A fost un om care se numea avva Pamvo si despre acesta se povesteste ca trei ani a petrecut rugandu-se la Dumnezeu si zicand : sa nu ma slavesti pe pamant ! Si atat l-a slavit Dumnezeu incat nu putea cineva sa se uite in fata lui, de slava care o avea.

Se spunea despre avva Pamvo, ca niciodata nu zambea a rade fata lui. Deci intr-una din zile, vrand dracii sa-l faca sa rada, au legat de un lemn o pana si o purtau facand galagie si zicand : Alli ! Alli ! Si vazandu-i avva Pamvo a ras : iar dracii au inceput a juca, zicand : ha ! Ha ! Pamvo a ras. Iar el raspunzind, a zis lor : nu am ras, ci mi-am facut ras de neputinta voastra, ca atatia fiind, purtati o pana.

A zis avva Pafnutie : calatorind pe o cale, mi s-a intamplat de am ratacit din pricina negurii si m-am aflat aproape de sat. Si am vazut pe unii ca se impreunau fara rusine. Asa am stat, rugandu-ma pentru pacatele mele. Si iata, ingerul a venit, avand sabie si mi-a zis : Pafnutie, toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii.

"Pafnutie, toti cei ce judeca pe fratii lor, de aceasta sabie vor pieri; iar tu pentru ca nu ai judecat, ci te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, ca si cum tu ai facut pacatul, pentru aceasta numele tau s-a scris in Cartea celor vii. "

Daca astfel este cu cei ce judeca pe aproapele , atunci de ce ni se mai zice sa atragem atentia aproapelui cand greseste? Care e calea de mijloc?

Nu ai cum sa nu vezi greseala aproapelui. Daca cineva fura in fata ochilor tai, nu poti sa-ti acoperi ochii si sa iti repeti "nu a furat, nu a furat, nu a furat..." pana iti dispare gandul. :)
Judecata e cu totul alt lucru. Inseamna sa-l judeci pentru ce a facut.

Oamenii sporiti, cand vad ca un frate de-al lor cade in pacat, plang pentru pacatul aceluia ca si cum ar fi al lor. Sau isi aduc aminte ca si ei au facut acel pacat, intr-o masura sau alta (cu fapta, cu gandul). Isi poarta sarcinile unul altuia.... In situatia asta poate fi si mustrarea o cale.

Depinde de la caz la caz, trebuie fiecare sa se cerceteze pe sine. Ma gandesc daca nu cumva mustrarea mea ar fi de fapt o exteriorizare a judecatii, a dusmaniei care arde mocnit in mine. Si atunci ar fi mai de folos o rugaciune in taina.

Am observat un lucru - cand vezi un prieten foarte apropiat, la care tii foarte mult, ca este ispitit sau ca greseste, il poti mustra fara sa-l tulburi si chiar fara sa te tulburi pe tine, fara sa-l judeci. Ii spui cu blandete, te rogi pentru el.... La cei care nu ne sunt apropiati e mai greu. Asta e masura noastra, nu trebuie sa ramanem aici. Dragostea adevarata nu este partinitoare.

Dar care e atunci limita intre a observa doar faptele celuilalt,si a judeca?
Si care e limita intre a atrage atentia celuilalt,sau a il judeca?Si mai ales cine judeca ca am facut intr-un fel sau altul?Noi insine?Caci ,iata,aici ingerul e cel care vine cu sabia pregatita...

Cand acuzi , deja judeci ! Celelalte " judeca-le " singur . . .!:58:

Pai cand observi o fapta nu prea ai de ales... daca o vezi sau daca auzi de ea ai si observat-o. Dar vine aghiuta imediat cu gand de judecata, gand care nu trebuie primit. Il alungam cu rugaciunea..
Lucrurile acestea se discuta si cu duhovnicul. Daca ai mustrat pe cineva odata si te-ai mahnit dupa aceea, nestiind daca a fost bine sau nu, ii spui si duhovnicului, caci el isi va da mai bine seama de natura gandului.
Mustrarea facuta cu "duhul blandetelor", cum ne spune Apostolul, este a celor sporiti. Iti iubesti atat de mult aproapele, incat te temi pentru el, sa nu cada in ispita, sa nu se departeze de tot de la Hristos, si il tragi de maneca. Mai mult nu stiu ce sa zic, caci imi este straina starea aceasta.

