....multumesc pentru apreciere, mai bine un presupus new age, decat un " presupus " crestin. Daca este sa adopt demagogia, prefer sa ma costumez in new age, fiindca o detest si asta ma face sa fiu doar ...eu insami.

Chiar de pe strada sa fie, copiii nu sunt produse rezultate din sex. Nici macar cu ghilimele scris. Ca sa mascam propria noastra necredinta si micime de suflet venim cu argumente de felul asta, care nu sunt ale noastre, sunt ale mass-media. De unde si pana unde copiii strazii, abandonati din motive de lipsa de iubire sau nascuti intr-un mediu complet decazut, sunt un argument pentru oamenii obisnuiti sa nu mai conceapa copii? Cu credinta si dragoste, 20 de copii sa-i ai si nu-i abandonezi, fara credinta si unul singur e in pericol.

Acum ,daca atitudinea asta vine din experiente neplacute cu crestini ipocriti, sa stii, ory, ca nu toata crestinatatea e ipocrita. Mai sunt si oameni de treaba prin Biserica...:) Iti doresc sa cunosti cat mai multi, eu cunosc cativa si-mi pare bine pt asta :)

Pt.NTatiana
 

Se vede cat este de ortodoxa cand, vorbind despre sex, zici:"o zi inainte de Paste si Craciun ...e prefect ...eu numesc asta INTELEPCIUNE".
Asta da intelepciune si"ortodoxie" in mintea ta !
OK, fa si tu sex cand vrei, dar macar nu mai vorbi de viata crestineasca, autentic ortodoxa.

Ok ! , " Este bine ca ne-am lamurit "...totusi, nu de experiente vorbeam mai sus, ci de adevarata relatie dintre biserica si aspectul social al lucrurilor si al oamenilor, aspect pe care-l subscriu iarasi, daca tot nu vrei sa intelegi ce vreau sa spun.

Da Cotoracia, si totusi...care ar fi nivelul duhovnicesc al celor care ajung sa intrebe cand trebuie sa se "impreuneze", joia si martea...sau si sambata pana la ora 11:59 a.m, sau deloc?

Mai lipseste sa ii laudam pe cei care crestini fiind adreseaza astfel de intrebari, in loc sa simta cand si cum( sau sa afle intreband preotul, foarte simplu)...nu sa intrebe de cate ori da voie Biserica sa se "impreuneze" pe zi, si cat sa tina actul?

Din cauza oamenilor astora a inceput Biserica saraca sa tot fie nevoita sa dea sugestii, cand si cum, cand de moment ce ne consideram crestini (mai vorbim si de trepte duhovnicesti, si mers la Biserica) ar trebui deja sa stim in mare ce si cum...simplu ca buna ziua, nu?

Pana sa ne casatorim ce pazim, nu mergem la Biserica, nu ne pica in mana o carte ceva, nu auzim intamplator anumite sfaturi duhovnicesti?...adica ne trezim taman inainte sa ne " impreunam", ca fiind mari crestini...vrem sa aflam in detaliu ce si cum trebuie sa facem, si eventual sa rugam si niste martori sa evalueze actul si sa stea cu un cronometru langa patul conjugal...ca sa reusim sa fim buni crestini!:71:

Chiar in calitate de crestini trebuie sa uitam ce e aceea intimitate oare, pudoare... putem deveni atat de confuzi incat trebuie sa intrebam in jur ce inseamna casatoria...si sa nu mai simtim nimic, in loc sa simtim totul mai clar si mai sanatos?

