseu, stăpânul gLumii, când ca un rege tare vreţi să faceţi dreptate răzbunându-vă, când ca un şarpe viclean şi rău vi se pune pata să pătaţi în ascuns îndemnând la îndrăznire cu vorbe linguşitoare ce fac trimitere la perversiuniuni... atunci... căutaţi să vă faceţi pe plac unii altora la ce este bun şi curat pentru Iisus, pentru Hristosul înlăcrimat din voi.

Prin Cuvânt putem atunci să facem ceea ce-i place lui Dumnezeu să putem face asemenea lui Hristos şi prin Cuvânt nu putem să facem ceea ce nu-i place lui Dumnezeu să putem face.

Deci spuneţi NU ispitei care-ţi arată un viitor frumos şi plăcut în timp ce în clipa de faţă ispiteşti păcătuind!.. privind şi închipuind perversiunile ce vin din sarcina gLumii, sarcina deznădejdii!

Prin Domnul s-a făcut şi se face tot ceea ce e bun şi curat şi prin Domnul nu s-a făcut şi nu se va face tot ceea ce nu e bun şi e spurcat!

Nu vă lăsaţi seduşi ca p-roştii de prostia proastelor proştilor făţarnici ce vă ispitesc la dezmierdări! Căutaţi mai degrabă desmierdările respingând dezmierdările gLumii carece este credincioasă doar de faţadă ca să nădăjduiţi că o să vă reaslizeze ea. Vă batjocureşte, vă spurcă, vă omoară şi vă face sclavi păcatului prin banii murdari!

Şarpele cel rău şi foarte şiret a frustrat-o pe Eva pentru ca astfel ea să-i facă pe plac semeţiei lui Adam în contra lui Dumnezeu aşa cum se revoltase păcatul direct în numele lui Lucifer vrând să facă streaptease ca să se dezvinovăţească cu toţii.

Nemulţumirea înseamnă lipsă de asumare şi aruncarea vinei pe cineva... pe primul nevinovat pe care ţi se pune pata crezând ca p-rostul c-o să scapi mai uşor!.. continuînd să păcătuieşti în prezent în timp ce te ispiteşti cu un viitor berroric.

Post negru la 'pictura' merituoasă!
 

Cînd mergi pe stradă printre oameni, prin mulţime, ai poftă de fete, de fecioare, să le vezi, să le mănânci din ochi... defapt acolo în tine e vorba de o poftă vicleană rea şi perversă.

În ochiul tău se întâmplă o ispitire continuă spre trădare când s-arată ceva tineresc, eşti dus spre mituire cu duhul minciunii măririi de sine, bun şi cu multe merite şi plin de experienţă, matur, capeţi o speranţă deşartă râvnind la o viitoare hrănire frumoasă cu lapte şi miere, vrei o întinerire şi o remodelare cu un chip tânăr şi frumos şi puternic şi feciorelinc desenat în amestecul acela care-ţi place mult...

...Acolo în laptele şi mierea cea foarte merituoasă se întâmplă incredibilizarea cea rea prin minciuna luptei pentru luptă, minciuna inversă, aluatul fariseilor, neghina vopsită dată la împrăştiat, dezgolirea şi dezbrăcarea şi descoperirea spre pâră şi trădare, în sensul că pictând în ea ca într-o cremă dulce, desenând şi pictând fetele ca pe nisip pentru ca să arate ele cât mai frumos să-ţi placă, tu ca mare artist privind şi lingând şi mâncând din ochi capeţi merite ucigaşe şi vrei să fii lăudat apoi de ele la toate meritele tale ucigaşe dar tu nu realizezi uciderea lui Dumnezeu în voi înşivă... defapt meritele după care-ţi ascunzi uciderile, meritele cu care dai să te lauzi nu sunt meritele tale căci tu ce merite poţi avea ci alea sunt meritele pe care le-ai furat de la Dumnezeu, prin superstiţii, mituri şi bârfe de la gLume, le-ai moştenit de la părinţi sau le-ai obţinut prin talent pervers şi lucrând singur cică fără niciun ajutor... ca un tip original, ca o cauză unică a succesului, a plăcerii şi a fericirilor veşnice. E vorba deci de merite... de viaţă şi de moarte, de minciună pentru pâră trădătoare sau minciună pentru păzirea tainelor sfinte .