Daca ne-am ruga mai mult, ne-am putea si cerceta mai mult. Avand rugaciunea mereu pe buze sau in gand, atunci cand faci o fapta necugetata, chiar daca in exterior nu pare nimic rau, in interior vei simti o tulburare, caci asa se indeparteaza dulceata rugaciunii.

Iata alta atitudine de smerenie si de ne-judecare a aproapelui,ci mai degraba de judecare a ta insuti.
Daca in loc de aceasta pilda era un citat despre virtutiile ne-judecarii,eram toti de acord si fiecare isi vedea de ale sale. Dar acesta nu e un simplu citat ci o fapta de viata ,o atitudine a cuiva. Deci aceste principii,daca nu le infaptuim in viata noastra ,daca nu le aratam prin fapte reale,isi pierd toata frumusetea si valoarea.
Patericul este o carte de invatatura vie . El uneste viata cu trairea interioara si cu Evanghelia.Nimic mai frumos.....

Avva Pavel mesterul si Timotei, fratele lui, sedeau in Schit si de multe ori se facea intre dansii prigonire. Zis-a avva Pavel : pana cand vom petrece asa ? Si i-a zis lui avva Timotei : te rog, cand voi veni asupra ta, rabda-ma, si cand vei veni si tu asupra mea, te voi rabda si eu ! Si facand asa, s-au odihnit in celelalte zile ale vietii lor.

:)

“Moare un barbat si i se prezinta de catre Domnul 2 usi: usa Iadului si usa Raiului. Deschide barbatul prima usa si vede o masa indestulata, cu mancaruri care miroseau extraordinar, oamenii din jurul mesei erau -insa – extrem de slabi. Intreba barbatul pe Domnul de ce nu mananca oamenii si sunt asa flamanzi.
”Ai vazut ce cozi mari au lingurile? N-au cum sa duca lingurile la gura.” – zise Domnul
Deschide apoi omul nostru si usa Raiului. Acolo, masa era la fel ca in prima incapere, cu acelasi tip de linguri, doar ca aici oamenii erau rotofei, voiosi, bine hraniti. Intreba barbatul pe Domnul de ce acesti oameni arata asa bine.
”Pentru ca acestia se hranesc unii de la altii.” – zise Domnul.
Pentru a trai si noi bine, impreuna, trebuie sa ne hranim de la celalalt, sa gasim in noi partea altruista, sa ne hranim si unii pe altii, dar mai ales sa lasam ca cineva sa se hraneasca de la noi si tot asa, ca intr-un cerc al Paradisului.” http://prgabriel.wordpress.com/2009/...ad-si-linguri/

1. Sfantul avva Antonie, sezand odata in pustie, a venit in lenevie si in multa intunecare de ganduri si zicea catre Dumnezeu : Doamne, voi sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile. Ce voi face in scarba mea ? Cum ma voi mantui ?
Si, sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut odata pe cineva ca pe sine sezand si impletind o funie, apoi sculandu-se de la lucru si rugandu-se, si iarasi sezandsi impletind funia; apoi iarasi sculandu-se la rugaciune. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie.
Si a auzit pe inger zicand : asa fa si te mantuieste. Iar el auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala si facand asa se mantuia.

Iacata... munca si rugaciune, nu lene! :20::20::20:

8. Intrebat-a avva Pamvo pe avva Antonie : ce voi face ?
Zis-a lui batranul : sa nu fii nadajduindu-te spre dreptatea ta, nici sa te caiesti pentru lucrul trecut; si stapaneste-ti limba si pantecele.

Nu inteleg cum sa nu te caiesti pt lucrul trecut?

Poate o fi vorba sa nu traiesti cu gandul in trecut, la ce ai fi putut face si nu ai facut, sa nu traiesti cu amintirile, sa nu te desfeti cu pacatul trecut... "lucrul trecut" poate insemna si fapta buna, nu doar pacatul, dar cred eu ca inseamna mai ales lucrul acela de care nu este raspunzator omul, care i se intampla din voia lui Dumnezeu. dau un exemplu: ti-a ars casa, ti-a murit cineva drag, nu ar trebui sa iti para rau pentru acestea.... Adevaratul crestin este omul impacat cu toate, modelul lui Iov: Domnul a dat, Domnul a luat! Fie numele Lui binecuvantat!
Cand o sa am si eu un strop din intelepciunea asta, voi fi invatat ca tacerea e de aur... pana atunci, umplu forumul...