Parerea mea acum....si sper sa nu te superi!:1:

Imi place ceea ce ai scris, ai spus-o mai pe romaneste si mai convingator, ba chiar hazliu pe alocuri, fiindca astfel ajungem cand ne depasim propriile limite pe anumite considerente ilogice.
Si, ai dreptate, uneori Biserica incearca sa schimbe ceva din principiile religioase care, mai degraba face confuzie si dezbina idei etice , decat sa construiasca ceva. Insa omul, credinciosul habotnic se sminteste si refuza categoric ca Biserica sa impuna vre-o reforma, astfel ea continua sa existe si sa deformeze, uneori, adevaratele valori conjugale, in cazul de fata.
Sunt convinsa ca multi care intreaba aici, nici macar nu sunt habotnici, doar intreaba ca sa se afle in treaba si sa treaca imediat peste...caci nu prezinta un real interes, nici nu prea are cum in realitatea vietii noastre, decat in cazuri mai izolate si cu consecinte pe masura, fiindca vor exista intotdeauna consecinte si neclaritati atunci cand va fi vorba de DOI, si nu de unul, caci un cuplu inseamna DOI, oameni buni, de regula personalitati diferite si principii pe masura. Cu acest aspect cum ramane ?

Fany, unul din "calugarii" astia cunoscuti era si ...Sf Ioan Gura de Aur :)
Da, regula cu "martea si joia" a fost facuta si promovata de oameni necasatoriti, calugari sau episcopi care nu stiau cum e in viata de familie si cati s-ar putea tine de ea. Oricum, cine e crestin stie totusi ca postul e post, adica abtinere, iar sarbatorile sunt sarbatori, adica zile dedicate vietii duhovnicesti mai mult decat zilele obisnuite.

Am observat ca respectarea posturilor si sarbatorilor in viata de familie are si din punct de vedere medical un efect benefic. Nici vorba de problemele de "rutina" , de "plictisire de celalalt" sau de cautare de senzational, chestii care duc la probleme, unele grave, in casatoriile in care nu sunt limitari.

Nu cred ca Biserica il confuzeaza pe om, omul e confuz...si obliga astfel Biserica sa se pronunte in privinta a tot felul de aspecte delicate, pe care un credincios, chiar si unul superficial...ar trebui sa le simta cumva.

Eu cred ca e frumos sa nu ne alteram sensibilitatea, sufletul, discernamantul...intreband in stanga si in dreapta orice detaliu delicat, in loc sa incercam ca si crestini sa ne imbogatim sufletul si cu lucruri frumoase...si privite frumos.

Eu nu voi intelege niciodata acest gen de exprimari, conceptii, de oameni...care se exprima urat, care coboara totul intr-o lumina grea si degradanta...si care cred ca asta inseamna Crestinismul!

Cred ca omul ar trebui sa isi pastreze acea delicatete sufleteasca, sa si-o protejeze...si nicidecum invers, si mai ales crestin fiind, sanatos fiind sa priveasca viata frumos, sa se bucure de minunile lui Dumnezeu...si sa ii vada si pe cei din jurul lui frumosi...ca pe niste minuni, pentru ca asta inseamna omul!

Of !, Cosmy, cum le stim noi pe toate si cu cata dezinvoltura aducem in instanta vietile si scrierile Sfintilor, in acelasi timp in care zacem intr-o mocirla iremediabila de pacate si de ura.
Sunt curioasa ce calitate are viata fiecaruia dintre predicatorii de pe-aici, caci eu tare ma minunez cu cata vrednicie afisam stafeta teoretica a credintei si cu cata nepasare ne purtam existenta printre oameni, existenta pe care o cunoastem cu totii, nu este nevoie sa o descifrez atat de filozofic.

Care "vieti si scrieri ale sfintilor" ? Ce "mocirla iremediabila de pacate si ura" ? Despre ce vorbesti? Mi-am recitit postarea si nu inteleg ce legatura are replica ta cu ce am zis eu. Ceea ce am scris despre efectele din viata de familie sunt concluzii personale (sunt casatorit), iar postarea per ansamblu se adreseaza celor ce au un pic de credinta si pot sa inteleaga.