Şi tu ca prostul credul şi naiv privind fetele, fecioarele, tinerele, că şi lor le place să le acorzi importanţă şi merite privindu-le, flirtând, adulând artistic, adulmecând.. îţi vine să le mănânci ca pe îngheţată ca să te lauzi de cât de frumos le pictezi tu în lapte şi miere şi atunci prin ochi îţi iese o limbă ca de şarpe, ca de pisică sau alt animal ca să le lingi parcă din milă aşa ca animalele ce-şi mângâie puii ca să-i cureţe, să-i spele, să-i iubească... doar că omul linge viceversa căci la om linsul e viclenie şi tu nu faci altceva decât că te încânţi, te încânţi cu păcatul, cu mângâierea păcatelor şi doar le ispiteşti şi pe ele şi pe tine ca să cazi în recidivă căci tu sevrotic fiind sigur vrei defapt altceva: să le prăjeşti şi să le mănânci ca pe orice cărnărie albă sau bronzată, roză sau rumenită cu ochi alunecoşi, înlăcrimaţi, dulci, şi cu gesturi pline de capricii feciorelnice pe care ai vrea să le bei........ fireşte că le mănânci şi le bei în timp ce ţi-ar place să faci sex pervers cu ele, sex adulter, sex trădător, sex fantezist ce imită poziţiile trădării, prilejurile şi obrăzniciile locurilor unde se poate întâmpla trădarea, înşelarea, încestul, lăcomia, căci omul viclean şi rău şi naiv şi credul şi necredincios se dă el tatăl acelei fete pe care o seduce... arătându-se un tată credibil, capabil, dibaci, jmecher ce nu se lasă fraierit, lacom şi egoist pentru a face avere, pentru a se realiza, un tată al minciunii pentru a se descurac, un tatăl totalitar pentru a stăpâni şi supune, imbatabil, neînfricat, tatăl a toate... şi ea ca proasta credulă acceptă să-şi lepede pe adevăratul Tată-Dumnezeu, pe proprii părinţi trupeşti, pe fraţi, pe duhovnici, pe prieteni, pe apropiaţi... ca să se lasă amăgită cu înfierea la acest tată adoptiv... tatăl viclean, necredincios, ispititor-frumos şi rău.

Deci e vorba de merite furate cu care se laudă prostul făţarnic cu faţă cool în timp ce născoceşte frumuseţi pictând în lapte şi miere pe stradă privind la fete şi fecioare tinere în timp ce le linge ca pe pui prin ochi... da' invers... adică nu spre milă şi curăţire şi iubire ca animalele ci invers: spre pofte perverse, spre trădare şi răzbunare prin viclenie!

Ca să ieşim de acolo, din ispită şi din calea cea rea ce duce la pierzare, Dumnezeu ne-a învăţat să nu lucrăm noi ci EL prin noi, şi nu pentru meritele noastre egoiste ci să lucreze El prin noi pentru meritele cele tainice ale Tatălui ceresc fiindcă slava Lui e bună şi altruistă. Dumnezeu întotdeauna împarte meritele Sale cu omul chiar dacă defapt ale Lui sunt toate meritele oricărei lucrări şi chiar dacă numai Lui Ii se cuvin toate laudele... El împarte sfinţenia Sa cu toată făptura şi cu toată creaţia Sa fiindcă e un Dumnezeu iubitor tainic şi altruist tainic în iubirea Lui cea sfântă şi curată şi curăţitoare.

Viclenia ca cea mai rea furie superstiţioasă a cruzimii.
 

