Multumiri !
Referitor la aceasta , Marius22 a postat la "Generalitati "un scurt comentariu care merita redat si aici :

"Astazi, in miercurea din saptamana a patra, Biserica Ortodoxa praznuieste injumatatirea Postului Mare.

Prin acest fapt Biserica ne arata ca nu este gresit sa numeri zilele Postului daca o faci cu folos. Adesea, eu insumi, ma gasesc numarandu-le, insa intr-un mod cu totul neziditor, gandindu-ma nu la "bunatatile ceresti", ci la cele ale lumii acesteia, ce ma asteapta la capatul sau."
Doamne ajuta !

Mulțumesc, am ajuns până la urmă și la Biserică. Sper să mai postezi și altă dată, chiar fără solicitare expresă. :1:

”Făcând vrednicia sufletului meu roabă patimilor, m-am făcut ca un animal și nu mă pot uita spre Tine, Preaînalte; ci plecându-mă în jos, Hristoase, ca vameșul mă rog strigând către Tine: Dumnezeule, milostivește-Te spre mine și mă mântuiește” (stihiră la ”Doamne strigat-am..” în vinerea a IV-a a Sfântului și Marelui Post)

Deși anul acesta pomenirea festivă a Sfântului Ioan Scărarul va da întâietate marelui praznic al Bunevestiri, nu trecem totuși cu vederea bogata imnografie dedicată marelui dascăl sinait al ascetismului.

”Întărind ca niște trepte virtuțile, spre cer te-ai suit cu adevărat luminând, prin dreapta credință, la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor, și păzești pe oameni de vătămarea lor, o Ioane, scara virtuților; și acum te rogi, să se mântuiască robii tăi.” (Triod- sedealnă la Utrenia Duminicii Sfântului Ioan Scărarul)

Troparul Bunei Vestiri:

“Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face si Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să−i cântăm: Bucură−te cea plina de har, Domnul este cu tine!”
http://doarortodox.wordpress.com/200...bunei-vestiri/

Tropar, glasul al 4-lea:
Astăzi începutul bucuriei a toată lumea îndeamnă a lăuda înainteprăznuirea, că iată, Gavriil vine, aducând Fecioarei bunavestire şi către dânsa strigă: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!
Condac, glasul al 8-lea:
Tu eşti începutul mântuirii noastre, a tuturor celor de pe pământ, Născătoare de Dumnezeu. Căci dumnezeiescul slujitor, mai-marele începător al cetelor, Gavriil a fost trimis din cer să stea înaintea ta şi ţi-a adus bucurie, ceea ce eşti cu har dăruită. Pentru aceasta toţi strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă nenuntită.
Alt condac, glasul al 4-lea:
Cu venirea Preasfântului Duh, pe cel împreună cu Tatăl şezător şi de o fiinţă, prin glasul arhanghelului L-ai zămislit, de Dumnezeu Născătoare, chemarea lui Adam.

Alte cântări
"Taina cea din veac se descoperă astăză şi Fiul lui Dumnezeu Fiul Omului se face. Că luând ce este mai rău, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a de demult Adam dorind să fie Dumnezeu, şi n-a fost; iar Dumnezeu om Se face, ca să facă pe Adam Dumnezeu. Să se veselească făptura ... Cel ce Te-ai făcut om pentru mântuirea noastră, Dumnezeul nostru, slavă Ţie" (Slava de la Laude)
"Făcătorul neîndurându-se de făptură şi de milostivirea Sa fiind plecat, în pântecele Fecioarei a se sălăşlui se apropie" (stihira 1 de la Vecernia mică)
"Cuvântul cel împreună veşnic cu Tatăl, cel fără de început, nedespărţindu-se de cei de sus, acum a venit la cei de jos, pentru îndurarea cea multă, milostivire luând spre alunecarea noastră, şi sărăcia lui Adam primind, S-a închipuit întru cel străin" (Stihira a 3-a de la Laude).
"Te arăţi mie ca un om, zis-a curata Fecioară către Arhistrateg, şi cum vesteşti graiuri mai presus de om? Ai zis că va fi Dumnezeu cu mine şi se va sălăşlui în pântecele meu. Şi cum voi fi sălaş desfătat, spune-mi, şi loc Celui ce este mai presus de Heruvimi?" (Stihira a 2-a de la Vecernie)
"Dumnezeu unde voieşte se biruieşte rânduiala firii, zis-a cel fără de trup, şi se lucrează cele ce sunt mai presus de om. Crede cuvintelor mele celor adevărate ceea ce eşti cu totul sfântă şi fără prihană." (stihira a 3-a de la vecernie)

Întărește, Stăpâne, sufletul meu ca să alerge la Tine și să slujesc Ție pururea; că tu ești acoperământul meu și păzitorul, sprijinitorul și ajutorul; învrednicește-mă, Dumnezeule Cuvinte, ca să strig cu îndrăzneală: Doamne, mai înainte de sfârșit, până ce nu pier, mântuiește-mă (Prosomie a Sfântului Simeon Metrafrastul din cele 24 care se citesc la Vecernia de miercuri seara, înaintea Canonului cel Mare)

Întrucât săptămâna acesta postul se articulează liturgic cu două privegheri (vdenii) speciale, Canonul cel Mare și Acatistul Maicii Domnului, vă propun să postați, cei care doriți, până miercuri seara câte un tropar din Canon (care v-a ”atins” mai tare și mai profund).