M-am referit la majoritatea care, practic abuzeaza de scrierile si vietile Sfintilor pe principiul ca ar trebui sa le luam exemplul, intr-o lume obosita de cu totul alte pacate fata de cele care erau luate in consideratie in alte vremuri. Tocmai de aceia mizez pe faptul ca ceea ce a lasat Dumnezeu pe pamant nu se demodeaza niciodata si va ramane etern valabil, tocmai fiindca nu prea coincide cu multe dintre scrierile " oamenilor " in materie de viata crestineasca si imboldurile mai mult personale si egoiste ale acestuia.
Cat despre tine, Cosmy, stiu ca tot incerci sa-mi exprimi ca duci o viata tocmai ca la carte, ca nu reprezinta aceasta o iluzie asa cum se intampla de multe ori in familii, parca tu esti si cel care " nu ti-ai sarutat sotia inainte de casatorie ", insa, crede-ma esti o raritate, iar de aici pana la o calitate veridica a vietii crestinesti este o cale lunga fiindca, ti-am mai spus, mizez mai mult pe aspectul social al vietii dintre oameni, decat cel personal si intim...care reprezinta strict problema proprie in materie de convingere, implicit de rasplata spirituala.

Caderile noastre ni se datoreaza in totalitate si nu putem acuza pe nimeni altul de ele, kosmy, caci in baza credintei pe care o avem, daca o avem, putem rezista spunand pur si simplu :NU! celui care ne ispiteste.
Dar in final nu caderea e cea mai rea, ci lipsa pocaintei dupa cadere. Nu intamplator ni se cere smerenie: ca sa ne recunoastem partea de vina, sa ne pocaim si sa revenim la curatenia sufleteasca. Si aici intervine Biserica, de la care invatam cum sa ne pocaim, cum sa ne rugam si cum sa ne vedem propriile pacate, pentru a le indrepta.

Pacatele sunt cam la fel dintotdeauna...eventual se mai poate adauga statul prea mult pe forumuri :):)
Nici nu incerc sa exprim si nici nu duc o viata ca la carte, fain ar fi, dar sunt departe de asa ceva. Sunt intr-un mediu de prieteni care chiar iau in serios viata de crestin si multi au ajuns departe. Eu nu sunt la nivelul lor, doar ma straduiesc din cand in cand sa fiu...

Poate ca ar trebui sa "abuzezi" si tu, draga ory, de scrierile si vietile Sfintilor. Ai avea multe de invatat, caci cam bati pasul pe loc... mereu aceleasi si aceleasi amaraciuni, peste care nu reusesti sa treci.