Cînd te mânii, când te apucă furia şi ţi se aprinde nemulţumirea, tu defapt arunci vina pe altul cu ură şi răutate căci combini, amesteci binele şi răul aşa încât tu să fii la mijloc de parcă punându-le în echilibru nu te mai priveşte ce faci şi nici nu te mai atinge sau implică deloc. Când te înfurii în mintea din suflet combini răutatea minţii şi dorinţa crudă a răzbunării, a urii de moarte cu bunătatea lui Dumnezeu, cu bunătatea femeii sau cu bunătatea nevinovaţilor în timp ce simţi că puterea asta rea te înalţă şi totodată mâncând acest amestec simţi că te umplii de plăcere, crezi că e bun şi că îţi place gustul ăsta: bine + rău = meritele competente ale răzbunării.

Deci te înfurii amestecând ceva foarte rău cu ceva bun şi plăcut rezultând un duh al răzbunării ce te înalţă de sine mituindu-te cu socotelile tale competente, cu analizele şi cu forţa şi puterea ce rezultă din comportamentul de fiară criminală ce îngrozeşte care îţi comunică tot felul de grozăvii mituitoare.

Şi mergând mai departe, lăsând în urmă această furie venită din senin într-un pahar cu apă din pricina minciunilor neobservate, pentru că brusc ţi se pare că ai fost victima râsetelor şi batjocurilor ca un handicapat blocat, treptat devii supărat îndelung şi apoi trist şi rămâi aşa multă vreme supărat că nu te-ai răzbunat, supărat şi smolit aşa ca o mască de fariseu împietrit şi deunădăjduit ce-ţi trimite semnalele puterii ca să te tot îndoieşti hrănindu-te cu scepticism. E plăcerea şi puterea vechii furii stârnită din minciuni viclene de care nu eşti conştient şi nu pricepi că ţi-au schimbat şi eronat mărturia.

Mergând şi mai departe şi începând să te crezi un mântuitor (medic, vrăjitor, jude, profesor de ştiinţă, preot, sfânt, înţelept...) adică unul care vrea să iasă din deznădejde prin forţe proprii, începi să preschimbi furia în cea mai rea şi cea mai cruntă mânie tăcută care se numeşte viclenie şi răzbunare şi aşa ajungi să amesteci răutatea cea mai rea şi gustul ei cel mai amar şi cel mai toxic cu viclenia profitului trupesc cel mai dulce, cu ceva ce ţi-ar aduce bine-dispunere trupească, plăceri, odihne,... aşa ca o stare de bine foarte echilibrată şi acest amestec toxic dintre răutatea cea mai rea şi răzbunătoare şi dintre profitul cel mai ascuns şi cel mai accelerat, cel mai uşor, cel mai jmecher produce iluzia unui bine, ca un viitor de dorit cu gust plăcut în prezent şi viitor pentru că ţi-ai amestecat răutatea veche cu binele trupesc şi iată ai mâncat cu plăcere părînduţi-se că te-ai făcut mai mare.

Deci asta este viclenia ca un amestec dintre o fiară scoasă din minţi şi un vierme mort foarte ştiutor şi foarte şiret care munceşte şi se zvârcoleşte fără să se mai oprească oricât îi ceri să nu mai continue. Iar statornicia în viclenia asta devine o obijnuinţă prin repetata păcătuire şi ori de câte ori ridici privirea iată că o ridici cu interesul acesta moroic de tip zombi, o ridici ca să te înalţi în acest sevraj ispititor al păcătuirii şi păcătuind ispiteşti înălţându-te viclean ca să atragi şi să persişti în mândria asta a păcătuirii de parcă te-ai sfinţi mereu înălţându-te ca un naiv deasupra de parcă ai avea şi merite în furia asta neîncetată.

Trist este însă că starea asta de viclenie continuă şi de lucrare repetată a făţărniciei pentru slavă de la oameni nu o poţi lua în seamă şi deosebi căci modul ăsta viclean de a fi şi de a te comporta cu maximă 'competenţă' şi cu mare interes de profit pentru răutate ţi se inoculează de mic din toate direcţiile aşa fel încât ajungi să crezi cu siguranţă toate minciunile gLumii, ale satanei şi ale tuturor necredincioşilor încercând împreună cu ei sau ca ei tot felul de căi păgâne pentru ca să ieşi din deznădejde şi să te vindeci la capul cel rănit de moarte, la dorul puterii răutăţii din eul tău care cere mereu răzbunare pe mai mic şi pe mai mare ca un fel de fotomodel celebru.