Precum ai scapat pe Petru, cel ce a strigat: scapa-ma, asa apucand inainte, Mantuitorule, scapa-ma si pe mine de fiara, intinzandu-Ti mana Ta, si ma scoate din adancul pacatului.
Strigat-am cu toata inima mea catre induratul Dumnezeu si m-a auzit din iadul cel mai de jos; si a scos din stricaciune viata mea.(Cantarea a 6-a)

Ca talharul strig Tie: pomeneste-ma; ca Petru plang cu amar; iarta-ma, Mantuitorule! strig ca vamesul, lacrimez ca pacatoasa. Primeste-mi tanguirea ca oarecand pe a cananeencii.
Tamaduieste putrejunea smeritului meu suflet, Mantuitorule, Unule, Tamaduitorule. Pune-mi doctorie vindecatoare si untdelemn si vin, lucrurile cele de pocainta, si umilinta cu lacrimi.
Cananeencii si eu urmand, strig: Miluieste-ma, Fiul lui David! Ma ating de poala, ca ceea ce-i curgea sange; plang ca Marta si ca Maria pentru Lazar.
Alabastru cu lacrimi turnand pe capul Tau, Mantuitorule, ca niste mir, strig ca pacatoasa care cerea mila; rugaciune aduc si cer sa iau iertare.
De n-a si pacatuit nimeni ca mine, totusi primeste-ma, Milostive Mantuitorule, si pe mine, care cu frica ma pocaiesc si cu dragoste strig: pacatuit-am Tie Unuia, nelegiuit-am, miluieste-ma.
Milostiveste-Te, Mantuitorule, spre zidirea Ta, si ma cauta ca un pastor pe mine, oaia cea pierduta, si ratacit fiind, rapeste-ma de la lup, si ma fa oaie in pasunea oilor Tale.(Cantarea a 8-a)

"
Desteapta-te, o, sufletul meu! Ia seama faptelor tale pe care le-ai facut, si adu-le la vedere; varsa picaturi de lacrimi; spune cu indrazneala faptele tale si cugetele tale lui Hristos, si te indrepteaza.
N-a fost in viata pacat, nici fapta, nici rautate, pe care sa nu le fi savarsit eu, Mantuitorule, cu mintea si cu cuvantul, cu vointa si cu gandul si cu stiinta, si cu fapta pacatuind, ca altul nimeni nici odinioara.
Din aceasta m-am judecat, din aceasta m-am osandit, eu, ticalosul, adica din cugetul meu, decat care nimic nu este in lume mai puternic; Judecatorule, Mantuitorul meu si cunoscatorule, cruta-ma, izbaveste-ma si ma mantuieste pe mine robul Tau.
Scara pe care a vazut-o de demult marele intre patriarhi, suflete al meu, este aratarea suirii celei de lucrare si a inaltarii gandului; deci, de voiesti sa vietuiesti cu lucrarea si cu cunostinta si cu inaltarea gandului, innoieste-te.
Arsita zilei a rabdat patriarhul pentru lipsa si frigul noptii a suferit, in toate zilele facand castig; pastorind, trudindu-se si slujind, ca sa-si ia amandoua femeile.
Prin doua femei intelege, fapta si cuno-stinta intru inalta gandire: prin Lia fapta, ca ceea ce a fost cu multi copii. Iar prin Rahela, gandirea, ca cea mult-ostenitoare. Ca fara de osteneli nici fapta, nici gandirea nu se vor savarsi, suflete.
Privegheaza, o, suflete al meu, si te fa deosebit, ca cel mare intre patriarhi; ca sa dobandesti fapta cu gandirea cea inalta; ca sa te faci minte vazatoare de Dumnezeu, sa ajungi in norul cel neapus cu gandirea, si sa te faci negutator de lucruri mari."

”Cămara cea de vindecare a lui Hristos, văzând-o deschisă, privind și sănătatea care izvorește din aceasta lui Adam, a pătimit și s-a rănit diavolul și ca în primejdie s-a tânguit și a strigat către prietenii săi: Ce voi face Fiului Mariei: mă ucide Vitleemiteanul, cel ce este pretutindeni și toate le plinește ” (Canonul cel Mare, icos la cântarea a 6-a)

Mulțumesc Ana Maria și Cristian și repet rugămintea adresată tuturor celor care trăiesc în interiorul timpului liturgic al Bisericii, de a posta tropare din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul, selectate după efectul lor asupra inimii rugătoare!

„Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile poftelor, şi cu totul toată mintea ţărână mi-am făcut.
Ruptu-mi-am acum veşmântul cel dintâi, pe care mi l-ai ţesut mie, Ziditorule, dintru început; şi pentru aceasta zac acum gol.
Îmbrăcatu-m-am acum în haina ruptă pe care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfătuirea, şi mă ruşinez.
Căutat-am la frumuseţea pomului, şi mi s-a amăgit mintea; şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Lucrat-au pe spatele meu toţi mai-marii răutăţilor, lungind asupra mea fărădelegea lor.
Pierdutu-mi-am frumuseţea cea întâi-zidită şi podoaba mea; şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintâi ţesută de Dumnezeu.” (Canonul cel Mare, icos la cântarea a doua)

