Bineînţeles că are prioritate faţă de sabat, la fel cum a avut prioritate şi faţă de porunca a VI-a (Facerea 22). Să nu-mi spuneţi că Hristos v-a şoptit la ureche că trebuie să călcaţi porunca sabatului, le veţi da idei unor exaltaţi să ia gâtul propriilor copii! (Apropos, în cazul Avraam şi Isaac nu s-a ajuns la crimă).
"Prioritatea" constă în faptul că Hristos e mai mare decât sabatul (e Creatorul lui), nu că omul îşi poate permite să calce sabatul în numele aşa-zisei cinstiri a zilei Învierii.

Aceasta este doar impresia dvs. Credeţi că eu n-aş putea spune că necinstiţi Învierea prin dogma nemuririi sufletului? Dar uite că nu spun... :3:

Ei bine, adventiştii pun mai presus sabatul Domnului sabatului, decât duminica poruncită prin Constantin. Căci în vreme ce sâmbăta a fost poruncită de Hristos Creatorul, duminica n-a fost poruncită de El. Sesizaţi diferenţa?

Poate. Însă Dumnezeu n-a făcut lucrul acesta!

Cam riscantă linia aceasta de gândire... Aveţi curajul s-o aplicaţi şi dispărutelor manuscrise originale ale Bibliei să vedeţi ce iasă?

Iar El a vrut să fie sâmbăta (ziua a şaptea). Omul răzvrătit împotriva Lui, totdeauna vrea altfel! Căci diavolul nu doarme. A reuşit să pervertească singurele instituţii primite din curata grădină a Edenului: sabatul şi căsătoria.

După 59 de pagini plus alte sute pe secţiunea "Culte şi Secte" nu s-a probat biblic o asemenea poruncă. Şi nici nu se va putea, oricâte eforturi se vor depune...:102:

Dumnezeu vrea acest lucru pentru tot omul (Marcu 2,27), nu doar pentru unii oameni. Iehoviştii nu păzesc sâmbăta.

Scopul Planului de Mântuire nu era desfiinţarea legii vechi, ci salvarea omului. Desfiinţarea legii vechi a fost o consecinţă a morţii Domnului prin care s-au împlinit toate simbolurile legii jertfelor.

Pentru că nu exista o asemenea profeţie, nici în dreptul vinerei, nici în dreptul duminicii. Şi nici n-ar fi putut să fie. Legea Morală nu se schimbă, cum nici Dumnezeu nu se schimbă.

Sabatul zilei a şaptea nu aparţine "legii vechi", el este anterior acestei legi. Cum de altfel anterior este şi principiul non-furtului, non-curviei, etc.

Toate aceste panseuri sunt legate de un fals argument al duminicii. Argumentul Învierii este foarte subţire pentru serbarea duminicii. În primul rând pentru că adevăratul izvor al mântuirii este Crucea lui Hristos, Jertfa Sa. Dacă prin absurd, Dumnezeu ar fi cerut schimbarea zilei de odihnă, ar fi trebuit să se propună Ziua Jertfirii - vinerea, nu Ziua Învierii.


Învierea lui Hristos ne dă garanţia învierii noastre (1 Cor.15,20), însă din perspectiva BO Învierea Domnului şi Revenirea Lui sunt inutile. Dacă sufletul nu moare, iar noi oricum "mergem la Domnul", ce rost mai are Revenirea lui Hristos şi învierea celor adormiţi ca să-i ducă la El? Aceştia oricum se presupune că sunt deja "la El"...

Aceste întrebări lăsaţi-le să le pună un ateu, nu dvs. Dacă Dumnezeu spune că "a fost o seară şi apoi o dimineaţă" în dreptul zilelor Creaţiei, eu Îl cred. Altfel putem să credem orice: că zilele au fost de fapt ere geologice, ori că totul e un mit.

De fapt, e mult mai complicat şi mai grav. Călcând şi bagatelizând ziua sfinţită şi binecuvântată de Dumnezeu la Creaţie, Îi contestăm chiar calitatea de Creator. Pecetea dumnezeiască a desăvârşirii, El a pus-o în întreaga Creaţie: 7 zile, 7 culori de bază, 7 sunete, 7 forme de cristalizare, 7 proporţii în corpul uman (şi multe altele), însă toate acestea sunt rod al întâmplării probabil...
Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu ar fi sfinţit şi binecuvântat ziua întâia a săptămânii? Cu siguranţă, diavolul găsea motive să conteste şi să caute "argumente" pentru altă zi...