Ca să ieşi din această lucrare vicleană a plăcerii răutăţii semeţe şi a necredinţei contrazicătoare şi mereu îndoielnice şi foarte precaute invers este bine să-ţi dai seama că în tine lucreză viclenia în fel şi chip fără să o poţi vedea şi fără să o poţi lua în seamă... şi pricepându-ţi starea de viclenie plină de interese egoiste sau de interese ce se arată foarte frumoase şi foarte altruiste de ochii gLumii, pentru slavă de la oameni, e bine să-ţi hrăneşti ridicarea privirii nu cu meritele tale ca să te înalţi şi tu cu ochii ci să-ţi hrăneşti privirea cu dorinţa de a fi ocărât nu ca să te araţi victimă sau fachir ci spre a învăţa practic să rabzi râsetele tuturor la adresa prostiei, urîţeniilor, viciilor, neputinţelor, handicapurilor tale fără să faci din asta un merit personal ce-l expui cu talent fraierilor printr-un joc de teatru ieftin pus în scenă ca o vrajă ce stârneşte efectele perverse şi viclene ale meritelor crezînd că prin asta ai să scapi mai uşor, crezând că aşa te eliberezi mai repede din sclavia şi slugărnicia serviciului păcătos cu care te mândreşti ca p-rostul.

Pe scurt: ieşirea din viclenie şi furie şi răutate şi făţărnicie necesită să realizezi cu mintea şi să vezi efectiv că păcatul cel mai mic pe care îl faci foarte des este defapt păcatul cel mai criminal fiindcă nu-ţi pare rău şi ai iluzia că-ţi face bine şi te sfinţeşte. Trebuie să pricepi că păcatul cel mai mic făcut cu ochiul devine viciul cel mare care va ucide pe Dumnezeu din tine pentru că vei ajunge să fi un martor corupt care vrea să fie mincinos pînă la urmă, pentru că vrea să se dea victimă şi să se arate nedreptăţit... e defapt minciuna rea care pâreşte şi vinde minciuna cea bună care tăinuieşte, e minciuna satanei, pentru care ai păcătuit şi o vrei şi vrei să o crezi şi o crezi căci ţi se pare că te ridică deasupra şi că rezultă că nu ai păcătuit, logic, dar acolo deasupra nu e cerul ci e haosul trufiei şi deci vei crede ca naivul că minciuna şi satana te va ajuta să ieşi din groza morţii ce vine de la păcatul care ştie că va murii şi care te face să-l aperi pe el ca pe tine însuţi în contra lui Dumnezeu... neluînd tu în seamă că vei fi o fiară haotică în trufia ei plină de privilegii şi patimi avocăţeşti linguşindu-te că scapi şi tu pe alţii şi pui pile bune tot aşa precum ai scăpat şi tu ca un pilaş tot poporul de o rătăcire îngrozitor de mare ca o catastrofă....... ea e, ea e grija cea mare, grija gLumii, grija răzbunării pe Dumnezeu!

''Cine vrea să urmeze Mie să se lepede de sine şi să-şi ia crucea şi să-şi ducă crucea pe care i-o pune gLumea în spate şi cu care-l chinuie şi-l bate şi-l ispiteşte şi s-o ducă pe Calea Mea, ascultând de porunca Mea, de voia Mea... şi răbdând până la sfârşit sigur va ieşi din împărăsirea Cerurilor, din viclenia cea mai rea... din viciul ochilor ce caută să înşele pe Dumnezeu ca naivul orb ce nu pricepe, nu vede şi nu ia în seamă crezând că nu e şi nu-l priveşte.:66:

