Vai, ce n-as da sa fiu si io asa stangace!
Iertare, pentru ce? Ziceti, oameni buni, daca in astea 3 randuri nu e chintesenta teologiei?

"Îmi pare că în mine
Te prefaci...
Şi-mi pare ... că în Tine mă prefac "


Si raspunde perfect la intrebarea din topic.

Delia si Ioan Cezar, foarte frumos. Si ce spune Delia e foarte profund si merita o meditatie mai adanca. Fiul a trait pe Golgota si in gradina Ghetsimani singuratatea noastra, ca pe noi cei despartiti si separati sa ne adune intru El, intru Unul.
Trebuie meditat mai mult la asta.

off, oare cine m-a pus? Corect. Dar nuantabil.

"Altceva este unirea si altceva este intruparea. Unirea indica numai legatura; ea nu indica si cu cine s-a facut legatura. Intruparea insa este acelasi lucru cu a spune inomenire si indica unirea cu trupul, adica cu omul, dupa cum si inrosirea focului indica unirea cu focul". (Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, cap.XI).

Nu mai dezvolt ca iar scriu prea mult si unii isi rup dintii cu "dogmatica mea crocanta" (asa m-a complimentat Igor Paslusnik :)).
Nu vreti totusi sa punem o concluzie finala? Capy, faci tu protocolul de incheiere?

Delia, dogmatica nu e crocanta, da' scrii prea inalt, cam ca Ioan Damachinul insusi. Totusi...noi ceilalti suntem doar niste ciudatei care dezbatem idei pentru care s-a si murit in istoria organizatiei "Infailibila Divino-Umana S. A.", fara sa avem pregatirea, nu mai zic moralul si forta subtila al aunor sfinti. Tu si Bogdan sunteti bine captusiti cu filosofie, si cu teologie, dar pentru membrii castei lucratoare, faceti si voi lucrurile mai simple. Ai o cultura si o exprimare carear face-o pe grasana aia de blasfemiatoare si pe marele barbos 1 sa para niste manelisti. Totusi...nu toata lumea are capul tau, sau al lui Bogdan sau Mihail. Govarit pa rumanski. Spasiba.
1 Alina Mungiu, respectiv Andrei Plesu, te-ai prins desigur.

Barsaumas, iti multumesc, dar eu nu sunt teolog. Nu am studii de teologie si nici nu stiu asa multe. Ma gandesc ca si tine, la Dumnezeu, si am cateva "obsesii" care nu-mi dau pace.
Poate ca obsesiile mele sa aiba o anumita profunzime (nici asta nu sunt sigur) dar cultivat in teologie nu sunt. Dar Delia este. Si nu reusesc de multe ori nici sa o inteleg.
Pe tine insa, Barsaumas, te percep ca pe un om cu o cautare sincera, si iti multumesc pentru ca am atatea de invatat de la tine.

Nu ai de ce imi multumi frate, eu iti multumesc pentru apreciere. Daca ai ce invata de la mine, e pentru ca putem invata si de la un fir de iarba, si de la acarienii de pe acel fir. :)
Probabil esti singurul de pe acest forum care nu vede in mine un soi de "frunza-pe-apa", confesional vorbind. Sunt si voi ramane un soi de ortodox caldicel/rezervat, cu eclesiologie similo-protestanta si hristologie mopsuestiana (adica ca a asirienilor).

Recomand acest studiu al Înaltpreasfinţitului Mitropolit de Nafpaktos şi Agios Vlasios, kir Ierotheos despre:

"Libertatea de voinţă a persoanei"
în înţelegerea filosofiei şi a teologiei patristice

Studiul îl găsiţi pe site-ul Graiul Ortodox

• [1]Voinţa în teologia şi filosofia apuseană

• [2]Voinţa în teologia ortodoxă

• [3]Învăţătura Sfântului Maxim Mărturisitorul despre libertate, voinţă şi alegere deliberată

