autori
 

Autori romani in scrierile carora este prezenta invatatura ortodoxa:

Gala Galaction, Ion Agarbiceanu, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Neagoe Basarab, cronicarii moldoveni (in special Miron Costin), Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Steinhardt, Andrei Plesu, Ion Creanga, Ioan Slavici, Lucian Blaga, Stefan Octavian Iosif, Octavian Goga, George Cosbuc, Duiliu Zamfirescu, Liviu Rebreanu, Constantin Noica, Sorin Titel, Ioan Alexandru etc. etc.


Autori din literatura universala:

A. F. Dostoievski, A. P. Cehov, Nikos Kazantzakis, Odiseas Elitis, Lev Tolstoi, H. Sienkiewicz ...

(doar cativa care mi-au venit in minte)

Una e sa descoperi ca exista, si alta e sa traiesti aceste lucruri. Eu vorbeam de traire, care vine mai tarziu.............., caci cere o anumita maturitate. Nu intamplator ne loveste cate un necaz pe la 40, 50 ani, care ne face sa ne intoarcem cu fata spre Dumnezeu. Dar varsta difera de la om la om, desigur.
Si eu am invatat istoria prin literatura, asa ca te inteleg. Dar cand te preocupa miezul lucrurilor, renunti la ceea ce e de prisos.

Scurt şi mai ales la OBIECT . . . !

Da-mi voie sa te contrazic aici.

Mi se pare destul de aberant sa spui ca nu poti sa traiesti credinta daca nu ai macar 40-50 de ani, daca asta vrei sa spui.

Stai sa ajungi la 40-50 ani si vei vedea atunci, privind in jurul tau. Dar fiind in vest, mi-e teama ca nu vei vedea nimic. Oricum, suferinta isi are rolul ei f important in credinta, oricat de aberant ar parea.

Si eu iti spun ca habar nu ai ce inseamna sa fii tanar si in acelasi timp sa incerci sa traiesti credinta. E un sentiment grozav. :rolleyes: O fi credinta venita datorita unui necaz pe la 40-50 de ani puternica, dar este cu totul altceva cand iti oferi de bunavoie si cu dragoste tineretea lui Hristos. Nu spun de mine, dar stiu pe altii.

Nu se stie unde am sa fiu cand am sa am 40-50 de ani. Poate in vest sau, posibil, nu. Dar sunt absolut sigura: credinta o poti trai oriunde, nu numai in varf de munte romanesc cum cred unii, ci si in plin oras occidental.

Nu "da, dar".
Anca a expus aceeasi idee ca si mine, dar am impresia ca tu te lasi purtata de placerea de a te "scandaliza".
Am citit postarile mele din urma sa vad de unde anume se deduce ca literatura este nociva "in sine" (cum afirmi tu), de unde se deduce in postarile mele ca sunt pentru arderea cartilor si alte lucruri pe care le afirmati pe-aici. De nicaieri.
(Recunosc ca si mie-mi place sa "scandalizez" pe cei care ridica in slavi arta de dragul artei. Mai ales ca multi nu se dau in vant dupa citit dar parca le-ai fura merite personale daca spui ca arta nu conteaza... Nu ma refer la fani, noesisaa, ci la alte persoane).



Anca, Jane, Zaharia.. cred ca au surprins destul de bine ca arta este pentru oameni lumesti. Cei duhovnicesti deja se hranesc spiritual cu altceva si literatura (beletristica) devine neimportanta.
Sa ne indreptam atentia catre Evanghelia dupa Ioan.. este o scriere nepamanteasca as putea spune. Ceva extraordinar si rascolitor.
Ce a fost Ioan? Carturar cumva? A fost pescar. Pescar sarac. Va puteti imagina o conditie mai modesta decat aceasta? Si iata, totusi, ce a scris.
Pai o mie de ani sa citesc si sa ma culturalizez, nu voi ajunge sa scriu nici macar la jumatatea profunzimii atinse de acest pescar.
Aceasta este diferenta intre mintea lumeasca si intelepciunea dumnezeiasca.
Si atunci de ce sa citesc scrieri lumesti?

Deci, da, eu nu am pretentia de la ne-crestini sa citeasca doar scrieri ortodoxe. Si nici macar de la ortodocsi!
Fiecare cum crede.