Vrea să acopere că n-a făcut,
Vrea să acopere că n-a crezut în ideea că cică n-a ştiut şi că a uitat şi că nu se referea la el... mustrarea.
Nu se poate acoperi păcatul prin îndreptăţirea lui cu acelaşi păcat sau cu un altul!
Sufletul petrecerii gLumeşti carele eşti ca un meşter se bazează pe necredinţă, pe viclenia necredinţei, pe U, şi pe meritele meşterului care face petrecerea să pară bună prin amestecarea răutăţii necredinţei egoiste venită din bănuieli şi minciuni cu plăcerea de sine foarte înălţătoare care te îndulceşte prin iubirea de sine egoistă şi prin altruismul deşertificator făcut de ochii gLumii... ...şi toate astea ca să-ţi înfiezi ficele şi fii oamenilor ţie însuţi pentru pofte şi sclavie şi nu lui Dumnezeu ca să le facă El libere de păcat şi de mândria vieţii şi beroismul morţii!

Postiţi!.. tăinuind binele făcut de Dumnezeu împreună cu voi..
 

NU MAI PĂCĂTUIŢI! NU VĂ MAI MÂNDRIŢI CU MINCIUNA ŞI HOŢIA, CU NICIUN MERIT VICLEAN!

Oricine e fur şi fură şi n-are recunoaşterea şi recunoştiinţa curată nu poate să ajungă Dumnezeu ca Dumnezeu şi nu va putea fii fericit niciodată!

Pentru toţi e pregătit regretul şi părerea de rău ca împreună cu toţi morţii VT şi NT şi Apocalipsei să plângem pentru că n-am ascultat pe Dumnezeu ca p-roştii şi ca fraierii şi că în loc să-L punem pe El înainte şi deasupra a toate am preferat mereu altceva şi am pus deasupra numai grija gLumii: deznădejdea şi mântuirea de ea prin răzbunare pe Dumnezeu.

Pocăiţi-vă, regretaţi şi vă îndreptaţi viaţa şi căile pentru apropierea Împărăţiei Cerurilor şi nu numai de frica iadului şi a pierderii comuniunii de iubire cu Dumnezeu şi aproapele mai bun şi mai sfânt.

NU VĂ DISTRUGEŢI HARUL de peste voi!

În minciună pârâcioasă şi în răutate nu poate fi nicio plăcere adevărată.
 

''Este scris să nu se atingă omul nici cu degetul de niciun cadavru, de nicio cărnărie, darmite atunci să o mai şi mănânce... dar iată că toţi s-au făcut bucătari vrăjitori ce se iubesc numai pe sine... dar nici aia nu e iubire adevărată ci e amăgire căci dacă chiar te-ai iubi cu Adevărat ai fi cinstit şi ai recunoaşte tot ceea ce-ţi face bine... şi L-ai iubi şi ai deosebi de El toate cele ce-ţi fac rău şi le-ai lepăda urgent. Omul creştin ortodox de azi însă face invers, mereu invers, căci aşa-i place lui învăţând şi pe alţii, vor din necredinţă şi importanţă de sine să se arate foarte precauUUUUţi şi vor să facă şi alţii la fel ca el... nebunul. Nu ortodoxia e de vină pentru asta ci p-rostul care se crede înţelept şi nu se atinge nici cu degetul ca să şi facă ceea ce propovăduieşte ca şeful!

Deci postiţi la viclenia meritelor viclene care nu este altceva decât un sevraj satanic şi un viciu ascuns foarte greţos ce trage omul în recidiva de a se place pe sine făcând şi refăcând fapta vicioasă din inimă şi din 'iubire' şi nu-i pasă că făcând aşa a devenit o corcitură dintre o fiară sălbatică turbată şi un vierme mort care nu mai poate să nu muncească la nesfârşit foarte competent la crearea şi lansarea bombei atomice plină cu toate păcatele.

Ce plăcere poate fi aia dacă vă înfiaţi la tatăl minciunii şi şuntaţi şi excludeţi dragostea de la masă ca să ajungeţi cât mai rapid să fiţi apreciat de femeia gLumii pentru vrăjeală?.. femeia aia p-roastă care e mereu înfometată de toate aventurile sexuale trădătoare şi de abundenţa luxului cel obraznic acumulat din furt şi din corupţia banilor murdari.

Plăcerea fără iubire devine sex trădător adică o boală vicleană a ochilor ce se scurg mai rău ca organele ascunse...