• [4]Urmările personalismului în viaţa bisericească

Conform invataturii sfintilor parinti, in om, vointa (thelesis) este o facultate care apartine naturii si are deci prin fire o inclinatie catre bine si catre Dumnezeu. Se intelege de aici in mod limpede ca indreptarea vointei spre Dumnezeu este spontana, naturala, de la sine, nedeliberata.
Pe de alta parte insa, daca in om NU ar fi decat aceasta vointa naturala, atunci ce deosebire ar mai fi intre om si naturile irationale care se misca doar sub conducerea firii lor ?
Dar parintii ne spun ca in om mai exista o vointa, gnomica (gnome), care apartine de data asta persoanei si care poate fi identificata cu liberul arbitru.
In acest sens, sf Ioan Damaschin spune : "In timp ce in fiintele lipsite de ratiune conduce firea, in om, insa, este condusa firea, pentru ca omul se misca in chip liber, potrivit vointei."
Sigur ca liberul arbitru ii da omului posibilitatea de a lucra potrivit firii sale, deci de a face voia Domnului, sau de a se razvrati si a cadea in pacat.
Invatatura ortodoxa, cand il defineste pe om ca liber, are in vedere faptul ca el este indatorat sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu, ceea ce inseamna ca acest lucru depinde si de el, de liberul sau arbitru.
Deci omul e chemat sa implineasca cerinta naturii sale, adica chipul divin din el. Dar pentru a se implini, atractia fireasca a naturii spre Dumnezeu, are nevoie sa fie sustinuta de vointa gnomica, personala, care reprezinta alegerea sa personala.
Sf Maxim marturisitorul spune aici ca: "natura este facuta sa se vrea pe ea insasi si doreste existenta ei naturala proprie si deplina."
La Dumnezeu exista o "identitate" intre firea si vointa Sa, dar acest lucru e de neinteles pentru mintea omeneasca.
Ceea ce este extraordinar, este ca Dumnezeu, din preaplinul iubirii sale il creeaza pe om cu adevarat ca un "alter", ca un altul cu care dialogheaza liber. Il face pe om persoana dupa chipul Sau. Parintii au legat chipul lui Dumnezeu din om si de aceasta calitate a persoanei umane de a avea liber arbitru, dupa cum recunoaste si Vlachos.
Ce este ciudat ca exprimare cel putin, este ca Vlachos spune ca la sfinti liberul arbitru dispare, facand loc vointei firii. Totusi, sfintii parinti, atat Grigorie de Nyssa cat si Maxim marturisitorul spun ca liberul arbitru este o proprietate umana indestructibila, ea reprezentand baza identitatii umane personale.

Faci interpretări tendenţioase. Ce nu ţi-e clar?
IPS Vlachos spune că alegerea deliberată încetează să existe la Sfinţi, care se unesc cu Hristos (nu fiindcă li s-ar distruge liberul arbitru) ci fiindcă dobândesc neschimbabilitatea alegerii deliberate.
Aici Mitropolitul Ierotheos Vlachos, are în vedere 'tăierea voii", despre care citim în vieţile sfinţilor, fiindcă sfinţii "şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele". Sfinţii şi-au supus voia lor, voii lui Dumnezeu, după exemplul Mântuitorului Hristos din grădina Ghetsimani: "facă-se nu voia Mea, ci a Ta!".
Sau ca în rugăciunea Tatăl nostru: "Facă-se voia Ta".

Aceasta este adevărata libertate. Libertatea în Dumnezeu după har, când omul vrea şi el, ce vrea Dumnezeu. Dumnezeu ştie mai bine decât omul ce alegeri trebuie să facă omul ca să-i fie bine...
Fiindcă există şi libertate "politically correct", din moment ce homosexualii au libertatea să organizeze parade sau atei au libertatea să-L nege pe Dumnezeu şamd. Aceasta însă, este o libertate iluzorie care are mai degrabă legătură cu îngăduinţa şi care va dispărea odată cu Judecata de Apoi. Sf. Apostol Pavel spune că "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva." (1 Corinteni 6, 12)

Însă Sfinţii gustă din Împărăţia Cerurilor încă de aici, din viaţa aceasta vremelnică.

Atunci da, in interpretarea asta de taiere a voii proprii e in regula. Asa mi se pare bine spus.
La ips Vlachos era putin neclar. Mie asa mi s-a parut.