Dar Fani, fara suparare (ia-o ca un semn de respect ca-ti vorbesc f direct), tu pui problema la fel cum s-a vorbit despre mancare (este mancarea buna sau rea? Daca este buna, de ce tinem post etc...) Cam pe aceeasi logica vorbesti despre literatura.
Dar eu NU vad lucrurile asa.
Ci asa cum postesti si te infranezi de la multe nefolositoare, asa te infranezi si de la literatura lumeasca si te indrepti spre rugaciune si scrieri patristice. Alegi ceea ce este folositor. Eu nu am chef sa privesc in jur.. nu vad rostul. Eu vreau sa privesc doar in sus, ca acolo este viata. Aici petrecem putin timp. De aceea aleg scrieri patristice si consider literatura inutila. E doar un punct de vedere.


Cat despre copii. Nu stiu inca cum voi proceda. In prezent lecturile sunt biblice, neutre (gen clifford, pinky dinky etc..) sau stiintifice (despre planete, istorie, geografie). Cand este cazul, interpretam ceea ce citim din punct de vedere crestin. A procedat corect personajul? Crezi ca Dumnezeu este multumit etc.. Sau spun direct ca cel care a scris povestea era un necredincios si ce a citit este in contradictie cu invatatura crestina (cu argumente). Copilul meu stie deja ca traieste in lume laica si putini oameni cred in Dumnezeu si se roaga.
Ma ajuta desene ca Veggie tales.. copilul raporteaza multe lucruri citite la ce a auzit in veggie tales (= desene animate bazate pe povestiri biblice).
Inevitabil va citi literatura. Important este sa invete sa raporteze permanent ceea ce citeste la invatatura crestina. Nu este nici un secret ca multi oameni sunt necredinciosi si creeaza lucruri in care razbate necredinta. Alceva nu vad ce pot face.

1,2, 3.. daca tu nu ai auzit niciodata despre Internet privacy, poti crede ce vorbesti acolo despre formulare (nu am inteles exact despre ce formulare vorbesti).

4. In strainate este cam asa: daca eu ma prezint nume+ prenume = astept sa mi se adreseze lumea in mod formal. Daca ma prezint doar cu numele de botez= pot fi tutuita. Si chiar asa se intampla.

5. Ma deranjeaza sa-mi spui numele deoarece:
-Nu ti l-am zis niciodata (nu e cum crede fani, ca ti l-am zis in privat, nu!)
Consider ca este furt de informatie. Nu stiu de unde-l stii.
DAca nu intelegi ca este deranjant, as putea sa te ajut sa intelegi spunand ca tu te numesti in realitate COZIANU, locuiesti in Ontario si mergi la o biserica cu hramul Sf. Andrei.
Nu stiu daca este adevarat sau nu. Dar iti place? Cum te simti? Dar daca repet asta la fiecare 2-3 postari?

- ceea ce ma aduce la punctul 2: ma deranjeaza sa-mi folosesti numele deoarece lasi impresia ca stii "ceva" despre mine, ma cunosti mai bine decat ceilalti, eventual din alte circumstante.
Ceea ce este FALS! Eu habar nu am cine esti tu, nu te-am cunoscut, nu am vorbit.

- punct 3 (decurge din 2): diseminezi informatie falsa despre mine (ca m-am convertit in urma cu 2 ani, ca sunt patroana de butic, ca stau in ny etc.. ) Dand de inteles ca ma cunosti "din alte surse" intaresti minciuna pe care o construiesti pe langa mine.
Iaca, de unde a dedus fani ca ti-am spus numele meu in private?
Fratilor, habar n-am cine-i Cozia(nu).

- de ce nu-i spui lui Fani pe nume? sau noesisei? ce ti-a casunat pe mine?

Legea este in favoare mea (ar trebui sa ma interesez daca ce faci tu este stalking/harassment)
The right to speak anonymously online is protected, in the United States, by the First Amendment, and various other laws. These laws restrict the ability of the government and civil litigants to obtain the identity of anonymous speakers. The First Amendment says that "Congress shall make no law . . . abridging the freedom of speech, or of the press."This protection has been interpreted by the Supreme Court to protect the right to speak anonymously offline. In McIntyre v. Ohio Elections Commission, the Supreme Court overturned an Ohio law banning the distribution of anonymous election pamphlets. The Court said, "[a]n author’s decision to remain anonymous . . . is an aspect of the freedom of speech protected by the First Amendment."The Court found that "anonymous pamphleteering is not a pernicious, fraudulent practice, but an honorable tradition of advocacy and of dissent. Anonymity is a shield from the tyranny of the majority." Various courts have interpreted these offline protections to extend to the online world.