Nu, pacatele de capetenie sunt cunoscute de toata lumea si sunt exprimate de insusi Mantuitorul prin cele zece porunci.
Dar sunt multe pacate inventate, practic, de-a lungul timpului de terte persoane presupuse desavarsite si catalogate ca " cele mai grave, cele mai importante, cele mai mari si tari..." in timp ce unele dintre acestea, nu doar ca nu au legatura cu cele zece porunci, nici macar nu deriva din acestea.
Dar se stie ca ne-am impotmolit in detalii inutile despre amarata viata omeneasca, despre amarata naturalete a omului si despre propria fiinta considerand-o un esec, de multe ori, denigrandu-i instinctele in asa masura incat sa se ajunga la un paroxism in materie de credinta.
Poate ca ne este mai convenabil sa tinem cont de atata pacate inchipuite si inofensive, decat de iubirea care ar trebui sa primeze cu sacrificiu in viata fiecaruia , tocmai de aceia ne agatam de aceste pacate infime care, in realitate nu conditioneaza mantuirea, reprezentand doar accesorii ale drumului spre aceasta dobandire.
Apropos ! Unde spune Mantuitorul ca este pacat sa te culci cu sotia miercuri, de exemplu ? Stiu, o spune Cuviosul cutare si cutare, dar mai ales cel care a trait in pribegie lipsit de orice relatie sexuala, poate tocmai de aceia si-a permis acest lux, sau poate ca din frustrarea nestiintei in cauza.
Nu stiu si nu aveti decat sa-mi aruncati cu pietre in cap, dar stiu ca multe supozitii mai exista in teoria asta ortodoxa ajungand pana la a da deoparte adevaratele principii si motive lasate de Dumnezeu pe pamant, pentru oameni si din firea lor.
Uneori, tind sa cred ca ortodoxia si-a format o confesiune departajata prin credinta in Sf. Parintii si alti Parinti Cuviosi cunoscuti, ajungand pana la a-i invoca pe acestia si principiile lor mai presus decat pe Dumnezeu, a carui legi lasate pe pamant uneori nu se intersecteaza cu vointa acestor Sfinti, care, sa nu uitam ca au fost si ei oameni si nu duhuri. Deseori mi se impune scrieri cu tenta de pizma si rautate care sunt scuzabile in virtutea vietii alese pe care emitatorul a dus-o, fara o aprofundare reala a vointei Lui Dumnezeu, care nu apeleaza niciodata la ura, ci la intelegere si dragoste.
Ii respect pe sfinti, dar asta nu inseamna ca trebuie sa asimilez ceea ce au impus, intr-un mod robotic si fara propriul rationament, mai ales atunci cand este vorba sa-mi coordoneze viata, viata de care, pana la urma sunt strict raspunzatoare . Unele dintre aceste scrieri sunt relative, altele intra in contradictie cu insasi credinta in Dumnezeu, astfel prefer sa nu ma lipsesc de propria gandire pe care Insusi Dumnezeu mi-a daruit-o .
Cititi canoanele Soboarelor Ecumenice, cititi Anatemele, cititi restrictiile, uneori ajunse aberante, cititi despre sexualitatea conceputa de unii " Mari " duhovnici...si va veti ingrozi cat de mult se departazeaza de adevaratul motiv pentru care Dumnezeu S-a Sacrificat pe cruce pentru oameni.
Anca, draga,
Eu nu am amaraciuni si, pare ca nu pot trece tocmai pentru ca imi pasa de ceea ce se intampla, bine-nteles ca tu poti trece usor, doar este usor a " lectura " .

Oare cati dintre noi am inaintat si nu mai batem pasul pe loc?! Mai degraba ne amagim. Avem impresia ca daca stim mai multe suntem indreptatiti sa-i tragem de urechi pe altii. Oare asa e? Sau deja ne identificam cu cei despre care citim?

Te rog da un citat din Sf Ioan Gura de Aur in care el sa zica ca 'avem voie' sa 'ne impreunam' sau 'sa facem sex' cum spui tu (imi repugna aceasta expresie, de altfel) numai marti si joi. Sunt chiar curioasa sa il vad.
El vorbeste de importanta postului, daca amandoi sunt de acord. Daca vei citi cu atentie mesajele mele vei vedea ca asta am spus si eu. Am adaugat niste consideratii mai largi despre sensul ascezei si cum se mai poate ea manifesta in afara de postul cunoscut tuturor.

As mai vrea ca atat tu, cotoracia, cat si kosmy, sa lasati si pe altii care exprima alte opinii ca ale voastre ca nu sunt crestini si habar n-au, cum ati facut mai sus cu ory. Sa incercam sa ramanem obiectivi si sa nu ne balacarim reciproc, cat se poate. :26:
Nici ory si nici eu nu am facut aici confindente despre viata noastra conjugala, am vorbit in general.
De altfel sunt si altii care vorbesc asa, si care nici nu au viata conjugala, de xemplu p. Teofil Paraianu vorbeste si el despre faimosul 'marti si joi' intr-unul din interviuri. A fost postat de mai multe ori acest text, dati un search. I-ati spune si lui sa 'faca sex vineri daca vrea', dupa ce ati citit acest interviu? :71:

Sfantul Apostol Pavel, in epistola catre Romani spune: "Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nu osandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia?" Eu asa vad lucrurile si aici. Cel ce poate sa se infraneze sa nu dispretuiasca pe cel care nu poate face acest lucru si invers.