Hristos a intarit pe slabanogul cel ce si-a ridicat patul, si pe tanarul cel mort l-a inviat, pe fiul vaduvei si pe al sutasului si, samarinencei aratandu-Se, a inchipuit mai inainte tie, suflete, inchinarea in Duh.
Pe ceea ce-i curgea sange a tamaduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pe cei leprosi i-a curatit, pe orbi i-a luminat si pe cei schiopi i-a indreptat; pe surzi, pe muti si pe cea garbovita pana la pamant, i-a tamaduit cu cuvantul, ca tu sa te mantuiesti, ticaloase suflete.
Bolile tamaduind, saracilor a bine vestit Hristos-Cuvantul. Pe schiopi i-a vindecat, impreuna cu vamesii a mancat si cu pacatosii S-a amestecat; sufletul fiicei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a intors cu atingerea mainii.
Vamesul s-a mantuit si pacatoasa s-a inteleptit; iar fariseul, laudandu-se, s-a osandit. Ca vamesul striga: milostiveste-Te; si pacatoasa: miluieste-ma.
Sa nu te arati, o, suflete al meu, mai rau pentru deznadajduire, auzind credinta cananeencei, pentru care cu cuvantul lui Dumnezeu s-a tamaduit fiica ei. Striga din adancul inimii, ca si aceea lui Hristos: Fiul lui David, mantuieste-ma si pe mine.
Milostiveste-Te, mantuieste-ma, Fiul lui David, miluieste-ma, Cel ce ai tamaduit cu cuvantul Tau pe cei indraciti, si glasul cel milostiv, ca si talharului, graieste-mi: Amin zic tie, cu Mine vei fi in rai, cand voi veni intru slava Mea.
Un talhar Te-a hulit; un talhar ca Dumnezeu Te-a cunoscut. Ca amandoi impreuna pe cruce erau spanzurati. Dar, o, mult-Indurate! Ca si talharului celui credincios, care Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu, deschide-mi si mie usa slavitei Tale imparatii.
(Cantarea a 9-a)

”Nici lacrimi, nici pocăință nu am, nici umilință; ci Tu însuți acestea Mântuitorule, dăruiește-mi-le ca un Dumnezeu.
Iubitorule de oameni, Cel ce voiești ca toți să se mântuiască, Tu mă cheamă și mă primește ca un bun, pe mine cel ce mă pocăiesc.
Ascultă suspinurile sufletului meu și primește picăturile ochilor mei, Doamne, și mă mântuiește” (Cântarea a doua, troparele 25,27 și 28)

http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:A...i_x5oxP0XIQP66

N-am ales întâmplător imaginea de mai sus, întrucât are o frumusețe inaparentă la o privire superficială, e imaginea unei sinaxe divino-umane cuprinzătoare cântând Canonul cel Mare, la care participă episcop, preoți, poporul drept măritor viețuitor în această lume, dar și sfinții din icoanele murale vizibile în fundal, sprijinind tainic din beatitudinea lor eshatologică, efortul metanoetic al Bisericii luptătoare!

„Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi vei să te tulburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindeni, şi toate le plineşte.” (condac la cântarea a 6-a)

Imi place profunzimea lui Andrei Cretanul si ce intelesuri ascunde stihul acesta din Canon: „eu sunt drahma cea pierduta Hristoase. Cauta-ma si afla-Ti chipul”.

Dupa cum se stie, pe orice drahma, pe orice moneda e stantata efigia, chipul imparatului. Sf. Andrei Cretanul transfera comparatia asupra omului. Orice om e ca o drahma avand imprimat chipul lui Dumnezeu.
Eu sunt moneda pierduta, cu chipul Tau Hristoase, imprimat pe ea. Strig catre Cel care a „ batut moneda” cu efigia Lui imprimata: Cauta-ma si afla-Ti Tie chipul. Mai ramane efortul meu de a ma lasa gasita, de a iesi in intampinarea Lui.

Varianta audio, in interpretarea grupului Athos.
http://www.youtube.com/watch?v=bMb1kaxeXUY . La secventa 0,51 e o imagine absolut breathtaking.

Dis-de-dimineata, Iubitorule de oameni, ma rog lumineaza-ma si ma indrepteaza la poruncile Tale, si ma invata, Mantuitorule, sa fac voia Ta.
In noapte viata mea mi-am petrecut pururea; ca intuneric s-a facut mie si negura adanca noaptea pacatului; ci ca pe un fiu al zilei arata-ma pe mine, Mantuitorule.
Cu lut mi-am amestecat gandul, eu ticalosul. Spala-ma, Stapane, in baia lacrimilor mele, ma rog Tie, alba ca zapada facand haina trupului meu.
De voi cerceta faptele mele, Mantuitorule, ma vad pe mine insumi intrecand pe tot omul cu pacatele; ca intru cunostinta gandind am gresit, iar nu intru necunostinta.
Cruta, cruta, Doamne, zidirea Ta. Pacatuit-am, iarta-ma, Cel ce esti insuti din fire curat, caci afara de Tine nimeni altul nu este fara pata.
(Cantarea a 5-a)

„Falnic sunt acum şi semeţ, cu inima în deşert şi în zadar. Să nu mă osândeşti împreună cu fariseul; ci mai ales dă-mi smerenia vameşului, Unule Îndurate, drepte Judecătorule, şi cu acesta împreună mă numără.” (din cântarea a patra)

Daruri bineprimite nu Ti-am adus Tie niciodatã,

nici fapte dumnezeiesti,

nici jertfã curatã,

nici viatã fãrã de prihanã.

Precum Cain asa si noi,

ticãlosule suflete,

am adus fapte murdare Fãcãtorului tuturor

si jertfã vrednicã de mustrare

si viatã netrebnicã;

pentru aceasta ne-am si osândit împreunã.