A fost numai o presupunere.

Da, am mai observat si altadata ca atunci cand duci discutii in contradictoriu se polarizeaza ideile, fiecare pare mai departe de celalalt. Pacat ca se intampla asa.
Am dedus ca vrei sa spui ca literatura este nociva in sine pentru ca ai spus ca tot ce citim sau vedem se imprima si ne influenteaza ca si cum am fi niste bureti, mai ales cand e vorba de beletristica (pentru ca apeleaza la sentimente, te identifici cu eroii etc), de acceea este bine sa nu citim lucruri inspirate de altceva decat de doctrina crestina.
Nu am de ce sa ma supar ca faci o apropiere cu postul: si eu m-am gandit la ea. Intr-adevar, ca si cu mancarea, si cu cartile ar trebui sa umblam cu grija, sa ne dam seama cand este cazul sa citim anumite lucruri si cand nu. Ar trebui poate sa avem perioade cand sa evitam literatura si sa ne concentram pe Biblie si Patristica sau alte carti duhovnicesti. Sau poate, de ce nu, putem ajunge in viata sa nu ne mai intereseze literatura sau sa consideram ca ne face chiar rau.
Dar ca si la post, daca ajungem sa facem din asta o lege, spunand ca un om duhovnicesc oricum ar trebui sa citeasca numai din ultimele, si ca celelalte sunt un fel de pogoramant pt oamenii mai lumesti, atunci ceva nu este in regula...

De fapt, eu am o problema cu definitia ta si a Ancai de om duhovnicesc sau lumesc. Eu stiu ca cei doi duc o lupta in noi, nu ajungem direct sa fim oameni duhovnicesti si nu lumesti. Omul vechi se tot amesteca in noul aluat.
Cred ca ai dreptate ca unii oameni, in calea lor duhovniceasca, pot sa isi dea seama la un moment dat ca nu le mai trebuie literatura sau muzica de Bach sau pictura in afara icoanelor. Este posibil. Dar eu nu cred ca este o cale pentru toti. Unii pot sa pastreze si aceste interese si sa le foloseasca spre binele lor si al altora.
Si aici nu vorbesc de mine care nu cred ca sunt un om asa de duhovnicesc.
Ma gandesc de ex. la Steinhardt, care a intrebat cand a intrat in manastire daca poate sa isi continuie activitatea culturala, si episcopul (sau staretul, nu mai stiu) i-a spus ca este chiar canonul lui de ascultare, sa continuie sa citeasca literatura si sa scrie critici si eseuri. Si l-a facut si bibliotecarul manastirii (se ocupa bineinteles si cu cartile teologice). El parca lumina tot ce atingea - poezie, liuteratura, scrieri politice..
Or el era calugar! Despre mireni, care traiesc in mijlocul acestei lumi zbuciumate, ce sa mai spunem?

Ce este interesant este ca poate acum vreo 15 ani as fi tins sa iti dau dreptate, pentru ca atunci citeam (in afara ce ce imi trebuia pentru studii) ori teologie, ori literatura care avea un continut teologic sau filozofic din care mi se parea ca aveam de invatat direct. Si mi se parea ca pierd timpul citind altceva. Insa din diverse motive, mai tarziu a inceput sa ma intereseze mai mult si literatura si cu alte subiecte decat cele direct religioase; mi s-a parut ca am nevoie de mai multa 'intrupare' poate - ca ignorasem anumite aspecte prezente nu numai in lume ci si in mine.