Deci nu-L şuntaţi pe Dumnezeu pentru a muncii voi de zor voia voastră plină de toate grijile deşarte ale gLumii ca să nu ajungeţi o scursură ambulantă ce drege ca bucătarii din ochi cărnăria pentru a fi un combustibil perfect pentru bomba atomică plină ochi cu toate păcatele gLumii şi cu toată mândria vieţii necurate: pisma vicleană şi ucigaşă pornită spre răzbunarea iadului pe Dumnezeu!

Obraznicool e mai trufaş ca permutarea şi potrivirea.
 

Păcatool e dulce fiindcă omul are năravul ca ceea ce vrea el şi ce gândeşte el să i se pară dulce. Şi aşa îşi amestecă dulceaţa pilită a pilelor voilor sale gândite cu dulceaţa ce vine din trup când îşi satisface poftele.. rele ca robotool. Şi lipiciul acestor dulciuri nu e altcineva decât viclenia neascultării care îl bântuie pe om în fel şi chip încât omul o confundă cu dracii diversionişti ca să arunce vina pe ei şi să tragă cu gloanţe oarbe pline cu praf de minciună, cu ură şi răzbunare, cu tot felul de vorbe goale în mai mare... ca până la urmă foarte repede şi foarte curând să cadă pe topogan în petrecerea din borcanul plin cu viclenie unde un timp omul se lăfăie ca-ntr-un borcan cu miere de salcâm... spunând gLume şi credibilizând cu minteres de luptă pentru luptă... da' nu e luptă întru credinţă contra păcatului ci e viclenie cu minteres viclean ce duce la fund..de borcan noaptea şi ziua pe capac ca şeful.

Dar asta nu-i nimic faţă de nemulţumire, faţă de revolta şi nemulţumirea combinată, faţă de nemulţumirea şi revolta şi răscoala ridicată din minciuni că cică nu i s-a dat dreptate sau nu i s-a răspuns drept sau nu a fost luat în seamă sau în serios... defapt urlând mai tare ca altul, bătând mai tare ca altul omul vrea superioritate în sfinţenie adică la şefie căci omul prost e învăţat să creadă în cel mai tare din parcare că cică dacă are mai multă putere atunci sigur e mai credibil, mai de ascultat. Şi cum e învăţat săracul om?.. păi în familie, la şcoală, pe stradă, în societate, în justiţie... peste tot el învaţă că cel mai tare rău şi cel mai de temut trebuie ascultat din moment ce poate face cel mai mult rău. Fiasco.. şi iată cum omul s-a învăţat să asculte de neascultare, de păcat, de mafie, de draci, de terorişti, de gLumea plină de poliţie şi armată cu generali iluştrii, de şefi, de bancheri, de oameni de ştiinţă absurzi, de medici, de profesori, de manipulatori, de massmedia şi de tot soiul de bătăuşi şi practicanţi de arte marţiale şi de tot soiul de călugări cu interes pervers şi de tot felul de politicieni foarte periculoşi şi foarte corupţi ce dispun de putere.

Şi nici asta nu-i grav dacă te supui doar că tu ca vicleanul te foloseşti de ei tiranii răi şi ipocriţi ca să arunci vina pe ei mai ales când îţi pârăşti cu sinceritate naivă de sminţişor fraţii mai mici ca să intre ei la munci şi tu să scapi de pedeapsa de la şefi.... că te pune dracool să crezi că scapi dacă depui mărturie şi eşti sincer şi te mai şi consolezi că cică nu puteai să minţi din moment ce ai jurat cu mîna pe biblie să spui adevărul şi numai adevărul şi dacă minţi sub jurământ te bagă şi pe tine... Defapt iată ce-ai făcut: l+ai pârât ca p-rostul fricos pe fratele tău mai mic şi aşa fratele tău a intrat la munci poate nevinovat unde va suferi rău de tot din vina ta. Deci de asta ar trebui să-ţi fie frică: să-ţi fie frică foarte tare că din neputinţă vei spune 'adevărul şi numai adevărul' cu sinceritate şi din vina ta fiindcă tu vrei să scapi tu mai uşor ca un sminţişor va intra fratele tău mai mic la munci grele şi dureroase. Nu există jurământ de la Dumnezeu care să te facă să te oblige să spui 'adevărul' despre fratele tău mai mic ci te-a păcălit justiţia că e scris în lege să fii sincer şi te pun ei să juri cu mâna pe biblie şi tu spui ca p-rostul şi gata crezi că ai făcut ceea ce trebuia. Păi AI PÂRÂT şi eşti mai rău ca mafihoţii! Ei nu se pârăsc fiindcă-şi ascund păcatul şi vor să se scape între ei de răspundere ştiind că cu cât spun mai mult va ajunge şeful lor mai repede prins şi îi va omorâ justiţia corupţilor pe toţi prin uneltele lui, deci ei ascund păcatul şefului ca să nu ajungă potera şi la el sperând că o să scape ei mai uşor şi de şef da' şi de justiţie dar oare şi-a pârât Iisus ucenicii?.. chit că ei nu săvârşiseră nicio faptă rea.