Cand ii numesti pe Sfinti "persoane presupuse desavarsite" de fapt pacatuiesti impotriva Duhului Sfant. Si nu stiu daca stii, dar acest fel de pacate NU se iarta:
- Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. (Efeseni 4,30)
- Evanghelia dupa Ioan 14,26: Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.

Sfintii nu au vorbit de la ei, ci de la Duhul Sfant.

Intru totul de acord, Miha-anca, dar aici nu e vorba de cadere a cuiva initial credincios , e vorba de a da exemplu personal prost, in Biserica fiind, unora care nu-s crediciosi, lucru intr-adevar grav.

E mare diferenta intre a sti si a nu sti. Sf. Apostol Petru spune ca trebuie sa avem cunoastere. Da, avem voie, caci Sf. Apostol Pavel spune, ca pe cei din Biserica ii indreptam noi; iar pe cei din afara ii judeca Dumnezeu.
Ei, acum stii ca nu e vorba de amagire.
Dar te intreb: putem oare afirma orice, orice sminteala?

Poate ca m-am referit la Arsenie Boca pe care multi il considera sfant, dar eu nu-l consider decat un calugar ieromonah care, uneori vorbeste foarte frumos si intelept, dar alteori bate campii si vorbeste dur despre lucruri despre care nu are habar, ci doar isi inchipuie...insuflat de duhul Sfant, probabil.
Cine spune ca am pacatuit Impotriva Duhului Sfant ?, sau, ca nu sunt iartata...ce va mai place credinta aplecata spre neiertare, blestem, gravitate si toate alea cate suna groaznic, nicidecum gingas.
Nu cred ca am pacatuit astfel impotriva Duhului Sfant, caci nu as indrazni sa-L hulesc pe Dumnezeu, insa un om pot sa-l cantaresc dupa putinta, la fel de omeneasca, mai ales atunci cand imi pune pumnul in gura si ma obliga sa ma culc cu sotul numai o data in viata , daca vreau doar un copil sa procreez...iar sotul sa se duca astfel pe campii.
Cine spune ca un pacat nu este iertat, tu ? Eu stiam ca Insusi Dumnezeu l-a iertat pe Sf. Petru dupa ce acesta s-a lepadat de Dansul...Vedeti !, vedeti cum vorbiti voi din carti fara sa va pese daca are vre-un rationament, chiar si religios , sau sa interpretati doar asa ca sa faceti pe oamenii cu frica de Dumnezeu...cica.
Stai fara griji, nu te mai ingrozi tu de mine, ca are cine sa o faca, Acel cineva care ma cunoaste cel mai bine fiindca m-a creat, tu ingrozeste-te de realitatea din jur neconforma cu credinta, in pofida atator scrieri si lecturari mistice.

Cine nu a lasat pe cine? Doar admin-ul forumului poate sa faca ceva in directia asta...;)

Unde si pe cine am "balacarit "?

Cu ce te-am contrazis legat de "marti si joi"? Am zis clar ca mi se pare o regula exagerata, facuta de oameni necasatoriti. Unde-i contrazicerea?

Ory, sa nu amestecam mere cu pere.
Sf. Aposol Petru a pacatuit impotriva lui Iisus Hristos, nu a Duhului Sfant.