Si mi se pare o greseala sa ne punem prea devreme in categoria oamenilor duhovnicesti. Riscam sa ne ia 'omenitatea' din urma. "Qui fait l'ange fait la bête" (cine se da drept inger, ajunge animal - Pascal)

Nu stiu de ce faci aceasta diferenta intre vest si est. De altfel si tu stai in vest de destul de mult timp, daca nu ma insel. Te-ai amestecat putin cu lumea occidentala, totusi, cunosti oameni concreti, sau vorbesti mai degraba din ce se aude in mass media? Daca da, cunosti poate si tu oameni in vest care se intorc la credinta mai tarziu - eu in orice caz cunosc.
Oricum, credinta nu vine numai din cauza suferintei. Iar suferinta nu vine doar la 40-50 de ani...

Da, tot ce citesti te influenteaza. Dar tu spui ca asta ne face "bureti". Asta nu am afirmat eu, ci tu.
Mai degraba eu vad ca ideile necrestine despre lume preluate din carti vin la un moment dat sa te lupte (sa spunem ca uneori ti se pare ca exista destin, uneori ti se pare ca Dumnezeu este nedrept, uneori ti se pare ca raul poate fi bine "in unele conditii" sau daca duce la efecte bune este scuzabil -in sens ca nu mai e pacat etc, etc.. sunt multe idei care pot fi preluate si asimilate subtil).
Deci asa cum esti luptat prin ganduri, esti luptat si de idei straine (in mod viclean, desigur).
In sensul acesta vad ca ne modifica. Ideea este ca macar cateva secunde cititorul adera la ele. Ca altfel nu ar putea citi cartea, ma gandesc. Chiar daca nu este de acord cu ideile care stau la baza unui roman, cititorul le "accepta" pt o vreme pt. a putea intelege mesajul autorului. Macar o perioada limitata aderi mai mult sau mai putin la ele.
Eu personal urmatoarea pb.: imi amintesc mult din ceea ce am citit, dar uit sursa.. Mi-e teama ca la un moment dat din memorie va tasni ceva citit din ouspensky, de ex., dar cu ambalaj crestin.. Mai ales daca citesti mult, la un moment dat realizezi ca esti populat cu multe idei care nu-ti apartin direct (oricum creierul face un permanent efort sa-si insuseasca ideile citite ca si cum ar fi ale sale).. si te intrebi in ce masura te reprezinta si in ce masura iti tot supraadaugi lucruri straine care pana la urma te impiedica sa vezi esentialul.

Cat despre oamenii duhovnicesti, eu cred sincer ca se hranesc doar cu Cuvantul lui Dumnezeu..


Incep cu ultima ta afirmatie: nu ma pun in locul unui om duhovnicesc (dupa cum nici anca, jane, zaharia nu au facut-o).

Cat despre cititul in folosul altora, da, sunt de acord. Am in minte exemplul par. Seraphim Rose care a scris extraordinar despre fenomenele lumii moderne, despre reflectarea nihilismului in arta, despre geneza vs. stiinta etc..
Cam acesta este ajutorul.
(Te referi la Steinhardt.. mie imi place cum scrie, dar totusi nu-mi merge la inima. Sunt mult mai miscatori oamenii care nu au multa pregatire formala.)

Minunata copilarie
 

Minunat raspuns, Jane! Minunata copilarie au copiii tai!
De multe ori m-am gandit cum ar fi fost viata mea, daca parintii mei ar fi fost credinciosi, daca as fi avut, in copilarie, pe cineva sa ma poarte de mana la biserica, sa ma invete sa ma rog... Am ajuns tarziu la credinta - nu invinuiesc pe nimeni. Dar regret timpul pierdut!

Fac diferenta intre est si vest, pentru ca ea exista si eu o vad. Lumea vestica este de mult timp apostaziata. Are o predispozitie spre apostazie, in vreme ce rasaritul are predispozitie spre credinta. Spunand acestea nu afirm ca nu ar exista si oameni credinciosi in vest; nu, dar ei cam trebuie sa se ascunda de cei necredinciosi, caci pentru acestia din urma a fi credincios este egal cu a fi prost. Mass-media nu se mai preocupa de acest aspect, caci a devenit minor.
Am spus si eu ca suferinta nu vine neaparat la o anumita varsta; dar sa nu uitam ca vestul este incercat prin proba placerii, in vreme ce rasaritul prin proba durerii. Vestul a cazut la aceasta proba; rasaritul a iesit invingator.
Suferinta este f importanta, caci ceea ce se invata prin suferinta, nu se mai uita.