Dar sfintii in pustie,care au venit dupa o viata pacatoasa, asta au facut,si-au retrait pacatele toata viata si s-au pocait pt ele.Eu chiar credeam ca trebuie sa ne traim pacatul,sa ni-l reamintim mereu,chiar daca e trecut .
Cat despre umplutul forumului de care zici,si eu ma urasc si fac ce nu as vrea,dar nu stim noi ce e mai bine. Dumnezeu ne caleste tocmai prin slabiciunile noastre!

Avva Hyperechios
 

A mai zis: "Soptindu-i la ureche, sarpele a scos-o pe Eva din rai. La fel si cel care-si barfeste aproapele: distruge sufletul celui ce asculta si nu si-l mantuieste pe al sau".

Vrand avva Romano sa se savarseasca, s-au adunat la dansul ucenicii lui, zicand : cum trebuie sa ne ocarmuim ? Iar batranul a zis : niciodata nu stiu sa fi zis vreunuia din voi sa faca ceva candva, daca mai inainte nu mi-am facut gandul meu, ca sa nu se manie, daca nu va face ceea ce am zis sa faca. Si asa toata vremea noastra am locuit-o cu pace.

De te insala cugetul cumva cu inaltarea, fa si tu un lucru oarecare, prin care sa te necinsteasca oamenii. Caci sa stii aceasta, ca de nimic nu se scarbeste, nu se necajeste si nu se topeste Satana mai mult ca de aceasta, cand doreste insusi omul si isi iubeste necinstea si smerenia.

De la Ioan Scararul
 

In toate straluceste soarele cu imbelsugare si de toate straduintele se bucura slava desarta. De pilda: sunt stapanit de slava desarta cand postesc; dezlegand postul, ca sa nu fiu cunoscut (ca postitor), iarasi ma stapanesc de slava desarta, pentru modestia mea; imbracandu-ma in haine luxoase, sunt biruit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tacand, iarasi sunt biruit de ea. Oricum voi arunca acest glob cu trei coarne, totdeauna unul sta drept si el e cel din centru.

cum s-ar intelege asta?

E perfect adevarat, mie mi se potriveste de minune! In rest, nici eu nu am inteles ultima fraza.

Ultima afirmatie cred ca se refera la "sinele" , "eul".

Adica imagineaza-ti un glob care are acestea 3 mentionate , oricum ai arunca si ai rostogoli globul tot timpul unul dintre cele trei coarne va cadea sau va iesi in evidenta.Adica oricare dintre acelea 3 de le face, tot pune eul si sinele deasupra si tot e din slava desarta si egocentrism.Asa inteleg eu.

Cel ce posteste ,e plin de slava desarta,caci o face pt a se mandri in sinea lui cu asta .
Cel ce nu posteste pentru a nu se arata oamenilor ca postitor ,si acela e plin de mandrie,caci vrea sa puna in fata dragostea sa fata de oameni .
Ce trebuie deci sa facem? Sa ne smerim ,sa indreptam permanent cornul asupra noastra,si sa ne consideram intotdeauna cel dintai dintre pacatosi. Acesta e cornul care e mereu in centru.

Sa nu cumva sa gandesti vreodata in gandul tau ca tu esti mai silitor si mai nevoitor spre faptele cele duhovnicesti decat ceilalti frati si ca mai mult postesti si ca te ostenesti, ci smereste-te cu darul lui Hristos si cu dragoste nefatarnica fata de toti fratii, ca sa nu cazi in duhul mandriei si asa sa-ti pierzi osteneala. Caci scris este: "Cel ce i se pare ca sta sa se pazeasca sa nu cada". Ci cu dragostea sa fii ca si cu sare indulcit pururea catre fratele tau.

Zis-a avva Teodor al Fermii: alta fapta buna nu este decat nedefaimarea.

Un frate a intrebat pe avva Ierax, zicand: spune-mi cuvant, ca sa ma mantuiesc. I-a zis batranul: sezi in chilia ta si de-ti este foame, mananca, iar de ti-e sete, bea si nu vorbi de rau pe cineva si te mantuiesti!