Aha, sa inteleg ca este mai pacat sa pacatuiesti impotriva vre-unui Sfant sau Preot, decat impotriva Lui Dumnezeu !
Am inteles asta demult din partea credinciosiei ortodoxe, tocmai despre aceasta spuneam mai sus, deci nu ai inteles , tocmai fiindca cititul mai trebuie si gandit...nu, redat ca atare.
Cine spune ca a contesta un principiu emis de UN OM DESAVARSIT ( sa spunem, desi doar Dumnezeu a fost si ramane Desavarsit ) este pacat importiva Duhului Sfant ? Probabil, tot un OM.
Oricum, nu exista pacat care sa nu poate fi iertat, tocmai de aceia ni se ofera si posibilitatea de-a fi judecati, altfel am ramane fiecare cu pacatele ancorati intr-o deznadejde de netagaduit si astfel nu si-ar mai avea rostul nici propovaduirea adevarului, fara ingaduinta si Iubirea neasemuita de care Dumnezeu a dat dovada.
Voi cei cu suflete de crestini, sa nu indrazniti niciodata sa spuneti omului natang ca este neiertat pentru anume ceva, de catre Dumnezeu, caci astfel degeaba va mai documentati in ale spiritualitatii.

Ory draga, credinta mea nu e "lectura", ci traire. Daca ti-ar pasa cu adevarat, ai da dovada de mila si nadejde. Ori din pacate nu se vede decat o ura nesfarsita. La ce foloseste, daca nu reusesti sa schimbi ceva?!?
Au fost oameni, carora le-au fost ucisi sotii, fratii, fiii si au iertat. Au fost oameni, care au pierdut averi, si au iertat. Sa iertam si noi, caci asta ne cere Domnul sa iertam si sa ne iubim si dusmanul. Au fost femei, care au gresit si au iertat si s-au iertat, si au devenit sfinte, caci Dumnezeu nu ne ramane dator.

Imi pare ca unii vorbesc ca si cand ar cobori de pe fresca Bisericii, deci, in calitate de sfinti. Sa-mi fie cu iertare, dar ma tem ca multi stim ce spun Sfintii Parinti si putini facem potrivit invataturii lor. Si cand vorbesc de invatatura lor nu ma rezum doar la unirea trupeasca. Asa ca e cazul sa nu ne mai aventuram in a da sfaturi cand e bine si cand nu e bine sa existe aceasta legatura. Duhovnicul fiecaruia e in masura sa ofere cel mai potrivit raspuns in acest caz.

Nu, uite cum e:
Scrie in Sf. Scriptura, ca putem, din nestiinta, sa pacatuim impotriva Tatalui si a Fiului, dar nu impotriva Sfantului Duh.
Sfintii, indumnezeindu-se, au primit Duhul Sfant, Care a vorbit prin ei, caci ei nu au scris de la ei, ci de la Duhul Sfant. Este intelepciunea, pe care ne-o da spre inteleptirea noastra Dumnezeu. Nu este deci permis sa pacatuim impotriva Duhului Sfant, acesta fiind unul dintre pacatele , care nu se iarta. La fel nu se iarta, daca ne bazam pe bunatatea si iertarea lui Dumnezeu, pacatuind mai departe. scrie in orice carte de rugaciune; am avut si topic cu aceasta tema.

Iarta-ma, poate te-am confundat sau am citit gersit ce ai scris.
In orice caz cineva mai sus era foarte dur cu ory si ii spunea ca nu este crestina. Asta m-a deranjat.

Da, Costel, cine a inteles, a inteles; cine nu, nu. S-au spus destule si e cazul sa inchidem acest topic.

Cred ca vorbesti prea usor de pacatul impotriva Duhului sfant.
Din cate stiu eu inseamna sa refuzi categoric, cu buna stiinta, lucrarea Duhului in viata ta, fara sa te pocaiesti nici pe patul de moarte; cum anume se manifesta asta in viata fiecaruia, numai Dumnezeu ne va spune la judecata.

A judeca spusele unui sfant nu este nicidecum acelasi lucru cu pacatul impotriva Duhului Sfant, desi poate fi uneori pacat.