Anna21, daca inteleg bine ce spui, incep sa ma intreb cum de te poti sustrage smintelilor de pe forumul acesta, din moment ce cataloghezi drept "potential periculoase" scrierile ne-religioase? Pai daca ti-e teama ca irosesti timpul si respectiv esti distrasa de la calea cea dreapta (+ ca accepti si influente nefaste in suflet - vezi identificarea cu personajele literare), cum poti face fata acestui forum care gazduieste mii de opinii divergente, de nuante, de exagerari, interpretari personale, etc (fireste si adevaruri, opinii pertinente si tot ce se afla de partea cealalta a baricadei)?
Daca citesti o carte (ne-religioasa) si te simti "tras" prea abrupt in universul fictional, o poti inchide si-ti poti relua preocuparile hranitoare de suflet, insa influenta atmosferei negative de pe unele topicuri ale forumului mi se pare greu de cuantificat si de evitat - din moment ce esti membru activ.

Eu cred ca dreapta socoteala ar trebui sa primeze, indiferent de context: ne uitam la tv, ascultam radio, citim ziare, navigam pe Internet, citim literatura duhovniceasca si respectiv ne-religioasa cu masura.

Doamne ajuta!

Acesta este argument ad hominem (gen "ce cauti tu aici daca esti nemultumit?".. cu diferite variante. Se incadreaza intotdeauna la atac la persoana).
Aici nu citesc ca si cum as citi un roman (vezi ce am scris mai sus despre identificare cu personajele, despre acceptare temporara a unor idei pentru a intelege mai bine mesajul autorului etc.. In mod normal nimeni nu vrea sa vada violenta. In realitate o eviti sau incerci sa schimbi ceva etc... dar in romane o "accepti", o citesti in speranta ca autorul te ajuta sa treci dincolo de trairile neplacute. Implicit ai incredere in autor, chiar daca esti impotriva mesajului.. nu stiu daca ma fac inteleasa).
Aici eu nu citesc multe mesaje (majoritatea) fie ca nu ma intereseaza opiniiile venite din partea unor categorii, fie ca autorii posturilor nu aduc niciodata nimic nou (dincolo de common sense), fie pentru ca NU sunt ortodocsi - decat cu numele, dar habar nu au despre ortodoxie (desi pe cei inteligenti ii citesc) .. citesc doar cativa cu interes.

(nu privesc tv, nu ascult radio, nu citesc ziare ... este acesta extremism?)

Off topic:
Frumos nume, Coralina.
Ai vazut filmul Coraline? Foarte interesant.. scrie ca este PG rated, dar in opinia mea nu este deloc pt copii.
Se pot invata lucruri despre dorinte, fantezii, evadarea din realitate.
Coraline este o fetita care plictisita de lumea reala evadeaza (gen Alice din tara minunilor, printr-o gaura, urmarind un animal) intr-o lume imaginara. Lumea imaginara este un fel de copie perfecta a lumii reale (mult mai frumoasa si entuziasmanta). Dar descopera ca de fapt totul este o inselaciune (butaforie si magie) menita sa-i fure sufletul. Mai mult, dupa ce scapa de acolo, fantasmele o urmaresc in realitate. Brrrr!

Coralina,

Mai mult ca sigur ca acolo pe unde esti ai vazut multe cazuri similare, care din pacate se acutizeaza in timp.
Eu am niste exemple prin cartier pe care-i urmaresc demult si vad cum trec la faza urmatoare cind din lipsa de suport moral si prieteni incep sa se certe cu trecatorii, vad demoni si draci peste tot, nu numai in literatura si arta dar in masini, biciclete si biciclisti, urla le ei pe strada, vad naluci, se uita urit, se iau la harta prin magazine, fac scandal pentru orice maruntis.

off topic
 

Nasol rau in Mississauga.. muta-te.

ce-a ia , si cu ce se maninca? :)))))

Mesajul meu nu s-a vrut a fi un atac la persoana. Am (genuinely) incercat sa inteleg cum se impaca prezenta ta activa pe site cu interdictia auto-impusa vizavi de literatura fictionala. Imi pare rau daca te-am jignit in vreun fel.

Coralina este doar un nickname. Nu, nu am vazut filmul despre care vorbesti.