Zis-a maica Theodora: Bine este a ne linisti, caci barbatul intelept liniste aduce. Ca mare lucru este, cu adevarat, fecioarei si calugarului a se linisti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul si ingreuneaza sufletul cu leneviri, cu imputinari de suflet, cu ganduri, apoi ingreuneaza si trupul cu boli, cu slabiciune, cu slabanogirea genunchilor si a tuturor madularelor si slabeste puterea sufletului si a trupului si fiecare poate sa zica: sunt slab si nu imi fac canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Ca era un calugar si cand venea vremea sa-si faca pravila, il apuca raceala si fierbinteala, si capul tare i se supara. Si asa isi zicea lui-si: iata, sunt bolnav si voi muri, deci sa ma scol mai inainte pana ce nu mor si sa imi fac pravila. Si dupa ce inceta pravila, incetau si frigurile. Si iarasi cu aceasta socoteala fratele se impotrivea si isi facea pravila si asa a biruit pe vicleanul.


Un frate i-a zis lui avva Pimen: de voi da fratelui meu putina paine sau altceva, dracii le pangaresc ca pe unele ce se fac pentru placerea oamenilor. I-a zis lui batranul: desi pentru placerea oamenilor se fac,, noi sa dam pentru trebuinta fratelui. Si i-a spus si acest fel de pilda: doi oameni erau plugari si locuiau intr-o cetate. Si unul dintr-insii semanand, a facut cele putine necurate, iar celalalt, lenevindu-se, nimic. Deci facandu-se foamete, care din amandoi poate sa traiasca? Araspuns fratele: cel ce a facut cele putine si necurate. I-a zis lui batranul: asadar si noi sa semanam putine, chiar si necurate, sa nu murim de foame.

Un frate l-a intrebat pe avva Motie, zicand: de ma voi duce sa raman in vreun loc, cum voiesti sa petrec acolo? Si i-a zis batranul: de vei locui in vreun loc, sa nu voiesti sa-ti scoti tie nume in ceva, ca adica nu iese la pravila sau la pomana nu mananc. Caci acestea fac nume desert si pe urma gasesti suparare, fiindca oamenii, unde le gasesc pe acestea,acolo alearga. Zis-a lui fratele: dar ce voi face? I-a raspuns batranul: oriunde vei locui, urmeaza intocmai cu toti. Si orice vezi ca fac cei cucernici, catre care ai vestire, fa si tu si te odihneste. Aceasta este smerenia, sa fii intocmai cu dansii. Si oamenii vazandu-te ca nu iesi din randuiala, te vor avea intocmai cu totii si nimeni nu te va supara.

A zis iarasi: de nu va avea omul in inima sa cum ca este pacatos, Dumnezeu nu-l asculta pe el. Si a zis fratele: ce este aceasta, a avea in inima ca este pacatos. Si i-a zis lui batranul: cel ce-si poarta pacatele sale, nu le vede pe ale aproapelui.

A intrebat un frate : in toata osteneala omului care este aceea care ii ajuta lui ? Si a zis batranul : Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutor intru necazurile cele ce ne-au aflat pe noi foarte ( +1 ). Iar fratele a zis : Posturile si privegherile pe care le face omul, ce fac ? I-a zis batranul : acestea fac sufletul sa se smereasca, caci scris este : vezi smerenia mea si osteneala mea si lasa toate pacatele mele ( +2 ). Daca sufletul va face roadele acestea, se milostiveste Dumnezeu spre dansul printr-ansele. Zis-a fratele batranului : ce va face omul la toata ispita care vine asupra lui, sau la tot cugetul vrajmasului ? I-a zis lui batranul : dator este sa planga inaintea bunatatii lui Dumnezeu ca sa-i ajute si se odihneste degrab de se va ruga cu cunostinta. Caci scris este : Domnul imi este ajutor si nu ma voi teme de ce imi va face mie omul ( +3 ). A intrebat fratele : iata omul bate pe robul sau pentru greseala ce a facut. Ce va zice robul ? Zis-a batranul : de este robul bun, va zice : miluieste-ma, am gresit ! I-a zis fratele : nimic altceva nu zice ? I-a zis batranul : nu, caci daca va pune prihana asupra sa si va zice am gresit, indata se milostiveste spre dansul Domnul lui, iar sfarsitul sfarsitul tutror acestora, este a nu judeca pe aproapele; caci cand mana Domnului omora pe tot cel intai nascut in pamantul Egiptului nu era casa in care sa nu fi fost mort. I-a zis fratele : ce este cuvantul acesta ? I-a raspuns batranul : de vom lua seama la pacatele noastre, nu le vom vedea pe ale aproapelui nostru , caci nebunie este omului ce are mortul sau, sa-l lase pe el si sa se duca sa-l planga pe al aproapelui. Iar a muri fata de aproapele tau, aceasta este : a purta pacatele tale si a nu avea grija de tot omul, ca acesta este bun sau acesta este rau. Sa nu faci rau nici unui om, nici sa gandesti rau in inima ta asupra cuiva, nici sa defaimi pe cineva cand face rau, nici sa tu pleci celui ce face rau aproapelui tau si sa nu clevetesti pe cineva, ci zi : Dumnezeu stie pe fiecare. Sa nu te indupleci cu cel ce graieste de rau, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici nu uri pe cel ce cleveteste pe aproapele lui. Si aceasta inseamna : nu judecati si nu veti fi judecati. Nu avea vrajba cu vreun om si nu tine vrajba in inima ta. Sa nu urasti pe cel ce vrajmaseste pe aproapele sau. Si aceasta este pacea, cu acestea pe tine mangaie-te. Putina vreme este osteneala si de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu, Cuvantul, Amin.