Ziditorule,

fãcându-mã lut viu,

ai pus întru mine trup si oase

si suflare si viatã;

dar, o! Fãcãtorul meu,

Mântuitorul meu si Judecãtorul meu,

primeste-mã pe mine

cel ce mã pocãiesc. (cantarea 1)

”Pocăiește-te și plângi biet suflete al meu, înainte de a se termina ospățul și înainte ca Dumnezeu să închidă ușa cămării Mirelui” (Tropar din cântarea a 3-a, omis în versiunea românească)

http://t1.gstatic.com/images?q=tbn:A...g3ycoTM-T9CwsD

Porunca cea de taină, luând-o întru cunoștință, cel fără trup în casa lui Iosif, degrab a stătut înainte, zicând celei ce nu știa de nuntă: Cel ce aplecat, cu păgorârea cerurilor încape fără schimbare tot întru tine. Pe Care și văzându-L în pântecele tău, luând chip de rob, mă spăimântez a striga ție: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară. (troparul Acatistului Buneivestiri)

http://www.brasov.net/poze/2012/03/Icoane1-400x442.jpg

Lecţia pe care o primim de la Bunavestire: intră în starea de bucurie, şi binevesteşte, pământule, bucurie mare!



Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu (cântarea a 9-a din Canonul Bunei Vestiri)

Toate săltările trupului înfrânându-ți cu ostenelile sihăstrești, ți-ai arătat vitează înțelepciunea sufletului tău, că poftind să vezi Crucea Domnului, te-ai răstignit singură pe tine lumii, tu cea vrednică de cântare. Drept aceea și spre râvna vieții îngerești cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască bogat iertare de greșale, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (Sedealnă la Utrenia Duminicii Sfintei Maria Egipteanca)

Nu am acum la indemana cartea din care am mai citat, dar de acolo am aflat un lucru interesant, la care nu ma gandisem pana atunci: Postul Pastilor se tine nu doar pentru a ne pregati de Inviere, ci si pentru a ne pregati pentru Patimile Domnului. De aceea tine 40 de zile: deci din prima zi a Postului si pana vinerea aceasta. Sapatamana Patimilor (precedata de Sambata lui Lazar si de Duminica Floriilor) se constituie intr-o perioada de post de sine statoare, in care suntem chemati sa Il urmam pe Hristos si sa ii fim alturi, pentru a ne rastigni si a ne ingropa cu El, in vederea Invierii. Folosul celor 40 de zile de post se va vedea acum, in felul in care vom trai realitatile din Sapatamna Mare.

Săptămâna aceasta, ultima din Postul Mare, Triodul propune o imnografie deosebită, consacrată în special prăznuirilor Sâmbetei lui Lazăr și a Duminicii Stâlpărilor, dar și finalului celor 40 de zile de ale pregătirii credincioșilor pentru timpul liturgic care începe încă de mâine seară, odată cu minunata Utrenie consacrată celei mai mari minuni săvârșite de către Domnul: învierea unui cadavru intrat deja în putrefacție. Sâmbăta lui Lazăr e un praznic mult mai mare decât arată calendarele noastre și practica liturgică curentă a comunităților ortodoxe. Una dintre temele secudare ale sărbătorii face trimitere la valoarea prieteniei, întrucât este singurul moment din Evanghelii unde-L vedem pe Hristos plângând pentru un apropiat pe care-l iubea și trebuie că acest Lazăr a fost un om excepțional de vreme ce s-a învrednicit de aceast uriaș privilegiu al prieteniei ipostaziate a Domnului. Cu siguranță Dumnezeu ne iubește pe fiecare în parte, dar iată că sunt și oameni cu care are relații privilegiate, persoane care-L ”odihnesc” cu ceea ce sunt ei. În mod paradoxal, creștinismul răstoarnă raportul strict religios dintre creatură și Creator: putem așadar să-L urmăm interesați criptoegoist doar de mântuirea noastră sau putem să-l urmăm fiindcă Îl iubim și ni-L dorim ca prieten, ne place să petrecem timp cu El și să ne bucurăm împreună într-o relație de o densitate afectivă infinită.

Propun spre lecturare un articol , semnat de Parintele Bogdan Dedu , aparut pe acest site !
http://www.crestinortodox.ro/stiri/z...lui-78572.html

Mulțumim Cristian! Mi-a plăcut în mod deosebit expresia ”hotar și punte de legătură între Postul Mare și Săptămâna Patimilor”.
Puține praznice se bucură de atâtea trimiteri imnografice ca Sâmbăta lui Lazăr. Poate credeți că exagerez, dar pomenirea începe încă de la Vecernia zilei de luni din Săptămâna Floriilor și mai găsim ecori chiar și în Săptămâna Patimilor.

”Umblând trupește, Iisuse, dincolo de Iordan ai zis celor ce erau cu tine: prietenul Lazăr a murit și s-a dat acum îngropării. pentru acesta mă bucur pentru voi, prietenii Mei, ca să cunoașteți” că toate le știu, Dumnezeu fiind neschimbat, măcar că Mă arăt om văzut. Să mergem dar să-l înviem pe el, ca să simtă moartea biruința lui și dărâmarea desăvârșită pe care o voi face lămurit, dând lumii mare milă”
”Asemănându-ne noi, credincioșii, Martei și Mariei, să trimitem la Domnul fapte dumnezeiești, ca pe niște solitori; ca, venind, să învieze mintea noastră, care zace cumplit moartă în mormântul lenevirii nesimțitoare, nicicum simțind frica lui Dumnezeu și neavând acum putere de viață, strigând: Vezi, Doamne, și precum de demult, Îndurate, ai sculat pe Lazăr, prietenul Tău, cu venirea Ta cea înfricoșătoare, așa ne înviază pe toți dându-ne nouă mare milă” (Triod, stihiri la Vecernia de miercuri seara)

”Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție Biruitorului morții grăim: Osana, Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului” (Triod - troparul comun al Sâmbetei lui Lazăr și a Intrării Domnului în Ierusalim)

http://www.youtube.com/watch?v=c8dJSGOIMag

”Cu mare laudă să cinstim, popoare, pe Curata Născătoarea de Dumnezeu, pe ceea ce a zămislit în pântece focul Dumnezeirii fără ardere, și cu cântări fără tăcere să o mărim” (Axion la Sâmbăta lui Lazăr)

http://www.youtube.com/watch?v=8Jm9d5bFSnM

http://3.bp.blogspot.com/_fTeKysh54X...+lui+Lazar.jpg

”Făcătorule a toate, mai înainte ai spus ucenicilor Tăi, zicând: Fraților și cunoscuților, prietenul nostru a adormit; învățându-i prin aceasta că toate le știi, ca un Dumnezeu al tuturor. Veniți dar să mergem și să vedem îngropare neobișnuită, să auzim tânguirea Mariei, și să vedem și mormântul lui Lazăr. Că acolo va să fac minune, și să săvârșesc începerea Crucii, dând tuturor dumnezeiască iertare ” (Icos la Utrenia Sâmbetei Sfântului și Dreptului Lazăr)

" Sezand pe manz Hristoase ai primit cantare de mare biruinta . . . "

• http://www.ziarullumina.ro/imagine.p...ile0041502.jpgSfântul Grigorie Palama scrie despre aceasta: "Împăratul care a sculat din morţi pe Lazăr a intrat atunci în Ierusalim călare pe asin, iar tot poporul, aproape îndată, copii, bărbaţi, bătrâni, întinzând pe jos veşmintele lor, a luat ramuri de finic, care închipuie izbânda". Copiii, cu toate că erau neştiutori şi neînvăţaţi, teologhiseau "în chip desăvârşit cu privire la Dumnezeu, Cel ce S-a făcut om pentru noi, înălţând imn îngeresc din gurile lor. Întrucât aşa precum îngerii la naşterea Domnului au psalmodiat: "Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace" (Luca 2, 14), tot aşa şi aceştia de acum la intrarea Lui (în Ierusalim) au cântat înălţând acelaşi imn: "Osana Fiului lui David; osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9)". După Sfântul Chiril al Alexandriei, "mulţimea de copii, mergând înainte fără număr, împlinea chipul poporului ce se va naşte".

”De vreme ce ai legat iadul, nemuritorule, și moartea ai omorât și lumea ai înviat, pentru aceasta cu stâlpări te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pe un biruitor, strigându-Ți astăzi: Osana, Fiul lui David! Că nu se vor mai junghia, a zis, pruncii pentru pruncul Mariei; ci pentru toți pruncii și bătrânii Tu însuți Te răstignești. Nu se va mai porni asupra noastră sabie, căci coasta Ta se va împunge cu sulița. Pentru acesta bucurându-ne, zicem: Binecuvântat ești, Cel ce vii să chemi pe Adam” (Icos la Duminica Stâlpărilor)

Corala psaltică Byzantion interpretând live fragmente din Catavasiile Floriilor:

http://www.youtube.com/watch?v=8pzyRgu4APM

http://www.manastirea-sireti.md/uplo...-ierusalim.jpg

Deși pare că nu interesează pe nimeni aceste detalii minunate ale timpului liturgic în interiorul căruia ne mișcăm acum, am postat totuși o icoană a praznicului care păstrează legătura teologică dintre Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor. În stânga putem observa, în fundal, silueta ușor estompată a Betaniei și mormântul gol al lui Lazăr figurat de crepătura din stânca de lângă martinela metopei, în mijloc copacul stâlpărilor (un releu iconologic infinit de bogat în înțelesuri kairotice) în centru și cetatea Ierusalimului în dreapta.

Multumim de postare, e chiar interesant:1:.

Doamne, ajuta!

Suntem deja în Săptămâna Patimilor și în Denia zilei de luni facem pomenirea lui Iosif cel preafrumos la chip și la virtute, dar și pildei smochinului neroditor.

http://2.bp.blogspot.com/_x9C82BKvB2...-neroditor.jpg

Două piese imnografice captează atenția în primele Denii, un tropar și o lumânândă. Troparul este împrumutat din mizonoptică întrucât atrage atenția asupra trezviei continue a creștinului aflat permanent în așteptarea Mirelui:

”Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este iarăși cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de Împărăție să te încui; ci te deșteaptă grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi” (Troparul Deniilor din zilele de luni, marți și miercuri)

http://www.youtube.com/watch?v=Y-Ey93CexOo

”Cămara Ta, Mântuitorule, o văd împodobită, și îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, și mă mântuiește ” (Lumânânda Deniilor din zilele de luni, marți, miercuri și joi)

http://www.youtube.com/watch?v=-qoBg...eature=related

In Sfanta Marti se face pomenirea celor zece fecioare : Matei, capitolul 25, 1-13 Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.
__________________

În Sfânta și Marea Marți se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.