Nici eu nu vreau sa leg filmul de numele tau sau de tine. Doar mi-am adus aminte de film cand ti-am citit numele.
(Nu, nu m-ai jignit. Doar atrag uneori atentia cand vad argumente ad hominem pentru ca nu le consider valide. Nimic personal. Cat despre ce spui tu acolo, ti-am aratat ca nu este chiar acelasi lucru. In literatura exista un soi de incredere in bunele intentii ale autorului.. incepi sa-l citesti, deja il aprobi mai mult sau mai putin, macar pana termini cartea sa-ti formezi ideea generala. Pe forum pot sa nu fiu de acord cu cineva.. ba uneori nu sunt de acord dinainte de a-i citi mesajul ca deja stiu pe ce pozitii se ampleaseaza.. si de multe ori nici nu ma obosesc sa citesc.)

Nu cred totusi ca este neaparat un argument ad hominem. Si eu mi-am pus intrebarea. Pentru ca da, este o deosebire, sigur, opentru ca pe forum se poarta discutii, dar totusi sunt multe elemente pe care le-ai criticat (direct sau indirect) la literatura: evadarea din realitatea cotidiana pentru a discuta cu persoane virtuale (virtualul este periculos daca ne afundam prea tare in el, si este comparabil cu fictiunea), faptul ca nu mai stii de unde ai luat o idee pe care de fapt ai citit-o de la un neortodox pe forum, poluarea mintii deci. La asta se adauga si tulburarile de tot felul cand citesti si idei cu care nu poti fi de acord si te enerveaza, sau cand esti atacat(a) personal, timpul pierdut in polemici fara sens, dependenta pe care o creaza...
Vorbesc din experienta, nu de tine. Dar cred ca esti de acord cu mine ca exista aceste pericole.
Personal, tind sa cred ca a citi o carte buna de literatura imi poate face mai mult bine decat sa petrec tot atata timp pe forum.;-)

Nu mi se pare un lucru neaparat rau aceasta lupta.
Fara lupta, nu exista nici invingator. Daca ne ferim mereu de ispita din lupta cu ideile nefaste, ne cuprinde moliciunea. Daca insa ne expunem lor, cred ca avem sansa sa iesim mai tari.

La care Ouspensky te referi? Ca eu stiu numai unul care a scris cartea Teologia icoanei, o carte de referinta despre iconologie si cat se poate de ortodoxa.

Mi se pare ca daca citesti asa cum le citesti copiilor tai, incercand mereu sa discerni adevarul de neadevar, frumusul de urat, binele de rau, nu te poti alege decat cu o putere de discernere si de intelegere mai mare.

Cand citesti mai putin, risti mai degraba sa fii vrajit deci manipulat de o carte deschisa la intamplare, un text dintr-o reclama, un articol de ziar.. Esti mai fara aparare. Mie asa mi se pare.

Hm, probabil ca da.
Dar cred ca ei stiu sa disearna peste tot cuvantul lui Dumnezeu, il pot intalni la oricine si peste tot.

Este una din formele de ajutoare posibile.
Altele sunt cele descrise mai sus - dezvoltarea mintii, ferirea de manipulare. Prin astea ne ajutam atat noua cat si semenilor.

In legatura cu Steinhardt: sigur, nu putem avea toti aceleasi gusturi, si este bine asa.
De asta e bine sa existe carti pentru toti ;-)

Si cum se obtine aceasta ferire de manipulare, prin literatura cumva? Din cate stiu singurul mijloc eficient e rugaciunea: Tatal nostru sau Rugaciunea inimii.
Cam ce lecturi stii tu, Fani, ca te feresc de manipulare? Ar fi interesant de stiut.