( +1 ) Ps. 45, 1.
( +2 ) Ps. 24, 19.
( +3 ) Ps. 117, 6.

Intrebat-au unii pe avva Macarie, zicand: cum suntem datori sa ne rugam? Le-a zis lor batranul:nu este trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice – Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste! Iar de le sta razboi asupra, ziceti - Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila.

A zis iarasi: dorind sa te rogi cum se cuvine, sa nu mahnesti vreun suflet. Iar de nu, in zadar te rogi.

A zis avva Macarie: de ne vom aduce aminte de rautatile ce ne fac oamenii, ridicam puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de rautatile diavolilor, vom fi neraniti.

Asadar, ce vom face ?

:)) Acuma, chiar ca te smeresti... sau glumesti!

Eu asa fac: atunci cand ma incearca slava desarta si ma umflu in pene "ce grozava sunt", fac apel la memoria mea adormita imi vad pacatele si neputintele, ma "dezumflu" si-mi zic: "no, uite ca nu-s deloc grozava"...

37) Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul ca se suia odata din Schit la muntele Nitriei. Si daca s-a apropiat de locul acela, a zis ucenicului sau : mergi mai inainte putin ! Si mergand el mai inainte, s-a intalnit cu un slujitor de al elinilor. Si strigandu-l fratele, il chema zicand : demone ! demone ! Unde alergi ? Si intorcandu-se acela, i-a dat batai si l-a lasat mai mort. Si luand lemnul alerga. Si mergand putin mai inainte, l-a intampinat avva Macarie alergand si i-a zis : mantuieste-te, mantuieste-te, ostenitorule ! Si minunandu-se, a venit la el si i-a zis : ce bunatate ai vazut la mine de m-ai heretisit asa ? I-a raspuns lui batranul : te-am vazut ostenindu-te si nu stii ca in zadar te ostenesti. I-a zis si el lui : si eu pentru heretisirea ta m-am umilit si am cunoscut ca din partea lui Dumnezeu esti. Dar alt calugar intampinandu-ma, m-a ocarat si eu i-am dat bataie de moarte. Si a cunoscut batranul ca ucenicul lui este. Si tinandu-se slujitorul de picioarele lui, zicea : nu te voi lasa de nu ma vei face calugar ! Atunci a venit deasupra unde era calugarul si l-au tinut pe dansul si l-au dus la biserica muntelui. Si vazand pe slujitor cu dansul, s-au uimit. Si l-au facut calugar si multi dintre elini s-au facut pentru dansul crestini. Deci, zicea avva Macarie : cu cuvant rau si pe cei buni ii faci rai si cu cuvant bun si pe cei rai ii faci buni.


Un frate l-a intrebat pe avva Tithoe: Care este calea care duce la smerenie? zis-a batranul: calea smereniei aceasta este: infranarea si rugaciunea si a te avea pe tine dedesubtul a toata zidirea.

Si eu mi-am pus intrebarile astea. Poate ca au intrat, sa citeasca, sa se foloseasca si sa regrete ca s-au despartit de aceste invataturi.