”Pe Mirele, fraților, să-L iubim, candelele noastre să le îngrijim, în virtuți strălucind și în credință dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiți, cu fecioarele cele înțelepte ale Domnului. Că mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor în dar cunună nestricăcioasă” (Sedealnă la Denia și Marțea Mare)

http://www.guraialomitei.com/wp-cont...0-fecioare.jpg

”Pentru ce te lenevești, ticălosul meu suflet? Pentru ce ți se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăbovești cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este, și ne vom despărți de acestea de aicea. Până când ai vreme, trezește-te, grăind: Greșita-am Ție, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat, milostivește-Te, Hristoase, spre mine, cel ce grăiesc cu frică să nu rămân afară din cămara Ta” (Icos la Denia din Marțea Mare)

http://www.youtube.com/watch?v=sES7y...5&feature=plcp

Un cuvant de folos al Parintelui Eugen Dragoi
 

Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și Se ducea la Patima, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde.Unele din ele sunt îndreptate către iudei.Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie și în același timp spre a ne învăța să fim pregătiți oricând înainte de sfârșitul vieții. Domnul a vorbit mult despre fecioare și despre femei – și fecioaria are multe merit și este, într-adevăr, cinstită – dar pentru ca nu cumva cineva, trăind în feciorie, să nu se îngrijească și de celelalte virtuți și mai cu seamă de milostenie, prin care se vădește strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda aceasta. Pe cinci din ele le numește înțelepte, căci împreună cu fecioria au avut și îmbelșugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numește nebune, căci, deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură și milostenia. Deci, sunt numite nebune, chiar dacă au săvârșit cea mai mare virtute, dar nu s-a îngrijit de ea mai importantă, așa că în nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieți, au adormit toate fecioarele, adică au murit.Într-adevăr, moartea se numește somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopții; cele care aveau untdelemn din belșug au intrat cu Mirele la deschiderea ușilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belșug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înțelepte, deși voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, așa că le-au răspuns zicând: ,,Nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceți-vă la cei ce vând – adică la săraci – și cumpărați". Dar nu era ușor lucru, căci, după moarte, asta nu mai este cu putință. Același lucru îl arată învederat Iisus în parabola despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină și, bătând în ușă, strigă așa: ,,Doamne, Doamne, deschide-ne nouă!". Iar Însuși Domnul le dă acest răspuns înfricoșător, zicându-le: ,,Duceți-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veți putea vedea pe Mire, dacă nu aveți ca zestre milostenia?".
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinți să se așeze în această zi pilda celor zece fecioare, că să ne îndemne să veghem necontenit și să fim gata să ieșim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neștiute sunt ziua și ceasul sfârșitului vieții.Tot astfel, prin istoria vieții lui Iosif, să trăim în curățenie, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârși o singură virtute, cea mai mare chiar, și nu ne vom îngriji de celelalte și mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veșnică, ci vom fi întorși, rușinați.Și, într-adevăr, nu-i lucru mai lipsit de sfințenie și mai plin de rușine decât ca fecioara să fie biruită de bani.

Canonul rastignirii domnului
 

Dupa rugaciunile incepatoare se zice Crezul,Psalmul 50 si Doamne Miluieste de 12 ori.Apoi:
Cantarea I-a,

Ca pe uscat umbland Israel,cu urmelw prin adanc,pe prigonitorul Faraon vazandu-l inecat a strigat: lui Dumnezeu cantare de biruinta sa-I cantam.
Slava Tie,Dumnezeul nostru,Slava Tie

Daca a vazut curata Fecioara pe Fiul sau si Domnul rastignit pe Cruce,rupandu-se,striga cu amar impreuna cu celelalte femei si oftand ,graia:
Te vad acum iubitul meu Fiu si dorit, rastignit pe Cruce si ma ranesc amar cu inima,zicea curata.Dar da cuvant roabei Tale,Bunule.

Slava......

De voie Fiul meu si Facatorule,rabzi pe lemn moarte cumplita,Fecioara graia stand inaintea Crucii cu Apostolul cel iubit.

Si acum......

Acum m-am lipsit de asteptarea mea,de bucuria si de veselia Fiului meu si Domnul.Vai mie!!, ca sunt zdrobita de durere; cea curata plangand ,graia.

Nu este sfant precum Tu, Doamne,Dumnezeul meu,Care ai inaltat fruntea credinciosilor Tai,Bunule,si ne-ai intarit pe noi ,pe piatra marturisirii Tale.
Pentru frica iudeilor,Petru s-a ascuns si toti credinciosii au fugit,parasind pe Hristos,Fecioara graia suspinand:

Pentra nasterea Ta cea straina si infricosatoare,Fiul meu,eram mai marita decat toate maicile.Dar vai mie!!!acum vazandu-te pe lemn,ma aprind cu inima.

Slava......

Vazand pe Fiul meu,pe Care ,pe maini prunc L-am purtat, L-as lua de pe lemn,zicea cea curata; dar vai mie!!! nimeni nu mi-L da.

Si acum......

Iata Lumina mea cea dulce,nadejdea si viata mea cea buna,Dumnezeul meu a apus pe Cruce: ma aprind cu inima ,graia Fecioara,suspinand.

Hristos este puterea mea,Dumnezeu si Domnul ,cinstita Biserica cu dumnezeiasca cuviinta canta,graind din cuget curat intru Domnul praznuind.

Soarele cel neapus,Dumnezeule cel preavesnic si Facatorul tuturor fapturilor,Doamne,cum rabzi patima ,pe Cruce?? Cea Curata plangand ,graia.

Cea neispitita de nunta, plangand ,graia catre Cel cu bun chip: grabeste ,Iosife,apropie-te la Pilat si cere sa iei de pe lemn pe Invatatorul tau.

Slava.....

Vazand Iosif pe cea Curata,lacrimand cu amar, s-a tulburat si plangand , s-a apropiat de Pilat ,graind cu plangere: Da-mi Trupul Dumnezeului meu.