Sigur ca rugaciunea. Fara relatia cu Dumnezeu, omul nu se dezvolta cum trebuie, nu creste.
Dar Dumnezeu care ne-a dat minte vrea sa ne folosim si mintea, hranita cu rugaciune, dar hranita si cu cunoastere a ceea ce exista pe lumea creata de el (chiar daca cazuta intre timp).
In lumea actuala, suntem bombardati cu texte de toate felurile. Nu mai suntem analfabeti, deci toti profita - suntem bombardati cu reclmame, scrisori, spamuri, duscursuri pollitice, lozinci etc. Daca citim mlult, gandind cand citim (cum spuneam mai sus), incercand sa discernem mereu adevarul de minciuna, raul de bine etc, atunci mintea noastra se ascute si poate distinge usor intr-un text nuantele.
Literatura ajuta mult la asta. Daca citim cu cap, suntem mai greu de influentat de oricine, vedem mai usor in spatele cuvintelor. Putem sa simtim cuvintele, sa le cantarim, sa ajungem in spatele vrajii lor sau sa recunosatem mai usor autenticul cand il intalnim.
Pe mine m-a ajutat, cel putin.
Inca un aspect pentru cei care stau in strainatate: citind literatura in limba tarii in care stau, invata mult mai bine aceasta limba; ceea ce are aceleasi efecte de care ziceam mai sus, chiar mai mult, pentru ca limba materna o prinzi din zbor, dar pentru celelalte iti trebuie mai mult efort.

literatura
 

Citindu-l pe Dostoievski, de la personajele romanelor sale am inteles care este destinul celui ce crede cu adevarat, dar si a celui ce crede cumva, dar ar vrea sa fie print si in lume, nu doar in ceruri. Ce lectie mai frumoasa despre iubirea lui Dumnezeu decat felul in care un criminal si o prostituata se caiesc impreuna prin darul suferintei?

Din romanele lui Kazantzakis am inteles cainta creatorului, a artistului de geniu care isi vede neputinta si se smereste in toate intelegand ca ceea ce are este dar si har si nimic nu vine de la omul din el. O biblioteca intreaga ne-a lasat Nikos Kazantzakis cu un singur simplu mesaj: "Ale Tale dintru ale Tale."

Foarte...foarte de acord cu cele spuse de tine mai sus!!!

De acord si eu cu ce spune Fani. Cu o mica mentiune: literatura si tot efortul intelectual ne pregatesc pentru aceasta viata in lume; in vreme ce cartile bisericesti ne deschid ochii asupra vietii vesnice. Prin rugaciune ni se deschid ochii mintii si putem patrunde lucruri, care sunt de nepatruns in mod obisnuit.

Eu nu as face asa o clara departajare. Tot ce facem in lumea asta bine ne pregateste si pentru Impoaratia lui Dumnezeu, care de altfel este deja prezenta si incepe aici.

Cum vrei tu, Fani. Mai vorbim peste 15-20 ani.

La asta as mai adauga si cele spuse de Steinhardt: Prostia este un pacat ;-) In sensul de prostie din cauza necultivarii intelgentei data de Dumnezeu intr-o masura fiecaruia din noi.
A nu iti cultiva mintea cand poti, deci a fi din aceasta cauza prada manipulatorilor si ticalosilor acestei lumi, este un fel de pacat prin neglijenta.

Fani, poate inteleg eu gresit lucrurile, dar eu stiu ca Imparatia lui Dumnezeu care incepe din aceasta lume este Sf. Duh care se salasuieste in cei curatiti de patimi.
De aceea nu pot sa vad legatura dintre efortul intelectual si Imparatia lui Dumnezeu in aceasta lume..


Iar in ce-l priveste pe Steinhardt, imi vine greu sa cred ca a zis ca prostia e pacat.
Poate nepasarea, asta da.
Poate lipsa de grija pt suflet, asta da..

Dar prostia in sens de lipsa de preocupare intelectuala nu cred ca este pacat! Prostia este pacatul capital al satanistilor! (conform LaVey.. nu dau link, dar poti verifica).

In "Jurnalul fericirii" si in "Daruind vei dobandi" prostia (ca lipsa a preocuparilor intelectuale, in sensul intelegerii oneste a ideilor) este amendata de Steinhardt drept pacat.

Sa ne gandim doar la farisei care au pacatuit prin prostie, nu din necredinta.

Oricata literatura am citi, nu facem altceva decat a acumula intelepciune omeneasca, care difera radical de cea dumnezeiasca, fiind limitata.
Am constatat, ca eruditia acumulata este cauza sigura mandriei noastre, a parerii de sine, a increderii excesive in om, nu in Dumnezeu. Si ne mai duce si pe aratura... Ori putina lectura religioasa, pe langa rugaciune, ne jaloneaza gandirea si drumul prin viata.
Una ne da solutii posibile; cealalta din urma, solutii certe. Cand esti in cautare de solutii certe, nu-ti mai pierzi vremea citind un roman intreg, pentru a gasi o fraza remarcabila. Dar... asta ramane la alegerea fiecaruia, caci fiecare cu preferinta si necesitatile sale.