Dar ce are asta cu obrăznicia?

Păi nu sari tu la bătaie ca ars ca să spui 'adevărul' şi să te îndreptăţeşti? Şi obrăznicia stă în faptul că deşi arunci vina pe altul şi te cerţi cu nevinovaţii, ai tupeul să iei numele, să îndrăzneşti ca în cea mai mare revoltă bazată pe minciuni să pretinzi cu viclenia celor de tip emo, sinucigaşi ca să se scoată victime ce întind coarda, că eşti nevinovat şi neimplicat însă tu chiar când vorbeşti frumos urlii cel mai tare şi te lepezi de Dumnezeu cel mai mult ca să învederezi că cică El ar fi vinovat de prostie şi de ceea ce ai făcut şi de ceea ce faci tu spre credibilizare ca să te arăţi că ai fii cel mai tare din parcare, cel mai tare sfânt... adică cică din pricina, datorită... şi mergând aşa logic-deductiv până la cauză... până la El îl acuzi de prostie cu multe răzbunări păcătoase, ameninţări şi şantaje pe care nu te sfieşti să le faci şi tot aşa până te obijnuieşti să îndrzneşti ca cu nepăsare să îngroşi mereu gLumea ca supăratu'... deşi ştii foarte bine că pe parcurs pe undeva ai încurcat lucrurile cu viclenie şi le-ai învârtit ca să iasă judecata înscenată exact aşa cum vrei tu..victima susţinând:

''M-au bătut sfinţii şi dacă mă-ntâlnesc cu ei precis că iar or să mă bată!''.. deşii frica îţi vine din propria obrăznicie care a fost făcută publică chiar de către tine prin tupeu: ai găsit ceva şi ai ştiut şi îl acuzi pe celălalt că dacă n-a găsit şi el şi nu ştie atunci iată e prost.... şi te pui să-l dezveţi... folosind biciul limbilor tale dezbrăcate, limbi urâte, limbi de om p-rost!

Deci omul p-rost ce pentru o clipă i s-a părut că ştie ceva şi este ca atare extraordinar îi face p-roşti pe toţi ceilalţi care nu ştiu ei ce-a găsit el la nimereală, pâra sinceră de mincinoasă ce e... şi aşa are el impresia că numai el ştie şi că ceilalţi ar fi trebuit să fii ştiut!.. şi dacă tac şi nu spun gata sunt proşti cu siguranţă şi e drept să te înfurii pe ei cu obrăznicie şi violenţă de om foarte mânios ce mântuieşte în mânia sa scoasă din minţi de plăcerile obrăzniciei trufaşe.

Adică îi face proşti mereu pe toţi şi nu-şi dă seama ci se ceartă ca să fie el şeful... şi sufletul petrecerii.. făcând pe plac... da' pe placool cui face el?

Păi pe placool păcatoolui... şi iată că am ajuns de unde am plecat... neascultarea are trenă lungă şi plină de tot felul de păcate de toate soiurile.. şi dulceaţa lor ţine loc de iubire în om iar p-rostia de Dumnezeu.