Iar incepi cu frustrarea pe care mi-o atribui. Draga doamna, eu nu am ce ierta, daca eu nu cred in modul in care crezi tu asta nu inseamna ca dedesuptul cuvintelor mele sta o convingere superficiala. Asta sunt si astfel gandesc eu lucrurile despre ceea ce simt, vad, cuget si infatuiesc eu si cei din jur. Nu inteleg care este problema ta, de tot te agati de o frustrare inchipuita, pur si simplu nu poti admite ca u om gandeste astfel . Nu m-as injosi intr-atat incat sa exprim lucrurile doar pe considerentul vre-unui esec sau al unei nemultumiri marginite. Nicidecum ! Tocmai de aceia nu-mi place sa vorbesc doar din carti, desi le-am cercetat intr-o anumita masura, sau doar din inima unui eveniment trecator. Oricum trecator.
Eu nu doresc sa schimb nimic, dar pot invata mereu de la viata si de la oameni, nu sunt perfecta, insa nici plina de ura pe care tot incerci sa mi-o dezvolti imaginar.
Pana la urma, are dreptate Costel, este o aberatie sa ne pronuntam despre viata intima a cuplurilor casatorite...chiar si din carti.

Parintele Arsenie Boca - Ridicarea Casatoriei la rangul de Taina se poate descarca de aici : http://www.scribd.com/doc/239103/Par...angul-de-Taina

Cine este cu adevarat interesat de subiect, sa citeasca cu smerenie.

Da, cred ca ai mare dreptate - as mai adauga ca eu inteleg asa spusele sfantului Pavel, aplicate si la postul dintre soti: postul conjugal este, ca si cel de mancare, un exercitiu ascetic care pana la urma ramane la latitudinea libertatii crestinului. Fiecare sa se cerceteze si sa vada cat post trebuie si poate sa tina, si sa nu ii judece pe altii.

Ok, nu-i nici o problema cu asta. Insa ce ai zis mai sus

e urat, Fani draga. Chiar foarte urat. Cred ca nici asta nu mi-a fost adresata mie (stiu interviul, dupa parerile lui ma si orientez), insa oricui i-a fost adresata, tot o afirmatie urata ramane.

Subiectul devine interminabil, ca si altele in domeniu, eu cu asta inchei si cer iertare daca am suparat pe cineva prin postarile mele.

Nu il consideri tu, dar oamenii se duceau la el si vedea pacatele omului chiar si cele ale inaintasilor.

Am o intrebare pentru tine: Cine iti pune pumnul in gura si te obliga sa te culci cu sotul numai o data in viata?
Ca vreau sa nu inteleg gresit ceea ce spui .

Kosmy, mi-am permis o gluma, de altfel cred ca am pus un smiley.
Il admir pe parintele Teofil si nu am vrut sa fiu nerespectuasa fata de el. Am vrut sa aduc la absurd un anumit tip de argumente prea personale. Caci, daca parintele Teofil spune ca exagereaza unii, care nu sunt casatoriti, cu asceza conjugala, si ory si cu mine (si altii) au spus la fel, nu inseamna nici la noi, cum nu inseamna bineinteles la parintele Teofil, ca spunem asta ca sa ne justificam felul nostru personal de viata.. Asta am vrut sa spun.

Stiu ca intrebarea nu mi se adreseaza mie, dar as scrie si eu ceva: daca afirmi cum afirma unele din cartile parintelui Arsenie Boca (ce predica el personal nu se stie, cartile nu sunt scrise de el) ca relatia conjugala este exclusiv pentru facere de prunci, si ORICE este peste aceasta este desfranare, inclusiv dragostea trupeasca a celor care nu (mai) pot avea copii (am citit asta textual), si prezinti asta ca fiind 'invatatura ortodoxa', un crestin ortodox se simte vizat si pus la colt daca traieste altfel. Sigur, nu e vorba de obligatie in sens dictatorial, ci moral.
or, nu asta este invatatura ortodoxa, de fapt.. Asta e trist.

Cat timp il separam pe Hristos de viata noastra, se va separa si El de noi.