De ce prin prostie, cand ei au vazut si nu au crezut. Ori se stie ca ochiul este mai credincios si decat urechea. Invartosarea inimii nu tine de prostie, ci de necredinta.

o singura intelepciune
 

Exista o singura intelepciune, aceea care vine din frica de Domnul, dupa cum bine stim cu totii. Literatura cu tematica religioasa nu face altceva decat sa ne ajute sa intelegem aceasta.

Nu i se poate da unui copil sa citeasca scrieri patristice, dar daca va citi o istorisire de-a lui Agarbiceanu sufletelul lui va vibra de duiosie, de emotie in fata bunatatii Domnului si va incepe sa mearga la Biserica doar pentru ca si Ionita mergea (unul din personajele copii foarte indragit de cei mici).

Hristos a spus: Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru. Ea este deja prezenta in Biserica, deci in fiecare om botezat care incearca sa traiasca conform botezului. Nu numai in cei care s-au sfintit deplin.
Exista o tensiune permanenta intre Imparatia lui Dumnezeu si lumea aceasta.
Un crestin traieste in amandoua.
Aminteste-ti de epistola catre Diognet, unde acest paradox este atat de bine exprimat.
Un crestin, in tot ceea ce face ar trebui sa simta aceasta tensiune sau sa devina sensibil pentru ea. Nu exista activitate pur profana pentru un crestin. Deci, si treburile casnice, o meserie aparent fara nici o legatura cu credinta, si da, cititul unei carti de care Anca spunea ca foloseste doar pentru lumea aceasta (viata in lume, spunea) intr-un fel ne foloseste si pentru Imparatie, daca scopul a fost bun.
Un exemplu poate idiot: daca citesti o carte de bucate ca sa poti face mai multa bucurie celor din jur (familiei si prietenilor sau parohiei..) cu mancarurile pe care vrei sa le gatesti, atunci poti spune ca tia folosit pentru viata in aceasta lume, dar numai citirea Bibliei si a literaturii patristice ti-a folosit pentru Imparatie? Nu cred: pentru ca daca ai citit-o pentru a face bucurie celorlalti si aplicand-o chiar i-ai bucurat, a fost o fapta de dragoste.
Am luat cartea de bucate pentru ca este vorba de ceva mai concret.

Steinhardt cred ca vroia sa spuna ca prostia este un pacat atunci cand este neglijenta, inchiderea ochilor si lipsa vointei de a te informa si a gandi cu adevarat. Nu lipsa de preocupare intelectuala pur si simplu. Sunt oameni simpli care nu au citit mult pt ca u au avut inclinatia sau ocazia, dar au gandit, au tinut ochii deschisi. Ei sunt poate inculti si nu ar intelege sa zicem Dostoievski daca l-ar citi, dar nu sunt 'prosti' in sensul lui Steinhardt.

Dar sunt oameni care au capacitatea intelectuala si formatia sa citeasca, si nu o fac, din diverse motive - ei cred ca se priveaza de posibilitatea de a deveni mai destempti - in sensul lui Steinhardt.

Uf, cred ca am incalcit toitul.. este cazul sa ma duc la culcare.

Anca, draga, invartosarea inimii tine de mandrie, iar mandria nu e altceva decat o forma a prostiei. Fariseii aveau credinta, dar s-au incapatanat sa nu-L accepte pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu.

Da, inca un aspect al literaturii - ca are alt limbaj, mai putin abstract, mai direct.

Dar Anca, Anna si Jane criticau daca am inteles eu bine mai ales cititul literaturii cu substrat altul decat crestin.
Eu as zice ca si ea poate fi benefica. (am exmplicat mai sus de ce)
Tu ce crezi?

Sigur ca te poti mandri ca esti cult, ca ai citit multa filozofie sau literatura sau arta.
Dar la fel de bine te poti mandri ca ai citit nu stiu cata literatura patristica sau cunosti biblia pe dinafara. NU exista absolut nici o deosebire.
Mandria spirituala este chiar mai periculoasa pentru ca se joaca direct du Dumnezeu.