Si acum......

Vazandu-te pe Tine ranit si fara slavire ,gol pe lemn, Fiul meu, ma aprind cu inima,suspinand ca o maica, Fecioara graia.

Cu dumnezeiasca stralucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce dis -de -dimineata vin la Tine cu dragoste ,ma rog lumineaza-le ,ca sa Te vada pe Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine, Adevaratul Dumnezeu, Cel ce chemi din negura gresalelor.
Framantandu-se Iosif,suspinand si mirandu-se impreuna cu Nicodim ,a luat preacuratul Trup si sarutandu-L, suspina si ofta si-L canta ca pe un Dumnezeu.
Luandu-L cu plangere Maica cea neispitita de barbat, L-a pus pe genunchi, si rugandu-L cu lacrimi si sarutandu-L cu amar, plangea si graia.

Slava......

O nadejde si o viata Te aveam pe Tine ,Stapane, Fiul meu si Dumnezeule, intru lumina ochilor, roaba Ta. Iar acum sunt lipsita de Tine, dulcele si iubitul meu Fiu.

Si acum....

Dureri si necazuri si suspinuri ,m-au aflat ,vai mie!!! cea curata suspinand cu amar ,graia ,vazandu-Te pe Tine mort, Fiul meu cel iubit,gol si parasit si uns cu miresme.

Marea vietii vazand-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alergand, graiesc catre Tine : scoate din stricaciune viata mea ,mult Milostive.
Vazandu-Te mort ,Iubitorule de oameni ,pe Tine , Cel ce ai inviat pe cei morti,rau ma rup si ma ranesc cu inima; as fi vrut sa mor cu Tine, graia Preacurata,ca nu pot rabda sa Te vad mort fara suflare.
Vazandu-Te pe Tine ,preabune Dumnezeule si indurate Doamne ,fara slavire,fara suflare si fara chip,ma mir si plang tinandu-Te precum nu m-am nadajduit sa Te vad. Vai mie, Fiul meu si Dumnezeule!!

Slava......

Nu graiesti roabei Tale cuvant, Fiul lui Dumnezeu???Au ,indura-Te-vei ,Stapane , de ceea ce Te-a nascut pe Tine?? ,graia cea curata ,suspinand si plangand si saruta trupul Domnului sau.

Si acum......

Gandesc , Stapane, ca nu voi mai auzi glasul Tau cel dulce,nici voi mai vedea frumusetea fetei Tale,ca mai inainte; pentru ca ai apus Fiul meu de la ochii mei.

Pe Cel ce s-a rastignit pentru noi ,veniti toti sa-L laudam; ca pe Acesta L-a vazut Maria pe lemn si a zis: Desi rabzi rastignire , Tu esti Fiul si Dumnezeul meu.

Mieluseaua vazand pe Mieluselul sau tras spre junghiere, mergea pe urma Maria cu parul despletit, impreuna cu alte femei graind asa : U nde mergi ,Fiule?? Pentru ce faci calatorie grabnica? Au doara este si alta nunta in Cana Galileii, si acum Te grabesti a merge acolo, ca sa le faci vin din apa?? Dar merge-voi cu Tine, Fiule? Sau astepta-Te-voi?? Da-mi raspuns, Cel ce m-ai pazit curata.Ca tu esti Fiul si Dumnezeul meu.

Datator de roua cuptorul l-a facut ingerul cuviosilor tineri; iar pe haldei arzandu-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a grai: Binecuvantat esti Dumnezeul parintilor nostri.
Unde este, Fiul meu si Dumnezeule,bunavestirea cea de demult,care-mi graia Gavriil, numindu-Te pe Tine Imparat si Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Caci acum Te vad pe Tine ,Lumina mea cea dulce ,gol,mort si ranit.
Cel ce alinezi durerile ,primeste-ma acum la Tine ,Fiul meu si Dumnezeule ,ca sa ma pogor si eu Stapane ,in iad cu Tine ; nu ma lasa singura ,ca nu pot rabda sa mai traiesc ,nevazandu-Te pe Tine , Lumina mea cea dulce.

Slava....

Suspinand cu amar cea fara de prihana,impreuna cu celelalte femei purtatoare de mir si vazand cum duc pe Hristos , graia: Vai mie,ce vad?? Unde mergi acum , Fiul meu si pe mine singura ma lasi?
Si acum.....

Suspinand si slabind ,cea fara prihana graia mironositelor ; Plangeti impreuna cu mine si va tanguiti amar,ca iata Lumina mea cea dulce si Invatatorul vostru se da mormantului.

Din vapaie cuviosilor roua ai izvorat si jertfa dreptului cu apa ai ars-o.Ca toate le faci ,Hristoase,cu singura voirea .Pe tine te preainaltam intru toti vecii.
Vazand Iosif pe Fecioara plangand ,se rupea la inima si striga cu amar: O ,Dumnezeul meu!!Cum Te voi ingropa acum eu ,robul Tau?Cu ce panza voi infasura trupul Tau?
Mai presus de minte a covarsit vederea Ta ,Doamne, cea straina, Cel ce porti toata faptura. Pentru aceea si Iosif impreuna cu Nicodim Te poarta ,ca pe un mort ,pe mainile lor si Te ingroapa.

Binecuvantam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu..

Taina straina si preaslavita vad, Fecioara graia Fiului sau si Dumnezeu: Cum te pun in mormant prost, pe Tine, Care cu porunca scoli pe morti din morminte.

Si acum.....