Recunoscând sabatul ca monument al Creaţiei, implicit Îl recunoaştem pe Dumnezeu ca Creator al nostru. Mă întreb dacă aţi postat la mişto frazele de mai sus, ori chiar nu v-aţi dat seama ce adevăr mare ziceţi...
În faţa valului de nou ateism, Dumnezeu are o solie clară pentru cei ce se vor creştini adevăraţi:

Iar le incurcam. Eu am comentat ce scria in acel articol. Iar acolo spunea ca inainte ca Dumnezeu sa-i dea lui Moise ziua de odihna nu se mentioneaza sabat, dvs. ati dat o mentionare de dupa acea data. In Biblia ortodoxa scrie odihna, nu sabat, dar asta nu are importanta.
Si doar evreii nu stiau, de aceea Moise le-a aflat de la Dumnezeu. Ca Adam i-a povestit lui Set si asa mai departe stiu doar adventistii, ca din alte surse nu gasim. Interesant e ca Adam o afost creat in ultima zi, se poate pune intrebarea daca stia si el ce a fost inainte.
Evreii da, dar fata de creatie ziua s-a decalat cu o jumatate de zi cel putin. Ca doar adventistii sustin ca s-a pastrat exact ca la creatie.

Nu stiu de ce le tot ametiti si va legati de rascoala. Eu am zis doar de faptul ca in ziua de sabat au adunat prepelitele si le-au gatit, deci au muncit, nu s-au odihnit. Lasati rascoala.
La adventisti venise, la crestini doar la inviere. Sper sa nu ma mai acuzati de aberatii, cand stim ca adventistii hulesc.
Pai asta am scris si eu. iar Iisus a fost circumcis tot in legea veche.

Sapte zile consecutive se numesc saptamana. Probabil zece zile consecutive se numesc decimana. Termenul de saptmana il intalnim si la Pasti, dat inainte de sabat, dar nici acolo nu are legatura cu ziua a saptea, ci un ciclu de sapte zile. Sunt si alte cicluri in Biblie, nu doar cel de sapte zile. Dar unde scrie ca s-ar fi odihnit o zi?

Bineînţeles că scrie cum i-a venit mai la îndemână traducătorului. Luaţi de exemplu Col. 2,16 unde cuvântul original este "sabate", iar versiunea ortodoxă traduce "sâmbete", deşi e vorba de sabate ceremoniale, nu de sabatul zilei a şaptea.

Găsim şi din alte surse. Exemplu povestirea potopului găsită la popoare total izolate de grupul euro-asiatic. Ştiţi ce este cu adevărat interesant? Faptul că se arată neîncredere în fapte transmise din generaţie în generaţie, deşi acestea sunt raportate de Biblie; în schimb se acordă tot creditul unor basme ale Sfintei Tradiţii ce nu apar de fel în Scriptură!

Urâtă suspiciune! Ce vreţi să insinuaţi, că Dumnezeu l-ar fi minţit pe Adam?

Domnule, nu înţelegi că evreii nu aveau ceasuri electronice, ei se ghidau după apusul soarelui în calcularea zilei!? Totuşi, pentru liniştea dumitale, "decalajul" acela a fost recuperat (4 Regi 20,10-11).

OK, dar lăsaţi şi dumneavoastră povestea cu gătitul prepeliţelor în sabat. Nu scrie aşa ceva şi în plus se ştie că prepeliţele fripte zboară o dată la 5.000 de ani!:24:
Acum lăsând gluma deoparte, mai aflaţi o noutate. În versetul 5 (Ieşirea 16,5) apare pentru prima dată de la Facerea 1,31 o expresie ce desemna la evrei ziua de vineri: [יוׄם השׅשּׅי] yowm shishshiy. Probabil de aici deduceţi dvs. că au "gătit" prepeliţe în sabat. Indicaţia nu era să numere şase zile de la prepeliţe până la Ziua Pregătirii, ci ca în ziua de vineri să culeagă de două ori mai multă mană.

Ziua întâia a săptămânii venise încă din seara zilei de sâmbătă. Modelul biblic de calculare a începutului de zi este apusul de soare, nu orologiul Vaticanului care arată ora 0. Creştinii au început să socotească ziua de la miezul nopţii, secole mai târziu.

Fără supărare, nici nu vă bag în seamă fraza aceasta.

Mai trebuie sa treaca vro cateva mii de ani sa iasa si domnul tricesimus din perioada facerii, o sa treaca apoi prin exod si cine stie poate ajunge si la Inviere si la intelegerea ei...