Nici de la mormantul Tau nu ma voi scula ,Fiul meu,nici a izvora lacrimi nu voi inceta,pina ce si eu ma voi pogori in iad; ca nu pot rabda despartirea Ta, Fiul meu.

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinta oamenilor,spre Care nu cuteaza a cauta ostile ingeresti; iar prin tine, Preacurata, S-a aratat oamenilor Cuvantul intrupat; pe Care slavindu-L cu ostile ceresti ,pe tine Te fericim.
De acum nu se va mai lipi de mine bucuria niciodata,suspinand, graia cea fara de prihana. Ca Lumina mea si Bucuria mea in mormint au apus.Ci nu-L voi lasa singur; aici voi muri si ma voi ingropa cu Dansul.
Rana sufletului meu ,vindec-o acum Fiul meu,graia Preacurata,lacrimand; inviaza si-mi potoleste durerea si necazul. Ca poti, Stapane ,cate vei vrea sa faci,macar de Te-ai si ingropat de voie.

Slava.....

O, cum s-a ascuns Tie adancul indurarilor,Maicii in taina a zis Domnul,ca vrand sa mantuiesc faptura Mea,am primit a muri.Ci voi si invia si pe Tine te voi slavi ,ca un Dumnezeu al cerului si al pamantului.
Si acum............

Canta-voi milostivirea Ta,Iubitorule de oameni,si ma voi inchina multimii milei Tale Stapane.Ca vrand sa mantuiesti zidirea Ta,ai luat moarte,zis-a Preacurata; ci pentru Invierea Ta, Mantuitorule, miluieste-ne pe noi pe toti.

În Sfânta și Marea Miercuri facem pomenirea femeii ieșite din desfrânare care a uns cu mir pe Domnul!

”Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu noroiul, vânzându-te pentru dragostea banilor. Slavă Hristoase, milostivirii Tale. (Sedealnă la Denia din Miercurea Mare)

http://www.stiri.botosani.ro/img/sti...de%20taina.jpg

”Femeia care era mai înainte desfrânată, degrab s-a arătat înțeleaptă, urând lucrurile păcatului celui rușinos și plăcerile trupului; aducându-și aminte de rușinea cea mare și de osânda pedepsei, pe care o vor răbda desfrânatele și risipitorii, dintre care cel dintâi fiind eu, mă îngrozesc; dar petrec în obiceiul cel rău, eu nebunul. Iat femeia cea desfrânată temându-se și sârguindu-se, a venit degrabă grăind către Izbăvitorul: Iubitorule de oameni și îndurate, izbăvește-mă de mulțimea păcatelor mele” (Icos la Denia Miercurii celei Mari)

http://www.youtube.com/watch?v=8nspsrh_zLs

Faimoasa stihoavna de la Denia din Miercurea Mare, alcatuire a monahiei imnografe Kassiani (sec.IX): ” Doamne, femeia cea care cazuse in pacate multe„ - http://www.youtube.com/watch?v=jQBY9...eature=related interpretata de grupul bizantin Kalophonarides din Grecia.


"Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,
simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se
a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:
Vai mie! Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,
şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.
Primeşte izvoarele lacrimilor mele,
Cel Ce scoţi cu norii apă din mare;
pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,
Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.
Ca să sărut preacuratele Tale picioare
şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.
Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în Rai în miazăzi,
de frică s-a ascuns.
Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,
Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?
Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,
Cel Ce ai nemăsurată milă" .

Despre monahia Kassiani (cea mai cunoscuta femeie imnograf) si despre inedita poveste din spatele cantarii din Miercurea Mare, e un articol pe site:
http://www.crestinortodox.ro/paste/s...ta-135561.html

În Sfânta și Marea Joi, dumnezeieștii Părinți, care au rânduit toate bine, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, rugăciunea cea mai presus de fire și vânzarea Domnului.

”Când slăviții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se s-a întunecat și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept te-a dat”. Vezi, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție. (Troparul Deniei din Joia Mare)

http://www.calauzaortodoxa.ro/wp-con...icioarelor.jpg

”Apropiindu-ne toți cu frică la masa cea de taină, să primim pâinea cu suflete curate, rămânând împreună cu Stăpânul, ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor și le șterge cu ștergarul, și să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia și spălând picioarele unul altuia. Că Hristos așa a poruncit apostolilor Săi, și mai înainte le-a zis: Așa să faceți. Dar aceasta n-a ascultat Iuda, sluga și înșelătorul.” (icos la Denia Joii celei Mari)

http://www.rostonline.org/blog/razva...ina-703336.jpg

”Cel ce a făcut lacurile, izvoarele și mările, învățându-ne pe noi smerenia cea mai bună, s-a încins cu ștergar și a spălat picioarele ucenicilor, smerindu-Se din prisoseala milostivirii, și înălțându-ne din adâncurile răutății, Unul, Iubitorul de oameni” (Sedealnă la Denia din Joia Mare)

http://www.teologiepentruazi.ro/wp-c...Ghetsimani.jpg

”Făcând cunoscători în cele de taină, Doamne, pe ucenicii Tăi i-ai învățat, zicând: O, prietenilor! Vedeți să nu vă despartă de mine vreo frică; că deși pătimesc, dar pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiți deci în Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu și să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. De-Mi sunteți deci prieteni, faceți ca Mine; cel ce voiește să fie întâi, să fie cel din urmă; stăpânul, ca slujitorul. Rămâneți în Mine ca să aduceți struguri, că Eu sunt vița vieții.” (Stihire la Denia din Joia Mare)

http://www.teologiepentruazi.ro/wp-c...l-lui-Iuda.jpg